Legalitatea deciziei de sanctionare

Legea nr. 567/2004: art. 86 alin. (1), coroborat cu art. 85 alin. (1) lit. a) si art. 84 lit. h)

• Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005: 17 alin. (2), art. 9 alin. (1) si (2)

Daca intentia legiuitorului ar fi fost sa limiteze sfera persoanelor competente absolut sa dispuna asupra aplicarii sanctiunii avertismentului la categoria presedintilor de instanta, ar fi mentionat acest lucru in mod expres, asa cum a facut-o in textul alin. (2) al aceluiasi art. 86 din Legea nr. 567/2004, cand a individualizat cu exactitate ce persoana din conducerea instantei sau parchetului poate aplica celelalte sanctiuni disciplinare personalului auxiliar de specialitate. Chiar daca s-ar aprecia ca persoana competenta sa dispuna sanctionarea cu avertisment a contestatoarei era presedintele instantei, Curtea nu identifica nicio dispozitie legala sau administrativa care sa impiedice presedintele sa delege o atare atributie vicepresedintelui.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 20 din 11 ianuarie 2017, rezumata de judecator dr. Carmen Parvulescu)

Prin sentinta civila nr. 2716/22.09.2016, pronuntata de Tribunalul Arad in Dosarul nr. x/111/2015*, a fost admisa contestatia formulata de contestatoarea A..., in contradictoriu cu intimata Judecatoria B... si-n consecinta s-a dispus anularea Deciziei nr. x/19.11.2015 emisa de Judecatoria B..., respectiv anularea sanctiunii disciplinare a avertismentului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamanta este angajata a intimatei pe perioada nedeterminata, avand functia de grefier, fapt ce reiese din fisa postului nr. 6 si din Decizia nr. x/19.11.2015.

Prin Decizia nr. 10/19.11.2015, contestatoarei i s-a aplicat sanctiunea avertismentului, conform art. 86 alin. (1), coroborat cu art. 85 alin. (1) lit. a) si art. 84 lit. h) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile ulterioare, retinandu-se in sarcina sa ca a refuzat sa participe ca grefier in sedinta de judecata din data de 01.10.2015 a completului C x civil, din cadrul Judecatoriei B. .

In ceea ce priveste nulitatea deciziei de sanctionare pe motiv ca aceasta nu a fost emisa de presedintele Judecatoriei B..., ci de vicepresedintele acestei instante, tribunalul a constatat ca potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile ulterioare, sanctiunea avertismentului se aplica de conducatorul instantei sau al parchetului in cadrul caruia isi desfasoara activitatea cel sanctionat.

In HCSM nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, nu este prevazut in mod distinct printre atributiile presedintelui judecatoriei sau ale vicepresedintelui si vreo atributie in aplicarea sanctiunii avertismentului la personalul auxiliar, conform art. 13 si 14 din acest regulament.

Prin urmare, singura dispozitie care se refera la posibilitatea aplicarii sanctiunii avertismentului este prevazuta de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile ulterioare, dispozitie care foloseste expresia „conducatorul instantei” fara a se referi la presedintele instantei sau la vicepresedintele acesteia.

Astfel, tribunalul a constatat ca prin interpretarea expresiei „conducatorul instantei” trebuie inteles presedintele instantei, deoarece presedintele instantei este conducatorul acesteia, nu vicepresedintele sau colegiul de conducere al instantei.

Daca am extinde aceasta expresie de „conducator” al instantei si la vicepresedintele judecatoriei, am dilua notiunea de „conducator” care nu poate semnifica decat unul, nu mai multi, intrucat legea se refera la „conducator” nu la conducatori. In opinia Tribunalului, daca s-ar extinde aceasta notiune ar insemna ca ea include si colegiul de conducere al instantei respective, ceea ce nu inseamna insa ca si acest for ar avea atributii in aplicarea de sanctiuni disciplinare.

Prin urmare, deoarece se prevede in mod expres in art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile ulterioare, ca sanctiunea avertismentului se aplica de conducatorul instantei in cadrul caruia isi desfasoara activitatea cel sanctionat, conducator al instantei este doar presedintele acesteia, nu vicepresedintele sau alt organ colegial de conducere.

