Legalitatea actelor administrative privind finantarea cluburilor sportive

Contencios administrativ;

Art. 71 alin. 2 din Legea nr. 69/2000

Dispozitiile Legii nr. 69/2000 - art. 71 alin. 2 reglementeaza categoriile de surse de finantare a cluburilor sportive, de natura recurentului-parat din prezenta cauza, relevand nu doar diversitatea surselor de finantare, dar si diferenta de regim juridic aplicabil membrilor, sportivilor si tehnicienilor clubului fata de terte persoane, precum cele interesate de initierea in tenis, fara a fi sportivi legitimati ai clubului sportiv, ca structura sportiva organizata. Regimul juridic reglementat prin dispozitiile art. 55, 65 din lege cu privire la sportivii legitimati releva viziunea si intentia legiuitorului de asigurare a unui cadru corespunzator pentru atingerea rezultatelor de performanta, prin reglementarea si asigurarea facilitatilor corespunzatoare, inclusiv din perspectiva contributiei financiare.

Consecintele unor asemenea reglementari constau in indreptatirea clubului sportiv de a-si atrage surse de finantare din alte venituri precum instituirea unor taxe pentru punerea la dispozitia persoanelor interesate in desfasurarea de activitati sportive a bazei sportive si tehnicienilor clubului sportiv, fara a avea drept finalitate obtinerea rezultatelor de performanta.

Curtea de Apel Bacau - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 1594 din 16 decembrie 2016

Prin sentinta civila nr. 308/20.04.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 1083/110/2014*, au fost respinse exceptiile lipsei de interes si a tardivitatii, luandu-se act de renuntarea reclamantului la judecata cererii de suspendare a actelor administrative contestate.

Prin aceeasi hotarare a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantul C.M. in contradictoriu cu paratul C.S.M. Onesti, dispunandu-se anularea partiala a urmatoarelor decizii: Decizia nr. 92/15.12.2010, Decizia nr. 8/04.02.2013, Decizia nr. 17/1.04.2013 si Decizia nr. 10/28.01.2014 emise de C.S.M. Onesti numai cu privire la taxa de initiere tenis pentru sportivii nelegitimati.

Totodata, au fost respinse, ca nefondate, celelalte capete de cerere, fiind obligat paratul la plata sumei de 1.310, 14 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:

In aplicarea dispozitiilor art. 248 Cod procedura civila, instanta a analizat cu prioritate exceptiile invocate in cauza.

In ce priveste exceptia lipsei de interes instanta a respins-o pentru urmatoarele

considerente:

In speta interesul reclamantului este unul determinat, folosul practic urmarit fiind unul moral, atat in calitate de profesor/antrenor de tenis, cat si in calitate de parinte, interesul sau fiind si unul concret si nu abstract, demersul sau judiciar urmarind ca tot mai multi copii sa exercite acest sport atat pentru performanta, cat si pentru sanatatea acestora.

Pe de alta parte, interesul reclamantului este si legitim, respectiv in conformitate cu regulile de convietuire sociala, dar si cu legea - Legea nr. 69/2000 a educatiei fizice si sportului, Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor, Ordinul nr. 5570/2011 al M.E.C.T.S..

Fata de cele mentionate, interesul reclamantului este atat nascut cat si actual, in sensul ca a existat in momentul exercitarii actiunii, cat si pe parcursul solutionarii cauzei. Ca urmare, instanta a respins exceptia lipsei de interes, avand in vedere motivele de fapt si dispozitiile art. 33 din Noul Cod de procedura civila retinute.

Referitor la exceptia tardivitatii actiunii, instanta a respins-o, pentru urmatoarele considerente:

Pornind de la decizia de casare nr. 2/07.01.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr. 1083/110/2014, in care s-a mentionat ca deciziile contestate in prezenta cauza reprezinta acte administrative cu caracter normativ, atunci potrivit art. 7 alin. (1

^A

1) din Legea nr. 554/2004 plangerea prealabila poate fi formulata oricand, iar potrivit art. 11 alin. (1) lit. c), actiunea se poate introduce in termen de 6 luni calculat de la data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, respectiv de la data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, termen care potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) este de 30 de zile de la data inregistrarii cererii/ plangerii prealabile.

In speta, impotriva deciziilor nr. 92/15.12.2010, nr. 8/04.02.2013 si nr. 17/01.04.2013 s-a formulat plangerea prealabila la data de 12.11.2013 inregistrata sub nr. 3151 (fila 7) la care nu s-a formulat raspuns in termen de 30 de zile, respectiv pana la data 12.12.2013, iar actiunea fiind inregistrata la data de 06.03.2014, instanta a constatat ca aceasta a fost formulata in termenul legal de 6 luni, care s-a implinit la data de 12.06.2014.

