Inlocuirea masurii arestarii preventive, masura arestarii la domiciliu

Codul de procedura penala : art. 202, art. 223, art. 242

Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: art. 5

Dreptul la libertate si siguranta al persoanei este ocrotit de Conventia europeana a drepturilor omului in art. 5 care prevede ca: „Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta si reprezinta un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunta, iar garantiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se gasesc in stare de detentie. Scopul esential al art. 5 este protejarea individului impotriva arbitrariului autoritatilor statale, motiv pentru care in paragraful 1 al art. 5 se enumera limitativ circumstantele in care o persoana poate in mod legal fi privata de libertatea sa. Aceste circumstante trebuie sa fie interpretate riguros, intrucat ele reprezinta exceptii privitoare la o garantie fundamentala a libertatii individuale.

Articolul 5 paragraful 1 impune ca privarile de libertate pe care le autorizeaza sa fie conform cu normele interne de drept, iar normele interne trebuie sa fie conforme cu dispozitiile Conventiei, inclusiv cu principiile pe care le enunta sau care rezulta din ele.

Potrivit art. 202 C.pr.pen. masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni. Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.

Potrivit art. 223 alin. (2) C.pr.pen. masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Conditiile prevazute de art. 223 trebuie sa fie indeplinite si in cazul in care, fata de inculpat se dispune o masura privativa de libertate mai putin restrictiva, respectiv arestul la domiciliu, astfel cum rezulta din prevederile art. 218 alin. (1) C.pr.pen., judecatorul trebuind sa verifice in plus si daca aceasta masura este nu numai necesara dar si suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) C.pr.pen., respectiv in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.

Potrivit art. 242 alin. (2) C.pr.pen. „masura preventiva se inlocuieste cu o masura mai usoara daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii concrete ale cauzei si conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) C.pr.pen.

Curtea retine ca, potrivit art. 5 alin. (2) CEDO, orice persoana arestata are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii, punerea in libertate putand fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza in cursul procesului.

Avand in vedere aceste aspecte, prin raportare la stadiul procesual si la durata arestului preventiv in detentie executat pana in prezent de catre inculpat, Curtea apreciaza ca motivele ce initial au justificat luarea masurii arestarii preventive in detentie fata de inculpat, datorita trecerii timpului, nu mai sunt suficiente pentru mentinerea arestului preventiv, acest interval de timp scurs de la data savarsirii presupusei fapte si arestarii preventive a inculpatului fiind in mod evident suficient pentru a reduce rezonanta sociala a faptelor si a inlatura starea de temere si nesiguranta generata societatii, precum si de a corija un eventual fond infractional al inculpatului, acesta intelegand in prezent care sunt consecintele savarsirii unor fapte de natura penala.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, Incheierea penala nr. 83/CP/CO din 21 august 2015, Conf.univ.dr. M.B

Prin incheierea de sedinta din data de 17 august 2015 pronuntata in dosar nr. 6310/30/2015, Judecatorul de Camera Preliminara din cadrul Tribunalului Timis, a constatat legala si temeinica masura arestarii preventive a inculpatului I.N.P.

In baza art. 207 alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 223 alin. (2) C.pr.pen. a mentinut masura arestarii preventive dispusa fata de inculpatul I.N.P., prin Incheierea penala nr. 147/DL din data de 25.07.2015 a Judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Timis, urmand ca legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive sa fie verificate inainte de expirarea termenului legal de 30 de zile, respectiv inainte de 15.09.2015.

In temeiul art. 242 alin. (1) C.pr.pen. a respins cererea inculpatului de revocare a masurii arestarii preventive, iar in temeiul art. 242 alin. (2) C.pr.pen. a respins cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o masura preventiva mai usoara, respectiv arestul al domiciliul sau controlul judiciar.

Pentru a pronunta aceasta incheiere, Judecatorul de Camera Preliminara din cadrul Tribunalului Timis a retinut urmatoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Timis din data de 14.08.2015, emis in dosarul cu nr. 79/P/2015 al acestui parchet, inculpatul I.N.P., a fost trimis in judecata, in stare de detentie, pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prev. de art. 291 alin. (1) C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.

