Libera exercitare a dreptului la recurs individual

46. Dreptul de a sesiza Curtea este absolut  si nu face obiectul vreunei limitari. Acest principiu implica libertatea de comunicare cu institutiile Curtii (pentru corespondenta in detentie, a se vedea Peers impotriva Greciei, pct. 84; Kornakovs impotriva Letoniei, pct. 157  si urm.). A se vedea, de asemenea, in acest sens, Acordul european privind persoanele participante la proceduri in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului din 1996 (STCE nr. 161).
47. Autoritatile nationale urmeaza sa se abtina de la orice forma de presiune asupra reclamantilor in sensul retragerii sau modificarii plangerilor acestora. Potrivit Curtii, presiunea poate lua forma unor intimidari directe  si a actelor flagrante de intimidare a reclamantilor, familiilor acestora sau reprezentantilor legali, precum  si forma unor acte sau contacte improprii [Mamatkoulov  si Askarov impotriva Turciei (MC), pct. 102].

Curtea examineaza efectul disuasiv asupra exercitarii dreptului de recurs individual (Colibaba impotriva Moldovei, pct. 68). In anumite conditii, ea poate ridica din oficiu problema stabilirii daca reclamantul a facut obiectul unor masuri de intimidare, fiind un obstacol in calea exercitarii exercitiului efectiv al dreptului la recurs individual (Lopata

impotriva Rusiei, pct. 147).

Trebuie sa se tina seama de vulnerabilitatea reclamantului  si de riscul ca autoritatile sa il influenteze [Iambor impotriva Romaniei (nr. 1), pct. 212]. Reclamantul se poate afla intr-o situatie deosebit de vulnerabila atunci cand se afla in arest preventiv, iar contactele sale cu familia sau cu lumea exterioara sunt supuse restrictiilor (Cotlet impotriva Romaniei, pct. 71).

48. Exemple de retinut:

• interogatoriile efectuate de autoritati cu privire la cerere: Akdivar  si altii impotriva
  
  Turciei, pct. 105; Tanrikulu impotriva Turciei (MC), pct. 131;
• amenintarea cu punerea in mi scare a actiunii penale impotriva avocatului reclamantului: Kurt impotriva Turciei, pct. 159-165; plangere depusa de autoritati impotriva avocatului care l-a aparat pe reclamant in procedura interna: McShane impotriva
  
  Regatului Unit, pct. 151; masuri disciplinare  si altele impotriva avocatilor reclamantilor: Khodorkovskiy  si Lebedev impotriva Rusiei, pct. 929-933;
• interogatoriul efectuat de politie asupra avocatului  si traducatorului reclamantei cu privire la cererea de reparatie echitabila: Fedotova impotriva Rusiei, pct. 49-51; ancheta dispusa de reprezentantul guvernului: Riabov impotriva Rusiei, pct. 53-65;
• imposibilitatea ca avocatul  si medicul reclamantului sa se intalneasca cu acesta: Boicenco impotriva Moldovei, pct. 158-159;
• nerespectarea confidentialitatii discutiilor dintre societatea reclamanta  si avocat intr-o sala de reuniuni: Oferta Plus SRL impotriva Moldovei, pct. 156;
• amenintari din partea autoritatilor penitenciare: Petra impotriva Romaniei, pct. 44;
• refuzul administratiei penitenciare de a trimite o cerere Curtii, pe motiv ca nu ar fi fost epuizate caile de recurs interne: Nourmagomedov impotriva Rusiei, pct. 61;
• presiuni exercitate asupra unui martor intr-o cauza privind conditiile de detentie: Novinski impotriva Rusiei, pct. 119  si urm.;
• remarci disuasive ale autoritatilor penitenciare combinate cu omisiuni  si intarzieri nejustificate in a pune la dispozitie detinutului materialele necesare pentru corespondenta acestuia  si documentele solicitate pentru sustinerea cererii sale la Curte: Gagiu impotriva
  
  Romaniei, pct. 94  si urm.;
• refuzul autoritatilor de a pune la dispozitia reclamantului copiile documentelor necesare formularii cererii sale catre Curte: Naydyon impotriva Ucrainei, pct. 68; Vasiliy
  
  Ivashchenko impotriva Ucrainei, pct. 107-110;
• pierderea de catre autoritatile penitenciare a unor documente care nu pot fi inlocuite, in legatura cu cererea unei persoane lipsite de libertate, inaintate Curtii: Buldakov
  
  impotriva Rusiei, pct. 48-50;
• masuri de intimidare  si presiuni asupra reclamantului, din partea autoritatilor, privind cererea sa catre Curte: Lopata impotriva Rusiei, pct. 154-160.

