Modul de executare a contractului pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta

Codul muncii: art. 266

• Legea nr. 95/2006: art. 246
• Codul de procedura civila: art. 94 pct. 1 lit. j) si art. 135 alin. (4)

Legea nr. 263/2004 privind asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta, in temeiul careia se poate incheia un contract pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta, nu contine nicio dispozitie speciala referitoare la instanta competenta sa solutioneze un eventual litigiu privitor la executarea unui astfel de contract.

Articolul 246 din Legea nr. 95/2006 consacra caracterul civil al raporturilor juridice dintre casele judetene de asigurari de sanatate si prestatorii de servicii medicale, astfel incat competenta materiala de solutionare a litigiului referitor la modul de executare a contractului pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta trebuie stabilita, prin raportare la normele art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedura civila, in favoarea judecatoriei, acesta neputand fi calificat ca un conflict de munca.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

decizia civila nr. 18 din 12 decembrie 2014, C.P.

Prin sentinta civila nr. 1928/31.07.2014, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 2117/30/2014, a fost declinata competenta de solutionare a actiunii formulata de catre reclamantul Cabinetul Medical Dr. F.V.M. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis, in favoarea Judecatoriei Timisoara.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca. potrivit art. 266 din Codul muncii, „jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Litigiul pendinte nu regaseste in sfera acestui obiect. Actiunea formulata de catre reclamant are ca obiect anularea adresei nr. 13033/25.02.2014, prin care s-a dispus recuperarea sumei totale de 14949 lei, decontata suplimentar in perioada 20092010, reprezentand ore de garda, din care suma de 12360 lei platita efectiv cu titlu de salariu si suma de 2589 lei reprezentand penalitati.

Asa cum rezulta din actele dosarului, intre parti nu a existat un raport de munca, intemeiat pe un contract individual de munca, iar litigiul nu este intre cabinet in calitate de angajator si angajatii acestuia si nu se refera la drepturile banesti ale acestora, pentru a fi aplicabile prevederile art. 10 coroborate cu cele ale art. 13 din Codul muncii. La baza litigiului, sta un contract de asistenta medicala cu caracter civil, incheiat intre parti, si anume: contractul pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta nr. I/151/P/01.07.2009, a carui valabilitate a fost prelungita, succesiv, prin acte aditionale.

Astfel, competenta materiala privind solutionarea cererii pendinte revine judecatoriei, conform dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. j) din Codul de procedura civila.

Prin sentinta civila nr.16082/05.11.2014, Judecatoria Timisoara a declinat, la randul sau, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timis si a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre cele doua instante, sesizand Curtea de Apel Timisoara pentru solutionarea conflictului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a retinut ca, in speta, obiectul cererii de chemare in judecata reprezinta un litigiu de munca, fiind vorba despre drepturi salariale restante, neavand importanta existenta/inexistenta unui contract individual de munca incheiat.

Examinand conflictul negativ de competenta ivit intre cele doua instante, prin prisma actelor de procedura efectuate, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 135 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul Cabinetul Medical dr. F. V. M. a contestat adresa nr.13033/25.02.2014, prin care i se comunica faptul ca suma de 12360 lei a fost decontata suplimentar, in perioada 2009-2010, ca efect al unei pretinse majorari a cheltuielilor administrative catre cabinetele medicilor de familie, peste nivelul calculat potrivit prevederilor art. 46 si art. 47 din Ordinul comun al Ministrului Sanatatii si Ministrului Internelor si Reformei Administrative nr. 1024/496/2008.

Contrar pozitiei procesuale a paratei Casa de Asigurari de Sanatate Timis, care a atribuit adresei nr. 13033/25.02.2014 caracterul unui act administrativ, Curtea a apreciat ca acest inscris nu indeplineste exigentele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi astfel calificat, intrucat nu este de natura a da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice. Nicio prevedere legala nu ii atribuie adresei in discutie forta juridica a unui titlu executoriu, ea avand un simplu rol de informare a reclamantului asupra pozitiei Casei de Asigurari de Sanatate Timis in raport cu cuantumul sumelor ce se cuvin reclamantului cu titlul de prestatii pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare, prin centrele de permanenta, aferenta anilor 2009-2010.

In schimb, asa cum ambele parti afirma, prin continutul actelor de procedura depuse la dosarul cauzei, adresa nr. 13033/25.02.2014 vizeaza restituirea unor prestatii achitate de catre Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate in temeiul Contractului pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta nr. I/151/P/01.07.2009, dar peste cuantumul cuvenit potrivit contractului si a art. 46 si art. 47 din Ordinul comun al Ministrului Sanatatii si Ministrului Internelor si Reformei Administrative nr. 1024/496/2008. Altfel spus, in litigiul pendinte se pune in discutie executarea Contractului pentru asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta nr. I/151/P/01.07.2009, in sensul in care partile isi disputa modalitatea de calcul si intinderea prestatiilor datorate in temeiul acestui raport juridic.

Legea nr. 263/2004 privind asigurarea continuitatii asistentei medicale primare prin centrele de permanenta, in baza careia a fost incheiat contractul sus-mentionat, nu contine nicio dispozitie speciala referitoare la jurisdictia competenta sa solutioneze un eventual litigiu intre parti. Art. 17 alin.(2) din Contractul nr. I/151/P/01.07.2009 se refera generic la comisia de arbitraj sau la instantele de judecata, fara alte precizari.

In contextul expus, Curtea a apreciat ca, in speta, sunt aplicabile prevederile art. 246 din Legea nr. 95/2006, care statueaza asupra caracterului civil al raporturilor juridice dintre casele judetene de asigurari de sanatate si prestatorii de servicii medicale, din categoria carora face parte si reclamantul. Conform acestui text, „relatiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si casele de asigurari sunt de natura civila, reprezinta actiuni multianuale si se stabilesc si se desfasoara pe baza de contract”.

In considerarea acestui text de lege, Curtea a retinut ca, intr-adevar, competenta materiala in solutionarea prezentei cauze trebuie stabilita prin raportare la normele art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedura civila, in sensul ca, in materie civila, in functie de intinderea obiectului litigiului, care, in speta, se situeaza sub pragul legal de 200.000 lei, competenta materiala revine judecatoriei.

Pentru motivele de fapt si de drept mai sus expuse, in baza art. 135 alin. (4) din Codul de procedura civila, Curtea a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Timisoara si a dispus trimiterea dosarului acesteia in vederea continuarii judecatii.