Infracţiuni contra vieţii. Omor cu intenţie indirectă sau ucidere din culpă. Intenţia de a ucide în cadrul unui eveniment rutier

 

Cuprins pe materii: Drept penal, partea specială - infracţiuni contra vieţii, omor cu intenţie indirectă sau ucidere din culpă

Indice alfabetic: tipicitate, vinovăţie, intenţia de a ucide în cadrul unui eveniment

rutier.

Temei de drept: art. 188, art. 192 Cod penal.

Inculpatul, prin nerespectarea celor mai importante reguli de circulaţie, respectiv circulând cu o viteză cu mult peste cea legală în localitate, trecând linia continuă şi conducând pe distanţe semnificative pe contrasens şi, cel mai periculos, intrând în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, a transformat autoturismul într-o armă a crimei, fiindu-i indiferente urmările grave previzibile, şi anume, uciderea ori/şi vătămarea unor persoane.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia penală nr.

178/14.03.2018

Prin Sentinţa penală nr. 1487 din 06.11.2017, Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

„ Schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracţiunii de omor calificat prev. de art. 188 alin 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f C. pen. în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1, 2,3 Cod penal.

Schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 alin. 1 C.p. raportat la art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. f C. p. într-o infracţiune de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă M.C. ) si o infracţiune de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilăP.A.T.).

1. In baza art. 396 alin.2 Cod Procedură Penală condamnă pe inculpatul PCM, fără antecedente penale, de cetăţenie romana, necăsătorit, arestat în Penitenciarul Iaşi la:

• pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 lit. a(dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) si i (dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere ) Cod penal pe o durată de 5 ani si pedeapsa accesorie prev. de art. 65 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a , b, i Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1,2, 3 Cod penal.
• pedeapsă principală de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă M.C. ).

In temeiul dispoziţiilor art. 39 aliniatul 1 Cod penal , inculpatul PCM, va executa pedeapsa cea mai grea şi anume, pedeapsa de 8 ani închisoare , la care se adaugă o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (3 luni de închisoare).

Pedeapsă principală unică rezultantă de executat pentru inculpatul PCM - 8 (opt) ani şi 3 (trei) luni de închisoare.

In temeiul dispoziţiilor art. 45 aliniatul 3 lit. a Cod penal inculpatul va executa pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 lit. a şi b şi i Cod penal, pe o durată de 5 ani, interzicerea exerciţiului dreptului prev. art. 66 lit. i Cod penal constând în concret în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere.

In temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. 5 Cod penal rap. la art. art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal inculpatul va executa pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 lit. a şi b şi i Cod penal, interzicerea exerciţiului dreptului prev. art. 66 lit. i Cod penal vizând în concret în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere.

In temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, art. 202 şi 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, menţine măsura arestării preventive a inculpatului PCM.

In temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. 1 Cod penal din durata pedepsei principale aplicate scade durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 04.02.2017 la zi.

In temeiul dispoziţiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare .

2. In baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală achită pe inculpatul PCM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă P.A.T. ) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. 1 lit. b teza I).
3. In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală, art. 135 7, 1372, 1381, 1390 - 1392 Cod civil , art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 , admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.T., fiica victimelor;

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A - Voluntari, jud. Ilfov, la plata către partea civilă B.T. a sumei de 27.324 lei despăgubiri pentru prejudiciul material si 600.000 de lei - daune morale.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381,

1390 - 1391 Cod civil , art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25

noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 , admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A - Voluntari, jud. Ilfov, la plata către partea civilă S.I. a sumei de 200.000 de lei - daune morale.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381,

1390 - 1391 Cod civil , art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25

noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 , admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.L.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A -, la plata către partea civilă S.L. a sumei de 100.000 de lei - daune morale.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381,

1390 - 1391 Cod civil , art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25

noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 , admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.G.,.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A - Voluntari, la plata către partea civilă B.C.G. a sumei de 100.000 de lei - daune morale.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381,

1390 - 1391 Cod civil , art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25

noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 , admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.C. .

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A -la plata către partea civilă M.C. a sumei de 1600 lei daune materiale si 40.000 de lei - daune morale.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381, 1392 Cod civil, art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 , admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Prof.Dr.N.Oblu Iasi.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A -., la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Prof.Dr.N.Oblu Iasi a sumei 204,88 lei, cu titlul de despăgubiri civile (aferente îngrijirii victimei M.C. ), sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381, 1392 Cod civil, art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Recuperare Iasi.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A -la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Recuperare Iasi a sumei 2194,53 lei, cu titlul de despăgubiri civile (aferente îngrijirii victimei M.C. ), la care se adaugă dobânda de referinţă a BNR până la data plăţii efective.

In temeiul dispoziţiilor art. 19 si 25 Cod procedură penală , art. 135 7 , 1372, 1381, 1392 Cod civil, art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C. E S.A -la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi a sumei 1001,4 lei- , cu titlul de despăgubiri civile (aferente transportului si îngrijirilor victimelor B.E., B.M., M.C. ).

In baza art. 397 alin.1, art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.T. împotriva părţii responsabile civilmente-asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC E S.A .

In baza art. 397 alin.1, art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N. Oblu Iasi vizând despăgubirile civile aferente îngrijirilor medicale acordate părţii civile P.A.T. .

In baza art. 397 alin.1, art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iasi vizând despăgubirile civile aferente transportului si îngrijirilor medicale acordate părţii civile P.A.T.

Ia act că persoana vătămată Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iasi nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la îngrijirile medicale acordate părţii civile P.A.T.

Ridică măsura asiguratorie a sechestrului instituită, în vederea confiscării speciale sau în vederea reparării pagubei produse, prin ordonanţa din data de 17.03.2017 asupra autoturismului marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare IS-XX-Y. cu seria de şasiu ..., înmatriculat pe numele lui PCM si asupra tuturor sumelor de bani existente în contul bancar al inculpatului PCM, deschis la ING BANK - Sucursala Bucureşti, număr client . la data de 25.04.2012.

In baza art. 276 alin. 1, alin. 4 Cod procedură penală obligă partea responsabilă civilmente SC E SA, la plata către partea civilă M.C. a sumei de 4200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată făcute de partea civilă, constând în onorariu de avocat.

Respinge cererea părţii civile P.A.T. de obligare a părţii responsabile civilmente S.C. E S.A la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză penală.

Ia că părţile civile B.T. , S.L., S.I. , B.C.G. îsi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

In temeiul dispoziţiilor art. 274 aliniatul 1 Cod procedură penală ,obligă pe inculpatul PCM la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 12.000 lei, din care 10.000 cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul urmăririi penale si 2000 de lei , cheltuieli avansate de parcursul judecăţii.”

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut:

„Prin rechizitoriul din 30.03.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr.103/P/2017 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului PCM, fără antecedente penale, de cetăţenie romana, necăsătorit, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• omor calificat faptă prevăzută şi pedepsită în art. 188 alin 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f C. pen.
• tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută în art. 32 alin. 1 C.p. raportat la art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. f C. p. cu aplic. art. 38 alin. 1 C. pen..
  
  reţinându- se în sarcina acestuia că la data de 04.02.2016 ora 13.09.24, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare
  IS-XX-Y
  ,
  a încălcat mai multe reguli de circulaţie, a circulat pe contrasens, a ignorat culoarea roşie a semaforului şi a pătruns cu viteză foarte mare în intersecţia Şoseaua Nicolina - Aleea Rozelor, unde a intrat în coliziune cu autoturismul venit din lateral marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare IS--AAA, care a fost proiectat în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers, iar urma impactului a rezultat
  decesul victimelor
  B.M.L.
  (conducătorul auto) şi
  
  B.E.
  (ocupantul locului dreapta faţă
  )
  şi
  rănirea şi punerea în pericol a vieţii
  
  persoanei vătămate M.C., aflat în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare IS UU DDD, situat la acel moment pe banda 2 de circulaţie, şi a persoanei vătămate PTA aflat în autoturismul Citroen C4 cu numărul de înmatriculare B-PP-YYY, situat la acel moment pe banda 1 de circulaţie, inculpatul
  acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe:

1. Proces verbal de sesizare din oficiu din care rezultă că la data de 04.02.10 ora 13.10 Poliţia Municipiului Iaşi - Biroul Rutier a fost sesizat prin S.N.A.U. 112, cu privire la faptul că la intersecţia Şoseaua Nicolina cu Aleea Rozelor, în mun. Iaşi, s-a produs un accident rutier în urma căruia au rezultat victime omeneşti.
2. Proces verbal de cercetare la fata locului cu planşa foto, schiţa locului faptei şi suport optic tip CD anexate , aspectele constatate cu această ocazie fiind detaliate la descrierea situaţiei de fapt.
3. Proces verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere aparţinând Primăriei mun. Iaşi, cu planşa fotografica si suport optic tip CD anexate.
4. Proces verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de camera video aparţinând martorului OTA cu planşa fotografica si suport optic tip CD anexate.
5. Proces verbal din data de 24.02.2017 întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi - Biroul Rutier de analiză a comportamentului în trafic a inculpatului.
6. Raportul de necropsie medico legală nr. 12072 din 23.02.2017 privind victima BMD, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi.
7. Raportul de necropsie medico legală nr. 12073 din 23.02.2017 privind victima B.E., întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi.
8. Fişele de urgenţe prespitalicească întocmite de Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Iaşi în contextul intervenţiei la locul accidentului
9. Fişele de custodie ale Serviciului Criminalistic
10. Proces verbal din data de 04.02.2017 ora 13.15 întocmit de organele de poliţie din care rezultă că a fost apelat telefonic tatăl inculpatului, P.C.-M. care a relatat verbal că nu cunoaşte locul unde se află fiul său, precizând că i-a dat autoturismul marca Audi cu aproximativ o oră şi jumătate înainte de producerea accidentului
11. Proces verbal din data de 04.02.2017 ora 14.57 întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi - Biroul Rutier în contextul în care a fost contactat de către avocatul G, care i-a adus la cunoştinţă faptul că inculpatul doreşte să se prezinte la poliţie.
12. Proces verbal din data de 04.02.2017 ora 15.00 întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi - Biroul Rutier în contextul în care inculpatul s-a prezentat la sediul poliţiei unde a fost testat cu aparatul alcooltest, şi a fost condus la o unitate medicală pentru recoltarea de probe biologice.
13. Bonurile alcooltest Drager pentru inculpat si persoanele vătămate
14. Actele întocmite în cadrul derulării procedurilor de prelevare a probelor de sânge si

urina

15. Buletin de analiză toxicologică nr. 128/A din data de 06.02.2017 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iaşi din care rezultă că la data de 04.02.2017 ora 15.30 cantitatea de alcool în sânge a inculpatului era 0.00
16. Buletin de analiză toxicologică - droguri nr. 2/D din data de 06.02.2017 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iaşi din care rezultă că , urmare a verificării probelor biologice ale inculpatului, nu s-au pus în evidenţă substanţe psihoactive dintre cele enumerate în concluziile buletinului de analiză
17. Documente privind persoanele şi autoturismele implicate în evenimentul rutier
18. Proces verbal de constatare tehnică întocmit ca urmare a verificării stării tehnice a autoturismului condus de către inculpat, din care rezultă următoarele:

• sistemul de frânare şi mecanismul de direcţie erau corespunzătoare static
• sistemul de semnalizare acustică şi luminoasă nu a putut fi verificat întrucât borna acumulator fusese decuplată; se poate constata că sistemul de semnalizare luminoasă funcţiona înainte şi la momentul producerii evenimentului rutier, întrucât din imaginile video filmate rezultă că autoturismul condus de către inculpat a circulat cu luminile de avarie activate
• oglinzile retrovizoare existente
• sistemul de rulare se afla în limitele de uzură admise

19. Procese verbale de constatare tehnică întocmit ca urmare a verificării stării tehnice a autoturismelor aparţinând numiţilor OTA şi NV
20. Proces verbal de examinare fizica a inculpatului, întocmit după prezentarea acestuia la sediul poliţiei cu planşa foto anexată
21. Raportul de primă expertiză medico legală psihiatrică nr. 122217 din 09.03.2017 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iaşi cu întreaga documentaţie medicală anexată
22. Raportul de expertiză criminalistică nr. 43 din 21.02.2017 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice
23. Raportul de expertiză criminalistică nr. 51 din 06.03.2017 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice
24. Planşă fotografică realizată cu ocazia indisponibilizării autoturismului marca Audi A4 cu nr.
    IS-XX-Y.
25. Declaraţia martorului OTA
26. Declaraţia martorului PSA din 20.03.2017.
27. Declaraţia martorului B.P. din 20.03.2017.
28. Declaraţia martorului L.Ş din 20.03.2017.

