Marca si desen industrial Conflict, Similaritate conceptuala

Legea nr. 129/1992, art. 2 lit. d), art. 9, art. 25 alin. (3) lit. d), art. 45

Instantele au stabilit ca pe etichetele inregistrate de parata cu desene industriale si destinate a fi aplicate pe sticle, continand bauturi alcoolice, se afla semnele R22 si, respectiv R24, care sunt similare cu marca R26, verbala cu element figurativ, inregistrata de reclamanta pentru mai multe clase de produse si servicii, printre care si clasa 33 - bauturi alcoolice. Concluzia ca semnele sunt similare este corecta, fata de imprejurarea ca elementul verbal al marcii este partial identic cu cel continut de cele doua desene, fiind reprodusa litera R, iar numerele alaturate acestei litere, si anume 22, 24 in cazul desenelor si, respectiv, 26 in cazul marcii, difera doar prin cea de-a doua cifra, acest detaliu fiind nesemnificativ.

Puternica similaritate conceptuala a semnelor in litigiu face nesemnificative diferentele de ordin grafic, in special avand in vedere ca rareori consumatorul are ocazia de a confrunta direct semnele si de cele mai multe ori trebuie sa se increada in imaginea imperfecta pe care o pastreaza in minte cu privire la acestea.

Comparatia fonetica, la care se refera recurenta, nu este pertinenta cauzei, deoarece nu se analizeaza conflictul dintre doua semne apte de a fi percepute si pe cale auditiva, ci conflictul dintre un desen industrial - apt de a fi perceput doar vizual prin natura sa - si o marca verbala cu element figurativ.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 7939 din 23 noiembrie 2007

Prin cererea inregistrata la 31 noiembrie 2004 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, astfel cum a fost ulterior modificata, reclamanta S.C. P. S.A. a chemat in judecata pe paratii S.C. B. S.R.L., S.C. V.G. S.R.L. si O.S.I.M., solicitand instantei sa dispuna anularea partiala a certificatului de inregistrare a desenului industrial nr. 013220 emis de O.S.I.M. pe numele celei dintai parate la 4 decembrie 2003, cu privire la desenele cu nr. 3 si nr. 4 din anexa la certificat.

In motivarea acestei cereri, s-a aratat ca reclamanta este titulara marcilor nr. 43515, „R 26” si nr. 47239, „V 33”, iar parata a inregistrat si folosit in activitatea sa comerciala pentru productia si desfacerea de bauturi alcoolice, desenele inregistrate la O.S.I.M. care cuprind semnele „R 22” si „R 24”.

Prin incheierea nr. 484 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a admis exceptia necompetentei materiale a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Prin cererea depusa la dosar la data de 30 iunie 2006, reclamanta a aratat ca intelege sa cheme in judecata doar pe paratii O.S.I.M. si S.C. B. S.R.L., deoarece aceasta din urma este titulara certificatului a carui anulare se solicita, nu si pe S.C. V. S.R.L.

Prin sentinta civila nr. 1371 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a admis actiunea, a anulat in parte certificatul de inregistrare eliberat de O.S.I.M. pe numele paratei S.C. B. S.R.L. cu nr. 013220 pentru desenele enumerate in anexa la pozitiile 3 si 4, respectiv pentru desenele avand denumirile „R 22” si „R 24”.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta este titulara marcilor inregistrate „R26” si „V33”, iar parata S.C. B S.R.L a inregistrat in scopul folosirii in activitatea sa comerciala, pentru productia si desfacerea de bauturi alcoolice, desenele constand in etichete, care cuprind semnele „R24” si „R22”.

Reprezentand aspectul exterior al unei parti a produsului, redata in doua dimensiuni si fiind, totodata, rezultatul combinatiei dintre principalele caracteristici, eticheta indeplineste conditiile prevazute de art. 2 lit. d) din Legea nr. 129/1992 pentru a putea fi inregistrata ca desen industrial.

S-a mai retinut ca, in cauza, nu poate fi avut in vedere argumentul de drept comparat, potrivit caruia, in dreptul francez, etichetele sunt incluse in categoria marcilor, atata vreme cat legislatia relevanta in Romania este diferita, iar, pe de alta parte, practica judiciara nu a cristalizat astfel de optiuni.

Cat priveste indeplinirea conditiei noutatii prevazute de art. 9 din Legea nr. 129/1992, tribunalul a retinut ca desenul paratei a fost inregistrat ulterior marcilor al caror titular este reclamanta, iar, in cauza, nu se poate retine ca acesta este original si prin aceasta nou, cata vreme foloseste aceeasi alaturare a doua cifre si a literei R.

Intrucat etichetele sunt destinate sa identifice produsele, precum si producatorul lor, tribunalul a apreciat ca fiind potrivita analiza similaritatii semnelor, criterii pe care practica judiciara le-a cristalizat in situatia analizei similaritatii si riscului de confuzie a marcilor.

In acest sens, s-a apreciat ca diferentele vizuale si fonetice sunt minime, cata vreme forma este aceeasi, respectiv o litera scrisa cu majuscula urmata de doua cifre dintre care prima este tot „2”.