Astfel, cum Decizia nr. x/19.11.2015 de aplicare a sanctiunii avertismentului, a fost emisa de vicepresedintele Judecatoriei B..., doamna judecator C..., aceasta este nula intrucat

nu a fost emisa de catre conducatorul instantei care avea o atributie specifica in acest sens si prevazuta in mod imperativ de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile ulterioare, aceea de a aplica sanctiunea avertismentului, iar aceasta atributie nu poate fi delegata vicepresedintelui instantei respective deoarece este o dispozitie imperativa atribuita de lege in favoarea doar a conducatorului instantei, nu a altor organe de conducere si nici a vicepresedintelui instantei, iar de la dispozitiile imperative ale legii nu se poate deroga.

De asemenea, este de mentionat ca dispozitia din art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificarile ulterioare, este prevazuta de o lege nu de un regulament de ordine interioara, iar legea are o forta superioara regulamentelor care sunt adoptate de alte organe si nu de forul legiuitor care este Parlamentul Romaniei.

In cazul in care legiuitorul ar fi dorit sa prevada aceasta atributie de aplicare de sanctiuni si la alte organe de conducere, ar fi specificat in mod concret in atributiile vicepresedintelui instantie si posibilitatea de a aplica sanctiuni disciplinare, ceea ce nu a facut.

In ceea ce priveste fapta pentru care a fost sanctionata contestatoarea, instanta a constatat ca aceasta nu a refuzat nejustificat sa intre la inlocuiri in sedinta de judecata din data de 01.10.2015, cum se retine in decizia contestata, ci a motivat acest refuz de faptul ca este bolnava si ca are mai mult de lucru, ea intrand si la alte inlocuiri sau a facut si alte activitati date de grefierul sef de sectie, respectiv a lucrat la preluare acte.

Aceste motive invocate de contestatoare sunt confirmate de declaratiile martorilor audiati in fata instantei, care relateaza faptul ca contestatoarea si-a luat concediu medical iar ulterior s-a operat la picior.

De asemenea, instanta a retinut ca nu a existat o planificare de permanenta in cadrul Judecatoriei O, iar stabilirea grefierilor care intra la inlocuiri se face dupa volumul de lucru, repartizandu-se la inlocuiri grefieri care au mai putin de lucru sau care au intrat in mai putine sedinte de judecata.

Tribunalul a constatat ca inexistenta unei planificari de permanenta la grefieri poate duce la comentarii, discutii si sustrageri de la indatoririle de serviciu, motivat de faptul ca unele grefiere au de lucru mai mult decat altele, de ce sa intre la inlocuiri, unele sunt favorizate etc., ceea ce nu este un mod de lucru planificat in sensul de a sti de la inceputul lunii respective cine intra la inlocuiri in planificarea de permanenta.

Atata timp cat nu exista planificari de permanenta stabilite de catre presedintele de sectie, nu se poate sustine ca refuzul contestatoarei este nejustificat deoarece contestatoarea nu a avut o planificare de permanenta stabilita anterior si adusa la cunostinta ei la sfarsitul lunii, pentru luna urmatoare.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen legal, apelanta Judecatoria B..., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, iar pe fond respingerea contestatiei formulata de A., ca nefondata.

Sintetizand motivele de apel ale paratei, Curtea retine ca acestea au vizat in primul rand imprejurarea ca in mod eronat s-a retinut nelegalitatea Deciziei nr. x/2015, instanta de fond achiesand la sustinerile contestatoarei, fara a face nicio referire la motivele pentru care le inlatura pe cele prezentate de intimata in intampinare.

Astfel, se retine ca Legea nr. 567/2004 da atributia de a aplica sanctiunea avertismentului „conducatorului instantei” dar, printr-un rationament juridic propriu, o restrange la „presedintele instantei”. Daca legiuitorul ar fi intentionat o astfel de limitare, ar fi prevazut-o in mod expres, asa cum, spre exemplu, a facut in cazul art. 45 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, care prevede expres ca „atributiile date prin lege sau prin regulament in competenta presedintilor sau a vicepresedintilor de instante nu pot fi delegate colegiilor de conducere”.

Nu exista niciun text legal similar, care sa interzica presedintelui sa delege o astfel de atributie vicepresedintelui. Desi aceasta limitare legala nu exista, ea a fost realizata de cel chemat sa o aplice - instanta de fond.

Referirea instantei de fond la Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea CSM nr. 1375/2015 nu are nicio relevanta in speta, intrucat Decizia nr. x/19.11.2015 a fost emisa la o data anterioara intrarii in vigoare a acestei hotarari.

Prin urmare, in cauza de fata sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotararea CSM nr. 1375/2015, conform carora „vicepresedintele judecatoriei indeplineste orice alte atributii (...) stabilite de presedintele instantei”. Nici de aceasta data nu exista vreo limitare a atributiilor pe care presedintele le poate stabili pentru vicepresedinte.