29.. Declaraţia martorului CLA din 26.03.2017.

30 Extras Google Maps.

31. Raportul de primă expertiză medico-legală privind pe M.C.
32. Raportul de primă expertiză medico-legală privind pe P.A.T.
33. Declaraţie de suspect PCM.
34. Declaraţie de inculpat PCM.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da nici o declaraţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Iaşi reţine în esenţă aceeaşi situaţie de fapt descrisă şi în rechizitoriu, căreia însă îi va da o altă încadrare juridică, sub aspectul formei vinovăţiei.

Astfel, la data de 04.02.2017, inculpatul PCM s-a urcat la volanul autoturismului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare
IS-XX-Y
,
înmatriculat pe numele tatălui său, cu care a circulat pe mai multe străzi din mun. Iaşi având luminile de avarie puse în funcţiune. Comportamentul inculpatului în trafic în perioada următoare a fost unui haotic, imprudent, neglijent - acest comportament atrăgând atenţia mai multor persoane. Potrivit propriei declaraţii date în cursul urmăririi penale, inculpatul se grăbea pentru a lua pe mama sa de la aeroport.

Cel mai îndepărtat moment în timp când a fost identificat în trafic autoturismul condus de către inculpat, raportat la momentul producerii evenimentului rutier, a fost în jurul orei 11.30; astfel martorul CLA conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-III proprietatea fratelui său, pe strada Tătăraşi dinspre Piaţa Chirilă spre intersecţia cu B-dul Tudor Vladimirescu. În timp ce se îndrepta spre intersecţie, cu viteză redusă, cu aproximativ 20 de metri înainte, a observat un autoturism marca Audi care a intrat pe sensul său de mers virând stânga de pe B-dul Tudor Vladimirescu. Pentru a evita impactul, martorul a tras de volan dreapta şi a pătruns pe trotuar. Martorul a reţinut numărul de înmatriculare al autoturismului Audi, respectiv
IS-XX-Y
,
autoturism care avea luminile de avarie în funcţiune. Martorul a declarat că, dacă nu efectua manevra de evitare - în sensul că a pătruns cu autoturismul pe trotuar, impactul nu ar fi putut fi evitat. De asemenea martorul a declarat că, la momentul respectiv, a observat pe b-dul Tudor Vladimirescu, venind dinspre intersecţia Bucşinescu o autoutilitară care, pentru a evita impactul cu autoturismul marca Audi, a frânat brusc şi a oprit, în prealabil claxonând insistent.

Martorul a sesizat intenţia conducătorului autoturismului marca Audi de a tăia calea autoutilitarei care venea dinspre intersecţia Bucşinescu. Acesta a mai precizat că, după ce a efectuat manevra la stânga intrând cu autoturismul pe trotuar, şoferul autoturismului marca Audi nu a schiţat nici un gest de evitare a impactului, dimpotrivă a accelerat şi a plecat pe strada Tătăraşi. Martorul a precizat că reţine ora incidentului deoarece la ora 12.00 avea programare la frizerie în zona Nicolina, şi la momentul respectiv se îndrepta spre acea zonă.

Comportamentul în trafic al inculpatului este observat şi de un alt conducător auto, JA, care sună în două rânduri la Serviciul de urgentă 112 (transcrierile convorbirilor fiind depuse la dosar), semnalând faptul că
,,un nemernic merge cu viteză în oraş, trece pe roşu, era să acroşeze un pieton şi a fugit, (...), trece pe toate semafoarele pe roşu, a şicanat pe toată lumea în trafic, era să acroşeze şi copii pe trecerea de pietoni, merge cu foarte mare viteză, este foarte periculos, chiar m-am speriat
’. Cel de-al treilea apel făcut de JA la Serviciul de urgenţă este imediat după accident când acesta reproşează operatorilor că inculpatul nu a putut fi oprit, deşi sunase de două ori şi avertizase asupra pericolului.

Următoarea identificare în trafic a inculpatului este la ora 13.02.02. când intră pe podul Nicolina de pe breteaua din dreapta pe contrasens, privind dinspre Belvedere spre Podu Roş, iar la 13.02.11 pătrunde pe culoarea roşie a semaforului, în intersecţia Şoseaua Nicolina - str. Sălciilor. Conform imaginilor video filmate inculpatul a condus autoturismul pe Şoseaua Nicolina în intervalul orar 13.02.02 -13.09.24 când s-a produs impactul. Odată intrat pe podul Nicolina, inculpatul pătrunde pe culoarea roşie a semaforului, în intersecţia Şoseaua Nicolina - str. Sălciilor, depăşind pe contrasens coloana de maşini care aştepta la lumina roşie a semaforului, trece în viteză prin intersecţia B-dul Poitiers cu Şoseaua Nicolina -Rond Vechi, apoi prin intersecţia Şcoala nr. 42 - Şoseaua Nicolina îndreptându-se spre capăt Cug.

La ora 13.07.13. iese din coloană şi trece pe culoarea roşie a semaforului, prin intersecţia Şcoala nr. 42 - Şoseaua Nicolina şi se îndreaptă spre Podu Roş, pătrunde în intersecţia B-dul Poitiers cu Şoseaua Nicolina -Rond Vechi dinspre Capăt Cug unde are un moment de ezitare (în sensul că iniţial a intenţionat să vireze dreapta pe Bld. Poitiers, însă a renunţat şi şi-a continuat deplasarea spre Podu Roşu), trece în mare viteză prin intersecţia Şoseaua Nicolina - Şoseaua Tudor Neculai - str. Prof. Inculeţ, pătrunde în intersecţia Nicolina - strada Sălciilor iar când ajunge la baza podului Nicolina pătrunde pe contrasens şi îşi continuă deplasarea spre Podu Roşu; deplasarea pe contrasens surprinsă de camera de luat vederi aparţinând Serviciului de Management al Traficului este filmată şi de camera de luat vederi amplasată pe autoturismul martorului OTA care staţiona la celălalt capăt al podului, şi unde a avut loc impactul.

Pătrunderea pe pod şi apoi în intersecţia Şos Nicolina - Aleea Rozelor are loc cu mare viteză; imediat ce a ajuns pe culmea podului, inculpatul are în câmpul vizual semaforul, care în acel moment avea culoarea verde (ultimele secunde). Culoarea semaforului fiind încă verde, autoturismele din faţa inculpatului încă nu se opriseră în faţa semaforului, nu se formase o coloană de aşteptare la semafor, motiv pentru care inculpatul, încurajat de experienţele anterioare în care trecuse pe culoarea roşie a semaforului se hotărăşte să îşi continue deplasarea cu aceeaşi viteză, sperând că va reuşi străpungerea intersecţiei înainte ca autoturismele din lateral să se pună în mişcare/înainte să ajungă în mijlocul intersecţiei; din acest motiv inculpatul la o distanţă de 50 m de intersecţie, cu aceeaşi viteză, deviază uşor direcţia pe lângă tramvaiul care rula în faţa sa şi intră pe contrasens în intersecţie. Viteza cu care inculpatul se deplasa era de 88 km/h. În tot acest timp inculpatul nu a avut în câmpul vizual decât parţial intersecţia, vizibilitatea asupra părţii drepte a intersecţiei fiindu-i blocată de autoturismele şi tramvaiul care între timp opreau la semaforul care-şi schimbase culoarea. Semaforul îşi schimbă culoarea cu aproximativ 9 secunde înainte de impact, iar inculpatul, având viteză mare, conştient că oricum nu poate opri în condiţii de siguranţă, nu se conformează schimbării culorii semaforului, ci îşi continuă deplasarea către intersecţie, sperând probabil că va străpunge intersecţia înainte ca autoturismele din lateral să se pună în mişcare/înainte ca acestea să ajungă în mijlocul intersecţiei.

După schimbarea culorii semaforului de pe podul Nicolina, la un interval de 2-3 secunde (un decalaj de siguranţă), are loc schimbarea culorii semaforului de pe Aleea Rozelor din roşu în verde; la acest semafor, aştepta autoturismul Dacia Logan (cu nr. de înmatriculare IS-MM-HHH, condus de BML) care imediat se pune în mişcare în traversarea intersecţiei dinspre strada Rozelor (din dreapta direcţiei de deplasare a inculpatului) şi parcurge distanţa până în mijlocul intersecţiei, ajungând, după 6 secunde de la schimbarea culorii semaforului, în mijlocul intersecţiei şi intempestiv în faţa autoturismului inculpatului care în acel moment intrase cu viteză în intersecţie. Practic autoturismul Dacia Logan îi apare inculpatului în câmpul vizual cu maxim o secundă înainte de impact, fiind înregistrat audio şi confirmat de martor un zgomot de frânare cu 0,6 secundă înainte de impact, respectiv cu 15 metri înainte de locul impactului.

În momentul impactului, culoarea verde a semaforului inculpatului se schimbase în roşu de aproximativ 9 secunde, la intersecţie pe sensul de mers al inculpatului fiind oprite între timp tramvaiul şi câte 4 autoturisme, care încetiniseră şi opriseră la semafor în aceste ultime 9 secunde.

Aşadar, în momentul intrării în intersecţie, autoturismul Audi condus de inculpat loveşte autoturismul Dacia Logan în laterala dreapta a acestuia, proiectându-l în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers aflate în staţionare pe sensul de mers dinspre Podu-Roş - Cug, şi provocând răsturnarea acestuia pe o laterală.

In urma impactului a rezultat
decesul victimelor

B.M.L.
(conducătorul auto) şi

BE-soţul acesteia
(ocupantul locului dreapta faţă
),
între leziunile suferite în accident şi decesul acestora existând legătură directă de cauzalitate.

Astfel, raportul de necropsie medico legală nr. 12072 din 23.02.2017 privind victima BML, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi cu următoarele concluzii.

1. Moartea numitei BML a fost violentă
2. Aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui

politraumatism cu fracturi craniene, fracturi costale bilaterale, ruptură de aortă, contuzii organe interne.

3. Topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, în cadrul unui accident rutier (conducător auto)
4. In momentul decesului sângele susnumitei nu conţinea alcool etilic
5. Decesul datează din 04.02.2017

Raportul de necropsie medico legală nr. 12073 din 23.02.2017 privind victima BE, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi cu următoarele concluzii.

1. Moartea numitului B.E. a fost violentă
2. Acesta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui

politraumatism cu fractură luxaţie coloană vertebrală cervicală la nivel C1-2 şi C6-7 fracturi costale bilaterale, hemoragie subarahnoidiană.

3. Topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, în cadrul unui accident rutier (ocupant dreapta faţă)

5. Decesul datează din 04.02.2017.

In urma accidentului, autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare IS-AA- BBB, a suferit avarii in proporţie de 90 %.

