Masura administratorului judiciar de a distribui din suma incasata ca urmare a valorificarii unui bun imobil adus in garantia bancii si celorlalti creditori

Index tematic: Insolventa

Legislatie relevanta: Art.102 si art.121 din Legea nr.85/2006

Rezumatul problemei de drept:

In cazul vanzarii bunurilor debitorului asupra carora exista instituita o garantie reala in favoarea unui creditor, fondurile obtinute din vanzarea bunului adus in garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazuta de art.121 din Legea nr.85/2006, indiferent daca valorificarea are loc in reorganizare sau in faliment.

Identificare:

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a Civila

Decizia nr. 227 din 16 mai 2019

La data de 13.09.2018 creditoarea C.B. S.A. a formulat contestatie impotriva raportului de activitate nr. 17/2018 intocmit de administratorul judiciar XX IPURL al debitoarei SC E.G ST SRL si publicat in BPI nr. .. ./10.09.2018 cu privire la masura administratorului judiciar de a distribui din suma incasata ca urmare a valorificarii bunul imobil adus in garantia bancii si celorlalti creditori cu incalcarea prevederilor planului de reorganizare si a dispozitiilor legale, solicitand instantei sa dispuna rectificarea acestui raport, astfel incat suma incasata sa fie distribuita bancii cu respectarea prevederilor planului de reorganizare si a art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta nr. 925 din 18 decembrie 2018, Tribunalul P. a respins contestatia la raportul de activitate nr.17 cu privire la masura distribuirii fondurilor obtinute din vanzarea bunului imobil adus in garantia bancii, formulata de contestatoarea creditoare C.B.SA, in contradictoriu cu intimatul-administrator judiciar XX IPURL, pentru debitoarea E.G. S.T. SRL, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin contestatie sunt invocate prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006, in sensul in care prin modalitatea de distribuire efectuata in urma valorificarii bunului imobil adus in garantia bancii, creditoarea-contestatoare C.B. nu ar fi beneficiat de protectia adecvata creditorului diligent care a constituit o garantie reala pentru plata creantei sale, sustinand ca a fost incalcata ordinea de prioritate prevazuta de art. 121, deoarece fondurile obtinute din vanzarea bunului gajat nu puteau fi folosite decat pentru plata cheltuielilor legate in mod direct de conservarea si vanzarea bunului adus in garantie, pentru cheltuielile legate de onorariul practicianului in insolventa, astfel incat nu puteau fi retinute alte sume de bani catre alti creditori in detrimentului creditorului garantat.

Dispozitiile art.121 din Legea nr. 85/2006 invocate de creditoarea-contestatoare sunt cuprinse in lege in sectiunea referitoare la faliment si se refera la ordinea distribuirii sumelor realizate in urma lichidarii. In prezenta cauza insa, debitoarea E. G. ST SRL se afla in procedura reorganizarii, iar platile au fost efectuate in stricta conformitate cu scadentarul din programul de plata, asa cum rezulta explicit din chiar continutul prezentei contestatii.

A mai retinut instanta de fond dispozitiile art.102 din Legea nr. 85/2006, potrivit carora „in cazul in care sentinta care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator, creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate, astfel cum este prevazut in plan”. Planul confirmat va fi socotit ca o hotarare definitiva si irevocabila impotriva debitorului pentru executarea silita a acestor creante, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinta de confirmare a planului.

In consecinta, achitarea ratelor prevazute in graficul de plati al planului de reorganizare din sumele incasate ca urmare a valorificarii bunului imobil s-a realizat in deplina legalitate in conformitate cu scadentarul stabilit in programul de plati.

Pentru aceste motive, instanta a inlaturat ca nefondate criticile formulate de contestatoarea creditoare C.B. SA, impotriva raportului de activitate nr.17/2018 cu privire la masura distribuirii fondurilor obtinute din vanzarea bunului imobil adus in garantia bancii, ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal creditoarea C.B. SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Sustine apelanta faptul ca instanta de fond nu a analizat toate sustinerile si aspectele invocate, a pronuntat o hotarare fara a retine si analiza faptul ca debitoarea isi reorganizeaza activitatea cu fonduri provenite din valorificari de bunuri. In cauza, neexistand sume provenite din desfasurarea activitatii debitoarei, pentru respectarea planului de reorganizare se fac plati din valorificarea bunului adus in garantia C.B.

In opinia sa, instanta de fond a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii, retinand neintemeiat si eronat „in cazul in care sentinta care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator, creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut in plan”.

Precizeaza apelanta faptul ca prevederile art. 102 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile cand reorganizarea debitoarei se bazeaza pe valorificari de bunuri; aceste prevederi sunt aplicabile in cazul in care reorganizarea debitoarei se bazeaza pe desfasurarea activitatii acesteia, astfel incat sumele necesare platii creditorilor se previzionau din activitatea curenta sau din alte sume, dar in niciun caz din valorificari de bunuri garantate. Or, in cazul de fata, reorganizarea se bazeaza pe valorificari de bunuri apartinand debitoarei, iar din suma obtinuta ca urmare a valorificarii bunului adus in garantia bancii, administratorul judiciar face plati catre toti creditorii considerand astfel ca a respectat planul de reorganizare.

