Protectia tranzitorie a brevetului de inventie, Conditia necomercializarii produsului brevetat

Legea nr. 93/1998, art. 1, art. 3-5 H.G. nr. 211/1998, art. 9

Potrivit Legii nr. 93/1998, una dintre conditiile ce trebuie indeplinite pentru acordarea protectiei tranzitorii unui brevet de inventie este aceea ca „produsul care face obiectul brevetului de inventie de referinta sa nu fi fost comercializat in Romania anterior datei de 31 decembrie 1993”.

Conditia enuntata trebuie interpretata in sensul ca are un caracter general, vizand obiectul protectiei.

Numai indeplinirea conditiei de necomercializare de catre orice persoana a produsului - obiect al brevetului de inventie - asigura protectia reala a tertilor care, in mod legal, au comercializat anterior produse similare celor a caror protectie se solicita, obtinute independent de solicitantul protectiei.

Legiuitorul se refera la conditia generala negativa ca produsul brevetat sa nu fi fost comercializat, fara a distinge cu privire la persoana care nu trebuia sa comercializeze.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1362 din 13 februarie 2007

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila, din 18 noiembrie 1999, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) a transmis spre solutionare dosarele nr. Ct.1/1999, Ct.2/1999 si Ct.3/1999, conexate, in care s-a pronuntat hotararea nr. 1 din 15 octombrie 1999, a Comisiei de reexaminare privind protectia tranzitorie. De asemenea, a fost inaintata tribunalului cererea de anulare a certificatului de protectie tranzitorie nr. 2001TB formulata de catre reclamantele R.G.V.G. Rt. Ungaria, K.T.Z. Slovenia si SC L. SRL, brevet de inventie emis de OSIM paratei M&Co Inc., pentru derivatii de carboxialchildipeptide si compozitia farmaceutica ce il detine.

In motivarea cererii se arata ca nu sunt indeplinite conditiile cumulative prevazute de art. 3 din Legea nr. 93/1998, si anume faptul ca produsul ce face obiectul brevetului de inventie sa nu fi fost comercializat in Romania inainte de data de 31 decembrie 1993.

T ribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, prin sentinta civila nr. 269/9.03.2004 a respins, ca ramase fara obiect, cererile formulate de reclamantii R.G.V.G. Rt. Ungaria, K.T.Z. Slovenia si SC L. SRL in contradictoriu cu paratele M&Co Inc. si OSIM, cu motivarea ca, la momentul pronuntarii hotararii, protectia tranzitorie pe teritoriul Romaniei a incetat la 10 decembrie 1999, brevetul paratei intrand in domeniul public.

Investita cu solutionarea apelurilor declarate de reclamantii R.G.V.G. Rt. Ungaria,

K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia impotriva sentintei aratate, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a

civila, prin decizia nr. 1993/14.10.2004, a respins exceptia lipsei de interes in formularea actiunii; a admis apelurile declarate, a anulat sentinta atacata si a fixat termen pentru evocarea fondului.

S-a retinut de instanta de apel ca reclamantele au facut dovada unui interes legitim, deoarece R.G.V.G. Rt. Ungaria a sustinut ca detine brevetul de inventie cu titlul
„Procedeu pentru prepararea maleatului de (1S)-N-(1-etoxicarbonil-3-fenilpropil)-L-alanil-L-prolina”
si, respectiv,
„Procedeu de preparare a derivatilor de N-alchil analina”,
comercializand pe piata romaneasca produsul farmaceutic „ednyt”, iar reclamanta K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia a sustinut ca a comercializat in Romania, prin SC T.T. SRL, medicamentul „enap”, pe baza de „enalapril”.

Pe fondul cauzei se retine ca obiectul cererii de chemare in judecata a vizat nelegalitatea acordarii certificatului de protectie tranzitorie atacat, nelegalitate ce poate fi constatata si dupa implinirea duratei de protectie, in virtutea principiului retroactivitatii efectelor nulitatii, potrivit caruia actul anulat este considerat a nu fi existat niciodata.