A fost respinsa apararea paratei in sensul ca forma grafica a etichetelor inregistrate de catre aceasta este diferita de cea a marcilor paratei, cata vreme alaturarea literei si a cifrelor este elementul definitoriu nu doar al marcii, ci si al modelului industrial.

S-a concluzionat in sensul ca nu se poate retine faptul ca forma grafica confera distinctivitate.

Prin decizia civila nr. 2/A din 16 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a respins ca nefondat apelul declarat de parata S.C. B. S.R.L impotriva sentintei tribunalului.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a avut in vedere urmatoarele considerente:

Reclamanta si-a intemeiat, in drept, cererea de anulare partiala a certificatului de inregistrare a desenului sau modelului industrial pe dispozitiile art. 45 si art. 9 din Legea nr. 129/1992.

Conditia prevazuta de art. 9 din lege, respectiv ca obiectul protectiei sa il constituie un desen sau model industrial, in sensul prevederilor art. 2, nu a fost invocata de catre reclamanta in cuprinsul cererii de chemare in judecata drept cauza de nulitate, facandu-se insa referiri la aceste prevederi in cuprinsul concluziilor scrise.

Prin urmare, cum reclamanta nu si-a completat actiunea in fata primei instante cu acest motiv de nulitate, nu se impunea analiza acestor critici formulate prin notele scrise.

Cerinta noutatii este definita in cuprinsul dispozitiilor art. 2 din lege, in sensul ca aceasta este indeplinita in situatia in care niciun desen sau model industrial identic nu a fost facut public inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare sau, daca a fost revendicata prioritatea, inaintea datei de prioritate.

Sunt considerate prin lege ca fiind identice, modelele sau desenele industriale ale caror trasaturi difera numai in ceea ce priveste detaliile nesemnificative.

Reclamanta este titulara unui drept de proprietate asupra marcilor „R 26” si „V 33”, insa cum acestea poarta asupra unui element figurativ, se incadreaza in ipotezele reglementate de dispozitiile art. 9 din lege, aspect care, de altfel, nu a fost contestat nici de catre apelanta parata.

Astfel, in mod corect a retinut tribunalul ca, in cauza, se impune analiza similaritatii semnelor protejate prin intermediul marcilor detinute de reclamanta si, respectiv, al desenelor industriale detinute de parata, pentru a se putea stabili daca acestea difera sau nu sub aspectul detaliilor semnificative.

Este nefondata critica apelantei in sensul ca cele doua desene industriale prezinta suficiente elemente definitorii, pe langa gruparea „R 22” si „R 24”, ce confera noutate acestora, avand in vedere ca semnul protejat de catre reclamanta, „R 26”, este regasit aproape in totalitate in cuprinsul acestor desene industriale, diferentele vizuale fiind minime, datorita faptului ca elementul central al etichetelor il reprezinta aceste elemente figurative, iar mentiunile invocate de parata - „Biami” si „bautura spirtoasa” - nu pot fi considerate ca fiind detalii semnificative, fata de pozitia marginala a denumirii producatorului, reprezentata cu litere de dimensiuni foarte reduse, raportat la elementul figurativ central; in ceea ce priveste cel de-al doilea element, acesta nu poate fi de asemenea retinut ca aducator de noutate, cata vreme reclamanta a primit protectie prin intermediul marcilor pe care le detine asupra aceleiasi categorii de produse.

Referitor la denumirea de origine, aceasta este mentionata in cuprinsul etichetelor cu litere mici, foarte greu lizibile, acest element reprezentand in mod evident un detaliu nesemnificativ, ce nu poate conferi noutate.

De altfel, comparatia sugerata de apelanta nu poate fi facuta intre denumirea de origine „Marsa” sau „Cluj-Napoca” si, respectiv, intre denumirile producatorilor „Prodvinalco” si „Biami”, cata vreme reclamanta are protejat in cadrul marcii sale doar elementul figurativ „R 26” , fara alte mentiuni.

Este evident ca cele doua desene industriale sunt denumiri fanteziste, insa acest caracter il are si semnul protejat prin marca reclamantei, astfel incat comparatia trebuie sa evidentieze daca exista alte elemente definitorii continute de desenele industriale, care sa confere acestora caracter nou, fapt ce nu a putut fi dovedit in cauza de catre parata.

Si diferentele fonetice sunt minime, intrucat forma verbala pentru produsele paratei este „R 22” si „R 24”, si nu „Biami R 22 bauturi spirtoase”, astfel cum sustine apelanta.

Curtea a mai retinut si incidenta prevederilor art. 9 din Legea nr. 129/1992, in sensul ca elementul figurativ, ce face obiectul protectiei marcii detinute de catre reclamanta, a fost facut public inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare de catre parata, iar impresia globala este aceeasi cu cea a semnelor protejate de parata.

Impotriva deciziei a declarat recurs parata S.C. B. S.R.L., invocand, in drept, dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs, parata sustine ca, in mod gresit, s-a retinut de catre instanta de apel asemanarea semnelor protejate de partile litigante si, respectiv, lipsa caracterului individual al desenelor industriale a caror anulare s-a solicitat.