Considera ca instanta de fond s-a aflat in eroare atunci cand a retinut in pronuntarea hotararii cele mai sus-prezentate, confundand cele doua situatii.

S-a mai aratat ca instanta a mai retinut neintemeiat faptul ca "dispozitiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 invocate de creditoarea-contestatoare sunt cuprinse in lege in sectiunea referitoare la faliment si se refera la ordinea distribuirii sumelor realizate in urma lichidarii". Dispozitiile art. 121 sunt cuprinse in sectiunea falimentului pentru ca prevad tocmai acest caz al valorificarii bunurilor debitoarei, astfel incat nu este relevant unde sunt cuprinse dispozitiile, ci faptul ca ele reprezinta prevederi speciale in caz de valorificare si distribuire a sumelor, aplicandu-se astfel si in cazul in care valorificarea are loc in perioada reorganizarii.

Practic, in cazul de fata, planul este bazat pe lichidarea de active. Avand in vedere acest aspect, dispozitiile art. 121 din Legea 85/2006 se aplica in ceea ce priveste distribuirea sumelor rezultate din lichidarea activelor. De altfel, articolul respectiv nu se refera direct si strict la faliment, ci la „Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii”, cum, de altfel, se intituleaza subsectiunea din lege, aceasta facand referire si la lichidarea de active in cadrul planului de reorganizare.

Avand in vedere faptul ca activul valorificat este adus in garantie la banca, considera nelegala distribuirea efectuata de catre administratorul judiciar si catre ceilalti creditori.

Planul de reorganizare prevede la art. 5, pct. 5.1 faptul ca, in caz de valorificare a bunurilor grevate de sarcini, suma obtinuta ca urmare a valorificarii sa fie distribuita creditorului garantat, invocand dispozitiile art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Prin prisma dispozitiilor legale mentionate mai sus, considera ca procedura de distribuire a sumelor rezultate din vanzarea bunurilor, indiferent daca valorificarea are loc in reorganizare sau in faliment, respectiv prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006 sunt speciale in raport de orice alte dispozitii, sens in care apreciaza ca aceasta prevedere reprezinta o reflectare in materia insolventei a dispozitiilor dreptului comun privind drepturile creditorului garantat, pe aceasta cale legiuitorul intelegand sa acorde o protectie adecvata creditorului diligent care a constituit o garantie reala pentru plata creantei sale.

De aceea, in cazul vanzarii bunurilor debitorului asupra carora exista instituita o garantie reala in favoarea unui creditor, fondurile obtinute din vanzarea bunului adus in garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazute de art. 121, in sensul ca din fondurile obtinute din vanzarea bunului gajat se pot retine numai cheltuielile legate in mod direct de conservarea si vanzarea bunului adus in garantie, precum si cheltuielile legate de onorariul practicianului in insolventa sau a specialistilor angajati de acesta, neputand fi retinute alte sume de bani si neputand fi distribuite catre alti creditori.

Or in cazul de fata, in detrimentul creditorului garantat, administratorul judiciar incalcand atat prevederile planului de reorganizare, cat si cele legale, a distribuit suma obtinuta in urma valorificarii bunului imobil adus in garantie la banca catre toti creditorii.

In conditiile in care a procedat administratorul judiciar, se poate ajunge la situatia in care bunurile ipotecate in favoarea bancii sa fie valorificate, sumele obtinute distribuite catre alti creditori, iar banca sa fie prejudiciata prin neindestularea creantei, caz in care protejarea intereselor creditorilor garantati ar deveni iluzorie.

Totodata,a solicitat sa se observe faptul ca suma incasata din valorificarea imobilului (368.200 lei) depaseste cu mult valoarea totala a platilor pentru semestrul I din planul de reorganizare (240.926,23 lei), iar administratorul judiciar nu a mentionat cum a fost sau cum va fi utilizata diferenta. Aceasta denota, pe langa incalcarea dispozitiilor mentionate mai sus, si o lipsa de transparenta in procedura ce se rasfrange tot asupra creditorilor.

In concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei atacate, in sensul admiterii contestatiei, sa se dispuna modificarea Raportului de activitate in sensul celor sustinute, cu consecinta anularii masurii administratorului judiciar de a distribui suma obtinuta ca urmare a valorificarii bunul imobil adus in garantia bancii si celorlalti creditori si distribuirea acesteia doar catre banca.

Intimata-debitoare E.G. SRL, prin lichidator XXIPURL a depus la dosar intampinare
prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In motivarea intampinarii, intimata a aratat faptul ca, potrivit legii insolventei, cand sentinta care confirma un plan intra in vigoare drepturile creditorilor sunt modificate conform planului, sens in care precizeaza ca a achitat prima rata din plan conform graficului de plata.

