Lichidarea bunurilor, Exercitiul abuziv al drepturilor procesuale de catre un Creditor

Civil. Insolventa

Art. 11 alin. 2, art. 21, art. 42 si art. 116 din Legea 85/2006

Publicarea cererii de autorizare a judecatorului sindic pentru valorificarea bunurilor realizata ca urmare a dispozitiei chiar a judecatorului sindic printr-o incheiere anterioara, corect s-a retinut prin hotararea recurata ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 21 din Legea 85/2006. Potrivit art. 116 alin. 1 teza I din Legea 85/2006, lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului-sindic, control care nu este limitat de regula generala continuta de art. 11 alin. 2 Legea 85/2006 doar la aspectele de legalitate si in raport de aceasta dispozitie legala judecatorul sindic poate si trebuie sa intervina ori de cate ori lichidarea bunurilor din averea debitorului nu se realizeaza in conditiile prevazute de lege.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 2387 din 17 noiembrie 2015

Prin sentinta civila 291/F/01.07.2015 a respins ca inadmisibila, contestatia formulata de creditorul C. B. SA impotriva raportului publicat in B.P.I nr. 10592/10.06.2015.

A admis cererea formulata de lichidatorul judiciar A. J. IPURL in contradictoriu cu creditorul C. B. SA - Sucursala Neamt, a aprobat valorificarea bunurilor din patrimoniu debitorului (activ nr.1 format din teren liber si construit in suprafata de 1770 m.p. si activ nr.2 constituit din suprafata de 5320 m.p. teren), in conditiile de procedura civila.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, inscrisul publicat in BPI nr.10592/10.06.2015, desi a fost intitulat raport, nu este un raport in sensul dispozitiilor art. 21 din Legea 85/2006, ci reprezinta cererea privind valorificarea bunurilor debitorului in conditiile codului de procedura civila, adresata judecatorului sindic de catre lichidatorul judiciar, adusa in aceasta modalitate la cunostinta creditorilor inscrisi la masa credala, urmare dispozitiei date de instanta, iar impotriva acesteia creditorul nu avea deschisa calea contestatiei reglementata de art.21 din Legea nr. 85/2006, ci calea procedurala a intampinarii prevazuta de art. 115 cod procedura civila.

Referitor la cererea lichidatorului judecatorul sindic a retinut incidenta art.5 din aceeasi lege stabileste cu valoare de principiu faptul ca organele care aplica procedura, respectiv instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni, ca procedura insolventei s-a deschis prin incheierea pronuntata la data de 19.05.2010, iar ca efect al sentintei comerciale nr. 438/F/11.07.2012, debitorul a intrat in faliment, iar potrivit tabelului suplimentar de creante bunurile imobile din patrimoniul debitorului sunt afectate de o garantie reala imobiliara constituita in favoarea creditorului C.

2. S.A., creanta astfel garantata fiind in cuantum de 648.245,71 lei, iar potrivit tabelului definitiv consolidat modificat, din totalul creantelor inscrise la masa credala acest creditor detine de 46%.

Constata judecatorul sindic ca bunurile debitorului nu au fost evaluate de un expert evaluator, asa cum dispun dispozitiile art. 116 din Legea insolventei, intrucat creditorul C. B. S.A., prin valoarea creantei pe care o detine, a impus ca valorificarea acestora sa porneasca de la valoarea stabilita prin expertiza efectuata la data cand l-a creditat pe debitor si nu s-a reusit sa se valorifice bunurile de debitorului, S.C. S. E. S.R.L., desi lichidatorul judiciar a urmat procedura de valorificare a acestora stabilita de adunarea creditorilor potrivit procesului-verbal nr. 179/18.03.2013, precum si cea stabilita de adunarea creditorilor din data de 17.02.2015, organizand pe parcursul a mai mult de doi ani de zile, 29 de licitatii publice.

