Litigiu munca, contestare masura sistare plata sporuri conditii munca personal contractual bugetar

Dreptul muncii

Art. 13 alin.1 lit. ”a, b”, alin. 5 O.U.G. 115/2004; art. 8 din H.G. 281/1993; art. 160, 161, 172 C. muncii

Sistarea, in mod unilateral si arbitrar, de catre angajator a unor sporuri acordate pentru conditii de munca, in baza unor dispozitii legale de salarizare aflate inca in vigoare, constituie modificare nelegala a contractului individual de munca, salariatii justificand recuperarea sumelor abuziv oprite la plata.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 248 din 11 februarie 2013

Prin Sentinta civila nr. 1086/C din 1.10.2012, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar nr. 4819/103/2011, s-a dispus:

- admiterea actiunii precizate, formulata de reclamantii M.G., S.I., M.C.P., M.L., s.a, in contradictoriu cu parata Directia de Sanatate Publica cu consecinta obligarii paratei la plata drepturilor banesti, reprezentand diferente sporuri restante (spor pentru incordare psihica, spor pentru conditii vatamatoare si periculoase si spor de preventie), aferente lunilor iunie, iulie, august si septembrie 2009, respectiv a anularii Hotararii nr.** din 10.07.2009 emisa de Comitetul Director al Directiei de Sanatate Publica, in ceea ce ii priveste pe reclamanti.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca:

Reclamantii sunt salariatii unitatii parate, personal contractual pe durata nedeterminata, si isi desfasoara activitatea in cadrul Laboratoarelor de Microbiologie si Epidemiologie.

In temeiul prevederilor HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare, reclamantii, pana in luna mai 2009, au beneficiat, pe langa salariul de baza si sporul de vechime in munca, si de plata sporului de 15%, prevazut de art. 8 lit. a din hotarare, pentru conditii periculoase sau vatamatoare si a sporului de 25%, prevazut de art. 8 lit. b pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata sau se desfasoara in conditii de munca deosebite, din aceeasi hotarare, precum si de plata sporului de preventie de 11%, conform OG nr. 17/2008.

Prin Hotararea nr. **/10.07.2009, s-a dispus neacordarea celor trei sporuri salariale enumerate.

Prin hotararea suspusa controlului judecatoresc s-a dispus modificarea unilaterala a contractului individual de munca al reclamantilor, in sensul diminuarii drepturilor salariale, masura ce nu a fost adusa la cunostinta salariatilor reclamanti, astfel fiind incalcate dispozitiile art. 17 din Codul Muncii.

Ca efect al emiterii si aplicarii Hotararii nr. **/10.07.2009, reclamantilor le-au fost incalcate drepturile deja castigate si stabilite in favoarea lor.

Potrivit art. 160 din codul muncii ”
salariul cuprinde, salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri”,
ori, parata a modificat unilateral contractul de munca, incalcand una din clauzele esentiale negociate si stabilite prin contractul individual de munca, salariul, fara a avea acordul salariatului, contrar prevederilor art. 41 din Codul muncii.

Fata de acest considerent, in temeiul textelor de lege mentionate, instanta a constatat ca Hotararea analizata a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor legale aplicabile in materie, sens in care, se justifica anularea sa in ceea ce-i priveste pe reclamanti.

Sustinerea paratei privind insuficienta fondurilor primite de la bugetul de stat, precum si cele referitoare la lipsa caracterului imperativ al prevederilor HG nr. 281/1993, cu privire la acordare sporurilor mentionate nu au fost retinute de catre instanta, motivat de faptul ca aceste drepturi salariale trebuie achitate pana in momentul in care dispozitiile legale nu mai prevad acordarea lor.

Fata de cele anterior expuse, concluzionand in sensul ca a existat o grava incalcare a dispozitiilor art. 41 din Codul muncii, tribunalul a retinut, pe cale de consecinta, caracterul intemeiat al prezentei actiuni ce se impune a fi admisa, astfel cum a fost precizata, in sensul anularii Hotararii nr. 18/10.07.2009 emisa de intimata, in ceea ce ii priveste pe reclamanti si obligarii paratei catre acestia, la plata sumelor cuvenite acestora, reprezentand sporul de 15% prevazut de art. 8 lit. a din HG 281/1993 - pentru conditii periculoase sau vatamatoare, sporul de 25%, prevazut de art. 8 lit. b din HG 281/1993, sporul de preventie de 11%, conform OG nr. 17/2008, sporuri restante aferente lunilor iunie, iulie si august 2009.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata Directia de Sanatate Publica.

In motivarea recursului declarat, parata a sustinut, in esenta, nelegalitatea si netemeinicia solutiei justificat de faptul ca:

• s-au interpretat gresit dispozitiile art. 160 din Legea 53/2003 ca fiind in sensul platii obligatorii a unor sporuri pentru care actul normativ ce le reglementeaza ( H.G. 281/1993 ) prevede doar posibilitatea acordarii intr-un cuantum de pana la ... si in limita bugetului aprobat.
• s-a apreciat eronat ca prin Hot. 18/2009 s-a modificat unilateral Contractul de munca al reclamantilor, desi a sustinut ca au fost sedinte cu reprezentantii sindicatelor si niciodata nu s-a contestat acordarea in aceleasi conditii a unor sporuri la limita maxima.
• masura suspendarii acordarii drepturilor s-a justificat de dificultatile financiare care de atunci au devenit constante.