In perioada valabilitatii brevetului de inventie protectia tranzitorie produce efecte
erga omnes,
beneficiarul protectiei putand sa-si valorifice drepturile astfel nascute si dupa expirarea protectiei. Daca insa se sustine ca protectia tranzitorie a fost ilegal acordata si se constata nulitatea acesteia, efectele se produc
ab initio,
ca si cand prerogativele izvorate din aceasta protectie nu ar fi existat niciodata.

Rejudecand in fond cauza, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila, a admis cererile formulate de reclamanti, anuland certificatul de protectie tranzitorie nr. 2001 TB acordat de OSIM prin hotararea nr. 2/1/1999 in favoarea paratei M&Co Inc.

Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, una dintre conditiile ce trebuie indeplinite pentru acordarea protectiei tranzitorii a unui brevet de inventie este aceea ca „produsul care face obiectul brevetului de inventie de referinta sa nu fi fost comercializat in Romania anterior datei de 31 decembrie 1993”.

Conditia enuntata trebuie interpretata in sensul ca ea are un caracter general, vizand obiectul protectiei, iar nu titularul brevetului de inventie.

Cata vreme comercializarea reprezinta un mijloc de a aduce la cunostinta consumatorului produsele protejate, caracterul de noutate al brevetului de inventie ar fi inlaturat daca orice persoana si nu doar solicitantul protectiei ar comercializa produsul.

Numai indeplinirea conditiei de necomercializare, de catre orice persoana, a produsului - obiect al brevetului de inventie - asigura protectia reala a tertilor care, in mod legal, au comercializat anterior produse similare celor a caror protectie se solicita, obtinute independent de solicitantul protectiei.

Reclamantii au facut dovada ca anterior datei de 31 decembrie 1993 a fost comercializat medicamentul enap, produs pe baza de enalapril.

Chiar daca produsul brevetat de parata are denumirea comerciala de renitec si corenitec, iar produsul comercializat poarta denumirea de enap, din cuprinsul certificatelor de inregistrare rezulta ca toate cele trei produse farmaceutice contin enalapril.

Termenul folosit de legiuitor - „produs care face obiectul brevetului de inventie de referinta” - nu are in vedere denumirea de piata existenta in vederea comercializarii, ci substanta, formula chimica ce sta la baza denumirii de piata, care, in toate cazurile, este enalapril.

Impotriva acestor decizii a declarat recurs parata M&Co Inc.

S-a sustinut, prin motivele de recurs, ca decizia civila nr. 1993/14.10.2004, prin care a fost anulata hotararea primei instante, a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 93/1998, intrucat contestatiile si actiunile in anulare, prevazute de legea privind protectia tranzitorie a brevetelor de inventie, pot avea ca obiect numai un brevet care se bucura de protectie si nu anularea unui act juridic care a incetat sa mai produca efecte juridice prin ajungere la termen. Cum dreptul material de a cere anularea inceteaza la expirarea perioadei de protectie, actiunea in justitie introdusa in vederea anularii ramane lipsita de obiect.

Decizia nr. 162/2005 este data cu incalcarea Legii nr. 93/1998, intrucat instanta de apel a retinut ca declaratia pe proprie raspundere, ceruta de legiuitor, este o conditie generala, care vizeaza obiectul protectiei, iar nu subiectul.

In cauza nu e vorba de o conditie, ci de o obligatie, respectiv obligatia ca produsul sa nu fi fost comercializat anterior datei de 31 decembrie 2003, obligatia incumband intotdeauna persoanelor.

Pentru a fi vorba de o obligatie absoluta, aceasta trebuie sa fie corelativa unui drept absolut, un drept real.

Obligatia de a nu comercializa este corelativa dreptului de a comercializa, drept care nu este un drept real absolut, ci un drept de creanta, relativ. Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 3 lit. c) si art. 4 alin. (2) lit. d) din lege rezulta ca declaratia solicitata este data de titularul de brevet pentru a se verifica indeplinirea obligatiei de a nu comercializa.

Parata nu a comercializat produsul brevetat (enalapril) anterior datei de 31 decembrie 1993, imprejurare recunoscuta atat de reclamante cat si de instanta de apel.

Precizeaza recurenta ca brevetul de procedeu eliberat de oficiul de brevete din Slovenia, depus de intimata K.T.Z., nu produce efecte in raport cu recurenta, dat fiind caracterul teritorial al acestuia si pentru ca brevetul de inventie mentionat are ca obiect procedee de obtinere a produsului enalapril, pe cand brevetul european inregistrat in favoarea recurentei are ca obiect chiar produsul enalapril.