In urma proiectării autoturismului Dacia Logan în autoturismele aflate staţionate la semafor a rezultat
rănirea

persoanelor vătămate M.C., aflat în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare IS UU DDD, situat la acel moment pe banda 2 de circulaţie, şi a persoanei vătămate PTA aflat în autoturismul Citroen C4 cu numărul de înmatriculare B-57- YBK, situat la acel moment pe banda 1 de circulaţie.

Astfel, potrivit ultimului raport de expertiză medico-legală MC a prezentat un traumatism vertebral cervical amielic obiectivat prin fractură tasare corp vertebral C6, fractură arc posterior C5, leziuni traumatice survenite pe un fond patologic preexistent-leziuni avansate de spondilită anchilozantă. Leziunile traumatice au necesitat 150-160 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; aprecieri asupra eventualelor sechele de natură infirmizantă vor fi efectuate la minim un an de la traumatism.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. 12469/21.03.2017, PAT a prezentat un traumatism cranian cu hematom şi echimoză frontale, leziuni care s-ar fi putu produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autoturism, în cadrul unui accident rutier, şi pot data din 04.02.2017. Au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, nu au pus în primejdie viaţa acestuia, nu au fost de natură a cauza o infirmitate sau un prejudiciu estetic grav şi permanent.

După impact, inculpatul a coborât din maşină, s-a scuturat pe haine, a stat şocat timp de câteva secunde
(conform propriei declaraţii),
după care a intrat din nou in maşina, si-a luat telefonul mobil si a părăsit locul accidentului, abandonând maşina la faţa locului.

Pentru a nu fi recunoscut şi-a acoperit cu gluga capul, implicit leziunea suferita in zona capului, leziune care sângera abundent. Inculpatul s-a deplasat către CUG, iar pe drum a sunat un prieten, martorul PS căruia i-a povestit ce s-a întâmplat. Acesta i-a spus telefonic ca va suna un avocat si urmează sa se întâlnească la locul accidentului. Inculpatul a declarat că iniţial nu i-a spus martorului PS ca a părăsit locul accidentului, însă când acesta l-a sunat si i-a spus ca este însoţit de avocat si este la locului accidentului unde poliţiştii efectuau cercetări, i-a recunoscut acestuia ca nu mai este la locul accidentului si se afla in zona CUG, convenind cu acesta sa vina si sa îl ia pentru a merge la Politie.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii:

Martorul ocular BP a declarat că la data de 04.02.2017, in jurul orei 13.00 se afla in trafic la volanul autoturismului marca VW Touareg, cu nr. de înmatriculare IS--EO, pe sensul de mers către Podu Ros pe Şos. Nicolina, fiind oprit la semaforul care indica roşu, la intersecţia cu strada Aleea Rozelor. Autoturismul condus de către martor se afla al doilea, la rând, pe prima banda întrucât intenţiona să facă dreapta, pe Aleea Rozelor pentru a ajunge la sediul societăţii comerciale pe care o administrează.

La un moment dat martorul s-a uitat in partea stânga, şi a observat un autoturism marca Audi, de culoare gri care a trecut in viteza foarte mare, pe lângă tramvaiul aflat pe banda 3, pe sensul opus mers. Autoturismul a pătruns în intersecţie şi a lovit în plin un autoturism Logan care a intrat în intersecţie de pe Aleea Rozelor. Ambele autoturisme au fost proiectate către Podu Ros, in alte autoturisme care erau oprite la semaforul de culoare roşie..

În continuare martorul a declarat că văzut şoferul autoturismului marca Audi cum a coborât de la volan, şi s-a scuturat pe pantaloni. A observat că şoferul autoturismului Audi era o persoana de statura mica, aprox. 1.70 m, brunet, tuns scurt, îmbrăcat intr-o geaca de culoare neagra si pantaloni blugi.

Martorul ocular OTA a declarat că la data de 04.02.2017 se deplasa cu autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare IS-1-AAA pe Şoseaua Naţională cu intenţia de a ajunge în zona Nicolina. A virat dreapta în Podu Roş pe Şoseaua Nicolina, iar in jurul orei 13 a oprit la semaforul care avea culoarea roşie, de la intersecţia dintre şoseaua Nicolina cu Aleea Rozelor. În faţa maşinii sale se mai afla un autoturism marca Citroen, de asemenea oprit la semaforul de culoare roşie Autoturismul condus de martor era al doilea la rând, pe prima banda. La un moment martorul a văzut cum din sensul opus de mers un autoturism marca Audi a pătruns in intersecţia cu Aleea Rozelor, cu viteză foarte mare, pe culoarea roşie a semaforului si pe contrasens, trecând pe lângă un tramvai oprit la semaforul de pe sensul opus de mers. În momentul pătrunderii în centrul intersecţiei cu Aleea Rozelor a intrat in plin in coliziune cu un autoturism Dacia Logan, ulterior ambele autoturisme fiind proiectate in maşinile staţionate la semafor, pe sensul meu de mers, inclusiv in maşina martorului. Martorul a declarat că, în timp ce aştepta la semafor, a observat în dreptul tramvaiului staţionat pe sensul celălalt de mers, autoturismul marca Audi venind cu viteză. Acesta a declarat că a văzut pietonul angajat în traversare şi totodată crezut că va fi lovit de către autoturismul respectiv. A putut să vadă maşina venind pe contrasens dintr-un alt unghi decât cel surprins de camera de luat vederi, întrucât aceasta se află amplasată pe parbriz mai în dreapta decât centrul parbrizului. Martorul nu a observat autoturismul Logan decât în momentul producerii impactului. Martorul a pus la dispoziţia organelor de poliţie imaginile surprinse de camera de luat vederi instalată în autoturismul propriu şi care au surprins momentul coliziunii dintre cele două autoturisme, şi dintre acestea şi celelalte autoturisme. De asemenea, imaginile filmate surprind deplasarea pe contrasens a autovehiculului condus de către inculpat cu viteză şi cu luminile de avarie activate.

Martor ocular LS a declarat că în ziua de 04.02.2017, în jurul orelor 13.10, se deplasa pe trotuarul ce mărgineşte Aleea Rozelor spre Şoseaua Nicolina cu intenţia de a face stânga spre Podu Roş. A trecut de magazinul „Tesco”, ce se afla amplasat in zona respectiva, iar când a ajuns la aproximativ 5 metri de intersecţia cu Şoseaua Nicolina atenţia i-a fost atrasă de un zgomot ca de frânare. S-a uitat în acea direcţie, respectiv spre intersecţie şi a observat un autoturism marca Audi, de culoare gri, ce venea cu viteza dinspre Pasarela Nicolina spre Podul Ros, si care a intrat in coliziune cu un autoturism marca Dacia Logan, ce pătrunsese in intersecţie de pe Aleea Rozelor, din zona „Garibaldi”.După impact, autoturismul Dacia Logan a fost proiectat pe sensul de mers Podul Ros-Nicolina, intrând in coliziune cu autoturismele ce erau oprite la semafor, pe sensul de mers susmenţionat. A observat că, in momentul impactului, semaforul electric indica culoarea verde pentru autoturismele ce veneau dinspre Aleea Rozelor şi culoarea roşie pentru autoturismele ce se deplasau pe str. Nicolina. Imediat a alergat la autoturismul marca Dacia Logan, şi întrucât mirosea foarte puternic a combustibil, a scos bornele de la bateria acestui autovehicul pentru a nu se produce o explozie. In cursul judecăţii martorul a declarat că anterior impactului a auzit un zgomot de frânare ca un şuierat pe liniile de tramvai, zgomot care provenea cu siguranţă de la autoturismul Audi.

Cu ocazia cercetărilor, organele de politie au procedat la testarea etilotest a tuturor conducătorilor auto implicaţi in accident, inclusiv a inculpatului, constatându-se ca aceştia nu se aflau sub influenta alcoolului.

In cauză s-a procedat la verificarea stării tehnice a autoturismului condus de către inculpat, iar din procesul verbal întocmit rezultând că sistemul de frânare şi mecanismul de direcţie erau corespunzătoare static.

Din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cursul urmăririi penale rezultă că valoarea vitezei autoturismului marca Audi A 4 înmatriculat cu nr. IS-XX-Y în momentul premergător accidentului a fost de cca 88,37 km/h iar valoarea vitezei autoturismului marca Dacia Logan în momentul premergător accidentului a fost de cca 19 km/h. S-a mai constatat în expertiză că deplasarea cu viteză peste limita maximă admisă în condiţii de trafic intens precum şi conduita agresivă a numitului PCM, caracterizată de desele pătrunderi pe contrasens, în condiţiile în care circulaţia se desfăşura pe cele trei benzi, au creat premisele şi condiţiile unui impact iminent. Viteza la care accidentul putea fi evitat este de cca 66 de km.

Situaţia de fapt obiectivă descrisă mai sus nu a fost de altfel contestată de inculpat.

Cea mai importantă, disputată şi contestată chestiune în cauză este latura subiectivă, respectiv forma de vinovăţie cu care au fost comise faptele, respectiv intenţie indirectă (în cauză nu s-a pus în nici un moment problema existenţei unei intenţii directe, neexistând nici un indiciu că inculpatul ar fi dorit şi urmărit producerea decesului victimelor) sau culpă cu prevedere.

Deşi iniţial urmărirea penală a fost declanşată pentru infracţiuni comise din culpă, ulterior încadrarea juridică a fost schimbată în infracţiuni comise cu intenţie (omor, respectiv tentativă de omor), rechizitoriul motivând această încadrare juridică cu următoarele argumente:

,,
Organului judiciar nu i se poate cere să identifice şi să explice matematic, clar, raţionamentul inculpatului în momentele premergătoare săvârşirii faptelor, ci elementul volitiv al laturii subiective, poate şi trebuie identificat, stabilit, în urma analizei circumstanţelor concrete obiective ale comiterii faptelor.

Ceea ce diferenţiază cele două forme de vinovăţie, în condiţiile în care au în comun un element esenţial şi anume prevederea, este atitudinea faţă de rezultat. Astfel în cazul culpei în forma prevăzută de art. 16 alin. 4 lit. a C. pen., autorul prevede rezultatul faptei sale, dar
nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va _produce,
iar în cazul intenţiei indirecte, prevăzută de art. 16 alin 3 lit. b C. proc. pen. autorul
prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă _posibilitatea _producerii lui
.

Altfel spus, în cazul intenţiei indirecte este nevoie ca autorul să nu urmărească apariţia rezultatului faptei sale, însă să accepte, în mod conştient, posibilitatea survenirii lor. Lipsa dorinţei, ca manifestare a poziţiei subiective de neacceptare, în ceea ce priveşte survenirea urmărilor unor fapte comise, se poate manifesta fie prin
indiferenţă
faţă de acele urmări, fie chiar prin
lipsa dorinţei ca ele să avară,
aceste producându-se în realitate datorită acţiunii sau inacţiunii făptuitorului.

Spre deosebire de culpa cu prevedere,
în cazul intenţiei indirecte
speranţa că rezultatul vătămător sau periculos se bazează pe o întâmplare, pe un eveniment care ar putea sau nu ar putea să se producă, dar care în realitate are sau nu are loc, fiind astfel vorba de o
acceptare a riscului producerii rezultatului
.

In cazul
culpei cu prevedere
producerea rezultatului
apare ca imposibilă raportat la posibilităţile autorului şi în raport cu propriile criterii de evaluare
. In aceste condiţii autorul nu se bazează pe intervenţia norocului sau pe speranţe deşarte, ci are în vedere capacitatea sa reală, care în alte condiţii, mai puţin complexe, s-a verificat a fi în stare să evite un rezultat periculos.
Dacă autorul acceptă intervenţia hazardului, norocului, forma de vinovăţie poate fi doar intenţia directă sau indirectă
.(...)