49. Circumstantele cauzei pot atenua cea mai putin grava pretinsa incalcare a dreptului la recurs individual [Syssoyeva  si altii impotriva Letoniei (radiere) (MC), pct. 118  si urm.]. A se vedea, de asemenea, cauza Holland impotriva Suediei (dec.) in care Curtea a considerat ca distrugerea inregistrarilor audio ale unei  sedinte, conform legislatiei suedeze, inaintea expirarii termenului de 6 luni prevazut pentru introducerea unei cereri la Curte, nu a afectat exercitarea efectiva de catre reclamant a dreptului de recurs, cauza Farca s impotriva
    
    Romaniei (dec.), unde Curtea a considerat ca imposibilitatea invocata de catre reclamantul cu handicap fizic de a epuiza caile de recurs interne, datorata lipsei amenajarilor speciale care sa permita accesul la servicii publice, nu a afectat exercitarea efectiva de catre interesat a dreptului sau de recurs; a se vedea Yepishin impotriva Rusiei, pct. 73-77, unde Curtea a considerat ca refuzul administratiei penitenciarului de a plati cheltuielile de expediere a scrisorilor adresate de reclamant Curtii nu afectase exercitarea eficienta de catre partea in cauza a dreptului sau de recurs.

1. Obligatiile statului parat

1. Art. 39 din Regulamentul Curtii

50. Curtea poate indica masuri provizorii in temeiul art. 39 din Regulament [Mamatkoulov
    
    si Askarov impotriva Turciei (MC), pct. 99-129]. Art. 34 este incalcat daca autoritatile unui stat contractant nu iau toate masurile care puteau fi luate in considerare in mod rezonabil in vederea respectarii masurii indicate de Curte [Paladi impotriva Moldovei (MC), pct. 87-92].
51. Guvernul parat trebuie sa demonstreze Curtii ca masura provizorie a fost respectata sau, in cazuri exceptionale, ca a existat un obstacol obiectiv care l-a impiedicat sa se conformeze  si ca a intreprins toate demersurile previzibile in mod rational pentru a elimina obstacolul  si pentru a tine la curent Curtea cu privire la situatie [a se vedea, de pilda, A.N.H.
    
    impotriva Finlandei (dec.), pct. 27].
52. Exemple recente:

• omisiunea autoritatilor de a asigura in timp util o intrevedere intre un solicitant de azil aflat in detentie  si avocatul sau, in ciuda masurii provizorii indicate de Curte in acest sens, in conformitate cu art. 39 din Regulament: D.B. impotriva Turciei, pct. 67;
• predarea detinutilor catre autoritatile irakiene, in ciuda masurii provizorii indicate de Curte: Al-Saadoon  si Mufdhi impotriva Regatului Unit, pct. 162-165;
• expulzarea primului reclamant, in ciuda masurii provizorii indicate de Curte: Kamaliyevy impotriva Rusiei, pct. 75-79;
• nerespectarea involuntara, dar nu iremediabila a masurii indicate cu privire la art. 8: Hamidovic impotriva Italiei (dec.);
• nerespectarea masurii provizorii de plasare a persoanei lipsite de libertate intr-o institutie medicala specializata: Makharadze  si Sikharulidze impotriva Georgiei, pct. 100105;
• nerespectarea masurii provizorii indicate de Curte, avand ca motiv un risc real de tortura in caz de extradare: Mannai impotriva Italiei, pct. 54-57; Labsi impotriva Slovaciei,
  
  pct. 149-151;
• transferul secret al unei persoane care risca sa fie supusa unor rele tratamente in Uzbekistan  si pentru care a fost indicata o masura provizorie: Abdulkhakov impotriva
  
  Rusiei, pct. 226-231;
• transferul fortat in Tadjikistan al unei persoane, de si exista un risc real ca aceasta sa fie supusa la rele tratamente  si ca masura provizorie sa fie evitata: Savriddin Dzhurayev
  
  impotriva Rusiei, pct. 218-219; neprotejarea, de catre autoritatile ruse, a unui resortisant tadjik care se afla sub paza lor, impotriva unei intoarceri fortate in Tadjikistan, nerespectandu-se masura provizorie indicata: Nizomkhon Dzhurayev impotriva Rusiei, pct. 157-159.

53. Curtea controleaza respectarea masurii provizorii, in timp ce statul care considera ca este in posesia unor elemente materiale care pot convinge Curtea sa anuleze masura respectiva trebuie sa o informeze cu privire la acestea [Paladi impotriva Moldovei (MC), pct. 90-92; Olaechea Cahuas impotriva Spaniei, pct. 70; Grori impotriva Albaniei, pct. 181  si urm.].