In concret, s-a retinut ca inculpatul I.N.P., in calitate de presedinte al Consiliului Judetean Arad, si-a exercitat influenta in cadrul procedurii organizate la nivelul Consiliului Judetean Arad pentru atribuirea contractului de achizitie publica privind "Furnizarea in leasing de echipamente medicale pentru dotarea Spitalului Clinic judetean de urgenta Arad" pentru ca acest contract sa fie castigat de asocierea in participatiune SC A.L.I. SA (finantator) - SC M.T. SA (furnizor). Procedura a fost viciata de catre inculpatul I.N.P. - presedinte al C.J. Arad si de catre inculpatul N.A. - director tehnic in cadrul C.J. Arad prin solicitarea si determinarea intocmirii unui caiet de sarcini care sa fie favorabil asocierii formate din cele doua societati comerciale mai sus aratate, astfel incat acestia sa castige contractul. De asemenea, influenta celor doi functionari publici reprezentativi la nivelul judetului Arad s-a manifestat si asupra membrilor comisiei de evaluare a ofertelor depuse pentru achizitia publica avand ca obiect "Furnizarea in leasing de echipamente medicale pentru dotarea Spitalului Clinic judetean de urgenta Arad", astfel incat acestia sa stabileasca ca si castigator al procedurii asocierea formata din cele doua societati. De altfel s-a stabilit ca aceasta comisie a fost numita prin Dispozitia presedintelui C.J. Arad - I.N.P. nr. 186/23.04.2012 si ca valoarea contractului a fost estimata la suma de peste

1. euro. Urmare a acestei influente exercitate contractul a fost castigat in anul 2014 de catre asocierea amintita si s-a inregistrat cu numarul 123/23.10.2014.

La data de 22.07.2015 denuntatorul colaborator D.C.I. din suma de 10.000 euro si

1. lei primita de la inculpatul P.A.M. - administrator la SC M.T. SA la data de

2015. a remis suma de 35.000 lei lui I.N.P., cu precizarea ca aceasta suma a fost data de P.A.M. - administrator la SC M.T. SA pentru ajutorul si sprijinul dat in atribuirea contractului 123/2014. In cursul aceleiasi zile, martorul D.C.I. i-a remis si inculpatului N.A. suma de 10.000 lei, reprezentand folosul propriu al acestuia primit din partea inculpatului P.A.M. pentru sprijinul direct acordat in castigarea contractului de furnizare aparatura medicala la care s-a facut referire supra.

Totodata, la data de 24 iulie 2015, inculpatului I.N.P. i s-a mai remis de catre denuntatorul colaborator si suma de 10.000 euro, din suma ce i-a fost lasata in acest scop de catre P.A.M..

Fata de inculpatul I.N.P., prin ordonanta din data de 24.07.2015 s-a dispus retinerea

on

acestuia pe o durata de 24 ore, incepand cu data de 24 iulie 2015 ora 21, pana la data de 25 iulie 2015, ora 21

³⁰

.

Prin incheierea cu nr.147/DL, Tribunalul Timis - Sectia Penala a dispus arestarea preventiva a inculpatului I.N.P., pe o perioada de 30 zile, incepand cu data de 25 iulie 2015 si pana la data de 23 august 2015 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 59/UP din 25.07.2015.Contestatia formulata de inculpat impotriva acestei incheieri a fost respinsa prin incheierea nr.106/DL/CO din data de 28 iulie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia Penala.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Timis din data de 14.08.2015, emis in dosarul cu nr. 79/P/2015 al acestui parchet s-a propus mentinerea masurii preventive dispusa fata de inculpatul I.N.P.

S-au avut in vedere prevederile art. 348 C.pr.pen., raportat la art. 207 alin. (2) C.pr.pen., potrivit carora dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, judecatorul de camera preliminara este dator sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia.

De asemenea, s-a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 207 alin. (4) C.pr.pen., atunci cand constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat, iar conform art. 207 alin. (5) C.pr.pen., in cazul in care se constata ca au incetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive si nu exista temeiuri noi care sa o justifice ori in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, judecatorul de camera preliminara dispune prin incheiere revocarea acesteia si punerea in libertate a inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.

La luarea masurii arestarii preventive, s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 223 alin. (2) C.pr.pen., respectiv existenta unor probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune de coruptie, iar masura arestului preventiv este, raportat la gravitatea faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Verificand din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. (2) C.pr.pen., judecatorul de camera preliminara de la tribunal a retinut ca masura arestului preventiv a fost luata in mod legal, iar temeiurile care au stat la baza luarii acestei masuri nu s-au schimbat, impunand in continuare mentinerea acestei masuri preventive.

In acest sens, s-a avut in vedere ca potrivit art. 202 C.pr.pen. - scopul, conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive - masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni. Orice masura preventiva trebuie sa fie
proportionala
cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si
necesara
pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.

Potrivit art. 223 alin. (2) C.pr.pen. masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Coroborand aceste dispozitii, judecatorul de camera preliminara de la tribunal a verificat daca sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru mentinerea masurii preventive: sa existe probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila privind savarsirea unei infractiunii; infractiunea sa fie din cele mentionate in art. 223 alin. (2) C.pr.pen., masura preventiva sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia, respectiv pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica. La acestea s-a adaugat si conditia conformitatii dreptului intern cu exigentele art. 5 paragraf 1 lit. c) al Conventiei, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, data in aplicarea acesteia, odata cu ratificarea de catre Romania in 1994 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adaugat si conditia conformitatii dreptului intern cu exigentele art. 5 paragraf 1 lit. c) al Conventiei, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, data in aplicarea acesteia.