Analizând comportamentul în trafic a inculpatului se poate observa că acesta s-a bazat pe norocul, pe hazardul, din momentele anterioare.

Conform dex, potenţial este definit astfel - care are în sine toate condiţiile pentru realizare, care există ca posibilitate (element specific exclusiv formei de vinovăţie a culpei cu prevedere). Conform dex, iminent este definit astfel - care este gata să se producă, să se întâmple (şi nu se poate evita sau amâna)
inevitabil
. Ca atare sintagmele de pericol potenţial şi pericol iminent se grefează pe atitudini de ordin subiectiv diferite, culpă versus intenţie indirectă.

De observat că, în momentele premergătoare momentului critic, inculpatul a trecut de trei ori pe culoarea roşie a semaforului şi a
avut noroc
că nu s-a produs un eveniment rutier.

In ceea ce priveşte cel de al doilea aspect, din analiza întregii conduite a inculpatului în trafic rezultă că acesta nu a fost un
participant legitim la traficul rutier
.(...)

Simpla aparenţă că nu se va avea loc un eveniment de natură să ducă la moartea unei persoane, nesprijinită de nici o circumstanţă reală, nu este de natură a-l exonera pe inculpat de răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat şi tentativă la această infracţiune. (..fAcţionând în această modalitate, inculpatul a ştiut exact ce face, pericolul intrării in coliziune cu un alt autoturism fiind iminent aspect, implicit cunoscut de către acesta , acceptând astfel producerea rezultatului.

Inculpatul a avut în conştiinţa sa reprezentarea rezultatului faptei ca o posibilitate, şi a apărut ca o pură eventualitate şi nu ca o certitudine, pentru că nu a fost dorit;
dar întrucât l-a privit ca o _pură eventualitate, implicit a acceptat eventuala _producere a acestuia
.

Cine nu respectă numeroase semafoare, într-un oraş aglomerat, la o oră de vârf, circulând cu viteză foarte mare, existând numeroase străzi laterale de pe care pot apărea oricând alte maşini sau pietoni, acela nu pune mare preţ pe viaţa celorlalţi, în speţă, inculpatul transformând autoturismul într-o armă a crimei.”

Analiza instanţei.

În analiza distincţiei dintre forma culpei cu prevedere şi forma intenţiei indirecte instanţa constată că elementul comun celor două este cel intelectiv, respectiv prevederea rezultatului (în ambele cazuri autorul are o reprezentare mentală concretă asupra posibilelor consecinţe ale faptelor sale, asupra faptului că acel rezultat s-ar putea produce prin angajarea într-un comportament ilicit în trafic). În ambele situaţii autorul nu este străin de riscul la care se expune prin nerespectarea măsurilor de prevedere sau prin încălcarea unei reguli de circulaţie, şi în ambele situaţii el îşi asumă acest risc prin continuarea acţiunilor ilicite. Nici în cazul intenţiei indirecte nici în cazul culpei cu prevedere, inculpatul nu are reprezentarea mentală a unei certitudini că accidentul nu se va produce, şi conştient de situaţia de risc, şi-o asumă.

Elementul care diferenţiază însă cele două forme de vinovăţie este cel volitiv, respectiv atitudinea autorului, premergător producerii rezultatului, de acceptare sau neacceptare a rezultatului prevăzut (accidentul). Căci faptul că inculpatul îşi asumă ca o eventualitate/posibilitate riscul în ambele cazuri (şi al intenţiei indirecte şi al culpei cu prevedere), nu înseamnă că acesta este şi împăcat cu producerea rezultatului/deznodământului (accidentul) , respectiv că a acceptat acest rezultat.

Astfel, doar în cazul intenţiei indirecte rezultatul prevăzut este şi acceptat, pe când în cazul culpei cu prevedere rezultatul, prevăzut totuşi de autorul conştient de situaţia de pericol şi de risc asumat, nu este acceptat, acesta totuşi angajându-se în continuare în acţiunea ilicită riscantă, sperând uşuratic şi fără temei (aşadar fără să fie nici el sigur) că acel rezultat totuşi nu se va produce. Aşadar în acest din urmă caz (al culpei cu prevedere), faptul că autorul nu acceptă producerea rezultatului, nu înseamnă că acesta nu acceptă să se angajeze în continuare în situaţia de risc creată prin nerespectarea unor măsuri de prevedere, prevăzând aşadar posibilitatea producerii accidentului şi acceptând că s-a plasat într-o situaţie de risc.

Aşadar, sub aspect volitiv, nu diferenţiază cele două forme de vinovăţie nici atitudinea autorului fată de asumarea riscului producerii accidentului; deşi forma intenţiei indirecte este definită în Codul penal ca o acceptare chiar şi a simplei posibilităţi de producere a rezultatului, în practică şi doctrină această noţiune a fost înţeleasă şi dezvoltată în sensul acceptării nu doar a unei situaţii de risc în care autorul se pune prin nerespectarea unor măsuri de prevedere, şi în care rezultatul apare ca posibil/eventual (căci această ipoteză este comună şi culpei cu prevedere), ci a acceptării cu indiferenţă a faptului că rezultatul se va produce.

Căci, în toate cazurile în care autorul se angajează într-un comportament ilicit în trafic, prin nerespectarea regulilor legate de prioritate şi de viteză, autorul prevede că prin această conduită ilicită, se expune unei situaţii de risc în care s-ar putea produce un accident. Angajându-se în continuare în comportamentul ilicit în trafic deşi a conştientizat această situaţie de risc, evident că autorul acceptă riscul producerii unui accident ca o posibilitate/eventualitate, negându-l însă ca un fapt cert, întrucât el speră totuşi, netemeinic, că accidentul nu se va produce, evaluarea şi speranţa lui dovedindu-se în cele din urmă eronată/neîntemeiată. Fiecare conducător auto angajat conştient într-un comportament ilicit în trafic, acceptă că s-a plasat într- o situaţie de risc în care producerea unui accident este posibilă/plauzibilă. De exemplu conducătorul auto care se urcă la volanul autoturismului într-o stare foarte avansată de ebrietate în care este previzibilă şi sigură lipsa de control asupra autoturismului, acceptă implicit situaţia de risc în care s-a plasat precum şi faptul că este foarte posibil şi probabil/eventual un accident, autoturismul scăpat de sub control devenind o posibilă armă. Conducătorul auto care conduce autoturismul fără a avea permis de conducere şi experienţa necesară acceptă că se expune unei situaţii de risc în care un accident este posibil, sperând totuşi că accidentul nu se va produce. La fel este şi situaţia conducătorului auto care circulă fără a adapta viteza sau echipamentul maşinii condiţiilor de trafic, sau care ignoră regulile legate de prioritate. Toate aceste situaţii au fost tratate în jurisprudenţă ca fapte comise în forma vinovăţiei a culpei cu prevedere iar nu a intenţiei indirecte, indiferent de gradul de nerespectare a măsurilor de prevedere. Nici în cazul culpei cu prevedere inculpatul nu este sigur că accidentul nu se va produce, ci doar speră, în mod netemeinic. Aşadar culpa nu acoperă doar vinovăţia sub forma neatenţiei, ci şi forma imprudenţei nesăbuite, a neglijenţei crase, aceasta necăzând sub spectrul intenţiei indirecte.

Aşadar dacă am limita analiza doar la acceptarea de către autor a unei situaţii de risc, respectiv a acceptării doar a unei posibilităţi/eventualităţi îndepărtate a producerii rezultatului, în condiţiile în care autorul s-a angajat în mod conştient într-o situaţie de risc, am rămâne pe teritoriul culpei cu prevedere.

Pentru a fi în prezenţa intenţiei indirecte este necesar a duce mai departe analiza, în zona gradului de probabilitate/certitudine existent în reprezentarea mentală a autorului cu privire la producerea efectivă accidentului, respectiv dacă acel rezultat efectiv (nu acea situaţie de risc) a fost asumat de autor doar ca o eventualitate îndepărtată (pe care în definitiv nu o acceptă ci o respinge, sperând că totuşi nu se va produce) sau ca un eveniment cu un grad mare de probabilitate/certitudine ( pe care îl acceptă, fiindu-i indiferent că se va produce).

Aşadar, pentru a fi în prezenţa intenţiei indirecte este necesar ca autorul să accepte nu doar o situaţie de pericol în care accidentul să apară în reprezentarea autorului numai ca posibil/eventual ci să accepte însuşi rezultatul preconizat, rezultat care i s-a impus cu un asemenea grad de probabilitate/certitudine încât, nedesistându-se de acţiunea ilicită, se poate aprecia că, deşi nu şi l-a dorit, totuşi l-a acceptat prin indiferenţă.

Din acest motiv doctrina a asociat în multe rânduri intenţiei indirecte două rezultate: unul dorit/urmărit, şi altul neurmărit ci doar acceptat, dar sigur ca producere. Referirile au fost făcute &icircicirc;n doctrină mereu la victimele colaterale ale unei fapte comise cu intenţie directă asupra unor victime vizate, când rezultatul apare ca cert atât în cazul victimelor vizate cât şi în cazul victimelor colaterale, doar că este urmărit în cazul primelor şi doar acceptat cu indiferenţă în cazul celor din urmă. Comiterea unei astfel de infracţiuni de violenţă (precum omorul) cu intenţie indirectă, fără asocierea ei cu o altă acţiune ilicită comisă cu intenţie directă, este mai greu de găsit în practică, căci acceptarea indiferentă (fără mobil, fără ca rezultatul să fie dorit) a unui astfel de rezultat, fără ca acesta să fie derivatul unui alt rezultat ilicit urmărit, poate pune problema unei iresponsabilităţi/unui intelect viciat. Cu atât mai mult este valabil acest raţionament atunci când situaţia de risc acceptată se răsfrânge chiar şi asupra autorului, rezultatul putând fi fatal şi pentru acesta. Cu alte cuvinte, ar putea exista o intenţie indirectă atunci când autorul, vrând să omoare o anumită persoană (A) dintr-un autoturism loveşte acest autoturism cu propriul autoturism, provocând însă şi decesul unui alt ocupant (B) al autoturismului, în privinţa căruia autorul a acţionat cu indiferenţă. De asemenea ar putea exista intenţie indirectă atunci când autorul, urmărind să se sinucidă, se izbeşte cu autoturismul său în alt autovehicul provocând decesul ocupanţilor acestuia. În ambele cazuri de mai sus, autorul este sigur de producerea rezultatului în privinţa ocupanţilor celuilalt autoturism, urmărind producerea rezultatului faţă de victimele vizate (faţă de victima A în primul caz, şi faţă de sine însuşi în al doilea caz) şi acceptând producerea sigură/certă, dar indiferentă, a rezultatului cu privire la victimele colaterale (ocupantul B în primul caz, respectiv ocupantul celuilalt autoturism în al doilea caz).

În cauza de faţă, întrucât inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul judecăţii iar în cursul urmăririi penale a declarat doar că se grăbea pentru a o lua pe mama sa de la aeroport, instanţa nu poate decât să aprecieze asupra reprezentării mentale/atitudinii subiective a inculpatului (cu privire la motivaţiile acţiunilor sale), extrăgând motivaţiile subiective din faptele obiective concrete dovedite.

În prezenta cauză nu a fost identificat vreun mobil pentru o intenţie directă de ucidere în privinţa ocupanţilor autoturismului Dacia Logan, şi nici vreun indiciu pentru care inculpatul ar fi acceptat resemnat şi indiferent să se pună şi pe sine într-o situaţie de risc în care inclusiv decesul său (sinucidere) să fie acceptat ca sigur sau foarte probabil (căci un impact la o asemenea viteză cu un alt autoturism, poate conduce la decesul ocupanţilor ambelor autoturisme).