Analizand hotararea recurata, Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Cererea de revocare formulata de K.T.Z. la 7 octombrie 1999, la OSIM, dosar Ct/2/1999, este motivata ca o constatare a nulitatii certificatului de protectie tranzitorie pentru incalcarea dispozitiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, si anume aceea ca produsul ce face obiectul brevetului de inventie sa nu fi fost comercializat in Romania inainte de data de 31 decembrie 1993.

Fiind in prezenta unei nulitati absolute, efectele constatarii acesteia se produc chiar de la data cererii de acordare a protectiei tranzitorii, in sensul ca drepturile cuvenite beneficiarului protectiei nu au existat niciodata.

Imprejurarea ca protectia tranzitorie a expirat nu produce efecte si asupra drepturilor nascute in perioada de protectie.

Asadar, solutia instantei de apel de a face aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ., in forma in vigoare la data pronuntarii, este corecta, date fiind consecintele juridice de aplicare a sanctiunii nulitatii (principiul retroactivitatii efectelor actului juridic civil).

Acordarea protectiei tranzitorii a titlurilor de brevete de inventie se face in conditiile indeplinirii cumulative a prevederilor art. 3, art. 4 si art. 5 alin. (2) din Legea nr. 93/1998, astfel cum rezulta si din art. 9 din H.G. nr. 211/1998 referitoare la Normele metodologice de aplicare a legii privind protectia tranzitorie a brevetelor de inventie.

Cat timp legiuitorul, prin art. 3, califica cerintele necesare acordarii protectiei tranzitorii ca fiind conditii ce trebuie indeplinite cumulativ, consideratiile referitoare la natura juridica a necomercializarii, in sensul ca este o obligatie si nu o conditie generala, cum a fost caracterizata de instanta, nu isi au aplicabilitatea in cauza de fata.

Conform art. 1 din lege, Statul Roman recunoaste o protectie tranzitorie titularilor de brevete, cu data de prioritate anterioara datei de 21 ianuarie 1991, dintr-un stat membru al Uniunii, potrivit Conventiei de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale, sau ai Organizatiei Mondiale a Comertului, si pentru produse medicamentoase, ca in speta de fata.

Esenta brevetabilitatii este noutatea, motiv pentru care si in cazul particular al protectiei tranzitorii, se verifica formal aceasta chestiune, sub aspectul necomercializarii produsului care face obiectul brevetului de inventie.

Particularitatea produsului in discutie, ce impune comercializarea doar prin farmacii si dupa probabile verificari si avizari, nu impune solicitantului de protectie obligatii ce exced capacitatilor sale de verificare a pietei in sensul cerut de legiuitor, si anume acela ca produsul sa nu fi fost comercializat in Romania anterior datei de 31 decembrie 1993.

Continutul declaratiei autentice cerute prin art. 4 lit. d) din lege se refera strict la necomercializarea produsului pe piata, fara referiri distincte cu privire la persoana ce nu a comercializat produsul, solicitantul protectiei sau o terta persoana.

Asadar, considerentele instantei de apel, in sensul ca obligatia de necomercializare are caracter general, este corecta.

Nu pot fi primite nici sustinerile referitoare la imprejurarea ca, fiind vorba de o declaratie pe proprie raspundere, aceasta priveste numai faptele proprii ale titularului de brevet si nu fapta altei persoane, intrucat sensul dat de legiuitor declaratiei nu este cel afirmat prin motivele de recurs: necomercializarea sa apartina doar solicitantului de protectie.

Legiuitorul se refera la conditia generala negativa, ca produsul brevetat sa nu fi fost comercializat, fara a distinge cu privire la persoana ce nu trebuia sa comercializeze.

Prin declaratia solicitata se atesta ca titularul brevetului de inventie ce doreste acordarea protectiei tranzitorii in conditiile Legii nr. 93/1998 si-a indeplinit obligatia personala de a verifica daca produsul a mai fost sau nu comercializat inainte de 31 decembrie 1993, pe teritoriul Romaniei.

Pentru aceste considerente Curtea a respins recursul ca nefondat.