In privinta primei conditii necesare in luarea si mentinerea masurii arestarii preventive, s-a constatat ca, din punctul de vedere al dreptului intern - existenta unor probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila privind savarsirea unei infractiunii - dar si din punctul de vedere al Conventiei Europene - existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza sa fie privata de libertate a savarsit o infractiune - este indeplinita, raportat la probele administrate in cauza.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, s-a retinut ca subzista si in prezent motivele care au determinat arestarea initiala a inculpatului.

Astfel, s-a constatat ca exista probe din care sa rezulta suspiciunea rezonabila in sarcina inculpatului privind savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prevazute de art. 291 alin. (1) C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000; avandu-se in vedere ca in sarcina inculpatului s-a retinut ca in cursul anului 2012 a acceptat promisiunea remiterii de catre inculpatul P.A.M. a sumei totale de 40.000 euro si a primit efectiv prin intermediul martorului D.C. sumele de 35.000 lei in data de 22 iulie 2015 si 10.000 euro in data de 24 iulie 2015, in nume personal, in scopul determinarii unor functionari asupra carora isi exercita autoritatea functiei in cadrul C.J. Arad, in vederea satisfacerii intereselor SC M.T. SA in a castiga contractul nr.123/2014 incheiat intre C.J. Arad si Asocierea SC A.L.I. SA - SC M.T. SA, avand reprezentarea faptului ca, in acest fel, viciaza procedurile legale ce reglementeaza achizitiile publice.

Sub acest aspect, s-a retinut ca, asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Brogan si Murray contra Marea Britanie, luarea masurii arestului preventiv ata de o persoana nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii complete inca din momentul arestarii. In consecinta, s-a dedus ca insusi legiuitorul roman a prevazut faptul ca pentru a se putea dispune luarea si mentinerea masurii arestului preventiv fata de o persoana este suficienta existenta unor probe din care sa rezulta suspiciunea rezonabila in sarcina inculpatului privind savarsirea unei infractiunii pentru care este cercetat.

In consecinta, s-a opiniat ca, spre deosebire de condamnare, cand instanta de judecata trebuie sa dovedeasca fara echivoc vinovatia inculpatului, la luarea si mentinerea masurii arestului preventiv sunt suficiente anumite probe care sa conduca catre o concluzie plauzibila ca persoana in cauza este posibil sa fi savarsit o infractiune. Rolul detentiei preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor care planeaza asupra unei persoane, persoana care, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, in baza prezumtiei de nevinovatie, este considerata nevinovata.

Avand in vedere probele administrate in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Timis, a considerat ca in prezenta cauza exista suficiente probe cu privire la o posibila comitere de catre inculpatul I.N.P. a unei fapte de coruptie, probe care sa convinga un observator independent ca inculpatul este posibil sa fi comis aceasta fapta.

Astfel, s-a retinut ca, la data de 05.06.2015 denuntatorului D.C.I. a depus un denunt prin care a aratat ca in urma cu aproximativ o luna de zile a purtat o discutie cu inculpatul, care s-a aratat nemultumit de faptul ca, in contextul derularii unui contract avand ca obiect furnizarea de echipamente medicale pentru Spitalul Judetean de Urgenta Arad, reprezentantii SC M.T. SA nu i-au dat nicio suma de bani, desi intelegerea a fost ca inculpatul sa primeasca un procent de 5
%
din valoarea contractului incheiat in 2014.

Aceasta discutie a avut loc in contextul in care la data de 08.06.2015 a fost termenul limita de depunere a ofertelor pentru un alt contract de furnizare a echipamentelor medicale pentru Spitalul Judetean de Urgenta Arad.

Dupa aceasta discutie, denuntatorul a fost contactat de numitul P.A.M. - reprezentantul SC M.T. SA, cu care s-a intalnit atat la Bucuresti, cat si la Arad, iar in cursul acestei intalniri aceasta persoana i-a confirmat intelegerea existent cu inculpatul I. si i-a transmis ca va plati sumele convenite in doua transe.

Ulterior, la data de 15.07.2015 P.A.M. s-a intalnit cu denuntatorul la locuinta acestuia, ocazie cu care i-a si lasat denuntatorului suma de 20.000 euro pentru a fi predate inculpatului.