Referitor la decizia nr. 10/28.01.2014, plangerea prealabila a fost formulata la data de 10.03.2014 inregistrata la parata sub nr. 906 (fila 7- dosar conexat nr. 4164/110/2014) la care nu s-a formulat raspuns in termen de 30 de zile, respectiv pana la data de 10.04.2014, astfel ca actiunea inregistrata la data de 12.08.2014 a fost formulata in termenul legal de 6 luni, care sa implinit la data de 10.10.2014.

Pe fondul cauzei, din probatoriul administrat in cauza raportat la dispozitiile legale incidente cauzei, instanta a apreciat ca actiunea este intemeiata pentru urmatoarele considerente:

Prin Decizia nr. 92/15.12.2010, nr. 08/04.02.2013, nr. 17/01.04.2013 si nr. 10/28.01.2014 emise de catre parata, s-a instituit o taxa de initiere tenis de 50 lei, respectiv 70 lei pe luna, pentru sportivii nelegitimati la club, iar participarea acestora era una voluntara, conform sustinerilor paratei, iar contributiile banesti din partea parintilor inlatura orice forma de discriminare avand in vedere ca acesti copii sunt initiati pentru formarea lor ca sportivi, in afara invatamantului obligatoriu, activitatea de initiere avand loc in baze sportive inchiriate de la club antrenorii fiind platiti tot de catre club, motiv pentru care s-au stabilit taxe de participare la antrenament.

S-a mai aratat ca acest club functioneaza dupa un regulament propriu si este finantat din subventii de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare, la capitolul venituri fiind prevazute si veniturile proprii, care se pot realizat prin serbari, manifestari culturale, venituri din prestari servicii.

De asemenea, selectia intra in profilul de activitate al clubului, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, astfel ca s-a impus si formarea acestor grupe de copii, iar antrenarea si formarea lor reprezinta o prestare de servicii, ca urmare existand temei legal pentru initierea si perceperea acestor taxe, conform anexei nr. 2 la Ordinul 2345/13.12.2010.

Instanta a retinut, insa, ca apararile paratei nu sunt intemeiate fata de dispozitiile legale care reglementeaza activitatea C.S.M. Onesti.

Astfel potrivit art. 5 din Regulamentul privind organizarea si functionarea acestui club, aprobat prin Ordinul nr. 2425/2011 (filele 36-37) „Clubul este finantat din subventii de la bugetul de stat si venituri extrabugetare, in conditiile legii.”, ordin abrogat prin Ordinul nr. 2345/2010 incepand cu 3.02.2011, acest ordin reglementand alte aspecte decat cele din prezenta cauza, respectiv tarifele de folosire a bazelor sportive si a unitatilor de cazare aflate in administrarea institutiilor date in subordinea Autoritatii Nationale pentru Sport si Turism si nu la taxa de initiere tenis (filele 65-68).

Instanta nu a retinut sustinerea paratei ca aceste taxe au existat dintotdeauna, indicand si Ordinul nr. 122/5.09.2007 (filele 70-73), deoarece a reglementat tarifele de folosire a bazelor sportive.

Ca urmare din dispozitiile art. 71 alin. 2 din Legea nr. 69/2000, nu rezulta ca parata poate stabili o „taxa de initiere tenis”, dispozitiile legale mentionate, vizand doar cotizatii, contributii, penalitati, care nu se aplica copiilor ce urmeaza a fi initiati in tenis, iar sustinerea ca activitatea antrenorului este o prestare de servicii nu are acoperire legala, deoarece activitatea acestuia nu este o activitate economica realizata in legatura directa cu scopul si obiectul de activitate al clubului, asa cum este prevazut in art. 7 din Regulamentul de Organizare si Functionare al Clubului.

Astfel, desi s-a depus la dosarul cauzei Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 (fila 74-75) cu titlu exemplificativ, rezulta ca la capitolul venituri sunt incluse si veniturile proprii, iar la subpunctele acestor venituri nu se regaseste „taxa initiere tenis” sau alte taxei ci, venituri din proprietate, cesiuni si inchirieri, vanzari de bunuri, serbari, spectacole, sponsorizari, transferuri etc.

De asemenea, din adresa nr. 10552/2004 a Ministerului Tineretului si Sportului (fila 179- verso) rezulta ca acest minister nu a emis ordine, decizii sau circulare prin care sa impuna plata unor taxe de initiere, de catre copiii din cadrul cluburilor sportive, din subordinea sa, M.T.S. finantand de la bugetul de stat, activitatea cluburilor din subordinea sa pentru Programul promovarea sportului de performanta (Pregatire, participarea la competitii nationale si internationale pentru juniori si pentru seniori) intretinerea si functionarea bazei sportive materiale aflate in administrarea operativa a acestora precum si cheltuielile de personal.