Presedintele judecatoriei, primind rezultatul cercetarii cu propunerea domnului judecator D..., de a se aplica sanctiunea avertismentului, presedintele Curtii de Apel a imputernicit in acest sens vicepresedintele, prin rezolutia din data de 27.10.2015. In aceste conditii, este evident ca delegarea a existat, iar omisiunea vicepresedintelui de a lua masurile legale ar fi constituit, ea insasi, o abatere disciplinara.

In concluzie, se sustine in continutul apelului ca nu poate fi retinuta incidenta vreunui caz de nulitate, in conditiile in care, pe de o parte, a existat o delegare din partea presedintelui instantei catre vicepresedinte, asa cum a aratat anterior, iar pe de alta parte, sintagma „conducatorul instantei” la care face referire instanta de fond nu se refera doar la presedintele instantei, intrucat si vicepresedintele poate indeplini oricare din atributiile presedintelui cu acordul acestuia - situatie aplicabila in cauza, ori chiar fara acest acord, in caz de absenta a presedintelui.

Referitor la temeinicia deciziei, apelanta pretinde ca instanta de fond preia din nou toate sustinerile contestatoarei, fara a retine si a inlatura apararile sale.

Astfel, in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta de fond ca refuzul contestatoarei de a participa la sedinta de judecata este unul nejustificat, in conditiile in care la dosarul cauzei nu a fost depus niciun act medical doveditor, iar martorii audiati au declarat ca nu au vazut-o schiopatand sau plangandu-se de starea de sanatate anterior acestui refuz.

Imprejurarea de fapt retinuta de prima instanta de fond atunci cand a concluzionat asupra caracterului justificat al refuzului de a-si exercita atributia de serviciu stabilita, anume operatia ulterioara la picior a avut loc abia in anul 2016, la 4 luni de la sedinta de inlocuire, timp in care contestatoarea a fost la serviciu.

In mod eronat prima instanta a retinut ca reclamanta a avut mult de lucru in perioada respectiva, fara a se lua in considerare ca nu a existat nicio sedinta a completului civil x timp de 3 saptamani, in perioada 22.09.2015-16.10.2015, deci daca nu ar fi intrat la inlocuiri, contestatoarea intimata nu ar fi intrat in nicio sedinta de judecata in tot acest timp, pretinzand ca la inlocuiri sa intre grefierii care aveau si propria sedinta saptamanala.

A mai sustinut apelanta ca activitatile suplimentare pe care contestatoarea pretinde ca le-ar fi prestat in serviciu instantei au fost efectuate in perioada vacantei judecatoresti, timp de doua saptamani si au constat printr-o inlocuire a grefierului delegat la serviciul registratura, astfel cum rezulta din fisa postului, iar ce a lucrat in lunile iulie si august nu o indreptateau sa refuze sa isi indeplineasca o atributie stabilita pentru data de 1 octombrie.

Instanta de fond nu face nicio referire la concluziile actului de cercetare intocmit de domnul judecator D..., conform careia „abaterea disciplinara exista” si nici macar la recunoasterea expresa a contestatoarei, la audierea din cadrul cercetarii prealabile, prin care a aratat ca nu ar fi intrat in concediu medical daca nu ar fi trebuit sa intre in sedinta de inlocuire, aspect mentionat in cuprinsul actului de constatare.

Instanta de fond retine in mod eronat ca inexistenta unei planificari de permanenta a grefierilor ar fi indreptatit-o pe contestatoare sa refuze o sedinta de inlocuiri, in situatia in care nici un act normativ nu instituie o astfel de obligatie la nivelul unei instante, iar, in aceste conditii, instanta de fond se substituie conducerii, apreciind cum trebuie organizata activitatea intimatei pentru a fi pe placul contestatoarei.

Pozitia procesuala a intimatei contestatoare A. a fost formulata prin intampinarea depusa la dosar la filele 13-16, prin care aceasta a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, iar pe cale de consecinta mentinerea in integralitate a sentintei apelate, cu motivarea ca in mod eronat apelanta arata ca instanta de fond nu ar fi facut nici o referire la motivele pentru care sunt inlaturate sustinerile sale, caci se poate constata ca ulterior analizarii intregului material probator aceasta a dispus in consecinta, pronuntand solutia in cauza si ca, in ce priveste persoana care are calitatea de conducator al instantei de judecata, in aplicarea prevederilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 s-a retinut in mod corect ca singurul conducator al unei instante este presedintele.