La data de 16.07.2015 denuntatorul a predat banii primiti de la P.A. organelor de urmarire penala, ocazie cu care bancnotele au fost individualizate fiecare in parte, la data de 21.07.2015 banii fiindu-i restituiti pentru a fi predate mai departe inculpatului.

In seara zilei de 22.07.2015 inculpatul s-a deplasat la locuinta denuntatorului, unde a primit suma de 35.000 lei din banii primiti de denuntator de la P.A.M. D.C.I. a mai aratat ca banii au fost predati dupa ce in prealabil i-a pus intr-o cutie in care se afla si o sticla de whisky.

In sfarsit, denuntatorul a mai precizat ca la data de 24.07.2015, in timp ce se deplasa cu autoturismul personal de la Lipova la Arad, in masina aflandu-se si inculpatul, i-a comunicat numitului I.N.P. ca restul banilor primiti de la P.A., respectiv suma de

1. euro, se afla in torpedoul masinii, situatie in care inculpatul i-a cerut sa mearga pana la locuinta sa pentru a lasa banii. Dupa ce a oprit autoturismul, inculpatul a luat banii si i-a introdus intr-o coala de hartie, iar dupa ce a coborat din masina a fost oprit de organele de cercetare penala.

S-a remarcat ca sustinerile denuntatorului sunt confirmate si de celelalte dovezi existente la dosar.

In acest sens, s-a observat ca potrivit procesului verbal intocmit de organele de urmarire penala la data de 16.07.2015, denuntatorul a predat organelor de urmarire penala, la data de 16.07.2015 suma de 10.000 euro si 45.000 lei primiti de la numitul

P.A. pentru a fi predati inculpatului I.N.P. Conform procesului verbal banii au fost inseriati si fotografiati dupa care au fost restituiti denuntatorului pentru organizarea flagrantului.

De asemenea, s-a constatat ca la dosarul de urmarire penala se regasesc si procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice si a discutiilor purtate in mediul ambiental intre denuntatorul D.C.I. si numitul P.A., procese verbale care confirma existenta intalnirilor dintre denuntator si reprezentantul SC M.T. SA, precum si destinatia banilor primiti de denuntator, precum si procesul verbal de redare a discutiilor purtate in mediul ambiental, discutii purtate la data de 22.07.2015 la locuinta denuntatorului. Din cuprinsul acestora s-a retinut ca in cursul acestor discutii, denuntatorul ii comunica inculpatului imprejurarea ca a primit de la P.A. o prima transa de bani, ocazie cu care inculpatul ii raspunde ca a inteles. De asemenea, desi inculpatul a negat acest lucru, se poate observa ca in prezenta inculpatului denuntatorul a luat dintr-o piesa de mobilier din dulap o suma de bani pe care a pus- o pe masa, inculpatul cerandu-i denuntatorului sa nu lase banii pe masa. In acest context, denuntatorul a adus dintr-o camera alaturata o plasa, din care a scos o sticla de whisky pe care i-a aratat-o inculpatului, dupa care a reintrodus-o in cutie, a luat teancul de bani si i-a introdus in aceeasi cutie cu sticla.

S-a mai remarcat ca la dosarul de urmarire penala se regaseste si procesul verbal de redare a discutiilor purtate intre D.C.I. si I.N.P. la data de 24.07.2015, in autoturismul denuntatorului, pe drumul dintre Lipova si Arad. Cu aceasta ocazie, denuntatorul i-a indicat inculpatului ca in torpedoul masinii se afla suma de 10.000 intr-un plic, aspect pe care inculpatul a aratat ca l-a inteles si i-a cerut denuntatorului sa se opreasca la el acasa. De asemenea, s-a retinut ca dupa cum rezulta din procesul verbal de redare, denuntatorul a deschis torpedoul masinii, a luat un plic pe care i l -a remis inculpatului. Inculpatul a luat plicul cu mana stanga, l-a asezat peste o coala de hartie pe care o avea in mana si a coborat din autoturism, dupa care a avut loc interventia organelor de urmarire penala si ca, potrivit procesului verbal de constatare a infractiunii flagrante, in momentul interventiei organelor de urmarire penala inculpatul a aruncat plicul pe care l-a primit de la denuntator pe capota masinii, el aratand initial ca nu stie nimic despre acel plic, dupa care a revenit si a aratat ca l -a primit de la denuntator, dar ca nu cunoaste continutul acestuia.

Procedand la verificarea continutului plicului, organele de urmarire penala au constatat ca acesta contine suma de 10.000 euro, dupa care s-a constatat ca seriile de identificare a bancnotelor sunt identice cu seriile bancnotelor primite de denuntator de la P.A.