Ca urmare, avand in vedere motivele de fapt si de drept retinute, in baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanta a admis in parte actiunea si a dispus anularea in parte a urmatoarelor decizii: nr. 92/15.12.2010, nr. 08/04.02.2013, nr. 17/01.04.2013 si nr. 10/28.01.2014 emise de catre parata numai cu privire la taxa de initiere tenis pentru sportivii nelegitimati.

La termenul din data de 06.04.2016, reclamantul a renuntat la capatul de cerere privind suspendarea actelor administrative contestate, instanta luand act de aceasta renuntare, in baza art. 406 Cod procedura civila.

Referitor la celelalte capete de cerere, instanta le-a respins, acestea nefiind motivate nici in fapt si nici in drept.

In baza art. 453 Cod procedura civila, instanta a obligat parata la plata sumei de 1.310,14 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, paratul C.S.M. Onesti, recurs legal timbrat cu taxa judiciara de timbru de 100 lei, chitanta depusa la fila 8 din dosar.

In motivarea recursului a fost criticata respingerea exceptiei lipsei de interes, textele de lege invocate pentru justificarea interesului public neavand legatura cu cauza, norma juridica edictata de legiuitor nefiind aplicabila tuturor situatiilor de fapt din practica, instanta de judecata intervenind pentru reglementarea situatiilor in conflict.

Referitor la fondul cauzei s-a sustinut interpretarea amalgamata a normelor de drept invocate de catre reclamant, dispozitiile art. 71 alin. 2 lit. g din Legea nr. 69/2000 prevazand ca mod de finantare si „alte venituri in conditiile legii”, situatie confirmata prin adresa nr. 3162/19.05.2015 a Ministerului Tineretului si Sportului.

In cauza a fost formulata intampinare de catre intimatul-reclamant C.M. prin care au fost invocate exceptiile netimbrarii si tardivitatii recursului, iar, privind fondul cauzei s-a sustinut respingerea recursului ca nefondat, interesul in promovarea actiunii fiind justificat de dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 si de calitatea de profesor/antrenor de tenis, respectiv cea de parinte interesat de practicarea tenisului ca sport atat pentru performanta, cat si pentru sanatate. Pe de alta parte, avand in vedere ca recurentul nu este for legislativ sau executiv pentru emiterea de acte care sa afecteze drepturile unei comunitati, nu era indreptatit la colectarea unor taxe, aspect confirmat prin adresa nr. 10552/4.11.2014 a Ministerului Tineretului si Sportului.

Cu privire la exceptiile invocate de intimat prin intampinare, instanta s-a pronuntat la data de 9.12.2016, apreciind ca recursul a fost promovat in termenul legal, fiind si timbrat.

Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 488 din Noul Cod de procedura civila instanta il apreciaza ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Aprecierea existentei interesului de a actiona al reclamantului, ca o conditie de exercitare a actiunii civile prevazute de dispozitiile art. 32 alin. 1 lit. d, art. 33 din Noul Cod de procedura civila, criticata prin recursul promovat, impune analizarea contextului normativ si factual al cauzei si stabilirea consecintelor juridice asupra reclamantului. Avand in vedere limitele de legalitate impuse de dispozitiile art. 488 din Noul Cod de procedura civila in judecata recursului, verificarea modului de solutionare a exceptiei lipsei de interes urmeaza a fi realizata pe baza imprejurarilor de fapt stabilite de prima instanta, potrivit carora reclamantul are calitatea de parinte, respectiv de profesor/antrenor de tenis.

In acest context folosul practic pe care il presupune existenta interesului de a actiona consta in inlaturarea vatamarii produse atat activitatii de profesor/antrenor de tenis desfasurate de reclamant in cadrul clubului-parat, cat si exercitarii drepturilor corespunzatoare calitatii de parinte interesat in desfasurarea unei activitati sportive de catre copilul acestuia. In aceste imprejurari, verificarea existentei vatamarii pretinse prin raportare la cadrul normativ aplicabil cauzei implica analizarea in fond a raportului juridic litigios, fara a se putea limita la conditia privind interesul de exercitare a actiunii civile.

Din perspectiva cadrului normativ aplicabil litigiului instanta constata ca dispozitiile Legii nr. 69/2000 - art. 71 alin. 2 reglementeaza categoriile de surse de finantare a cluburilor sportive, de natura recurentului-parat din prezenta cauza. Astfel, printre aceste surse de finantare se regasesc atat cotizatiile, contributiile si penalitatile aplicate membrilor sai, sportivilor, antrenorilor si celorlalti tehnicieni, potrivit statutelor si regulamentelor proprii (art. 71 alin. 2 lit. d), respectiv alte venituri, in conditiile legii (art. 71 alin. 2 lit. g din Legea nr. 69/2000.

