Instanta de executare care a pronuntat titlul executoriu

• Ordonanta Guvernului nr. 22/2002: art. 6
• Codul de procedura civila: art. 711 si urm.

Curtea constata ca cererea formulata de reclamanta institutie debitoare se circumscrie mijlocului juridic prevazut de art. 6 alin. (1) si alin. (2) din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, in sensul ca are in obiect solicitarea institutiei debitoare de acordare a unui termen de gratie si a unor termene de plata esalonate. Cererea a fost adresata Tribunalului, avand in vedere ca titlul executoriu a fost pronuntat de aceasta instanta, in considerarea art. 6 alin. (2) potrivit caruia in cazul in care obligatia de plata este stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva, institutia debitoare se adreseaza instantei care a dat aceasta hotarare, instanta careia i se poate solicita si luarea unor masuri de suspendare a executarii silite. Curtea constata ca reclamanta institutie debitoare a formulat in cadrul cererii principale doua petite accesorii, si anume suspendarea provizorie, respectiv suspendarea pana la solutionarea cererii principale a executarii silite pornite impotriva sa, potrivit art. 6 alin. (4) si alin. (5) din

O. G. nr. 22/2012.

Curtea concluzioneaza ca cererea principala si petitele subsecvente mai sus aratate sunt date in competenta materiala exclusiva a tribunalului, deoarece tribunalul este instanta care a pronuntat hotararea ce constituie titlu executor, iar potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) - (5) din O.G. nr. 22/2002, legiuitorul a reglementat in mod unitar cererea debitoarei sub aspectul obiectului principal, constand in solicitarea acordarii unor termene de gratie si/sau de plata esalonata, precum si a cererilor subsecvente al caror obiect consta in solicitarea luarii unor masuri de suspendare a executarii silite indreptate impotriva institutiei debitoare.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Sentinta civila nr. 12 din 3 iulie 2014, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 265/15.04.2014 pronuntata de Tribunalul Timis s-au disjuns capetele 2 si 3 ale cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta, pe care le retine spre solutionare, si pentru celelalte petite avand ca obiect contestatie la executare, constatandu-se necompetenta materiala a tribunalului in raport cu acest petit s-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Timisoara. Pentru a se pronunta astfel Tribunalul a retinut ca numai capetele de cerere 2 si 3 sunt date in competenta sa conform art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2012.

Prin sentinta civila nr. 7096/27.05.2014 Judecatoria Timisoara isi constata propria necompetenta materiala fata de obiectul declinarii de competenta, si declina competenta in favoarea Tribunalului Timis, constatand conflictul negativ de competenta materiala in care se regasesc cele doua instante de judecata.

Judecatoria retine ca petitele pentru care s-a declinat competenta sunt cereri accesorii petitelor 2 si 3 retinute de catre tribunal in vederea judecarii, conform art. 6 alin. (1) - (4) din O.G. nr. 22/2002.

In solutionarea conflictului negativ de competenta cu care a fost sesizata Curtea de Apel in temeiul dispozitiilor art. 22 alin. (2) si (5) C. pr. civ., constata ca prin cererea introductiva de prima instanta reclamanta Comuna L. se prevaleaza de dispozitiile O.G. nr. 22/2002 in vederea obtinerii unor termene de gratie sau de plata esalonata a obligatiilor statornicite in sarcina sa fata de parata prin hotarari judecatoresti definitive.

Cererea a fost adresata Tribunalului Timis, avand in vedere ca titlul executoriu este reprezentat de sentinta civila nr. 871/02.10.2012 pronuntata de acest tribunal definitiva prin decizia civila nr. 677/15.04.2013 a Curtii de Apel Timisoara.

Potrivit art. 6 alin. (4) si (5) din O.G. nr. 22/2002 instanta sesizata potrivit alin. (1) si (3) din acest articol poate la cererea reclamantei institutie debitoare sa dispuna prin incheiere executorie suspendarea inceperii ori continuarii executarii silite pana la solutionarea prin hotarare definitiva a cererii privind acordarea termenului sau termenelor de gratie ori de esalonare a platii. Tot astfel, in cazuri urgente aceiasi instanta la cererea institutiei debitoare poate dispune suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare mai sus aratate.

Curtea constata ca cererea formulata de catre reclamanta se circumscrie mijlocului juridic reglementat de art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 in sensul ca are in obiect solicitarea institutiei debitoare de acordare a unui termen de gratie de 12 luni, respectiv a unor termene de plata esalonata in 36 de rate egale.

De asemenea, Curtea constata ca cererea principala astfel formulata cuprinde si doua petite accesorii destinate sa conduca la valorificarea obiectului principal al cererii, si anume suspendarea provizorie a executarii silite, pana la solutionarea cererii de suspendare, potrivit art. 6 alin. (5), si suspendarea executarii silite pornita prin poprirea infiintata asupra institutiei debitoare, pana la solutionarea definitiva a cererii de acordare a termenelor de gratie respectiv de esalonarea a platii obligatiilor pecuniare.

Curtea concluzioneaza ca cererea principala si petitele subsecvente mai sus aratate sunt date in competenta materiala exclusiva a tribunalului.

Faptul ca in titlul cererii de chemare in judecata reclamanta include sintagma „contestatie la executare” alaturat cererii de esalonare si stabilire a termenelor de gratie, respectiv esalonare, nu semnifica faptul ca petitele relative la suspendarea executarii silite in mod provizoriu sau vremelnic, respectiv la anularea popririi infiintate, fac parte din procedura contestatiei la executare de drept comun, reglementata de dispozitiile art. 711 si urm. C. pr. civ., astfel ca nu Judecatoriei Timisoara ii revine competenta de solutionare a acestor petite, in calitate de instanta de executare de drept comun, ci Tribunalului Timis in calitate de instanta care a pronuntat hotararea ce constituie titlul executorii indreptat impotriva institutiei debitoare reclamante, potrivit art. 6 alin. (1) - (5) din O.G. nr. 22/2002, legiuitorul reglementand in mod unitar cererea debitoarei sub aspectul obiectului principal constand in acordarea unor termene de gratie sau/si de esalonare a obligatiei de plata, precum si a cererilor subsecvente indreptate impotriva executarii silite pornite impotriva aceleiasi institutii debitoare.

Astfel fiind, Curtea a constatat ca revine Tribunalului Timis competenta de solutionare a cererii formulata de reclamanta, atat in privinta obiectului sau principal, cat si a cererilor ce vizeaza luarea unor masuri de incetare/suspendare a executarii silite pornita impotriva reclamantei.