Raportat la presupusa delegare pe care presedintele Judecatoriei B... ar fi dat-o vicepresedintelui, arata ca instanta de fond nici nu putea sa se pronunte cu privire la o simpla sustinere, odata ce aceasta delegare nu a fost depusa niciodata la dosarul cauzei, nici nu a fost prezentata in instanta si nici nu a fost anexata Deciziei nr. x ce face obiectul contestatiei, asa cum se cuvenea.

Astfel, apreciaza ca instanta de fond, in mod temeinic si legal a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr. x2015, intrucat a fost emisa de un organ de conducere necompetent - vicepresedinte, si nu de conducerea instantei - presedintele, asa cum impune imperativ legea.

In ceea ce priveste temeinicia deciziei atacate, arata ca, asa cum rezulta din toate actele depuse la dosarul cauzei, se poate constata ca aceasta a fost netemeinica, deoarece contestatoarea a avut o afectiune care a necesitat nu doar ingrijiri medicale, ci si interventie chirurgicala. Zilele in care s-a prezentat la medic si data operatiei nu au depins de vointa contestatoarei, deoarece dupa cum bine se cunoaste, pentru a te prezenta la un medic, la un consult ai nevoie de o programare pe care o face medicul in functie de programul sau de lucru si de ocupare a acestuia. Faptul ca afectiunea dateaza de mai multi ani nu are relevanta in cauza, odata ce s-a facut dovada cauzei care a dus la necesitatea interventiei chirurgicale, anume acea lovitura peste picior cu usa de la masina.

Raportat la inexistenta unei planificari de permanenta, contestatoarea arata ca instanta de fond in mod corect a retinut ca nu se poate aprecia refuzul contestatoarei ca fiind nejustificat, odata ce nu i s-a adus la cunostinta la sfarsitul lunii despre planificarea pentru urmatoarea luna. Astfel, nu se poate invoca propria culpa a apelantei la aplicarea sanctiunii disciplinare.

In drept, intimata contestatoare a invocat prevederile Legii nr. 67/2004, Hotararea CSM nr. 387/2005, Legea nr. 304/2004, O.U.G. nr. 158/2005.

In apel a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar copii ale listelor de sedinta din data de 01.10.2015 ale completelor civile x si y, precum si listele de sedinta din saptamana anterioara, 24.09.2015 si 08.10.2015.

Analizand apelul paratei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata primei instante de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Reclamanta A... are calitatea de grefier in cadrul Judecatoriei B..., iar prin Decizia nr. x/19.11.2015, emisa de aceasta instanta, i-a fost aplicata sanctiunea disciplinara a avertismentului, retinandu-se in sarcina sa abaterea disciplinara prevazuta de art. 84 lit. h) din Legea nr. 567/2004, coroborat cu art. 54 alin. (1) lit. a) din Hotararea CSM nr. 387/2005, pe motiv ca ar fi refuzat sa participe ca grefier in sedinta de judecata din data de 01.10.2015 a completului C x civil, din cadrul Judecatoriei B. .

Decizia de sanctionare disciplinara a fost emisa pe baza cercetarii disciplinare efectuate de domnul judecator D..., desemnat prin Rezolutia presedintelui Curtii de Apel

2. ... nr. x/15/A/06.10.2015 in conditiile art. 150 alin. (2) din HCSM nr. 387/2005, privind Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, precum si pe baza Adresei nr. 3599/15.A/2015, prin care Presedintele Curtii de Apel B.... a sesizat conducerea Judecatoriei B... in vederea aplicarii sanctiunii avertismentului, in baza art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice.

Cu privire la criticile apelantei ce tin de modalitatea in care prima instanta de fond a interpretat si aplicat prevederile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, pe baza carora a

concluzionat ca decizia de sanctionare atacata este nula deoarece nu a fost emisa de

Presedintele Judecatoriei B..., trebuie mentionat ca textul legal are urmatorul continut: „Sanctiunea prevazuta la art. 85 alin. (1) lit. a) (nr. avertismentul) se aplica de conducatorul instantei sau al parchetului in cadrul caruia isi desfasoara activitatea cel sanctionat”.