Legal citati, intimatii reclamanti au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat intrucat:

• in calitate de personal contractual, raporturile lor de munca sunt guvernate de Codul muncii, iar modificarea contractului individual de munca, in forma sistarii platii unor sporuri, facuta nelegal nu putea ramane nesanctionata.
• plata sporurilor a fost garantata de Ministerul Sanatatii si Casa de Asigurari de Sanatate prin Acordul incheiat la 21.05.2009 cu Federatia SANITAS, in cuantumul aprobat prin Hot. Comitetului Director nr. 1/29.01.2009.
• insuficienta fondurilor nu justifica neacordarea drepturilor salariale, cu atat mai mult cu cat bugetul la acest capitol putea fi suplimentat din veniturile proprii, cum de altfel s-a procedat prin Hot. 31/9.11.2009.
• prin plata pe parcursul procesului a unei parti din drepturile solicitate, recurenta a recunoscut implicit dreptul la acele sporuri.

Examinand recursul in raport de sustinerile recurentei, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304 pct.9, 304/1, 312 C. pr. civ., Curtea a constatat urmatoarele:

Litigiul a fost declansat in octombrie 2009 de sistarea platii catre reclamanti, urmare a Hotararii Comitetului Director al Directiei de Sanatate Publica nr.**/10.07.2009, incepand cu drepturile salariale pe iunie 2009, a sporurilor
pentru conditii periculoase sau vatamatoare (
art. 13 alin.1 lit”a” O.U.G. 115/2004 cu modif. pana la 30.04.2009),
pentru activitati ce solicita o incordare psihica foarte ridicata sau care se desfasoara in conditii deosebite
(art. 13 alin.1 lit”b”O.U.G. 115/2004 cu modif.), respectiv
de preventie
( art. 13 alin.5 O.U.G. 115/2004 cu modif.).

Cuantumul cuvenit („de pana la...”) al acestor sporuri - platite pana la data sistarii lor - nu a constituit temei pentru emiterea Hot. **/2009 si nici al neplatii ulterioare lunii iunie 2009; prin urmare, nu prezinta relevanta asupra legalitatii actelor contestate si, implicit, a modului de solutionare a cauzei; insa, fiind formulate critici si aparari, s-a aratat ca nu poate fi luata in considerare sustinerea recurentei ca nu se cuvenea cuantumul solicitat intrucat, atat timp cat nu a survenit un act normativ care sa-l limiteze la un procent inferior celui deja recunoscut de angajator si aflat in plata, nu se poate opera, unilateral, modificarea sa.

Caracterul eventual al acordarii sporurilor si nu de obligatie - sustinut de recurenta prin trimitere la art. 8 din H.G. 281/1993 - nu poate fi insusit de instanta, dar nu pentru argumentele tribunalului, ci justificat de faptul ca posibilitatea prevazuta de legiuitor se raporteaza numai la conditiile in care se desfasoara activitatea, nefiind lasata la aprecierea angajatorului acordarea :„
In raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea, pot fi acordate urmatoarele categorii de sporuri... „;
iar atat timp cat conditiile avute in vedere la acordarea sporurilor nu s-au modificat, angajatorul nu putea, unilateral, opera retragerea lor.

Referitor la incadrarea in limitele bugetare, aceasta limitare a legii - constanta de altfel in toata legislatia privitoare la salarizarea bugetara - nu se refera la drepturile salariale prevazute de legea de salarizare si acordate adecvat, ci la celelalte drepturi decurgand din raporturile de munca ce se pot acorda prin negociere (art. 26 H.G. 281/1993: „(1)
Sumele necesare pentru plata salariilor de baza, impreuna cu sporurile, premiile, treceri in gradatii superioare, avansari in grade sau trepte si celelalte drepturi trebuie sa se incadreze in alocatiile bugetare stabilite cu aceasta destinatie
” ).

Aceasta concluzie se sustine prin insusi faptul ca salariul - astfel cum e definit de art. 160 C. muncii - este garantat a fi platit (art. 172 C. muncii), mai inainte de orice alte obligatii banesti ale angajatorilor (art. 161 C. muncii), neputand fi modificat decat prin Act Aditional la contractul individual (art. 17 alin.5 C. muncii) si numai cu acordul salariatului (art. 41-48 C. muncii); ceea ce insa nu a survenit in cauza.

Nu s-a probat nici o negociere, respectiv un acord, al angajatilor in modificarea unuia din elementele esentiale ale contractului individual de munca, respectiv salarizarea; simpla sustinere facuta de angajator, nu are, in litigiile de aceasta natura, nici o forta probanta, sarcina probei revenind exclusiv recurentei (art. 272 C. muncii); iar eventualul precedent, facut chiar si in favoarea salariatilor, nu poate fi invocat cu succes in prezent, neputand inlatura obligatiile expres prevazute de legislatia muncii.

Eventualele dificultati financiare, nu justificau sistarea platii drepturilor salariale, arbitrar alese de angajator, in contextul actelor normative deja amintite, cumulat cu faptul ca un management defectuos nu poate fi opus angajatilor. De altfel, s-a observat ca, ulterior declansarii litigiului, recurenta a gasit resurse in achitarea partiala a drepturilor solicitate in cauza, precum si a altor drepturi.

Fata de toate acestea, constatand si ca nu sunt alte motive de nelegalitate de ordine publica, recursul a fost respins ca nefondat.