Totodata, s-a constatat ca inculpatii N.A. si P.A.M. au avut in cursul urmaririi penale o atitudine sincera, recunoscand savarsirea faptelor, iar inculpatul I.N.P. nu a recunoscut savarsirea faptei. El a aratat ca nu-si poate explica declaratiile denuntatorului, in contextul in care niciodata nu i-a cerut acestuia sa faca ceva ilegal. In legatura cu sumele de bani despre care se afirma ca le-ar fi primit, inculpatul a aratat ca in seara zilei de 22.07.2015 nu a primit niciun ban de la denuntatorul D.C.I., iar la data de 24.07.2015, in timp ce cobora din autoturismul denuntatorului, acesta ia cerut sa ia un pachet despre care a afirmat ca-i apartine, fara ca el sa cunoasca continutul acestui pachet, ulterior constatand ca in plic se afla o suma de bani.

Avand insa in vedere procesul - verbal de constatare a infractiunii flagrante, procesele - verbale de redare a masurilor de supraveghere tehnica, declaratia martorului denuntator D.C.I., ale martorilor R.G.M., P.D.O., H.C., O.M.I., T.B.D.,

50. S.D., M.V.A., declaratiile inculpatilor N.A. si P.A.M., judecatorul de camera preliminara de la Tribunalul Timis a apreciat ca in prezenta cauza subzista suficiente probe care sa conduca la suspiciunea rezonabila ca inculpatul I.N.P. a savarsit infractiunea de coruptie retinuta in sarcina sa.

In continuare, tribunalul a retinut ca in speta dedusa judecatii, celelalte conditii obligatorii - masura preventiva sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia, respectiv inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica vor fi analizate de instanta, potrivit art. 223 alin. (2) C.pr.pen., pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana inculpatului.

S-a retinut astfel ca starea de libertate este starea normala a unei persoane, aspect reiterat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Wemhoff impotriva Germaniei, insa, in momentul analizei starii de arest a inculpatului, instanta trebuie sa tina seama de eventualele consecinte ale acestei masuri, astfel incat sa existe un echilibru just intre interesul particular al inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate si interesul general al societatii de a fi descoperite faptele antisociale si sanctionate persoanele responsabile de comiterea acestora.

In acest context, s-a constatat ca in momentul in care a fost dispusa masura preventiva fata de inculpat, judecatorul a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatului ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma gravitatii deosebite a faptei pentru care este cercetat inculpatul, a modalitatii concrete in care a fost comisa fapta. Pe de alta parte, s-a retinut ca, asa cum a subliniat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Kemmache impotriva Frantei, in situatia in care masura preventiva fost dispusa pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitima doar atata timp cat ordinea publica este efectiv amenintata.

Analizand actele existente la dosar, s-a constatat ca aceste aspecte nu s-au modificat, iar masura dispusa este proportionala cu gravitatea acuzatiei adusa inculpatului si necesara in continuare pentru inlaturarea starii de pericol pentru ordinea publica.

De asemenea, s-a constat ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detentia preventiva poate fi justificata atata timp cat exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a cercetarii in stare de libertate.

In egala masura s-a retinut ca, in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a acceptat faptul ca datorita gravitatii deosebite si a reactiei publicului fata de acestea, unele infractiuni pot determina tulburari reale a ordinii publice care pot justifica luarea unor masuri privative de libertate cel putin pentru o anumita perioada de timp, iar privarea de libertate continua sa fie legitima daca ordinea publica va fi pe mai departe amenintata.

La aprecierea caracterului proportional si necesar al masurii,judecatorul de camera preliminara are in vedere, raportat la criteriile prevazute de art. 223 alin. (2) C.pr.pen., faptul ca in sarcina inculpatului s-a retinut savarsirea unei infractiuni de o gravitate deosebita, gravitate accentuata de limitele mari de pedeapsa pentru aceste infractiuni, de modul si circumstantele de comitere a acesteia, precum si de impactul social al infractiunilor de acest gen, care necesita luarea unor masuri de prevenire si combatere ferme.

Judecatorul de camera preliminara de la Tribunalul Timis a retinut ca intr-o societate democratica buna desfasurare a activitatilor institutiilor publice si de interes public este incompatibila cu acreditarea ideii ca functionarii publici sunt coruptibili, ca pot fi influentati in modul de exercitare a atributiilor de serviciu de persoane care au trecere asupra lor doar prin simpla oferire a unor foloase care nu li se cuvin.

Astfel, s-a opiniat ca prin infractiunea retinuta in sarcina sa, inculpatul I.N.P. a incalcat in mod grav deontologia functiei publice detinute, producand un prejudiciu de imagine institutiei pe care o conduce si aducand o atingere importanta nu numai activitatilor de serviciu ale Consiliului Judetean Arad, ci si intereselor legale ale persoanelor.

