Momentul la care notificatorul trebuie sa aiba calitatea de persoana indreptatita

- Legea nr. 10/200, republicat: art. 3 alin. (1), lit. a), art. 4 alin. (2), alin. (3)

Notificatorul trebuie sa aiba calitatea de persoana indreptatita in sensul legii reparatorii la data formularii notificarii, doar dovada acestei calitati putand fi facuta ulterior.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 154 din 30 octombrie 2014, F.S.

Prin sentinta civila nr. 1713/PI din 26.06.2014, Tribunalul Timis a respins contestatia formulata de catre reclamantul K.V.P. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Timisoara.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Timis a retinut ca reclamantul K.V.P. a formulat contestatie la Legea nr. 10/2001 impotriva Dispozitiei nr. 3, emisa la data de 28.12.2007 de Primarul Municipiului Timisoara, solicitand instantei sa constate ca are calitatea de persoana indreptatita potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, sa anuleze dispozitia si sa oblige paratul la emiterea unei noi dispozitii prin care sa raspunda in fond notificarilor nr. 5/23.07.2001, 6/23.07.2001 si 7/23.07.2001, formulate de reclamant.

In motivare, a aratat ca, imobilele inscrise in CF nr. 5, in proprietatea lui L.A., L.G. si L.A., au fost trecute in anul 1959 in proprietatea Statului Roman in baza deciziei de nationalizare.

Urmare succesiunii dezbatute in anul 1991, mama reclamantului (K.G.M.M.) a devenit mostenitoare a proprietarilor tabulari nationalizati.

Prin declaratia de renuntare la succesiune dupa aceiasi proprietari, inregistrata sub nr. 7443/03.07.1997, mama sa K.G.M.M. (redevenita L. in urma divortului), a declarat ca ramane straina de succesiune pentru mai multe imobile, printre care si imobilele nationalizate si inscrise in CF nr. 5.

Prin notificarile nr. 5/23.07.2001, 6/23.07.2001 si 7/23.07.2001 contestatorul K.V.P. a solicitat entitatii investite de lege restituirea in natura/acordarea de masuri compensatorii pentru terenurile trecute abuziv in proprietatea Statului Roman asupra carora mama sa renuntase la succesiune.

La data de 04.07.2012 mama sa a decedat, contestatorul devenind unicul mostenitor al acesteia.

Prin dispozitia nr. 3 emisa de Primarul Municipiului Timisoara au fost respinse notificarile formulate cu motivatia ca nu are calitatea de persoana indreptatita in sensul definit de Legea nr. 10/2001, intrucat mama sa era in viata la data de 23.07.2001 si aceasta nu a depus notificare.

Or, arata contestatorul, prin declaratia de renuntare la succesiune din anul 1997, mama sa a devenit straina de mostenire dupa antecesorii sai, iar contestatorul, prin depunerea notificarilor la Legea nr. 10/2001, a fost pus de drept in baza art. 4, alin.

3. din Legea nr. 10/2001 in termenul de optiune succesorala pentru bunurile a caror restituire din CF nr. 5 a solicitat-o dupa aceiasi proprietari tabulari nationalizati, notificarea avand valoare de acceptare a succesiunii.

Contrar acestor sustineri, instanta a retinut ca, vocatie la mostenirea fostilor proprietari spoliati, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, avea mama petitionarului - K.G.M.M., care a devenit mostenitoarea celor dintai, prin Certificatul de mostenitor nr. 2/1991. Imprejurarea ca, ulterior, in anul 1997, prin declaratia de renuntare la succesiune dupa aceiasi proprietari tabulari, mama reclamantului a declarat ca ramane straina de succesiune, nu are nicio relevanta juridica, fata de

caracterul irevocabil al actului de dispozitie constand in acceptarea anterioara a aceleiasi mosteniri.

Ca efect al acceptarii mostenirii autorilor sai, in persoana mamei reclamantului s-a consolidat calitatea de mostenitor (semel heres, semper heres), ea nemaiputand reveni asupra alegerii facute, ulterior, printr-o alta declaratie in care sa renunte la aceeasi mostenire.

