Infractiuni - Sustragere de sub sechestru

Daca s-ar accepta ideea, potrivit careia o persoana are posibilitatea sa considere daca o procedura este legala sau nu, fara sa apeleze la autoritatea judecatoreasca, s-ar ajunge la situatia de neacceptat ca masurile dispuse de reprezentantii autoritatilor statului sa nu aiba niciun efect si sa fie ignorate de orice persoana.

Prin sentinta penala nr.124 din 13 noiembrie 2013, Judecatoria Bals, in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1lit.d Cod procedura penala a achitat pe inculpata T. L. pentru infractiunea prevazuta de art.244 alin.1,2 Cod penal.

In baza art.346 alin.2 Cod procedura penala s-a respins cererea de repunere in situatia anterioara formulata de partea civila C. C. B. S.A. si cererea formulata de executor judecatoresc M.C.I. cu privire la sumele reprezentand cheltuieli de executare prevazute in procesul verbal de cheltuieli nr. 956/O/2011 din data de 14.07.2011.

Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul parchetului s-a aratat ca fapta inculpatei T.L., care a sustras de sub sechestru un bun legal sechestrat prin instrainarea si valorificarea acestuia, avand calitatea de custode, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de sustragere de sub sechestru, fapta prevazuta de art.244 alin.1,2 Cod penal.

La data de 22.02.2012, executorul judecatoresc s-a deplasat la imobilul din B., unde a procedat la punerea sub sechestru a autoturismului marca D.L., retinand ca acesta era proprietatea SC M. N. SRL.

Bunul a fost lasat in custodia numitei T.L., desi numitul T.G. i-a prezentat executorului o factura in baza careia autoturismul ar fi fost proprietatea custodelui, fiindu-i vandut de catre societatea debitoare.

Executorul judecatoresc a considerat ca factura nu are data certa, astfel incat ii este inopozabila creditorului urmaritor si in consecinta a procedat la punerea sub sechestru a autoturismului, ca fiind proprietatea debitoarei SC M. N. SRL.

Instanta a retinut ca autoturismul cu pricina ii fusese vandut de catre SC M. N. SRL inculpatei T.L. la data de 09.01.2012, la pretul de 8.000 lei, asa cum rezulta din factura nr.8/09.01.2012 si din chitanta nr.7343295/09.01.2012 - fila 53 dosar urmarire penala, precum si din balanta de verificare pe luna ianuarie 2012 - fila 58 dosar urmarire.

De asemenea, din adresa nr.845/05.03.2012 comunicata executorului judecatoresc, la cererea acestuia, de catre biroul impozite si taxe locale din cadrul P. B. - fila 43 dosar urmarire, a rezultat ca SC M. N. SRL a figurat in evidentele fiscale ale biroului respectiv cu un autoturism D. L. pana la data de 09.01.2012, cand acesta a fost instrainat catre T. L., de unde rezulta ca acesta isi declarase deja intrarea in proprietate a autoturismului la acelasi birou.

Instanta a constatat ca vanzarea autoturismului in cauza catre inculpata a fost valabila din momentul emiterii facturii si chitantei mentionate mai sus, ambele din data de 09.01.2012, data de la care a operat transferul proprietatii de la vanzatoarea SC M. N. SRL catre inculpata.

Altfel spus, de la acea data autoturismul a iesit din proprietatea SC M. N. SRL si a intrat in proprietatea inculpatei, care era libera sa-l instraineze mai departe.

Faptul ca inculpata nu a formulat o contestatie la executare inainte de a instraina autoturismul, prin care sa solicite anularea formelor de executare pe motiv ca a fost pus sub sechestru un bun ce-i apartinea, nu o impiedica sa itereze in cadrul procesului penal pentru prima data aceste aspecte, instanta investita cu judecarea cauzei penale avand obligatia sa verifice daca bunul a fost legal sechestrat. Unul dintre aspectele supuse analizei in stabilirea legalitatii aplicarii sechestrului este apartenenta proprietatii bunului sechestrat la momentul aplicarii sechestrului.

In considerarea celor expuse, instanta a constatat ca executorul judecatoresc a aplicat sechestrul pe un bun care nu era proprietatea debitoarei SC M. N. SRL, in consecinta sechestrul aplicat nefiind legal.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Bals.

In motivare a aratat ca in mod gresit a fost achitata inculpata, in conditiile in care erau realizate elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.244 alin.1 si 2 Cod penal din 1968. Bunul era legal sechestrat, iar inculpata era sub custode, situatie in care nu trebuia sa vanda bunul.

Trebuie avut in vedere faptul ca autoturismul a fost vandut in mod succesiv pentru a nu fi supus executarii silite.

Prin decizia penala nr.746 din 02 iunie 2014 a Curtii de Apel Craiova s-au dispus urmatoarele:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Bals

Desfiinteaza sentinta.

In baza art.244 alin.1, 2 Cod penal din 1968 cu aplic art.5 Cod penal.