Apreciind ca dosarul de insolventa treneaza pe rolul instantei din cauza creditorului

3. B. S.A., care detinand 46% din totalul creantelor inscrise la masa credala, prin pretentiile emise eludeaza dispozitiile art. 723 alin. 1 cod procedura civila care dispun ca „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”, avand in vedere ca dupa organizarea unui numar de 29 de licitatii bunurile imobile din averea debitorului nu au putut fi lichidate, precum si faptul ca cheltuielile de procedura (cu paza si conservarea bunurilor, onorariu lichidatorului judiciar, cheltuielile de publicitate, etc.), consuma o buna parte din substanta bunurilor ce compun averea debitorului, apreciaza ca pentru a asigura respectarea dispozitiilor art. 5 din Legea 85/2006, judecatorul sindic a aprobat cererea lichidatorului judiciar.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea.

In motivarea recursului creditoarea critica sentinta instantei de fond sub aspectul gresitei aprecieri asupra naturii raportului lichidatorului publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa, ca acesta este o prezentare modului de indeplinire a atributiilor lichidatorului judiciar si justificarea cheltuielilor si cu privire la acest raport nelegal a retinut judecatorul sindic ca ar fi trebuit sa formuleze intampinare, ca potrivit art. 21 din Legea 85/2006 are dreptul de a formula contestatie impotriva masurilor dispuse de lichidator.

Recurenta arata ca strategia de valorificare este stabilita de creditori iar solutia pronuntata de judecatorul sindic contravine spiritului Legii 85/2006, ca inchirierea bunurilor pana la vanzarea acestora reprezinta o decizie manageriala a creditorilor luata conform art. 11 alin. 2 si art. 116-118 din Legea 85/2006.

Sustine recurenta ca strategia de valorificare este luata de creditori, iar solicitarea facuta de lichidatorul judiciar excede atributiilor sale si isi intemeiaza recursul pe dispozitiile

art. 304 pct.4, 8 si 9 din Codul de procedura civila.

Prin intampinare lichidatorul judiciar solicita respingerea recursului si prezinta modul de desfasurare a licitatiilor organizate potrivit regulamentului de licitatie si arata ca recurenta, care detine 46% din valoarea creantelor s-a opus masurilor de evaluare a bunurilor si de stabilire a pretului de vanzare, ca a parcurs toate etapele prevazute de regulamentul de vanzare dar nu s-a reusit vanzarea bunurilor debitorului.

Sustine ca a fost necesara paza bunurilor debitorului si efectuate cheltuieli importante cu firmele care asigura paza bunurilor si datorita faptului ca recurenta mentine pretul ridicat al bunurilor acestea nu pot fi valorificate.

Prin decizia nr. 1124/09 Iunie 2015 s-a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Asa cum rezulta din dosarul de fond lichidatorul judiciar a formulat o cerere pentru aprobarea de catre judecatorul sindic a vanzarii bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar la termenul din 27.05.2015 judecatorul sindic a dispus ca acesta sa publice cererea in Buletinul Procedurilor de Insolventa pentru a da posibilitatea creditorilor sa ia la cunostinta de cerere.

Aceasta cerere este publicata de lichidatorul judiciar in Buletinul Procedurilor de Insolventa 10592/10.06.2015, sub forma raportului invocat de recurenta, prin contestatia la raport creditoarea formuland solicitari echivoce si prin care se urmarea in fapt ca judecatorul sindic sa nu analizeze cererea de valorificare a bunurilor si sa determine lichidatorul judiciar sa convoace adunarea creditorilor.

Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea 85/2006, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului.

Cum in cauza publicarea cererii de autorizare a judecatorului sindic pentru valorificarea bunurilor s-a realizat ca urmare a dispozitiei chiar a judecatorului sindic prin incheierea din 27.05.2015, corect s-a retinut prin hotararea recurata ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 21 din Legea 85/2006.

Referitor la motivele de recurs privind fondul cererii solutionata de judecatorul sindic, nici acestea nu sunt fondate.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 85/2006, organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul, iar potrivit art. 11 alin. 2 din aceeasi lege, Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.

Fata de dispozitiile legale mentionate, creditorii, oricare ar fi procentul din creantele inregistrate in tabelul de creante al debitorului nu pot dispune masuri de aplicare a procedurii, lichidatorul judiciar are deplina libertate de a dispune asupra modului in care este administrata procedura, ceilalti creditori putand doar controla activitatea lichidatorului judiciar, in limitele prevazute de lege, doar prin organele lor.

