Contract de editare, Neexecutarea culpabila de catre editor a obligatiei de a publica opera

Legea nr. 8/1996,
art. 47-48, art. 56 alin. (3)-(4)

Dispozitiile art. 56, din Legea nr. 8/1996, prevad in alin. (3) ca, in cazul in care creditorul nu publica opera in termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiintarea contractului si daune pentru neexecutare, situatie in care autorul pastreaza remuneratia primita sau, dupa caz, poate solicita plata remuneratiei integrale prevazute in contract.

Simpla inserare in contractul initial a posibilitatii suplimentarii tirajului - dar, in acelasi timp, si a posibilitatii neepuizarii tirajului initial - nu poate constitui un temei suficient pentru a considera needitarea unui nou tiraj drept un prejudiciu previzibil la momentul incheierii contractului, dispozitiile art. 1085 Cod civil fiind inaplicabile la situatia de fapt.

Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 7982, din 23 noiembrie 2007

Prin cererea inregistrata la 26 iulie 2006, reclamantii T.W. si T.M.L. au chemat in judecata S.C. E.E. S.R.L., solicitand instantei sa dispuna desfiintarea contractului de editare nr. 2003078, din 17 iulie 2003, obligarea la plata contravalorii remuneratiei, in suma de 6.000 lei, la plata de daune pentru neexecutare, in acelasi cuantum de 6.000 lei, precum si obligarea paratei la distrugerea originalelor operei sub dovada acestei operatiuni.

In motivarea cererii s-a aratat ca intre parti a intervenit contractul de editare nr. 2003078, din 17 iulie 2003, prin care parata s-a obligat sa editeze un numar de 1000 exemplare din lucrarea „Dictionar economic german-roman”, stabilindu-se ca pret al cesiunii o remuneratie de 15% din valoarea de 400.000 lei, convenita ca pret de vanzare al cartii.

Nu a fost stabilit un termen pentru publicarea lucrarii, insa in lipsa acestei prevederi in cuprinsul contractului, in temeiul art. 56 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, editorul era obligat sa o publice in termen de cel mult 1 an de la data acceptarii lucrarii.

De la data incheierii contractului si pana in prezent, parata nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract, desi reclamantii au incercat solutionarea pe care amiabila a litigiului, notificand-o pe parata in mai multe randuri.

In drept, au fost invocate prevederile art. 48 si urmatoarele, din Legea nr. 8/1996, modificata si completata.

Prin sentinta civila nr. 1262, din 4 octombrie 2006, T ribunalul Bucuresti, sectia a II I-a civila, a respins exceptia lipsei de obiect a primului capat de cerere, a admis in parte cererea, a dispus desfiintarea contractului de editare, iar parata a fost obligata la plata in favoarea reclamantilor a sumei de 6.000 lei, reprezentand drepturi patrimoniale de autor, cuvenite pentru lucrarea „Dictionar economic german-roman”, si la plata sumei de 6.000 lei, reprezentand despagubiri cu titlu de daune pentru neexecutare; ultimul capat de cerere a fost respins ca neintemeiat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Desi nu se stipuleaza expres in contract, editura avea obligatia de a edita, de a reproduce si de a difuza opera inauntrul termenului prevazut in contract (cap. IV, pct. 4), respectiv, in termen de 3 ani de la data semnarii contractului, in tiraj de 1000 exemplare.

S-a retinut incheierea contractului pentru o singura editie, in tirajul mentionat in contract, intrucat pentru o noua editie s-a stipulat necesitatea incheierii unui act aditional. Prin urmare, la expirarea termenului, contractul nu inceteaza automat, partile putand conveni prelungirea acestuia si aparitia unei noi editii, daca tirajul maxim initial a fost epuizat. S-a apreciat, in consecinta, faptul ca prevederile art. 56, din Legea nr. 8/1996, sunt inaplicabile in aceste conditii.

Pe baza corespondentei purtate intre parti, cu privire la expirarea termenului contractual, s-a retinut ca, la data inregistrarii pe rolul instantei a cererii de chemare in judecata, contractul era in curs de derulare.

La data incheierii contractului, manuscrisul fusese predat catre editura, fara a se mentiona in cuprinsul contractului un termen de predare, asa cum rezulta si din solicitarea paratei de a prelungi contractul de editare, lucrarea fiind predata catre tipar. Reclamantii isi indeplinisera astfel obligatia contractuala de predare a manuscrisului, parata neputand invoca drept impedimente in editarea operei eventuale modificari pe care autorii ar fi trebuit sa le opereze in lucrare.