De asemenea, s-a considerat ca fapta inculpatului, data fiind functia detinuta de inculpat si cuantumul foloaselor primite este de natura sa determine in randul opiniei publice o reactie de nesiguranta, de revolta, care justifica luarea si mentinerea in continuare a unor masuri ferme impotriva inculpatului avand in vedere si intervalul de timp scurs de la luarea acestei masuri preventive.

Pentru motivele redate, s-a mentinut masura arestului preventiv luata fata de inculpat, iar cererea de revocare a masurii arestarii preventive, a fost respinsa de tribunal, constatand ca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si nu au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive.

Totodata, pentru argumentele expuse la analiza caracterului proportional si necesar al masurii arestarii preventive, s-a respins cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o masura preventiva mai usoara, respectiv arestul al domiciliul sau controlul judiciar.

Impotriva incheierii penale, pronuntate de Judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Timis, la data de 17.08.2015 a formulat contestatie inculpatul

1. N.P., contestatie ce a fost sustinuta oral de catre aparatorii sai alesi, care au solicitat, in principal, revocarea masurii arestului preventiv luata fata de inculpat, iar in subsidiar inlocuirea acesteia cu masura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, pentru motivele sustinute oral si redate in partea introductiva a prezentei incheieri.

Analizand incheierea contestata, se retin urmatoarele:

Dreptul la libertate si siguranta al persoanei este ocrotit de catre Conventia europeana a drepturilor omului in art. 5 care prevede ca: „Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta si reprezinta un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunta, iar garantiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se gasesc in stare de detentie. Scopul esential al art. 5 este protejarea individului impotriva arbitrariului autoritatilor statale, motiv pentru care in paragraful 1 al art. 5 se enumera limitativ circumstantele in care o persoana poate in mod legal fi privata de libertatea sa. Aceste circumstante trebuie sa fie interpretate riguros, intrucat ele reprezinta exceptii privitoare la o garantie fundamentala a libertatii individuale.

Articolul 5 paragraful 1 impune ca privarile de libertate pe care le autorizeaza sa fie conform cu normele interne de drept, iar normele interne trebuie sa fie conforme cu dispozitiile Conventiei, inclusiv cu principiile pe care le enunta sau care rezulta din ele.

Potrivit art. 202 C.pr.pen. masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni. Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.

Potrivit art. 223 alin.(2) C.pr.pen. masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultra,j ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.

Conditiile prevazute de art. 223 trebuie sa fie indeplinite si in cazul in care, fata de inculpat se dispune o masura privativa de libertate mai putin restrictiva, respectiv arestul la domiciliu, astfel cum rezulta din prevederile art. 218 alin. (1) C.pr.pen., judecatorul trebuind sa verifice in plus si daca aceasta masura este nu numai necesara dar si suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) C.pr.pen., respectiv in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.

Potrivit art. 242 alin. (2) C.pr.pen. „masura preventiva se inlocuieste cu o masura mai usoara daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii concrete ale cauzei si conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. (1) C.pr.pen.

Judecatorul de camera preliminara, din cadrul Tribunalului Timis a avut in vedere faptul ca in cauza inculpatul se afla in continuare in situatia prevazuta de art. 223 alin. (2) C.pr.pen. si, asa cum rezulta din probele administrate, exista suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit fapta pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata.

In ceea ce priveste critica adusa hotararii tribunalului referitoare la neanalizarea probelor din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a comis fapta de care este acuzat, Curtea constata faptul ca in cadrul hotararii primei instante se face referire la probele administrate respectiv denuntul numitului D.C.I., transcrierea unor convorbiri purtate intre inculpat si denuntator precum si procesele verbale intocmite cu ocazia predarii de catre denuntator a sumelor de bani primite de la inculpatul P.A., si ce urmau a fi date inculpatului I., si procesul verbal intocmit cu ocazia prinderii in flagrant.

In ceea ce priveste denuntul formulat, Curtea constata faptul ca acest denunt vizeaza pe inculpatul I., despre care denuntatorul D.C.I. are si avea cunostinta de comiterea unor fapte de natura penala, atat anterioare formularii denuntului cat si ulterioare.

Este adevarat faptul ca denuntul regasit in primele file ale dosarului de urmarire penala cuprinde o formulare generala „formulez denunt privind fapte de coruptie savarsite de catre presedintele Consiliului Judetean Arad I.N.P., precum si de alti functionari din cadrul aceleiasi institutii”, insa textul legii nu prevede vreo cerinta referitoare la modalitatea prin care anumite fapte sa fie denuntate in mod expres.

Atat vechea reglementare cat si actuala reglementare prevad ca denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni.