Condamna pe inculpata T.L. la pedeapsa de 6 luni inchisoare.

In baza art.71 alin.1 Cod penal din 1968;

Interzice inculpatei drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal din 1968 pe durata prevazuta de art.71 alin.2 Cod penal din 1968.

In baza art.81 Cod penal din 1968;

Dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 2 ani si 6 luni, compus din cuantumul pedepsei la care se adauga un interval de timp de 2 ani.

In baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968;

Pe durata suspendarii pedepsei principale se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art.83 Cod penal din 1968.

In baza art.397 alin.3 Cod procedura penala;

Dispune restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Respinge cererea BEJ M.C.I. privind obligarea inculpatei la cheltuielile de executare prevazute in procesul verbal de cheltuieli nr.956/O/2011 emis de BEJ la 14.07.2011.

Obliga inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare efectuate la instanta de fond si la 70 lei cheltuieli judiciare efectuate la urmarirea penala.

In motivarea deciziei s-au aratat urmatoarele:

Instanta de fond in mod gresit a dispus achitarea inculpatei, considerand ca nu sunt realizate elementele constitutive ale infractiunii.

In mod eronat a apreciat ca sechestrul era nelegal aplicat, in conditiile in care executorul judecatoresc a urmat procedura prevazuta de lege.

In acest sens, semnificativ este faptul ca nici inculpata, nici SC M. N. SRL nu au formulat contestatie la executare, impotriva procedurii de instituire a sechestrului.

Ori, in cazul in care, fie inculpata, fie reprezentantul SC M. N. SRL ar fi considerat ca nu se impunea aplicarea sechestrului ar fi avut posibilitatea sa contesta aceasta masura, potrivit dispozitiilor legii civile.

De altfel, executorul judecatoresc i-a spus atat inculpatei, cat si numitului T.G., ca nu-i este opozabila factura, prin care cei doi sustineau ca autoturismul a fost vandut de catre SC M. N. SRL catre inculpata, in conditiile in care nu exista o data certa care sa-i fie opozabila.

Pe de alta parte, din relatiile solicitate Primariei orasului B. inculpata a depus declaratia fiscala privind stabilirea impozitului pe mijloacele de transport la data de 24 februarie 2012, dupa ce executorul judecatoresc instituise sechestrul la data de 22 februarie 2012.

Totodata, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Olt a precizat ca la data de 28 februarie 2012 a fost radiat autoturismul de la SC M. N. SRL, ca urmare a transferului de proprietate catre T. L.

Asa cum se observa atat inregistrarea in registrele fiscale, cat si cea in evidentele Serviciului Public Comunitar au avut loc dupa instituirea sechestrului asigurator.

Numai aceste date puteau fi opozabile persoanelor care nu au fost parti ale conventiei prin care s-a transferat dreptul de proprietate al autoturismului.

In alta ordine de idei, nu trebuie ignorat faptul ca inculpata este sotia asociatului SC M. N. SRL, fiind evidenta intentia acesteia de a-l ajuta pe sotul sau, in sensul impiedicarii executarii silite a autoturismului marca D. L.

In acest sens sunt si inscrisurile depuse cu ocazia judecarii apelului de catre T. G.. Astfel, Curtea i-a solicitat acestuia sa prezinte intreg facturierul din care face parte factura prin care a fost instrainat autoturismul.

S-au efectuat copii xerox atat de pe factura anterioara, cat si de pe factura ulterioara, facturi prin care s-a instrainat autoturismul.

Asa cum se observa dupa factura nr.8 din 9 ianuarie 2012, prin care s-a instrainat autoturismul, nu s-a emis nicio factura.

Acest aspect intareste concluzia ca atat factura, cat si chitanta au fost intocmite dupa instituirea sechestrului pentru a impiedica executarea silita a autoturismului.

In conditiile in care procesul-verbal prin care s-a instituit sechestrul nr.956/O/2011 din 22 februarie 2012, ora 10:00 a fost semnat de inculpata, autoturismul fiind lasat in custodia inculpatei, iar acest proces-verbal nu a fost anulat de vreo instanta judecatoreasca, inculpata nu avea dreptul sa instraineze autoturismul pe motivul ca, in opinia sa, sechestrul nu era legal aplicat.

Daca s-ar accepta ideea, potrivit careia o persoana are posibilitatea sa considere daca o procedura este legala sau nu, fara sa apeleze la autoritatea judecatoreasca, s-ar ajunge la situatia de neacceptat ca masurile dispuse de reprezentantii autoritatilor statului sa nu aiba niciun efect si sa fie ignorate de orice persoana.

In acest context, Curtea apreciaza ca fapta inculpatei de a vinde autoturismul care i-a fost lasat in custodie, dupa ce in prealabil asupra acestuia se instituise sechestru, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.244 alin.1 si 2 Cod penal din 1968.
(Decizia penala nr.746 din 02 iunie 2014 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Camelia Selea).