Tribunalul a retinut lipsa oricaror dovezi in sensul ca lucrarea a fost trimisa la tipar sau se afla in faza finala, cu atat mai mult cu cat, conform pct. 6.1 lit. b) din contract, autorii au obligatia de a efectua doua corecturi, inclusiv cea pentru „bun de tipar”, fara remuneratie suplimentara, iar aceasta a doua corectura, de regula, se efectueaza numai de catre autor.

In drept, au fost aplicate prevederile art. 47 si art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, fata de neindeplinirea de catre parata a obligatiei corelative cesiunii drepturilor patrimoniale de autor.

Calculul remuneratiei s-a facut pornind de la un numar de 1.000 de exemplare, la un pret de 400.000 lei, la care a fost aplicat procentul de 15%, toate aceste elemente fiind mentionate in contract.

Sustinerea paratei, in sensul ca pretul de vanzare a fost stabilit la maximum 400.000 lei, cu conditia ca autorul sa contribuie la finantarea editarii si tiparirii, a fost inlaturata, tribunalul considerand absolut nula clauza contractuala respectiva, fata de prevederile art. 48 alin. (1) si (2) din lege.

In ceea ce priveste daunele, tribunalul a apreciat faptul ca acestea sunt datorate cat timp parata nu si-a indeplinit obligatia contractuala, cauzand astfel un prejudiciu reclamantilor, acestia dorind ca opera sa ajunga cat mai repede la cunostinta publicului si, eventual, mai inainte ca alte lucrari sa apara pe piata. Autorii au fost lipsiti de posibilitatea de a incheia contracte de editare cu alte edituri, intrucat au cesionat paratei, cu titlu exclusiv, dreptul patrimonial, fiind astfel blocati pe o perioada mare de timp, de 3 ani.

Prin decizia civila nr. 68, din 13 martie 2007, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a respins ca nefondat apelul declarat de parata impotriva sentintei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a retinut urmatoarele, substituind pe alocuri considerentele tribunalului:

1.
In ceea ce priveste exceptia procesuala de fond, peremptorie si absoluta, a lipsei obiectului primului capat de cerere, privind desfiintarea contractului de editare, cazul de incetare a contractului prin implinirea termenului contractual nu exclude desfiintarea acestuia pentru cauze anterioare implinirii acestui termen, dar constatate ulterior, pe calea actiunii in justitie, precum actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului (cauza de nulitate fiind concomitenta incheierii contractului) sau actiunea in rezolutia judiciara a contractului.

In acest din urma caz, cauza de rezolutie este ulterioara incheierii contractului, constand in neindeplinirea culpabila a obligatiei contractuale de catre parat, dar anterioara implinirii termenului contractual.

In speta, se regaseste acest ultim caz de desfiintare a contractului sinalagmatic de editare, respectiv, rezolutia judiciara, pentru neindeplinirea de catre parata a obligatiei contractuale principale de a edita lucrarea ai caror autori sunt reclamantii, in termen de 3 ani de la data incheierii contractului.

Obligatia de editare a lucrarii este una afectata de un termen extinctiv, respectiv, termenul contractual de 3 ani.

Nu se pune problema unei prelungiri a termenului contractual, insotita sau nu de alte eventuale modificari, in lipsa unui act aditional, prin care partile sa fi convenit in acest sens, iar o prelungire tacita a contractului este exclusa.

Tacerea nu produce niciun efect juridic in dreptul substantial, iar despre o conventie tacita care sa implice manifestari tacite, dar neechivoce, de vointa, in sensul prelungirii termenului contractual la momentul implinirii termenului initial de 3 ani, nu poate fi vorba.

In speta, nu au fost invocate aspecte sau imprejurari de natura a fi calificate ca manifestari tacite, dar neechivoce, de vointa, in sensul prelungirii termenului contractual la momentul implinirii termenului initial de 3 ani. Corespondenta purtata intre parti sub acest aspect si retinuta de catre tribunal ca relevanta nu contine vreo astfel de manifestare concordanta de vointa.

Prelungirea termenului contractual initial nu poate opera decat
mutuus consensus,
in virtutea regulii simetriei, ce guverneaza incheierea si modificarea (precum si incetarea) contractului, potrivit art. 969 alin. (2) Cod civil, respectiv, in baza acordului partilor in acest sens.