De observat este ca norma supusa analizei nu face vreo referire expresa la presedintele instantei, iar notiunea de conducere a instantei are o sfera mai larga deoarece, astfel cum rezulta din continutul art. 9 alin. (1) si (2) din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 si aplicabil in speta de fata, prin raportare la data savarsirii pretinsei abateri disciplinare, 28.09.2015, in Sectiunea a III-a intitulata

„conducerea instantelor” sunt individualizate si definite si functiile de vicepresedinte si

presedinte de sectie.

In plus, daca intentia legiuitorului ar fi fost sa limiteze sfera persoanelor competente absolut sa dispuna asupra aplicarii sanctiunii avertismentului la categoria presedintilor de instanta, ar fi mentionat acest lucru in mod expres, asa cum a facut-o in textul alin. (2) al aceluiasi art. 86 din Legea nr. 567/2004, cand a individualizat cu exactitate ce persoana din conducerea instantei sau parchetului poate aplica celelalte sanctiuni disciplinare personalului auxiliar de specialitate.

Curtea impartaseste opinia exprimata in continutul apelului, potrivit careia, pentru a se aprecia asupra aspectului de nelegalitate invocat, prevederile Legii nr. 567/2004 trebuie coroborate cu normele Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti in vigoare la momentul savarsirii abaterii, observandu-se astfel ca, potrivit art. 17 alin. (2) din HCSM nr. 387/2005 „vicepresedintele judecatoriei indeplineste orice alte atributii prevazute de lege si de regulamente ori stabilite de presedintele instantei, conform legii”. Ori, astfel stand lucrurile, chiar daca s-ar aprecia ca persoana competenta sa dispuna sanctionarea cu avertisment a contestatoarei era presedintele instantei, Curtea nu identifica nicio dispozitie legala sau administrativa care sa impiedice presedintele sa delege o atare atributie vicepresedintelui.

Instanta de apel conchide ca, in conditiile date, argumentele contestatoarei acceptate de prima instanta de fond, sunt cu atat mai netemeinice cu cat parata-apelanta a dovedit ca, in speta de fata, o atare delegare de atributii a avut loc prin rezolutia olografa a Presedintei Judecatoriei B... aplicata pe Adresa nr. 3599/15/A/2015, prin care Presedintele Curtii de Apel B... o sesiza cu privire la aplicarea sanctiunii avertismentului in ce o priveste pe contestatoare (fila 120 dosar fond). Urmeaza ca in mod eronat instanta de fond a apreciat asupra neegalitatii deciziei de sanctionare disciplinara a reclamantei.

In ce priveste temeinicia sanctiunii aplicate contestatoarei, din actul final al cercetarii disciplinare, dar si din declaratia salariatei in fata comisiei, consemnata in scris si atasata la dosarul de fond la fila 75, a rezultat ca d-na grefier A. si-a manifestat in mod explicit refuzul de a intra in sala de judecata, pentru a o inlocui pe d-na grefier E. din constituirea completului de judecata cu nr. x, deoarece, in data de 28.09.2015 a adus la cunostinta vicepresedintei instantei ca are o afectiune medicala (s.n.) si nu poate manipula dosare din acest motiv.

Curtea retine ca, odata dovedit, refuzul reclamantei de a indeplini o sarcina de serviciu stabilita de conducatorul ierarhic nu este apt sa inlature caracterul culpabil al faptei, ca o componenta legala a abaterii disciplinare definita expres prin prevederile art. 247 alin. (2) din Codul muncii, decat daca se dovedeste ca aceasta atitudine a contestatoarei a avut la baza o cauza obiectiva, temeinic justificata si independenta de vointa sa, care a impiedicat-o sa faca fata corespunzator respectivelor atributii. Aceasta intrucat si prevederile art. 84 lit. h) din Statut mentioneaza ca, pentru a constitui abatere disciplinara refuzul de a indeplini o indatorire ce ii revine potrivit legii si regulamentelor privind organizarea si functionarea instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea ori alte atributii stabilite de conducatorii instantelor judecatoresti sau ai parchetelor de pe langa acestea, trebuie sa fie nejustificat.

Sintetizand argumentele contestatoarei din cererea de chemare in judecata, Curtea retine ca aceasta pretinde ca refuzul sau de a intra in sala de judecata ar fi fost justificat de starea de sanatate, precum si de volumul mare de munca pe care l-a avut in cadrul instantei, in comparatie cu intreg personalul auxiliar al instantei.