În lipsa unei intenţii directe cu privire la o altă acţiune ilicită asociată, este greu de identificat o raţiune pentru care inculpatul ar fi acceptat indiferent un asemenea rezultat (inclusiv în ceea ce îl priveşte), mult mai plauzibilă fiind atitudinea de imprudenţă, de uşurinţă criminală, inconştienţă în care rezultatul nu este acceptat dar este evaluat în mod total eronat ca posibilităţi de producere/evitare.

Desigur, nu se poate vorbi de identificarea unui mobil în cazul intenţiei indirecte. Însă, pentru a fi în prezenţa factorilor intelectiv şi volitiv funcţionali ai răspunderii, este necesar ca o astfel de acceptare a unui asemenea rezultat, ca o asemenea indiferenţă faţă de viaţa altora şi faţă de propria viaţă, să se încadreze totuşi într-un context, într-un cadru situaţional şi psihologic, într-o logică, oricât de precară; altfel, acceptarea indiferentă a uciderii unor persoane şi chiar şi a propriei persoane, fără o motivaţie asociată unei alte acţiuni ilicite, ar putea pune problema unui indiferentism ca afecţiune mintală.

În lipsa unei altui indiciu, singura explicaţie pentru angajarea într-o astfel de situaţie de risc, este faptul că autorul nu a acceptat ca sigură/foarte probabilă producerea rezultatului, ci a acceptat doar faptul că ea s-ar putea produce ca o eventualitate îndepărtată, sperând totuşi, în mod netemeinic, că rezultatul nu se va produce, forma vinovăţiei fiind aşadar neglijenţa/imprudenţa/uşurinţa criminală iar nu indiferenţa. Starea de şoc de imediat după impact, tulburarea post traumă suferită după accident denotă faptul că inculpatul nu acceptase un rezultat în privinţa căruia era sigur de producere, ci că sperase până în ultimul moment, evident în mod netemeinic, că totuşi nu se va produce.

Nu are importanţă cât de netemeinică era evaluarea/speranţa sa legată de faptul că rezultatul totuşi nu se va produce, căci ceea ce trebuie să aibă în vedere instanţa, este această evaluare subiectivă/proprie a autorului, oricât de eronată, instanţa neputându-se raporta la criteriul conducătorului auto obiectiv şi diligent (care ar fi putut evalua corect situaţia, ajungând la concluzia că accidentul nu poate fi evitat ci este iminent), căci distincţia între cele două forme de vinovăţie este tocmai atitudinea subiectivă proprie, iar nu situaţia obiectivă. Evident inculpatul, asumându-şi statutul de conducător auto, trebuia şi putea să prevadă iminenţa rezultatului, trebuia şi putea să evalueze în mod corect riscurile şi şansele de evitare a accidentului.

În lipsa unui mobil pentru producerea accidentului, în lipsa vreunui indiciu referitor la o atitudine de indiferenţă faţă de siguranţa sa şi viaţa sa, instanţa apreciază că în spatele acţiunilor inculpatului a stat o speranţă că, în ciuda tuturor interdicţiilor încălcate, va reuşi să evite un impact.

Evident, o astfel de speranţă, pentru a fi în prezenţa culpei (şi nu a intenţiei indirecte) trebuie să se bazeze nu pe miracole, ci pe chestiuni de ordin obiectiv. În al doilea rând, în mod evident, aceste chestiuni de ordin obiectiv, sunt evaluate eronat de către făptuitor, care îşi pune în mod netemeinic speranţa în ele.

În cauza de faţă, modalitatea în care a avut loc accidentul permite instanţei să aprecieze, că această evaluare şi speranţă a inculpatului se baza pe anumite situaţii de fapt obiective, dar evaluate total eronat, respectiv pe faptul că, sosind pe pod pe când semaforul avea culoarea verde, şi având viteză mare, inculpatul spera că va reuşi să forţeze trecerea prin intersecţie înainte ca autoturismele din lateral, care se vor pune în mişcare mai târziu (datorită inerţiei şi a decalajului dintre semafoare), să ajungă în mijlocul intersecţiei pe unde îşi prefigurase culoarul de trecere; este greu de admis că inculpatul a sperat că va forţa trecerea pe culoarea verde a semaforului, în condiţiile în care semaforul îşi schimbase culoarea cam cu 9 secunde înainte de impact; însă instanţa găseşte plauzibil că inculpatul a sperat că va reuşi să treacă prin intersecţie în primele secunde ale culorii roşii a semaforului, aşa cum am spus, înainte ca autoturismele din lateral să ajungă în mijlocul intersecţiei.

Aşa cum arătat, în momentul în care a ajuns în vârful podului, inculpatului i-a apărut în câmpul vizual semaforul, care în acel moment era în ultimele secunde din culoarea verde, iar autoturismele din faţa sa încă erau în rulare, nu se opriseră în faţa semaforului, nu se formase o coloană; iniţial autoturismul inculpatului se poziţionează pe banda tramvaiului (de lângă ax), în spatele acestuia (dar la o distanţă faţă de acesta) care încă rula. La o distanţă de 50 m de intersecţie inculpatul sesizând că dacă va rămâne pe acea bandă nu va reuşi să traverseze intersecţia fiind blocat de tramvai, cu aceeaşi viteză, deviază uşor direcţia ocolind tramvaiul şi intrând pe contrasens în intersecţie cu o viteză de 88 km/h. În tot acest timp inculpatul nu a avut în câmpul vizual decât parţial intersecţia, vizibilitatea asupra părţii drepte a intersecţiei fiindu-i blocată de autoturismele şi tramvaiul care între timp opreau la semaforul care-şi schimbase culoarea. Aşadar în momentul angajării inculpatului pe pod culoarea semaforului încă nu era roşie, ci verde, autoturismele încă rulau prin intersecţie, nu se formase vreo coloană de maşini, inclusiv tramvaiul fiind încă în rulare, iar centrul intersecţiei era liber, din lateral nefiind încă puse în mişcare autoturisme. În momentul impactului culoarea verde a semaforului inculpatului se schimbase deja în roşu de aproximativ 9 secunde, în acest interval pe sensul de mers al inculpatului oprind la semafor tramvaiul şi câte 4 autoturisme pe fiecare bandă. În momentul impactului semaforul din faţa autoturismului Dacia Logan îşi schimbase culoarea din roşu în verde de aproximativ 6 secunde, interval în care Dacia Logan parcursese distanţa până în mijlocul intersecţiei, apărând în câmpul vizual al inculpatului cu maxim o secundă înainte de impact, fiind înregistrat audio şi confirmat de martor un zgomot de frânare cu 0,6 secundă înainte de impact, respectiv cu 15 metri înainte de locul impactului.

Aşadar inculpatul nu a avut în raza vizuală autoturismul Logan decât în ultima secundă (când accidentul nu mai putea fi evitat), câmpul vizual fiind până în acel moment blocat de cele două rânduri de maşini (rânduri formate din 4 autoturisme, având în vedere că culoarea la semafor abia se schimbase) şi tramvai care aşteptau la semafor. Pe parcursul celor 6 secunde care au trecut de la schimbarea semaforului/punerea în mişcare a Loganului, autoturismul Logan aflat în rulare a fost ascuns vizibilităţii inculpatului de aceste autoturisme şi tramvai, intersecţia apărându-i inculpatului liberă până în ultimul moment. Dacia Logan a apărut practic în câmpul vizual al inculpatului doar cu o secundă înainte de impact, acest autoturism fiind la acel moment primul şi singurul autoturism care a traversat intersecţia imediat după schimbarea culorii semaforului. Evident inculpatul putea şi trebuia să prevadă şi să anticipeze că exista posibilitatea apariţiei din lateral a unui autoturism.

De fapt inculpatul mai încercase această manevră anterior la alte intersecţii, sperând că şi de această dată manevra lui va avea succes. Având o viteză foarte mare inculpatul, care a constatat cu 9 secunde înainte de impact că culoarea semaforului s-a schimbat, nu s-a mai conformat schimbării culorii semaforului (fiind de fapt imposibil a opri în aşa scurt timp la o viteză atât de mare), sperând că intersecţia va rămâne liberă aşa cum o avea la acel moment în câmpul vizual.

În momentul în care inculpatul ajunge în intersecţie, îi apare în câmpul vizual Dacia Logan (la o distanţă de circa 15 m şi cu 0,6 secunde înainte de impact), acţionează frâna, aspect confirmat atât de raportul de expertiză (fila 227) cât şi de martorul LS, fiind înregistrat şi respectiv auzit un zgomot specific frânării. Acest gest de frânare denotă de asemenea faptul că inculpatul, deşi îşi evaluase total inconştient şansele, totuşi nu acceptase impactul ca o certitudine, ci sperase că totuşi nu se va produce.

Inculpatul a mizat aşadar, în mod total netemeinic, că până în ultima clipă când va ajunge în mijlocul intersecţiei, culoarul său (vorbim de culoarul pe care circula nu de culoarul pe care ar fi trebuit să circule, întrucât inculpatul circula pe contrasens) va rămâne liber aşa cum l-a perceput până în ultimul moment. Această atitudine cade sub spectrul unei speranţe netemeinice specifică culpei cu prevedere; tot ca o „măsură” de prevedere inculpatul pusese în funcţiune luminile de avarie, atenţionând ceilalţi participanţi la trafic situaţia sa ,,specială”, măsură care evident nu avea nici o eficienţă, dar care denotă faptul că în reprezentarea mentală a inculpatului nu era una de acceptare a unui accident iminent, ci de acceptare a unei conduite imprudente.

De fapt cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie atitudinea inculpatului faţă de faptele şi rezultatele faptelor sale, este aceea de inconştientă (în sensul uzual, nu medical), respectiv de evaluare total eronată a riscurilor de producere a unui accident şi a şanselor/posibilităţilor de evitare a lui, atitudine care însă rămâne pe teritoriul culpei, iar nu al intenţiei, întrucât chiar şi în prezenţa unei asemenea evaluări aberante, inculpatului nu îi era indiferent dacă accidentul se va produce, ci spera ca accidentul să nu se producă.

Chiar rechizitoriul în cuprinsul său menţionează că inculpatul a acţionat fără a accepta ca o certitudine rezultatul, ci ca o eventualitate: ,,
inculpatul a avut în conştiinţa sa reprezentarea rezultatului faptei ca o posibilitate, şi a apărut ca o pură eventualitate şi nu ca o certitudine, pentru că nu a fost dorit; dar întrucât l-a privit ca o pură eventualitate, implicit a acceptat eventuala producere a acestuia
”. Or, aşa cum am arătat, în fiecare situaţie în care autorul se angajează într-o acţiune ilicită riscantă deşi prevede posibilitatea producerii rezultatului, acesta acceptă implicit situaţia de risc prin continuarea acelei acţiuni. Nici în situaţia culpei cu prevedere, producerea rezultatului/accidentului nu apare în reprezentarea autorului ca imposibilă/sigură în privinţa neproducerii, ci făptuitorul apreciază/socoteşte/evaluează că, prin prisma măsurilor luate, totuşi nu se va produce. Căci, prin continuarea acţiunii ilicite/riscante, acesta este conştient că s-a plasat într-o situaţie de risc în care rezultatul periculos este posibil. Aşadar analiza nu trebuie să se rezume la acceptarea unei situaţii de risc ci la acceptarea cu un grad mare de probabilitatea/certitudine a producerii rezultatului.

O interpretare contrară ar plasa toate accidentele de circulaţie comise prin încălcarea conştientă (imprudenţă/neglijenţă) a măsurilor de prevedere specifice, în zona intenţiei indirecte, orice conducător auto angajat într-o astfel de acţiune ilicită (care conduce fără permis, neavând cunoştinţele necesare controlării autoturismului, care conduce având în sânge o îmbibaţie alcoolică care îi reduce autocontrolul, care circulă cu o viteză neadaptată la trafic şi care nu îi permite să reacţioneze în timp util pentru evitarea oricărui pericol, care nu acordă prioritate altor autoturisme), prevăzând şi acceptând implicit un posibil accident.