Depunerea unei simple cereri de aplicare a art. 39 nu este suficienta pentru a obliga statul sa suspende executarea unei decizii de extradare [Al-Moayad impotriva Germaniei (dec.), pct. 122  si urm.; a se vedea, de asemenea, obligatia statului parat de a coopera cu Curtea de buna- credinta].

2. Stabilirea faptelor

54. In timp ce Curtea este responsabila de stabilirea faptelor, partilor le revine datoria de a o asista in mod activ, oferindu-i toate informatiile relevante. Comportamentul lor poate fi luat in considerare la momentul cercetarii probelor (Irlanda impotriva Regatului Unit, pct. 161).
55. Curtea a statuat ca, pentru anumite tipuri de cereri, procedura prevazuta de Conventie nu se preteaza, in toate cazurile, unei aplicari riguroase a principiului „sarcina probei apartine reclamantului”  si ca este esential, pentru buna functionare a mecanismului recursului individual instituit prin art. 34, ca statele sa ofere toate facilitatile necesare pentru a permite examinarea serioasa  si efectiva a cererilor [Bazorkina impotriva Rusiei, pct. 170; Tahsin Acar
    
    impotriva Turciei (MC), pct. 253]. Aceasta obligatie le impune statelor contractante sa furnizeze toate facilitatile necesare Curtii  si sa organizeze o ancheta la fata locului sau sa se achite de datoriile cu caracter general care le revin in cadrul examinarii cererilor. Faptul ca un guvern nu comunica informatiile pe care le detine, fara a oferi o justificare satisfacatoare pentru aceasta, poate nu doar permite sa se ajunga la concluzii cu privire la temeinicia sustinerilor reclamantului, dar  si sa afecteze respectarea de catre un stat parat a obligatiilor care ii incumba in temeiul art. 38 din Conventie [ibidem, pct. 254; Imakaieva
    
    impotriva Rusiei, pct. 200; Janowiec  si altii impotriva Rusiei (MC), pct. 202].
56. Obligatia de a depune elementele de proba solicitate de Curte se impune statului parat inca de la formularea solicitarii, fie ca are loc in timpul comunicarii initiale a cererii catre guvern sau intr-o etapa ulterioara a procedurii [ibidem, pct. 203; Enukidze  si Guirgvliani
    
    impotriva Georgiei, pct. 295; Bekirski impotriva Bulgariei, pct. 111-113]. Este necesar ca documentele solicitate sa fie prezentate in integralitate, fiind o cerinta esentiala in cazul in care Curtea a stabilit o astfel de procedura, iar lipsa unui element, oricare ar fi el, trebuie justificata in mod corespunzator [Janowiec  si altii impotriva Rusiei (MC), pct. 203]. In plus, orice document cerut trebuie sa fie prezentat in cel mai scurt termen  si in orice caz cu respectarea termenului stabilit de Curte, o intarziere substantiala  si nejustificata putand sa o determine sa considere explicatiile statului parat ca fiind neconvingatoare (ibidem).
57. Curtea a considerat anterior ca guvernul parat nu a respectat cerintele art. 38, in cazul in care nu a oferit explicatii pentru a- si justifica refuzul de a depune documente care i-au fost cerute (a se vedea, de pilda, Maslova  si Nalbandov impotriva Rusiei, pct. 128-129) sau la depunerea unei copii incomplete sau modificate, refuzand sa predea originalul pentru examinarea lui de catre Curte (a se vedea, de pilda, Troubnikov impotriva Rusiei, pct. 50-57).
58. In cazul in care guvernul parat a invocat confidentialitatea sau considerente de securitate pentru a- si justifica refuzul de a prezenta documentele solicitate, Curtea trebuie sa verifice daca existau motive legitime  si puternice pentru a trata documentele in cauza ca fiind secrete sau confidentiale [Janowiec  si altii impotriva Rusiei (MC), pct. 205]. Pentru neprezentarea la Curte a unui raport clasat secret: ibidem, pct. 207  si urm.; Nolan  si K.
    
    impotriva Rusiei, pct. 56  si urm.

Cu privire la legatura dintre art. 34  si 38, a se vedea Bazorkina impotriva Rusiei, pct. 170  si urm.  si pct. 175. Art. 34, care urmare ste sa asigure o aplicare efectiva a dreptului de recurs individual, poate fi privit ca
lex generalis,
in timp ce art. 38 obliga in mod specific statele sa coopereze cu Curtea.

3. Ancheta

Statul parat trebuie sa faciliteze ancheta (art. 38 din Conventie), caci este datoria acestuia din urma sa asigure toate „facilitatile necesare” pentru a permite examinarea eficienta a cererilor [Qakici impotriva Turciei (MC), pct. 76]. Obstacolele in calea derularii unei anchete reprezinta o incalcare a art. 38 (Chamaiev  si altii impotriva Georgiei  si a Rusiei, pct. 504)