Cu privire la starea pretins precara de sanatate a reclamantei, se impune a se preciza ca, astfel cum rezulta din Raportul final al cercetarii disciplinare, intocmit de domnul judecator D..., in aprecierea existentei abaterii, a gradului de vinovatie, precum si asupra individualizarii sanctiunii avertismentului a fost avuta in vedere doar perioada anterioara obtinerii certificatului medical, cuprinsa intre momentul in care salariata a fost informata ca a fost desemnata sa intre in sedinta in locul colegei sale si data de 30.09.2015, de la care a intrat in concediu pentru incapacitate temporara de munca, dovedita cu certificat medical.

Or, fara a insista inutil asupra acestui aspect, este evident ca in legislatia muncii singurul motiv care justifica neindeplinirea obligatiei de serviciu pentru incapacitate de munca datorata unei afectiuni medicale este certificatul de concediu medical, care in cauza a fost obtinut abia in data de 30.09.2015, dupa ce refuzul reclamantei de a intra in sala de sedinta a fost explicit si neindoielnic manifestat. Imprejurarea obtinerii ulterioare a unui certificat medical constatator al incapacitatii de munca nu este de natura a justifica refuzul anterior de indeplinire a unei obligatii de serviciu pe motiv de boala, mai ales in conditiile in care, din probele administrate, respectiv din declaratia martorului F..., care se coroboreaza cu propriile sustineri (fila 76 dosar fond), salariata nu si-a motivat refuzul pe o stare de sanatate ce urmeaza a fi dovedita potrivit legii. Dimpotriva, neavand initial intentia de a intra in concediu medical, reclamanta a incercat sa negocieze cu conducatorul instantei in legatura cu indeplinirea unei alte atributii, in schimbul participarii la sedinta din data de 01.10.2015, respectiv aceea de a efectua procedura prealabila pe completul 25, deoarece aceasta sarcina i s-a parut mai potrivita in raport cu starea de sanatate.

Starea de fapt prezentata mai sus si recunoscuta chiar de reclamanta, indreptateste instanta de apel sa concluzioneze ca, in situatia in care conducerea instantei ar fi acceptat sa-i inlocuiasca atributiile, reclamanta nu ar fi intrat in concediu medical.

Totodata, imprejurarile mentionate, precum si relatarile grefierului sef de sectie G..., in legatura cu faptul ca reclamanta ar fi conditionat participarea sa la sedinta de judecata din 24.09.2015 pe acelasi complet Cx, solicitand asigurari ca nu va mai intra in alte inlocuiri, sunt de natura a diminua credibilitatea reclamantei, care afirma ca starea de sanatate este cea care a justificat in data de 28.09.2015 refuzul de a participa la sedinta de judecata.

Cat priveste volumul de munca al reclamantei, in comparatie cu al celorlalti grefieri de sedinta din instanta, acesta a fost dovedit prin situatia intocmita la nivelul Sectiei civile a Judecatoriei B... de grefierul sef de sectie (fila 84 dosar fond). Reclamanta a avut in cursul anului 2015 in medie 3 sedinte pe luna, cu o medie de 35 de dosare pe fiecare sedinta, iar in perioada 22.09.16.10.2015 nu ar fi participat la sedinte de judecata in completul y, unde era titulara, deoarece presedintele acestuia urma sa lipseasca din instanta. Din aceeasi situatie, a rezultat ca salariata a participat la doar 20 de sedinte de judecata, in comparatie cu media pe grefier de 30 de sedinte, astfel ca argumentele sale legate de volumul prea mare de munca nu sunt sustinute prin probele administrate.

Nici celelalte atributii de serviciu, care exced sarcinilor de grefier de sedinta, privind participarea la efectuarea unui numar de 29 de lucrari in cadrul biroului de informatii si relatii publice, dar si inlocuirea pe perioada vacantei judecatoresti a registratorului, nu justifica refuzul din 28.09.2015 de a participa la sedinta de judecata.

In fine, in mod eronat prima instanta de fond a apreciat ca inexistenta unei planificari de permanenta in cursul anului 2015, in ce priveste activitatea personalului auxiliar ar contribui in vreun fel la caracterul netemeinic al actului de constare atacat, cata vreme in acest sens nu exista la acea vreme vreo obligatie legala sau administrativa in sarcina conducerii instantei.

Pentru toate aceste motive de fapt si de drept, Curtea retine ca in mod eronat prima instanta de fond a apreciat ca decizia de sanctionare a reclamantei este nelegala si netemeinica, astfel ca, in baza art. 480 alin. (2) Cod de procedura civila, va admite apelul paratei, a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a respins ca neintemeiata contestatia reclamantei, luandu-se act ca niciuna dintre parti nu a solicitat cheltuieli de judecata.