Doar atunci când producerea rezultatului, datorită modalităţii de comitere a faptei, apare în reprezentarea mentală a autorului ca având un grad de probabilitate/certitudine atât de ridicat încât acesta conştientizează că rezultatul este pe cale să se producă şi el totuşi persistă în acţiunea sa fiindu-i indiferent că rezultatul se va produce, - doar în acest caz se poate aprecia că angajarea autorului în continuare în acţiunea ilicită, înseamnă o acceptare implicită a producerii rezultatului, deci o intenţie indirectă. Evident că această reprezentare şi acceptare trebuie să survină la un moment în care autorul îşi mai poate încă dirija conduita, putând să revină asupra acţiunii sale. Căci dacă prevederea ca certă a rezultatului survine abia în ultimul moment când producerea rezultatului este iminentă (ex. în ultimele secunde dinainte de impact când accidentul nu mai poate fi evitat), iar până în acel moment producerea accidentului apărea doar ca eventuală dar fiind neacceptată, este evident că nu poate fi vorba de o acceptare a producerii lui, ci de o imposibilitate a evitării lui.

Pentru toate cele expuse mai sus, instanţa apreciază că forma de vinovăţie cu care inculpatul a acţionat este culpa, instanţa rămânând în matca jurisprudenţei constante în acest domeniu: un reviriment al jurisprudenţei în această chestiune prin prisma necesităţii unor pedepse mai aspre pentru acest tip de comportament, nu trebuie să afecteze principiul previzibilităţii legii penale, care vizează şi încadrarea juridică şi tratamentul sancţionator.

În consecinţă instanţa urmează a:

• schimba încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracţiunii de omor calificat prev. de
  art. 188 alin 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f C. pen.
  
  în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1, 2,3 Cod penal.
• schimba încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de
  art. 32 alin. 1 C.p. raportat la art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. f C. p.
  
  într-o infracţiune de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă M.C. ) şi o infracţiune de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă P.A.T. ).

În ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă P.A.T. ), instanţa urmează a dispune achitarea, având în vedere faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale este sub 90 zile iar fapta nu s-a produs în condiţiile alin. 1 din art. 196 Cod penal (de o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăţi o infracţiune), astfel că fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală).

În ce priveşte celelalte fapte, în drept, faptele inculpatului care, la data de 04.02.2016 ora 13.09.24, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare IS-XX-Y, a încălcat mai multe reguli de circulaţie, a circulat pe contrasens, a ignorat culoarea roşie a semaforului şi a pătruns cu viteză foarte mare în intersecţia Şoseaua Nicolina - Aleea Rozelor, unde a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare IS-AA-BBB, care a fost proiectat în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers, iar urma impactului a rezultat
decesul victimelor

B.M.L.
(conducătorul auto) şi

B.E.
(ocupantul locului dreapta faţă
)
şi
rănirea şi punerea în pericol a vieţii

persoanei vătămate M.C. , aflat în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare IS UU DDD, situat la acel moment pe banda 2 de circulaţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1,

2,3 Cod penal şi vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal.

Infracţiunea comisă de inculpat a fost săvârşită prin nerespectarea măsurilor de prevedere pentru efectuarea activităţii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice, respectiv prin încălcarea următoarelor reguli de circulaţie :

• art. 35 alin. (1) din OUG 195/2002 (participanţii la trafic trebuie sa aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranţa circulaţiei, sa nu pună in pericol viaţa sau integritatea corporala a persoanelor sa nu aducă prejudicii proprietarii publice ori private),
• art. 57, alin. (2) din OUG 195/2002 (la intersecţiile cu circulaţie dirijata, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificaţia indicatoarelor, culoarea semaforului...),
• art. 101 alin. (3), lit. d) din OUG 195/2002 (constituie contravenţii.. .circulaţia pe sensul opus de mers, cu excepţia cazurilor in care efectuează regulamentar manevra de depăşire),
• art. 100 alin. (3), lit. a) din OUG 195/2002 (constituie contravenţii...depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului.),
• art. 77 alin. (2) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 (marcajul longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla interzice inculcarea acestuia).

Aşadar, fapta de ucidere din culpă prin care s-a cauzat moartea a două persoane este urmare a nerespectării dispoziţiilor legale pentru exerciţiul activităţii de conducere pe drumurile publice a autovehiculelor, astfel cum sunt prevăzute prin dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea pe drumurile publice.

Instanţa aşadar constată dincolo de orice dubiu că faptele există, sunt infracţiuni, au fost comise de inculpat cu vinovăţia cerută de lege, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului si a modului de executare, instanţa va ţine seama, conform dispoziţiilor art. 74 din Codul penal, atât de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de modalitatea şi împrejurările în care acestea au fost săvârşite, de urmările produse, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor.

Instanţa constată că limitele de pedeapsă în această situaţie pentru uciderea din culpă sunt de la 3 la 10 ani şi 6 luni, instanţa urmând a se orienta peste mediu, spre limita superioară, respectiv o pedeapsă de 8 ani închisoare; în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă va opta pentru o pedeapsă de 9 luni închisoare.

La aplicarea acestor pedepse instanţa are în vedere atât consecinţele dramatice, iremediabile produse, forma gravă de inconştienţă, imprudenţă şi uşurinţă manifestată de inculpat, dar şi vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale precum şi recunoaşterea faptelor. Deşi inculpatul nu a dat declaraţie în cursul judecăţii, totuşi în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut comiterea faptelor. De altfel chiar şi în cursul judecăţii, apărarea sa a vizat mai degrabă o interpretare diferită a probelor în scopul dovedirii formei de vinovăţie a culpei, inculpatul neîncercând să acrediteze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin rechizitoriu.

Faţă de pedepsele aplicate, instanţa va dispune ca executarea să se facă în regim de detenţie, inculpatului urmând a i se aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 aliniatul 1 lit. a(dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi i (dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere ) Cod penal pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa accesorie prev. de art. 65 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a , b, i Cod penal.

Pedepsele complementare decurg dintr-o apreciere asupra imaturităţii sociale şi morale a inculpatului care a manifestat uşurinţă în raport cu cele mai importante valori sociale, dar şi din nevoia de a proteja societatea şi după punerea în libertate a inculpatului, de un comportament inconştient al inculpatului la volan. Astfel, riscurile acestei inconştienţe sunt prea mari iar valorile periclitate sunt fundamentale, astfel încât se justifică necesitatea impunerii interdicţiei de a conduce pe perioada maximă prevăzută de lege ca pedeapsă complementară (5 ani).

În temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. 1 Cod procedură penală , art. 202 şi 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului PCM, fată de gravitatea faptelor, de consecinţele lor cât şi faţă pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare. Astfel temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă nemodificate şi justifică menţinerea măsurii preventive care satisface în continuare criteriile proporţionalităţii şi necesităţii.

Astfel, faţă de gravitatea faptelor comise de inculpat şi de natura relaţiilor sociale vătămate, faţă de rezonanţa socială negativă a faptelor de acest gen în rândul colectivităţii,
se reţine că

privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Instanţa apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunităţii locale din care provine şi de neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie, stare de pericol concret care este încă actuală. Ecoul acestei fapte în comunitate nu s-a stins şi nu s-a estompat, iar punerea în libertate a inculpatului la acest moment ar constitui un semnal de justiţie slabă atât pentru inculpat cât şi pentru societate.

În temeiul dispoziţiilor art. 72 alin. 1 Cod penal din durata pedepsei principale aplicate va scade durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 04.02.2017 la zi .

În temeiul dispoziţiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare .

In termenul prev. de art. 410 din C. procedură penală, Sentinţa penale nr. 1487 din 06.11.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul PCM, partea responsabilă civilmente S.C. E S.A. şi părţile civile BT şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe ,,Sf. Spiridon” Iaşi, care au criticat-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a considerat hotărârea instanţei de fond ca fiind
netemeinică

sub aspectul condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă si vătămare corporală din culpă ca urmare a schimbării încadrării juridice şi
nelegală
, întrucât dacă se apreciază că faptele inculpatului au fost săvârşite din culpă, ca urmare a unui accident rutier instanţa trebuia să îl condamne şi pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului.

A arătat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi că hotărârea instanţei este netemeinică sub aspectul schimbării încadrării juridice şi al condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă.

S-a invocat faptul că în doctrină s-a arătat că, în cazul intenţiei indirecte, infractorul are o atitudine indiferentă de acceptare a rezultatului pe care îl prevede, dar rămâne pasiv, nu face nimic pentru preîntâmpinarea lui, iar în cazul culpei cu prevedere rezultatul prevăzut nu este acceptat, neacceptarea rezultând din atitudinea autorului, care speră să-1 preîntâmpine, bazându- se pe elemente obiective care ţin de împrejurările în care are loc acţiunea, dar şi subiective.

Susţinerea instanţei de fond că doctrina reţine ca sigură producerea rezultatului neurmărit, dar acceptat, şi nici că nu se poate concepe comiterea unei infracţiuni de violenţă cu intenţie indirectă fără asocierea ei cu o altă acţiune ilicită comisă cu intenţie directă, căci acceptarea indiferentă a unui astfel de rezultat fără ca acesta să fie derivatul unui alt rezultat ilicit urmărit poate pune problema unei iresponsabilităţi, este greşită în condiţiile în care autorii de drept penal afirmă că „nu interesează dacă rezultatul urmărit poate să fie o faptă fără relevanţă penală, iar rezultatul secundar acceptat să constituie o infracţiune” (Antoniu, G., Vinovăţia penală - Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, pag. 136).

În speţa de faţă, inculpatul, grăbindu-se, conform propriei declaraţii din cursul urmăririi penale, să ajungă la aeroport, a încălcat o multitudine de reguli de circulaţie - art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 57, alin. 2 din OUG 195/2002, art. 77 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 100 alin. 3, lit. a din OUG 195/2002, art. 101 alin. 3, lit. d din OUG 195/2002, art. 77 alin. 2 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, art. 114 alin. 5 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 - devenind un pericol iminent, aşa după cum rezultă şi din rapoartele de expertiză ce au fost efectuate în cauză.