In cuprinsul denuntului se poate face vorbire atat despre fapte petrecute cat si despre fapte prezente si chiar viitoare, despre care persoana denuntatoare aluat la cunostinta prin diferite metode si mijloace, organele judiciare fiind obligate sa dea eficienta denuntului si sa efectueze verificari in acest sens, fara a trebui sa astepte ca infractiunea despre care au luat la cunostinta sa fie terminata.

Asteptarea organelor judiciare ca inculpatul sa finalizeze activitatea infractionala ar putea avea consecinte deosebit de grave nu doar in cazul infractiunilor comise cu violenta ci si in cadrul infractiunilor de coruptie sau chiar a celor indreptate impotriva patrimoniului unei persoane.

Ca urmare a acestui fapt, se poate aprecia ca denuntul formulat de catre D.C.I., chiar daca a fost redactat la modul general, a constituit o prima proba din care judecatorul de camera preliminara a putut trage concluzia existentei unei suspiciuni rezonabile ca persoana aratata in denunt a savarsit o fapta de natura penala.

In ceea ce priveste procesul verbal de prindere in flagrant, astfel cum s-a aratat si de catre judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Timisoara, acesta a fost semnat si de catre denuntatorul D.C.I., textul legii nefacand nicio mentiune in ceea ce priveste obligatia celor ce intocmesc si a celor de a semna procesul verbal, ca fiecare parte din procesul verbal sa fie redactat si semnat cu aceeasi forma grafica de scriere.

In situatia in care avocatii alesi ai inculpatului de la momentul respectiv (momentul semnarii de catre acesti avocati a procesului verbal) aveau indoieli sau dubii cu privire la modalitatea intocmirii acestui proces verbal, sau a persoanelor ce au semnat respectivul proces verbal, aveau posibilitatea inserarii unor obiectiuni si a semnarii procesului verbal cu respectivele obiectiuni.

Cu privire la provocarea invocata de catre aparatorii alesi ai inculpatului, Curtea constata ca activitatea denuntatorului D.C. se inscrie in limitele prevazute de lege si de jurisprudenta CEDO, denuntatorul oferind inculpatului o ocazie obisnuita (ce nu a avut caracter exceptional) de a comite o infractiune, organele judiciare oferind „o tentatie obisnuita”) o oportunitate ce nu a avut caracterul exceptional de a incalca legea de catre inculpat.

Desi inculpatul nu a deschis plicul, pentru a verifica continutul acestuia, din cuprinsul discutiilor purtate intre inculpat si denuntator se putea aprecia ceea ce cuprindea respectivul plic, ce a fost primit de catre inculpat (nu a fost refuzat) chiar si pe langa alte inscrisuri.

Ramane a analiza daca mai este indeplinita si conditia necesitatii si proportionalitati i acestei masuri cu gravitatea acuzatiei.

Judecatorul apreciaza ca, la acest moment procesual se impune luarea masurii arestului la domiciliu, prevazut de art. 202 alin. (4) lit. d) C.pr.pen., fiind apreciata ca o masura necesara dar si suficienta in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, prin aceea ca este restrictiva de libertate, iar inculpatul trebuie sa se supuna obligatiilor de a se prezenta in fata organelor judiciare si de nu lua legatura cu celelalte parti si participanti din cauza.

Este adevarat faptul ca judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Timis nu a procedat la analizarea efectiva a proportionalitatii mentinerii masurii arestarii preventive prin raportare la persoana inculpatului si la caracteristicile cauzei avand in vedere numai gravitatea acuzatiei aduse inculpatului si a limitelor de pedeapsa.

Cu toate acestea, se poate retine faptul ca pana la aceasta data in cauza urmarirea penala a fost finalizata in intregime, iar inculpatul a fost trimis in judecata, iar raportat la specificul cauzei se poate constata ca inculpatul nu mai poate influenta probatoriul administrat, sau cel putin prin impunerea unor restrictii, acesta nu mai are posibilitatea influentarii probatoriului, astfel ca instanta, retinand atat circumstantele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, persoana bine integrata social, avand studiile finalizate si o viata profesionala bogata), cat si faptul ca in mare parte probatoriul se intemeiaza pe procesele verbale de transcriere a convorbirilor purtate de catre inculpat cu diferite persoane, pe denuntul efectuat precum si pe procesul verbal de prindere in flagrant, inscrisuri ce nu ar putea fi modificate de catre inculpat, apreciaza faptul ca in speta, masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu masura arestului la domiciliu, insasi substanta art. 5 din Conventie prevazand dreptul inculpatului de a ramane in libertate in asteptarea unei solutii ce se va pronunta.