Criticand acest fapt, apelanta critica de fapt respectarea planului de reorganizare, ceea ce este inacceptabil. Lichidatorul nu a luat o hotarare pentru plata creditorilor, ci a executat o prevedere a planului care era obligatoriu si care stabilea prin programul de plata a creantelor data si suma ce trebuie platita.

In opinia sa, in mod gresit apelanta a invocat prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006, acest text aflandu-se in sectiunea FALIMENTUL, pe cand faza in care se afla procedura la momentul platii era aceea a reorganizarii judiciare. Insolventa se deruleaza conform unor faze distincte, care se aplica succesiv, cu reguli proprii astfel incat nu este posibil ca un text dintr-o sectiune sa fie mutat dupa bunul plac in alta sectiune, pentru ca acest lucru ar fi contrar legii. Odata pronuntat falimentul, prin hotararea din data de 07.02.2019, regulile acestei sectiuni vor fi aplicabile si in ceea ce priveste distribuirile viitoare, dar cele efectuate deja, au fost supuse scadentarului din programul de plata votat si confirmat.

In consecinta, apreciaza ca sentinta atacata este legala si solicit respingerea apelului.

Apelanta creditoare a formulat raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea sustinerilor lichidatorului judiciar si admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Curtea a retinut ca apelul este fondat asa cum se va preciza in continuare:

Sub un prim aspect, Curtea a inlaturat sustinerea administratorului judiciar in sensul ca apelanta-contestatoare a criticat planul de reorganizare, acesta obiectand asupra masurii administratorului judiciar de a distribui sumele provenite din valorificarea bunului imobil ipotecat in favoarea acesteia astfel cum au fost distribuite.

Potrivit inscrisurilor existente la dosarul judecatorului sindic, din valorificarea imobilului- garantia bancii, s-a incasat suma de 368.200 lei (proces verbal de licitatie din 20.06.2018).

Apelantei i-a fost distribuita din valorificarea imobilului mentionat, suma de 215.890 lei (50.000 lei la data de 21.08.2018 si 165.890,11 lei la data de 31.12.2018).

Din raportul de activitate nr. 17 rezulta ca din suma incasata s-au achitat toate sumele prevazute in graficul de plati din planul de reorganizare, respectiv rata 1, la sfarsitul anului 2018 ramanand in contul de lichidare din vanzarea imobilului in cauza, suma de 165.890,11 lei.

Curtea a constatat ca in mod eronat au fost retinute de catre judecatorul sindic dispozitiile art. 102 din Legea nr. 85/2006.

In prezenta cauza, reorganizarea debitoarei s-a bazat pe valorificarea de bunuri apartinand acesteia, din suma obtinuta ca urmare a valorificarii bunului adus in garantia bancii efectuandu-se plati catre toti creditorii, in mod eronat.

Dispozitiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 reprezinta prevederi cu caracter special cu privire la valorificarea si distribuirea sumelor, aplicandu-se si in ipoteza valorificarii bunului in perioada reorganizarii, acestea fiind cuprinse in subsectiunea „Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii”, facand referire si la lichidare de active in cadrul planului de reorganizare.

De altfel, textul de lege mentionat raspunde cerintei de a proteja un creditor diligent ce constituie o garantie reala pentru plata creantei sale.

Mai mult, in planul de reorganizare se prevede la art. 5 pct. 5.1 faptul ca, in caz de valorificare a bunurilor grevate de sarcini, suma obtinuta ca urmare a valorificarii sa fie distribuita creditorului garantat.

Fiind retinuta incidenta prevederilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, rezulta ca fondurile obtinute din vanzarea bunului gajat nu pot fi distribuite catre alti creditori, ignorand dreptul creditorului garantat de a-si indestula creanta din sumele obtinute.

O ipoteza contrara ar avansa concluzia ca in cazul valorificarii unui bun ipotecat, in speta, in favoarea apelantei, sumele obtinute ar fi distribuite catre alti creditori, iar creditorul garantat ar fi lipsit de protectia adecvata.

Au fost avute astfel in vedere dispozitiile art. 95 alin. 6 lit. E si F, cu referire la prevederile art. 116-120 si implicit art. 121 din Legea nr. 85/2006 care reglementeaza ordinea de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel.

Potrivit considerentelor expuse, Curtea, in baza art. 480 alin. (2) din Noul Cod de procedura civila, a admis apelul, a schimbat in tot sentinta, a admis contestatia si a dispus obligarea administratorului judiciar de a plati creditoarei contestatoare suma incasata ca urmare a valorificarii bunului imobil asupra caruia poarta garantia bancii, in conditiile art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Totodata, fata de solutia precizata si de dispozitiile art.453 alin.1 din Codul de procedura civila, Curtea a obligat intimata-debitoare sa plateasca apelantei cheltuieli de judecata in suma de 100 lei.

Autorul sintezei,

Judecator Iuliana Lucacel