Termenul care afecteaza atat dreptul patrimonial de autor cedat, cat si obligatia corelativa in care este transpus exercitiul dreptului respectiv este unul extinctiv, amanand stingerea dreptului si a obligatiei corelative pana la implinirea lui, potrivit art. 56 alin. (1) din aceeasi lege.

Implinirea termenului, fara ca parata sa isi fi exercitat dreptul contractual si fara sa isi fi indeplinit obligatia contractuala corelativa, nu exclude desfiintarea acestuia ca efect al rezolutiei judiciare.

Daca implinirea termenului extinctiv constituie cauza de incetare a contractului, cu efecte numai pentru viitor, in sensul considerarii raportului juridic drept incetat, rezolutia judiciara produce efecte pentru trecut, in sensul desfiintarii cu efect retroactiv a contractului, cu daune-interese pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neindeplinirea in mod culpabil a obligatiei contractuale de catre paratul debitor, in termenul contractual respectiv.

In consecinta, nu se poate retine lipsa obiectului capatului de cerere privind desfiintarea contractului de editare.

Termenul „desfiintare”, folosit de art. 56 alin. (3) din lege, este intr-adevar, unul impropriu, din perspectiva terminologiei juridice folosite in dreptul comun, la care acelasi text face trimitere expresa, directa.

Interpretarea sistematica si teleologica a prevederilor art. 56 alin. (3) din lege constituie o aplicatie in domeniul dreptului proprietatii intelectuale a rezolutiei judiciare de drept comun, pentru desfiintarea cu efect retroactiv a contractului de editare in cazul neindeplinirii in mod culpabil, de catre editor, a obligatiei de a publica opera in termenul convenit.

2. In ceea ce priveste aplicarea prevederilor art. 56 alin. (3) teza a II-a din lege, referitoare la calculul daunelor-interese pentru rezolutia judiciara a contractului de editare din culpa editorului, in mod legal si temeinic instanta a avut prima in vedere pretul conventional maxim de 400.000 lei pe exemplar.

Retinerea de catre instanta de fond a nulitatii absolute de drept a clauzei contractuale, pe cale de exceptie substantiala, este insa lipsita de temei legal.

Clauza contractuala prevazuta in contract este perfect valabila, nicio cauza de nulitate absoluta neputand fi retinuta in privinta acesteia, in baza vreunui text legal special, nici din perspectiva cauzelor de nulitate absoluta de drept comun.

Clauza respectiva este, insa, inaplicabila in cauza, nefiind intrunite conditiile substantiale pentru activarea acesteia, cat timp nu s-a stipulat in contract finantarea lucrarii si prin contributia autorului.

Pretul de 400.000 lei pe exemplar, raportat la numarul de exemplare in care trebuia editata lucrarea, a fost insa, in mod temeinic, retinut ca element pentru baza de calcul a daunelor-interese cu titlu de remuneratie cuvenita, in cazul in care parata si-ar fi indeplinit obligatia contractuala.

Si pretul maxim convenit de catre parti, indiferent pentru ce situatie, cum este cea stipulata in contract, poate fi luat in considerare sub aspectul stabilirii daunelor-interese cu titlu de remuneratie cuvenita.

In lipsa unui astfel de element in chiar contractul in litigiu, ar fi putut fi luat in considerare pretul practicat de catre parti in eventualele contracte anterioare, incheiate intre acestea, ori chiar pretul practicat pe piata in contracte similare, avand ca obiect opere similare.

3. In ceea ce priveste capatul de cerere privind daunele-interese cu titlu de despagubiri pentru neexecutarea in mod culpabil, de catre parata, a obligatiei contractuale, criteriile avute in vedere de catre prima instanta corespund intocmai principiului de drept comun al repararii integrale a prejudiciului cauzat astfel.

Nu numai prejudiciul efectiv
(damnum emergens),
a carui reparatie se manifesta sub forma despagubirilor reprezentand remuneratia cuvenita autorului, este supus repararii in caz de rezolutie judiciara a contractului de editare pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de catre editor, ci si beneficiul nerealizat
(lucrum cessans).

Beneficiul nerealizat reprezinta acel spor patrimonial pe care l-ar fi realizat autorii in conditiile obisnuite ale valorificarii operei in baza contractului de editare, daca obligatiile ar fi fost executate intocmai, cu buna-credinta, de catre editor, potrivit art. 969-970 Cod civil.