Asadar, creditorii nu pot dispune cu privire la aspectele manageriale substituindu-se lichidatorului judiciar, ci doar pot controla modul in care acesta administreaza, sub aspect managerial procedura insolventei.

Impunerea recurentei a unor masuri de inchiriere a bunurilor debitorului aflat in procedura falimentului, pe langa faptul ca incalca dispozitiile legale mentionate deja, sunt contrare si dispozitiilor art. 47 alin. 7 din Legea 85/2006, potrivit carora, de la data intrarii in faliment, debitorul va putea desfasura doar activitatile ce sunt necesare derularii operatiunilor lichidarii.

Asadar, desi debitorul se afla in faliment, faza procesuala de lichidare a bunurilor debitorului, recurenta urmareste, prin impunerea unor obligatii de inchiriere a bunurilor debitorului, sa obtina aceleasi efecte pe care legea le recunoaste doar debitorilor aflati in procedura de reorganizare, sau in a procedura generala, ceea ce constituie o incalcare a insasi spiritului legii insolventei.

Sub acest aspect, corect a retinut judecatorul sindic abuzul de drept procesual al creditoarei, chiar daca acest abuz este favorizat de derobarea lichidatorului judiciar de la rolul sau de organ care aplica procedura.

Nu poate fi retinuta nici critica referitoare la depasirea de catre judecatorul sindic a atributiilor prevazute de lege prin art. 11 din Legea 85/2006.

Desi prin alin. 2 din lege este prevazut doar controlul de legalitate al judecatorului sindic, aceasta este o regula generala de la care insusi legiuitorul a stabilit o alta intindere a drepturilor si obligatiilor judecatorului sindic in faza de lichidare a bunurilor debitorului.

Astfel, potrivit art. 116 alin. 1 teza I din Legea 85/2006, lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului-sindic. Asadar legea da un drept de control judecatorului sindic fara a-l limita, asa cum a dispus prin regula generala deja enuntata, doar la aspectele de legalitate si in raport de aceasta dispozitie legala judecatorul sindic poate si trebuie sa intervina ori de cate ori lichidarea bunurilor din averea debitorului nu se realizeaza in conditiile prevazute de lege.

Constatand ca procedura de lichidare a bunurilor debitoarei conform regulamentului de vanzare s-a epuizat, iar creditorul care detine o parte din creanta (46%) refuza abuziv in fapt sa accepte valorificarea bunurilor debitorului la pretul oferit de piata, corect a solutionat cererea formulata de lichidatorul judiciar privind valorificarea bunurilor debitorului.

Instanta va inlatura apararile lichidatorului judiciar referitoare la imposibilitatea evaluarii bunurilor datorita opozitiei recurentei.

Nu exista in lege 85/2006 obligatia practicianului in insolventa de a consulta creditorii cu privire la evaluarea bunurilor, atunci cand lege il obliga sa efectueze o astfel de evaluare.

Astfel administratorul/lichidatorul judiciar avea obligatia legala sa evalueze bunurile asupra carora creditoarea are o garantie reala (art. 41 alin. 2 din lege), iar in etapa lichidarii bunurilor este obligat sa evalueze bunurile asa cum dispune art. 116 din Legea 85/2006, pentru evaluarea bunurilor lichidatorul putand angaja, in numele debitorului un evaluator fara acordul sau aprobarea creditorilor prin organele lor si cu atat mai putin cu aprobarea unui creditor care nu detine majoritatea creantelor (art. 116 alin. 3), creditorii, prin comitetul creditorilor, avand doar dreptul sa aprobe sau nu evaluarea bunurilor de catre evaluatorul propriu al lichidatorului judiciar.

Incalcarea de catre lichidatorul judiciar a acestor dispozitii legale nu ii poate justifica apararea prin care se invoca atitudinea creditoarei recurente, in calitatea sa de organ care aplica procedura, alaturi de instantele judecatoresti si judecatorul sindic, avand obligatia sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni asa cum dispune alin. 2 al art. 5 din Legea 85/2006.