Instanta de recurs era datoare sa analizeze nu semnele in sine, ci prin raportare la produsele sau serviciile carora li se aplica si la publicul consumator.

Instanta trebuia sa aiba in vedere caracterul complex al semnelor protejate de parata, deoarece acestea cuprind, pe langa semnul R24 si, respectiv, R22 si denumirea producatorului, denumirea si tipul produsului, ceea ce inlatura riscul de confuzie in randul consumatorilor.

Instanta nu a analizat din punct de vedere vizual semnele in litigiu, numerele care sunt alaturate literei R fiind diferite in cadrul desenelor industriale fata de cele din cadrul marcii; astfel, 22 si 24 sunt diferite de 26.

Totodata, au fost ignorate si diferentele de ordin fonetic, date de aceleasi numere diferite alaturate literei R.

Si din punct de vedere grafic semnele difera, dat fiind tipul caracterelor si cifrelor utilizate.

Toate diferentele evidentiate confera desenelor industriale un caracter individual, ceea ce face ca anularea acestora sa fie nelegala.

Recursul a fost gasit ca nefondat si a fost respins pentru urmatoarele considerente:

Ceea ce s-a invocat, in motivarea cererii de chemare in judecata, a fost faptul ca inregistrarea celor doua desene industriale de catre parata - etichetele 3 si 4 din anexa la certificatul nr. 013220 emis de O.S.I.M. - incalca dreptul reclamantei asupra marcilor anterior inregistrate, in sensul ca desenele industriale incorporeaza un alt drept de proprietate industriala protejat.

Pentru verificarea realitatii acestei sustineri, era esential sa se compare semnele in litigiu, ceea ce atat tribunalul cat si Curtea de Apel au si facut.

Contrar sustinerilor recurentei, instantele au tinut seama de toate criteriile pertinente unei atare comparatii si au stabilit ca pe etichetele inregistrate de parata si destinate a fi aplicate pe sticle continand bauturi alcoolice se afla semnele R22 si, respectiv R24, care sunt similare cu marca R26, verbala, cu element figurativ, inregistrata de reclamanta pentru mai multe clase de produse si servicii, printre care si clasa 33 - bauturi alcoolice.

Concluzia ca semnele sunt similare este corecta, fata de imprejurarea ca elementul verbal al marcii este partial identic cu cel continut de cele doua desene, fiind reprodusa litera R, iar numerele alaturate acestei litere, si anume 22, 24 in cazul desenelor si, respectiv, 26 in cazul marcii, difera doar prin cea de-a doua cifra, acest detaliu fiind nesemnificativ.

Astfel, consumatorul mediu, confruntat cu produse pe care s-ar gasi aplicate semnele in litigiu, chiar daca ar sesiza diferenta de o cifra dintre acestea ar putea crede, data fiind asemanarea celorlalte elemente, ca sunt produse care provin de la acelasi producator.

Cu alte cuvinte, ar putea crede ca producatorul bauturilor alcoolice marcate R26 este unul si acelasi cu producatorul bauturilor alcoolice pe a caror eticheta de afla semnul R22 sau R24.

Puternica similaritate conceptuala a semnelor in litigiu face nesemnificative diferentele de ordin grafic, in special avand in vedere ca rareori consumatorul are ocazia de a confrunta direct semnele si de cele mai multe ori trebuie sa se increada in imaginea imperfecta pe care o pastreaza in minte cu privire la acestea.

Comparatia fonetica, la care se refera recurenta, nu este pertinenta cauzei, deoarece nu se analizeaza conflictul dintre doua semne apte de a fi percepute si pe cale auditiva, ci conflictul dintre un desen industrial - apt de a fi perceput doar vizual prin natura sa - si o marca verbala cu element figurativ.

Avand in vedere toate aceste considerente, concluzia similaritatii desenelor industriale cu marca este corecta, ca si solutia de anulare partiala a certificatului de inregistrare a desenelor in litigiu.

In ceea ce priveste temeiul juridic aplicabil situatiei de fapt retinute, trebuie precizat ca acesta este art. 25 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 129/1992, care interzice inregistrarea desenului sau a modelului industrial care incorporeaza, fara acordul titularului, orice alt drept de proprietate industriala anterior protejat, dreptul la marca fiind unul dintre acestea.

Incidenta dispozitiilor art. 25 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 9 din lege a fost gresit retinuta de ambele instante, deoarece conditia de registrabilitate a noutatii, ca si cea a caracterului individual se verifica numai prin raportare la alte desene/modele industriale si nicidecum prin raportare la alte obiecte ale protectiei drepturilor de proprietate intelectuala.

Aceasta precizare nu influenteaza solutia - care este legala in raport de situatia de fapt, retinuta si de criticile nefondate ale recurentei -, dar se impune pentru acuratetea acesteia.

In consecinta, in baza art. 312 C.proc.civ., Inalta Curte a mentinut decizia instantei de apel si a respins recursul ca nefondat.