Liberare provizorie sub control judiciar. Netemeinicia cererii fata de incidenta dispozitiilor art.160

²

alin. 2 C.proc.pen.

                                                                                                    

C.proc.pen., art. 160

²

                            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1094 din 12 august 2011.

 

     
Prin decizia penala nr.1094 din 12 august 2011 Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. impotriva incheierii de sedinta din 9 august 2011 data de Tribunalul Buzau, mentinand, ca legala si temeinica, hotararea instantei de fond.

La pronuntarea deciziei instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 50/D/P/2009 intocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Buzau s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului D.C. pentru savarsirea, alaturi de alti coinculpati, a infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat prevazut si pedepsit de art. 7 din Legea nr. 39/2003 si contrabanda calificata prevazuta si pedepsita de art. 274 cu referire la art. 270 alin. 2 lit.a) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constand in aceea ca in perioada iulie-decembrie 2009, fiind asociat cu invinuitii G. R. si G.M. in cadrul unei grupari infractionale au trecut peste frontiera de stat a Romaniei insemnate cantitati de tigarete timbrate in Moldova, Ucraina sau netimbrate, in vederea comercializarii acestora pe piata neagra, prin intermediul inculpatului T. F.

S-a aratat ca potrivit actului de acuzare, inculpatul D. C. avea rolul de a asigura, direct sau prin directionarea de transporturi ilegale si ale conationalilor sai, sustragerea de la controlul vamal al marfii, prin disimularea ei in compartimentele vehiculelor folosite.

  In urma examinarii actelor si lucrarilor cauzei, Curtea a constatat ca recurentul a fost arestat preventiv prin Incheierea nr. 28 din 11 mai 2011 a Tribunalului Buzau iar la luarea acestei masuri au fost retinute dispozitiile cuprinse in art.143 si art.148 alin.1 lit. f) C.proc.pen., respectiv existenta unor indicii temeinice si probe verosimile din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi autorul faptelor pentru care este cercetat, sanctionate de legiuitor cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani iar lasarea acestuia in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, masura fiind prelungita si ulterior mentinuta, in conditiile legii.

S-a retinut ca masura preventiva a arestarii inculpatului Darea Constantin a fost dispusa pentru buna desfasurare a procesului penal potrivit dispozitiilor art.136 alin.1 C.proc.pen. si ca, desi conform alineatului 2 al aceluiasi articol, scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cautiune iar cererea de liberare provizorie este admisibila in principiu, fiind indeplinite cerintele cuprinse in art.160

²

alin.1 C.proc.pen., aceasta este neintemeiata, asa cum in mod corect a constatat si instanta de fond, hotararea pronuntata fiind legala si temeinica sub toate aspectele.

S-a motivat astfel, ca, asa cum rezulta din dispozitiile cuprinse in art. 160

²

alin. 2 C. proc.pen.,
liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte
iar aceste dispozitii legale sunt incidente in solutionarea prezentei cauze.

Curtea a constatat ca, printr-o interpretare corespunzatoare a probelor in raport de dispozitiile ce reglementeaza institutia livberarii proviorii sub control judiciar, instanta de fond a pronuntat o solutie justa iar argumentele avute in vedere de tribunal in justificarea solutiei pronuntate au constituit, si in opinia instantei de control judiciar, temeiuri ce au determinat concluzia legalitatii si temeiniciei incheierii din 09 august 2011 si implicit, a constatarii netemeiniciei criticilor invocate pe calea recursului de catre inculpat.

Asa cum a retinut si tribunalul, inculpatul D. C. a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea unor infractiuni grave, sanctionate cu pedeapsa inchisorii intre 5 si 15 ani si chiar daca in cauza aparatorul ales al acestuia si-a exprimat acordul in sensul gazduirii recurentului in domiciliul sau, in lipsa unor dovezi certe, respectiv inscrisuri incheiate conform normelor cuprinse in Codul civil, s-a retinut ca liberarea provizorie sub control judiciar nu poate avea loc, instanta fiind in imposibilitatea sa impuna inculpatului masurile de supraveghere adiacente liberarii provizorii.

Referitor la datele din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa zadarniceasca aflarea adevarului in sensul cerut de art.160

²

alin. 2 C.proc.pen., asa cum a retinut si prima instanta, acestea constau in aceea ca desi inculpatul D.C. a solicitat administrarea probei cu martori, obligandu-se sa depuna numele si adresele acestora in vederea citarii, nu si-a respectat obligatia la doua termene consecutive, ceea ce impune concluzia ca prin pozitia adoptata poate zadarnici aflarea adevarului ori cel putin, tergiversa desfasurarea cercetarii judecatoresti.

Nu in ultimul rand, Curtea a retinut ca masura liberarii provizorii sub control judiciar nu poate fi acordata in raport de dispozitiile cuprinse in art. 65 alin.1 din Legea nr.177/1997 prin ratificarea Tratatului dintre Romania si Republica Moldova privind asistenta juridica in materie civila si penala, care prevad ca aceasta tara nu-si extradeaza proprii cetateni, asa incat, exista puternice temeri in sensul unui risc marit de sustragere a inculpatului de la judecata.

Referitor la circumstantele legate de persoana inculpatului si situatia socio-familiala a acestuia s-a aratat ca ele au fost cunoscute si analizate de instante atat cu ocazia examinarii propunerii de arestare preventiva cat si ulterior, si, examinate fiind, prin prisma dispozitiilor cuprinse in art.136 alin.13 C.proc.pen., s-a stabilit ca masura oportuna pentru buna desfasurare a procesului penal o constituie arestarea preventiva, aceleasi aspecte fiind analizate si cu ocazia solutionarii altor cereri de liberare provizorie sub control judiciar ori pe cautiune, astfel ca neexistand temeiuri noi care sa justifice admiterea unei atari cereri, respingerea sa este pe deplin intemeiata.

Nu a fost considerata discriminatorie judecarea inculpatului Darea Constantin in stare de arest preventiv pe temeiul neapartenentei acestuia statului roman ori in raport de ceilalti coinculpati cu justificarea ca la solutionarea cererilor formulate de inculpati se au vedere circumstantele ce tin de fapte, imprejurarile concrete de comitere si consecintele produse precum si cele personale, in cauza existand impedimente de ordin tehnic legate de imposibilitate exercitarii masurilor de supraveghere pe timpul liberarii provizorii sub control judiciar, respectiv cele cuprinse in art.160

²

alin. 3 lit. c) si art.160

^2b

C.proc.pen.

Pentru considerentele aratate, Curtea, constatand ca solutia instantei de fond este legala si temeinica sub toate aspectele iar criticile invocate de inculpat nu se justifica, in baza art. 385

¹⁵

pct.1 lit. b) C.proc.pen. a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

                                                                        

  (Judecator Ioana  Nonea)