Faptul că inculpatul, în decursul aceleiaşi zile, mai trecuse pe culoarea roşie a semaforului ori nesocotise regulile de acordare a priorităţii, în acest din urmă caz relevantă fiind declaraţia martorului CLA, care, pentru a evita impactul cu maşina condusă de către inculpat la manevra acestuia de schimbare a direcţiei de mers, a pătruns pe trotuarul din dreapta sa, aceasta întâmplându-se cu aproximativ 90 minute înaintea evenimentului soldat cu uciderea a două persoane şi vătămarea altor două, nu poate duce automat la concluzia că a fost încurajat de faptul că nu s-au întâmplat evenimente în trafic şi astfel că a socotit fără temei că nu se vor produce nici în continuare, indiferent câte norme rutiere ar încălca. în condiţiile în care la o oră cu trafic aglomerat, într-o zonă în care de obicei traficul este de aşa natură, într-o intersecţie dirijată prin semafoare, inculpatul a pătruns pe contrasens prin încălcarea liniei continue, depăşind coloana de maşini şi tramvaie care aşteptau pe toate cele trei benzi de circulaţie la culoarea roşie a semaforului, neavând nici un fel de vizibilitate spre partea dreaptă a intersecţiei şi a trecerii de pietoni, pătrunzând apoi în intersecţie cu o viteză de peste 88 km/h pe culoarea roşie a semaforului, nu ne îndreptăţeşte să împărtăşim opinia că inculpatul, deşi a prevăzut că poate lovi pe cineva sau ceva cu maşina a socotit că acest lucru nu se va întâmpla, ci, tocmai, având în vedere multitudinea de norme rutiere încălcate, nesocotite, încălcare care s-a făcut în mod evident cu intenţie, apreciem că el a acceptat rezultatul pe care 1 -a prevăzut, fiind indiferent dacă el se va produce sau nu, nefăcând absolut nimic pentru preîntâmpinarea lui (nici măcar prin emiterea unui semnal acustic pentru a atrage atenţia celorlalţi participanţi la trafic). Iminenţa pericolului a fost observată, însă, de alţi conducători auto, unul dintre ei apelând de două ori SNAU -112, tocmai pentru a sesiza faptul că inculpatul se deplasa cu foarte mare viteză - în cazul primului apel telefonic - pe direcţia Podu Roş - CUG, trecând pe culoarea roşie a semaforului („la toate semafoarele”) şicanând pe toată lumea în trafic, fiind pe punctul „să acosteze şi copii pe trecere de pietoni”, iar în cazul celui de-al doilea apel telefonic că inculpatul „a întors spre Podu Roş", că „merge pe avarii cu foarte mare viteză, indiferent de semafoare” şi că „este foarte periculos, eu vreau să vă spun... chiar m-am speriat” (file 262-264 vol. I dosar

^u

.p.

⁾

.

În aceste condiţii, premisa comiterii ambelor infracţiuni este o norma civilă de drept public - contravenţia, aceasta fiind săvârşită întotdeauna cu intenţie. Este cert că, acceptând că încalcă, cu intenţie, norma civilă, în mintea inculpatului aceasta nu are timpul de a se interverti în culpă penală. Dacă acceptă, cu bună ştiinţă, încălcarea normelor rutiere menţionate anterior (trecere pe culoare roşie la semafor, fără să acorde prioritate, călcând linia continuă pentru a intra pe contrasens şi intrând în intersecţie cu o viteză cu o valoare aproape dublă celei maxime admise în oraş în zone fără nici un fel de restricţii), este cert ca acceptă şi că poate lovi alte maşini, cu toate consecinţele ce decurg de aici (rănirea, uciderea unei/unor persoane, distrugerea vehiculelor etc.).

Atât intenţia, cât şi culpa ca forme ale vinovăţiei penale sunt apanajul laturii subiective. De cele mai multe ori culpa cu prevedere şi intenţia indirectă sunt despărţite de o graniţă foarte subţire, ajungând aproape să se confunde. în cazul de faţă, însă, ineditul constă în durata neobişnuit de mare a desfăşurării acţiunii ilicite, pornită ca o contravenţie şi sfârşită ca o infracţiune. Este cert că, dacă hazardul ar fi hotărât că în acel moment nu va traversa nimeni intersecţia, inculpatul nu ar fi săvârşit decât un cumul de contravenţii, care ar fi rămas, probabil, nesancţionate. Pe de altă parte, dacă în zona respective ar fi avut loc o manifestaţie, iar inculpatul ar fi ucis şi rănit câteva zeci de oameni, s-ar fi putut pune în discuţie şi ipoteza unui act criminal cu aparenţă teroristă (vezi specificul celor din Nice şi Londra). Tocmai de aceea practica judiciară comună nu poate fi invocată în speţa de faţă, care aduce o ipoteză nouă de dezbateri şi trebuie să genereze o altă încadrare juridică decât cea comună în materie. Ceea ce săvârşeşte inculpatul nu poate fi un accident, pentru că accidentul, pe lângă încadrarea sub forma de vinovăţie a culpei, implică şi un timp de săvârşire foarte scurt. Or, în cazul de faţă, inculpatul caută efectiv victime timp de mai multe minute. Pentru că, gândind mai departe, ce s-ar fi putut întâmpla dacă inculpatul ar fi trecut de intersecţie? In mod sigur nu s-ar fi oprit, la fel cum nu oprise în nici o altă intersecţie din cele câteva de până atunci. Ar fi urmat un alt loc de săvârşire a faptei, cu mai multe victime sau nu. Doar implicarea autoturismului său în evenimentul soldat victime 1-a oprit pe inculpat din cursa inconştientă în care se angajase.

In acest context, nu este lipsită de importanţă nici atitudinea inculpatului după evenimentul rutier: iese din maşină şi părăseşte zona, nu înainte de a-şi lua telefonul mobil, nemanifestând nici un fel de compasiune faţă de victime ori vreun regret pentru cele provocate, neaşteptând sosirea poliţiei, plecând de la faţa locului cu gluga trasă pe faţă pentru a nu fi recunoscut, atitudine tipică criminalului care părăseşte locul faptei. în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că ar fi contactat telefonic pe prietenul său PS, căruia i-ar fi povestit ce s-a întâmplat, însă acest aspect nu este adevărat, martorul Popa relatând în declaraţiile sale că el este cel care 1-a sunat pe inculpat, întrucât a văzut relatări despre accident în presa locală şi a recunoscut autoturismul inculpatului, că acesta nu i-a spus că a părăsit locul unde a avut loc evenimentul rutier şi că atunci când I-a căutat pe inculpat împreună cu un prieten avocat, s-au „plimbat destul de mult cu autoturismul” până când acesta le-a spus locul în care se afla.

S-a mai arătat că, analizând sentinţa pronunţată din punctul de vedere al legalităţii şi dacă se acceptă că forma de vinovăţie cu care inculpatul a săvârşit faptele este aceea a culpei, este de remarcat că hotărârea apelată este viciată decisiv prin aceea că judecătorul de primă instanţă a omis să examineze fapta de părăsire a locului accidentului, care este prevăzută ca infracţiune în art. 338 alin. 1 Cod penal, cu nesocotirea prevederile art. 371 Cod procedură penală - judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, coroborate, desigur, cu dispoziţiile principiale cuprinse în art. 8 Cod procedură penală - organele judiciare au obligaţia de a desfăşura [...] judecata [...] astfel încât sa fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni [,..] iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii [...].

Astfel, deşi organele de urmărire penală au emis actele de dispoziţie procesuală necesare pentru tragerea la răspundere penală a autorului faptei de părăsire a locului accidentului - prin continuarea urmăririi penale faţă de numitul PCM în calitate de suspect şi prin punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceeaşi persoană, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la faptele imputate inculpatului în legătură cu părăsirea locului accidentului.

În aprecierea parchetului, omisiunea pronunţării asupra acestei fapte poate fi pusă pe seama ineditului speţei, care s-a caracterizat în faza de urmărire penală pe transgresarea responsabilităţii penale din zona ilicitului culpabil în sfera criminalităţii intenţionale. Întrucât acuzaţiile de săvârşire a faptei prevăzute de art. 338 alin. 1 Cod penal sunt indisolubil legate, prin însăşi definiţia legală a infracţiunii, de existenţa unui accident (definit la rândul său în art. 75 din

O.U.G. nr. 195/2002), ca situaţie premisă, evident că procurorul a încorporat latura materială a normei de incriminare în contextul factual al infracţiunilor contra vieţii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, părăsirea locului accidentului fiind descrisă inclusiv în scopul ilustrării poziţionării subiective a inculpatului, respectiv a formei sale de vinovăţie. Această împrejurare nu are semnificaţia că parchetul a renunţat la acuzaţii, ci denotă doar schimbarea de perspectivă asupra faptelor pe care le-a investigat şi pe care le-a aşezat într-un alt tipar de incriminare decât cel iniţial, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Această omisiune gravă lezează preeminenţa dreptului şi conduce la o exonerare inacceptabilă a inculpatului pentru o faptă pe care a comis-o cu vinovăţie. Altfel spus, dacă s-ar menţine soluţia instanţei de fond, s-ar accepta faptul că instanţele ar dispune o achitare subînţeleasă, „prin omisiune" şi absolut nemotivată.

Faţă de motivele invocate, Parchetul a solicitat , în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc. pen., admiterea apelul declarat, desfiinţarea sentinţei penale nr. 1487 din 06 noiembrie 2017 pronunţată de către Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 2576/99/2017 privind pe inculpatul PCM şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Inculpatul PCM a criticat sentinţa penală apelată sub aspectul individualizării pedepsei, invocând, în esenţă, următoarele:

pedeapsa aplicată este nejustificat de mare în comparaţie cu alte pedepse aplicate pentru fapte similare, săvârşite în împrejurări mult mai grave decât situaţia de fapt dedusă judecaţii. Astfel, a considerat că instanţa de fond nu a dat eficienţa cuvenită circumstanţelor reale personale ale inculpatului, în sensul că nu a beneficiat de clemenţă raportat la faptul că în cazierul rutier al inculpatului nu existau abateri la nivelul circulaţiei rutiere, stării de sănătate/tulburarea inculpatului la momentul producerii accidentului rutier, dar nici faptului că inculpatului i s-a născut un copil în perioada în care a fost arestat preventiv;

instanţa de apel are posibilitatea să reducă cuantumul pedepsei aplicate astfel încât inculpatul sa fie tras la răspundere pentru faptele săvârşite, dar în acelaşi timp să existe o posibilitate reală ca acesta să fie reintegrat în mediul familial fără ca terţe persoane să fie în mod direct afectate de privarea acestuia de libertate, inculpatul trebuind să îşi întreţină familia, respectiv minorul născut şi nu să devină o persoană întreţinuta de familie;

raportat la vârsta fragedă a inculpatului, a faptului că acesta a nesocotit voit sau nevoit normele de circulaţie rutieră, însă fără a fi sub influenţa unor băuturi alcoolice sau a substanţelor interzise şi mai ales la faptul că nu a avut în antecedent nici un fel de contact cu legea penală şi nici cu regimul sancţionator al codului rutier, instanţa poate reindividualiza situaţia juridică a inculpatului.

Partea civilă BT a criticat sentinţa penală apelată doar sub aspectul laturii civila a cauzei, apreciind că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.

Partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf Spiridon” Iaşi raportat la faptul că în mod greşit instanţa de fond a luat act că nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la îngrijirile medicale acordate părţii civile P.A.T. .

Partea responsabilă civilmente S.C. E S.A. a solicitat admiterea apelului cu modificarea în parte a sentinţei apelate, sub aspectul laturii civile .

Analizând legalitatea si temeinicia sentinţei penale apelate, în raport de criticile formulate de apelanţi, dar si din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului si al limitelor sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Starea de fapt, reţinută de instanţa de fond şi necontestată de apelanţi, este conturată de materialul probator administrat în cauză, din analiza şi coroborarea acestuia rezultând modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, după cum urmează:

La data de 04.02.2017, inculpatul PCM s-a urcat la volanul autoturismului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare IS-XX-Y, înmatriculat pe numele tatălui său, cu care a circulat pe mai multe străzi din mun. Iaşi având luminile de avarie puse în funcţiune. Comportamentul inculpatului în trafic în perioada următoare a fost unul haotic, imprudent, neglijent - acest comportament atrăgând atenţia mai multor persoane. Potrivit propriei declaraţii date în cursul urmăririi penale, inculpatul se grăbea pentru a lua pe mama sa de la aeroport.