In cauza, temeiurile care au stat la baza luarii si, ulterior, mentinerii arestarii preventive la primirea dosarului au vizat faptul ca exista probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o infractiune de trafic de influenta si ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica, gravitate accentuata de limitele mari de pedeapsa pentru aceasta infractiune de modul si circumstantele de comitere a acesteia, precum si de impactul social al infractiunilor de acest gen, care necesita luarea unor masuri de prevenire si combatere ferme si ca data fiind functia detinuta de inculpat si cuantumul sumelor primite este de natura sa determine in randul opiniei publice o reactie de nesiguranta, de revolta.

In ceea ce priveste pericolul concret pentru ordinea publica, Curtea retine ca acesta este ulterior savarsirii faptei si are un caracter limitat in timp, presupunand existenta unor riscuri de natura a pune in primejdie functionarea normala a institutiilor statului, mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora, fara a putea fi confundat cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Ca atare, este evident ca odata cu timpul petrecut in detentie preventiva, gradul de pericol pe care lasarea in libertate a inculpatului il prezinta pentru ordinea publica descreste, astfel ca anumite motive ce initial puteau justifica luarea unei masuri privative de libertate, este posibil ca odata cu trecerea timpului sa nu mai fie suficiente pentru mentinerea acestora in stare de arest.

In acelasi timp, Curtea retine ca, conform art. 5 alin.(2) CEDO, orice persoana arestata are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii, punerea in libertate putand fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza in cursul procesului.

Avand in vedere aceste aspecte, prin raportare la stadiul procesual si la durata arestului preventiv in detentie executat pana in prezent de catre inculpat, Curtea apreciaza ca motivele ce initial au justificat luarea masurii arestarii preventive in detentie fata de inculpat, datorita trecerii timpului, nu mai sunt suficiente pentru mentinerea arestului preventiv, acest interval de timp scurs de la data savarsirii presupusei fapte si arestarii preventive a inculpatului fiind in mod evident suficient pentru a reduce rezonanta sociala a faptelor si a inlatura starea de temere si nesiguranta generata societatii, precum si de a corija un eventual fond infractional al inculpatului, acesta intelegand in prezent care sunt consecintele savarsirii unor fapte de natura penala.

Nu in ultimul rand, instanta are in vedere si stadiul actual al procedurii, in conditiile in urmarirea penala este finalizata, dosarul aflandu-se in faza camerei preliminare, fiind administrat intreg probatoriul.

Pe de alta parte, avand in vedere ca, conform dispozitiilor art. 5 alin. (3) din CEDO, punerea in libertate a inculpatului in cursul procedurii poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza in cursul procesului, constatand ca este in interesul bunei desfasurari a procesului penal si al aflarii adevarului a fi asigurata prezenta inculpatului la judecata precum si pentru a garanta aflarea adevarului si a nu exista riscul denaturarii adevarului, Curtea apreciaza ca necesara luarea masurii arestului preventiv la domiciliu, stabilind in sarcina inculpatului o serie de obligatii pe care acesta trebuie sa le respecte, sub sanctiunea revocarii acestei masurii.

Avand in vedere ca masura preventiva a arestarii preventive in detentie se impune a fi inlocuita pentru considerente ce tin de termenul rezonabil, durata procedurii si

A

reducerea rezonantei sociale a faptelor, in temeiul art. 425

¹

alin. (7) pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala va admite contestatia formulata inculpatul I.N.P. impotriva incheierii penale din data de 17.08.2015 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6310/30/2015.

In consecinta, va desfiinta incheierea contestata, si rejudecand:

In temeiul art. 242 alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 205 alin. (10) C.pr.pen. raportat la art. 220 C.pr.pen., art. 218 C.pr.pen. si art. 222 C.pr.pen. inlocuieste masura arestului preventiv dispusa fata de inculpatul I.N.P. cu masura arestului la domiciliu pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 21.08.2015, pana la data de

2015. inclusiv.

In baza art. 221 alin. (1) C.pr.pen. va impune inculpatului I.N.P. obligatia de a nu parasi imobilul din comuna V., str. T., jud. A., fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza.

In baza art. 221 alin. (2) C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul I.N.P. va avea urmatoarele obligatii:

1. sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
2. sa nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu alti participanti la comiterea infractiunii, respectiv coinculpatii N.A. si P.A.M., precum si cu martorii din dosar

4. C.I., R.G.M., P.D.O., H.C., L.N., N.S.F. si T.B.D.

In baza art. 221 alin. (4) C.pr.pen.. va atrage atentia inculpatului I.N.P. ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.

Va incredinta supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu a inculpatului

1. N.P., Politiei Municipiului Arad.

De asemenea, va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului I.N.P. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 59/UP/25.07.2015 daca nu este retinut sau arestat in alta cauza si punerea de indata in executare a masurii preventive a arestului la domiciliu.

In temeiul art. 242 C.pr.pen. va respinge cererea de revocare formulata de catre inculpat prin aparatorii alesi.