Acest cadru general releva nu doar diversitatea surselor de finantare, dar si diferenta de regim juridic aplicabil membrilor, sportivilor si tehnicienilor clubului fata de terte persoane, precum cele interesate de initierea in tenis, fara a fi sportivi legitimati ai clubului sportiv, ca structura sportiva organizata. Calitatea de sportiv legitimat este reglementata de dispozitiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 69/2000, ca fiind inregistrarea unui sportiv de performanta la un club sportiv in vederea participarii la competitiile sportive oficiale locale sau nationale. Regimul juridic reglementat prin dispozitiile art. 55, 65 din lege cu privire la sportivii legitimati releva viziunea si intentia legiuitorului de asigurare a unui cadru corespunzator pentru atingerea rezultatelor de performanta, prin reglementarea si asigurarea facilitatilor corespunzatoare, inclusiv din perspectiva contributiei financiare.

In acelasi spirit sunt si reglementarile cu caracter secundar reprezentate de ordinele Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret cu nr. 2345/13.12.2010, respectiv cu nr. 2425/6.12.2011, care recunosc posibilitatea punerii gratuite a bazelor sportive din cadrul complexurilor sportive nationale la dispozitia federatiilor sportive nationale numai

pentru antrenamentele loturilor olimpice si nationale aflate in actiuni de pregatire, pentru celelalte competitii sportive fiind stabilite tarife corespunzatoare fiecarei categorii de actiuni. Situatia era similara si in cazul reglementarii prin Ordinul Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Tineret nr. 422/5.09.2007.

Consecintele unor asemenea reglementari constau in indreptatirea clubului sportiv de a-si atrage surse de finantare din alte venituri precum instituirea unor taxe pentru punerea la dispozitia persoanelor interesate in desfasurarea de activitati sportive a bazei sportive si tehnicienilor clubului sportiv.

Relatiile comunicate de catre Ministerul Tineretului si Sportului prin adresa nr. 10552/2014, retinute de catre instanta de fond, subliniaza rolul autoritatii executive prin ministerul de resort in finantarea activitatii de performanta a cluburilor sportive publice din subordinea sa, fara a fi autoritate de reglementare in ceea ce priveste taxele de natura celei contestate.

Nici dispozitiile art. 33 alin. 3 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 5570/7.10.2011 nu pot fi retinute in cauza, avand in vedere ca acestea au un obiect de reglementare special, referindu- se la organizarea si functionarea unitatilor de invatamant in care este organizat invatamant cu program sportiv suplimentar. Cum paratul din prezenta cauza, emitent al actelor administrative contestate, nu se incadreaza in categoria unitatilor de invatamant cu program sportiv suplimentar, nu ii poate fi impusa aplicarea normelor evocate.

Nici prevederile Legii nr. 272/2004, invocate in actiunea introductiva, nu sunt incidente in cauza, protectia si promovarea drepturilor copiilor impunand respectarea cadrului normativ specific activitatilor sportive, cu limita impusa de dispozitiile art. 49 alin. 2 privind obligatia autoritatilor publice de a contribui conform atributiilor proprii la asigurarea conditiilor exercitarii in conditii de egalitate a acestui drept. Retinand ca taxa contestata in prezenta cauza se refera la toti sportivii nelegitimati, nu se poate conchide existenta unui element de natura a contura un comportament discriminatoriu din partea paratului.

Reglementarea prin regulamentul de organizare si functionare a Clubului Sportiv Municipal Onesti ca sursa de finantare si a veniturilor extrabugetare este concordanta cu cadrul normativ reprezentat de art. 71 alin. 2 lit. g din Legea nr. 69/2000, care recunoaste capacitatea de autofinantare in limitele dispozitiilor legale. Neidentificarea in bugetul de venituri si cheltuieli al clubului a taxei contestate nu reprezinta o cauza de nelegalitate a actului administrativ de instituire a acesteia, ci un aspect al caracterului defectuos de conducere a activitatii financiar-contabile corespunzatoare.

Apreciind ca prin instituirea taxei contestate nu au fost incalcate dispozitii legale de natura a atrage desfiintarea actelor administrative, instanta a considerat ca actiunea formulata este nefondata.

Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 496 alin. 1, 2 coroborat cu art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedura civila a fost admis recursul, a fost casata in parte sentinta recurata in sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Au fost mentinute dispozitiile sentintei cu privire la solutionarea exceptiilor.