Asa stand lucrurile, autoarea directa a petitionarului (si care a decedat in anul 2012) era cea care legitima vocatia de persoana indreptatita a accede la beneficiul legii cu nr. 10/2001, a formula notificarile in nume propriu, si, mai apoi, in functie de solutia adoptata, a contesta in justitie raspunsul autoritatilor, iar nu reclamantul.

Or, notificarile au fost formulate de reclamant, in nume propriu, persoana ce, la acel moment, nu avea vocatie in acceptia art. 4 apartenent Legii cu nr. 10/2001.

Impotriva Sentintei civile nr. 1713/PI din 26.06.2014 a declarat apel reclamantul

K.V.P. solicitand schimbarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii contestatiei.

In motivare, a aratat ca nici o prevedere a Legii nr. 10/2001 nu face vorbire de existenta vocatiei succesorale a notificantului dupa proprietarii deposedati abuziv de bunurile lor, la data depunerii notificarii; singura conditie impusa de lege persoanei care s-a considerat indreptatita prin depunerea notificarii este ca aceasta sa faca dovada calitatii sale de mostenitor dupa autorii sai spoliati, pana la termenul stipulat de art. 23 din lege, calitate dovedita prin depunerea la dosarul cauzei a certificatului de mostenitor nr. 2/1991 si a certificatului de mostenitor nr. 1/2013.

Deliberand asupra apelului, Curtea de apel a avut in vedere, sintetizand motivele de apel formulate de reclamant, ca acesta sustine ca a indeplinit, potrivit art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 23, conditiile impuse de Legea nr. 10/2001, dobandind calitatea de mostenitor dupa bunurile viitoare ale proprietarilor deposedati abuziv, pana la data solutionarii definitive a notificarilor.

In conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) si art. 4 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora, de prevederile legii beneficiind si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite. Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi.

Totodata, conform art. 4.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 250/2007, in cazul acestei legi, termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificarii si este cel rezultat in urma prelungirii termenului initial prevazut de art. 22 alin. (1), respectiv 12 luni de la intrarea in vigoare a respectivei legi (6 + 3 + 3 = 12 luni), deci pana la 14 februarie 2002.

Rezulta ca legiuitorul a avut in vedere existenta calitatii de persoana indreptatita a notificatorului la momentul formularii notificarii prin care se solicita restituirea imobilelor preluate de stat, de prevederile legii de restituire urmand sa beneficieze fie fostul proprietar deposedat fie, in cazul in care acesta era decedat, mostenitorii acestuia care au primit si beneficiul repunerii in termenul de acceptare a succesiunii.

In speta insa, la data intrarii in vigoare a legii, calitatea de persoana indreptatita apartinea mamei reclamantului, conform certificatului de mostenitor nr. 2/1991, iar notificarile in litigiu au fost formulate de reclamant, care nu se incadra in dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. a) si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Imprejurarea ca ulterior, conform certificatului de mostenitor nr.1/2013 reclamantul a devenit succesorul mamei sale mult dupa expirarea termenului de 12 luni de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 nu poate suplini lipsa calitatii de persoana indreptatita a acestuia la data la care a formulat notificarile, respectiv la data expirarii termenului prev. de art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001 cu modificarile ulterioare.

Dispozitiile art. 23 din Legea nr.10/2001 prevad ca actele doveditoare care atesta calitatea de mostenitor pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii, ceea ce inseamna ca dovada calitatii de succesor al fostului proprietar deposedat se poate face inclusiv in fata instantei de judecata, calitate care insa trebuie sa existe la data depunerii notificarii. Cu alte cuvinte, calitatea de persoana indreptatita trebuie sa apartina notificatorului la momentul depunerii notificarii, iar dovada se poate face ulterior in conditiile art. 23 din Legea nr. 10/2001. In speta insa, asa cum s-a aratat mai sus, la momentul depunerii notificarilor care fac obiectul prezentului litigiu reclamantul nu avea calitatea de persoana indreptatita, astfel incat tribunalul a aplicat si interpretat in mod corect dispozitiile legale aplicabile.

Pentru considerentele aratate mai sus. conform art. 480 alin. (1) noul Cod de procedura civila, instanta a respins apelul formulat reclamant.