Sub acest din urma aspect sunt avute in vedere clauzele contractuale stipulate la pct. 2.4 lit. b) si pct. 3.1.-3.4 din contract, care ar fi permis eventualul tiraj suplimentar al operei sau reeditarea acesteia, cu consecinta unor castiguri suplimentare pentru autori.

De asemenea, principiul repararii integrale a prejudiciului, potrivit art. 1085 si art. 1086 Cod civil, implica repararea atat a prejudiciului cert si direct, cat si a prejudiciului previzibil.

Prejudiciul previzibil este prejudiciul obisnuit, care ar fi putut fi cunoscut de catre parti la momentul incheierii contractului de editare.

Asa cum in mod legal si temeinic a apreciat instanta de fond, reclamantii doreau ca opera sa ajunga cat mai repede la cunostinta publicului si, eventual, mai inainte ca alte lucrari similare sa apara pe piata, fiind lipsiti de posibilitatea de a incheia contracte de editare cu alte edituri, intrucat au cesionat paratei, cu titlu exclusiv, dreptul patrimonial, fiind astfel blocati pe o perioada mare de timp, de 3 ani.

Prima instanta a avut ca punct de reper aceeasi baza de calcul ca si in cazul despagubirilor reprezentand remuneratia cuvenita si neobtinuta, cu titlu de reparatie a prejudiciului efectiv, criteriul implicit fiind acela al valorificarii elementelor furnizate de clauzele contractuale.

Altfel, dublarea cuantumului daunelor sub cele doua aspecte (prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat) corespunde remuneratiei ce s-ar fi cuvenit reclamantilor in cazul tirajului suplimentar, in acelasi numar de exemplare pe care partile l-ar fi putut conveni potrivit pct. 2.4 lit. b) din contract.

Un tiraj suplimentar, eventual in acelasi numar de exemplare, a fost considerat previzibil chiar de catre partile contractante, cat timp o astfel de clauza a fost inserata in acest sens in contract.

In lipsa unor astfel de elemente stipulate in contractul de editare, instanta ar fi avut in vedere prejudiciul viitor, dar cert, respectiv, previzibil, pe baza acelorasi elemente, precum posibilitatea suplimentarii tirajului in acelasi numar de exemplare, in functie de natura operei - dictionar, posibilitatea incheierii altui contract de editare, in conditii avantajoase, preturile practicate pe piata in cazul tirajului initial si/sau suplimentar pentru opere similare etc.

Parata a fost de drept pusa in intarziere, potrivit art. 1079 alin. (2) pct. 3 Cod civil, la expirarea termenului contractual, cat timp obligatia pentru a carei neexecutare aceasta este in culpa nu putea fi executata decat in interiorul acestui termen, intrucat contractul inceta la implinirea termenului respectiv.

Prin incheierea din 8 mai 2007, aceeasi curte de apel a dispus indreptarea erorii materiale strecurate in decizie, in sensul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecata efectuate de reclamantii-intimati la suma de 4116,77 lei.

Impotriva deciziei parata a declarat recurs, criticand-o numai sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere referitor la daunele-interese pentru neexecutare, in cuantum de 6.000 lei, si a celui privitor la cheltuielile de judecata.

In motivarea cererii de recurs, intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurenta a sustinut urmatoarele:

1. Curtea de Apel a stabilit in mod nelegal in sarcina sa obligatia de a achita reclamantilor daune-interese in cuantum de 6.000 lei, reprezentand echivalentul drepturilor cuvenite autorilor dintr-un tiraj suplimentar, in conditiile in care un asemenea prejudiciu nu are caracter cert nici sub aspectul existentei si nici al intinderii.

Aceasta deoarece un eventual tiraj suplimentar a fost prevazut in contract numai conditionat de epuizarea, prin vanzare integrala, a tirajului maxim initial, dar si de consimtamantul recurentei.

De asemenea, nici posibilitatea de evaluare a unui atare prejudiciu nu exista, deoarece depinde de o renegociere a partilor contractante, deci si de vointa recurentei.

2. Desi a solicitat instantei de apel diminuarea onorariului avocatului reclamantilor, in baza art. 274 alin. (3) Cod procedura civila, ca fiind disproportionat fata de valoarea pricinii, instanta nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere.

Recurenta solicita diminuarea onorariului si fata de imprejurarea ca obiectul sau de activitate, respectiv, editarea de carti, nu este printre cele mai profitabile.

Analizand decizia atacata, Inalta Curte a constatat ca recursul este fondat in sensul si in limitele celor ce urmeaza:

1.
Reclamantii au sesizat instanta cu o cerere prin care au solicitat rezolutia contractului de editare incheiat cu parata si obligarea acesteia la daune-interese.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 56, din Legea nr. 8/1996, care prevad in alin. (3) ca, in cazul in care creditorul nu publica opera in termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiintarea contractului si daune pentru neexecutare, situatie in care autorul pastreaza remuneratia primita sau, dupa caz, poate solicita plata remuneratiei integrale prevazute in contract.

Dreptul comun in materie, identificat de cele doua instante anterioare si necontestat de recurenta, il constituie dispozitiile legale referitoare la rezolutia contractului, cuprinse in art. 1020-1021 Cod civil, si cele din art. 1084-1086 Cod civil, referitoare la daunele- interese.

In ceea ce priveste intinderea daunelor-interese, art. 1085 Cod civil prevede ca debitorul nu raspunde decat pentru cele care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la intocmirea contractului.

In speta, la intocmirea contractului, partile au convenit numarul de exemplare aferente unui prim tiraj, pretul maxim de vanzare al unui exemplar al operei si procentul cuvenit autorilor din valoarea de piata a exemplarelor vandute.

Pe baza acestor elemente si stabilind ca opera nu a fost editata din culpa paratei, instantele au obligat-o pe parata la plata sumei de 6.000 lei, ca fiind remuneratia integrala prevazuta in contract, in intelesul art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, solutia nefiind recurata pe acest aspect.

Totodata, au obligat-o pe parata si la plata sumei de 6.000 lei, aferenta unui eventual al doilea tiraj, pe care au considerat-o prejudiciu previzibil, fata de inserarea in contract a unei clauze referitoare la posibilitatea suplimentarii tirajului.

De fapt, ceea ce au prevazut partile in contract a fost ca in cazul tiparirii unui tiraj suplimentar, sa se negocieze si sa se stabileasca noi drepturi ale autorilor, iar aparitia unei noi editii a fost conditionata de epuizarea prin vanzare integrala a tirajului maxim initial.

In acelasi timp, partile au prevazut si posibilitatea unei vanzari in pierdere a tirajului initial, convenind asupra modalitatilor de reducere a costului lucrarii, a reducerii drepturilor convenite autorului, achizitionarii la pret de deseu a exemplarelor nevandute si casarii acestora (cap. VIII).

Reclamanta nu a aratat, in cererea de chemare in judecata si, in consecinta, nici nu a administrat probe sub acest aspect, care sunt ratiunile pentru care se poate considera ca, in cazul editarii de catre parata a unui numar de 1000 exemplare, acestea ar fi fost vandute integral, iar in cazul unei renegocieri s-ar fi ajuns la stabilirea unui nou tiraj, de aceeasi intindere si cu plata acelorasi drepturi de autor.

Simpla inserare in contractul initial a posibilitatii suplimentarii tirajului - dar, in acelasi timp, si a posibilitatii neepuizarii tirajului initial - nu poate constitui un temei suficient pentru a considera needitarea unui nou tiraj drept un prejudiciu previzibil la momentul incheierii contractului, dispozitiile art. 1085 Cod civil fiind inaplicabile la situatia de fapt, asa cum a fost stabilita.

Pentru aceste considerente, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Inalta Curte a admis recursul si a modificat decizia atacata, in baza art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul declarat de parata, a schimbat in parte sentinta tribunalului si a respins cererea avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 6.000 lei daune pentru neexecutare, si a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.

2. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, nu poate fi primita critica recurentei referitoare la nepronuntarea asupra unui capat de cerere.

Instanta de apel s-a pronuntat asupra cheltuielilor de judecata in conditiile art. 274 Cod procedura civila, fara a da curs cererii paratei, de reducere a onorariului avocatial al partilor adverse, care nu poate fi considerata un capat de cerere distinct.

Fiind o chestiune de apreciere si nu de legalitate, instanta de recurs nu poate cenzura decizia Curtii de Apel sub acest aspect, in raport cu actuala configuratie a art. 304 Cod procedura civila.

Dat fiind insa ca apelul paratei a fost admis, in baza art. 276 Cod procedura civila, Inalta Curte a compensat in parte cheltuielile de judecata efectuate de parti si a stabilit un nou cuantum al cheltuielilor de judecata in sarcina paratei, in suma de 2.500 lei, proportional cu pretentiile reclamantei, admise numai in parte.