Cel mai îndepărtat moment în timp când a fost identificat în trafic autoturismul condus de către inculpat, raportat la momentul producerii evenimentului rutier, a fost în jurul orei 11.30; astfel martorul CLA conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-... proprietatea fratelui său, pe strada Tătăraşi dinspre Piaţa Chirilă spre intersecţia cu B-dul Tudor Vladimirescu. In timp ce se îndrepta spre intersecţie, cu viteză redusă, cu aproximativ 20 de metri înainte, a observat un autoturism marca Audi care a intrat pe sensul său de mers virând stânga de pe B-dul Tudor Vladimirescu. Pentru a evita impactul martorul a tras de volan dreapta şi a pătruns pe trotuar. Martorul a reţinut numărul de înmatriculare al autoturismului Audi, respectiv B-PP-YYY, autoturism care avea luminile de avarie în funcţiune. Martorul a declarat că dacă nu efectua manevra de evitare - în sensul că a pătruns cu autoturismul pe trotuar - impactul nu ar fi putut fi evitat. De asemenea martorul a declarat că, la momentul respectiv, a observat pe b-dul Tudor Vladimirescu, venind dinspre intersecţia Bucşinescu o autoutilitară, care pentru a evita impactul cu autoturismul marca Audi a frânat brusc şi a oprit, în prealabil claxonând insistent.

Martorul a sesizat intenţia conducătorului autoturismului marca Audi de a tăia calea autoutilitarei care venea dinspre intersecţia Bucşinescu. Acesta a mai precizat că, după ce a efectuat manevra la dreapta intrând cu autoturismul pe trotuar, şoferul autoturismului marca Audi nu a schiţat nici un gest de evitare a impactului, dimpotrivă a accelerat şi a plecat pe strada Tătăraşi. Martorul a precizat că reţine ora incidentului deoarece la ora 12.00 avea programare la frizerie în zona Nicolina, şi la momentul respectiv se îndrepta spre acea zonă.

Comportamentul în trafic al inculpatului este observat şi de un alt conducător auto, JA, care sună în două rânduri la Serviciul de urgentă 112 (transcrierile convorbirilor fiind depuse la dosar), semnalând faptul că
,,un nemernic merge cu viteză în oras, trece pe rosu, era să acosteze un pieton si a fugit, (...), trece pe toate semafoarele pe rosu, a şicanat pe toată lumea în trafic, era să acosteze si copii pe trecerea de pietoni, merge cu foarte mare viteză, este foarte periculos, chiar m-am speriat
’. Cel de-al treilea apel făcut de JA la Serviciul de urgenţă este imediat după accident când acesta reproşează operatorilor că inculpatul nu a putut fi oprit deşi sunase de două ori şi avertizase asupra pericolului.

Următoarea identificare în trafic a inculpatului este la ora 13:02:02, când intră pe podul Nicolina de pe breteaua din dreapta pe contrasens, privind dinspre Belvedere spre Podu Roş, iar la 13.02.11 pătrunde pe culoarea roşie a semaforului, în intersecţia Şoseaua Nicolina - str. Sălciilor. Conform imaginilor video filmate inculpatul a condus autoturismul pe Şoseaua Nicolina în intervalul orar 13:02:02 -13:09:24 când s-a produs impactul. Odată intrat pe podul Nicolina, inculpatul pătrunde pe culoarea roşie a semaforului, în intersecţia Şoseaua Nicolina - str. Sălciilor, depăşind pe contrasens coloana de maşini care aştepta la lumina roşie a semaforului, trece în viteză prin intersecţia B-dul Poieters cu Şoseaua Nicolina -Rond Vechi, apoi prin intersecţia Şcoala nr. 42 - Şoseaua Nicolina îndreptându-se spre capăt CUG.

La ora 13:07:13 iese din coloană şi trece pe culoarea roşie a semaforului, prin intersecţia Şcoala nr. 42 - Şoseaua Nicolina şi se îndreaptă spre Podu Roş, pătrunde în intersecţia B-dul Poitiers cu Şoseaua Nicolina -Rond Vechi dinspre Capăt CUG unde are un moment de ezitare (în sensul că iniţial a intenţionat să vireze dreapta pe Bld. Poitiers, însă a renunţat şi şi-a continuat deplasarea spre Podu Roşu), trece în mare viteză prin intersecţia Şoseaua Nicolina - Şoseaua Tudor Neculai - str. Prof. Inculeţ, pătrunde în intersecţia Nicolina - strada Sălciilor, iar când ajunge la baza podului Nicolina pătrunde pe contrasens şi îşi continuă deplasarea spre Podu Roşu; deplasarea pe contrasens surprinsă de camera de luat vederi aparţinând Serviciului de Management al Traficului este filmată şi de camera de luat vederi amplasată pe autoturismul martorului Onişoru Tudor Alexandru care staţiona la celălalt capăt al podului, şi unde a avut loc impactul.

Pătrunderea pe pod şi apoi în intersecţia Şos Nicolina - Aleea Rozelor are loc cu mare viteză; imediat ce a ajuns pe culmea podului, inculpatul are în câmpul vizual semaforul situat în intersecţie, care în acel moment avea culoarea verde (ultimele secunde), care, însă, se va schimba în culoare roşie cu aproximativ 9 secunde înainte de impact.

După modificarea culorii semaforului în culoare roşie, inculpatul ia hotărârea să nu se conformeze şi să oprească la semafor, şi îşi continuă deplasarea spre intersecţie. Viteza medie cu care inculpatul s-a deplasat de la ultima intersecţie până la momentul impactului a fost de 88 km/h.

La o distanţă de cel puţin 55 m de intersecţie, menţinându-şi viteza mare, deviază uşor direcţia pe lângă tramvaiul care rula în faţa sa şi intră pe contrasens în intersecţie. Din acest moment inculpatul nu a avut în câmpul vizual decât parţial intersecţia, vizibilitatea asupra părţii drepte a intersecţiei fiindu-i blocată de tramvaiul şi autoturismele care între timp au oprit la semaforul care arăta culoarea roşie.

În aceste circumstanţe, respectiv, inculpatul a luat hotărârea de a nu opri la culoare roşie a semaforului, având viteză mare, conştientizând că nu mai poate opri în condiţii de siguranţă, aflându-se pe contrasens şi cu vizibilitatea total blocată asupra părţii drepte a intersecţiei, acesta îşi continuă deplasarea către intersecţie, viteza acestuia ajungând, în momentul premergător impactului, la cca 96 km/h.

În acest timp, după schimbarea culorii semaforului de pe podul Nicolina, la un interval de 2-3 secunde (un decalaj de siguranţă), are loc schimbarea culorii semaforului de pe Aleea Rozelor din roşu în verde; la acest semafor, aştepta autoturismul Dacia Logan (cu nr. de înmatriculare IS-HHH, condus de BML) care imediat se pune în mişcare în traversarea intersecţiei dinspre strada Rozelor (din dreapta direcţiei de deplasare a inculpatului) şi parcurge distanţa până în mijlocul intersecţiei, ajungând, după 6 secunde de la schimbarea culorii semaforului, în mijlocul intersecţiei şi intempestiv în faţa autoturismului inculpatului care, în acel moment, intrase cu viteză în intersecţie. Practic autoturismul Dacia Logan îi apare inculpatului în câmpul vizual cu maxim o secundă înainte de impact, fiind înregistrat audio şi confirmat de martor un zgomot de frânare cu 0,6 secunde înainte de impact, respectiv cu 15 metri înainte de locul impactului.

În momentul intrării în intersecţie, autoturismul Audi condus de inculpat loveşte autoturismul Dacia Logan în laterala dreaptă a acestuia, proiectându-l în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers aflate în staţionare pe sensul de mers dinspre Podu-Roş - CUG, şi provocând răsturnarea acestuia pe o laterală.

În urma impactului a rezultat
decesul victimelor

B.M.L.
(conducătorul auto) şi

B.E.-soţul acesteia
(ocupantul locului dreapta faţă
),
între leziunile suferite ca urmare a impactului şi decesul acestora existând legătură directă de cauzalitate.

Astfel, raportul de necropsie medico legală nr. 12072 din 23.02.2017 privind victima BMD, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi cu următoarele concluzii.

1. Moartea numitei BMD a fost violentă.
2. Aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui

politraumatism cu fracturi craniene, fracturi costale bilaterale, ruptură de aortă, contuzii organe interne.

3. Topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, în cadrul unui accident rutier(conducător auto).
4. În momentul decesului sângele susnumitei nu conţinea alcool etilic.
5. Decesul datează din 04.02.2017.

Raportul de necropsie medico legală nr. 12073 din 23.02.2017 privind victima B.E, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi cu următoarele concluzii.

1. Moartea victimei B.E. a fost violentă.
2. Aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui

politraumatism cu fractură luxaţie coloană vertebrală cervicală la nivel C1-2 şi C6-7 fracturi costale bilaterale, hemoragie subaranoidiană.

3. Topografia şi morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, în cadrul unui accident rutier(ocupant dreapta faţă).

5. Decesul datează din 04.02.2017.

În urma impactului, autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare IS-AA- BBB, a suferit avarii in proporţie de 90%.

În urma proiectării autoturismului Dacia Logan în autoturismele aflate staţionate la semafor a rezultat
rănirea

persoanelor vătămate M.C., aflat în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare IS UU DDD, situat la acel moment pe banda 2 de circulaţie, şi a persoanei vătămate PTA aflat în autoturismul Citroen C4 cu numărul de înmatriculare B-, situat la acel moment pe banda 1 de circulaţie.

Astfel, potrivit ultimului raport de expertiză medico-legală M.C. a prezentat un traumatism vertebral cervical amielic obiectivat prin fractură tasare corp vertebral C6, fractură arc posterior C5, leziuni traumatice survenite pe un fond patologic preexistent-leziuni avansate de spondilită anchilozantă. Leziunile traumatice au necesitat 150-160 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; aprecieri asupra eventualelor sechele de natură infirmizantă vor fi efectuate la minim un an de la traumatism.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. 12469/21.03.2017, PAT a prezentat un traumatism cranian cu hematom şi echimoză frontale, leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autoturism, în cadrul unui accident rutier, şi pot data din 04.02.2017. Au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, nu au pus în primejdie viaţa acestuia, nu au fost de natură a cauza o infirmitate sau un prejudiciu estetic grav şi permanent.

După impact, inculpatul a coborât din maşină, s-a scuturat pe haine, a stat şocat timp de câteva secunde
(
conform propriei declaraţii
),
după care a intrat din nou în maşină, ş-a luat telefonul mobil şi a părăsit locul accidentului, abandonând maşina la faţa locului.

Pentru a nu fi recunoscut şi-a acoperit cu gluga capul, implicit leziunea suferita în zona capului, leziune care sângera abundent. Inculpatul s-a deplasat către CUG, iar pe drum a sunat un prieten, martorul PS căruia i-a povestit ce s-a întâmplat. Acesta i-a spus telefonic ca va suna un avocat si urmează sa se întâlnească la locul accidentului. Inculpatul a declarat că iniţial nu i-a spus martorului PS ca a părăsit locul accidentului, însă când acesta l-a sunat si i-a spus ca este însoţit de avocat si este la locului accidentului unde poliţiştii efectuau cercetări, i-a recunoscut acestuia ca nu mai este la locul accidentului şi se afla in zona CUG, convenind cu acesta sa vină şi să îl ia pentru a merge la Poliţie.

Curtea nu va relua argumentaţia stării de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate, argumentaţie pe care şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO (Helle împotriva Finlandei), apreciind că acest lucru nu se impune, neexistând niciun element de noutate în cauză care să fi apărut în faţa instanţei de apel şi care să necesite o nouă analiză.

Examinând motivul de apel al procurorului privind netemeinicia schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunii de
omor calificat

prev. de art. 188 alin 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f C. pen. în infracţiunea de
ucidere din culpă

prev. de art. 192 alin.1, 2,3 Cod penal, şi din infracţiunea de
tentativă de omor calificat

prev. de art. 32 alin. 1 C.p. raportat la art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal într-o infracţiune de
vătămare corporală din culpă

prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă M.C. ) şi o infracţiune de
vătămare corporală din culpă

prev. de art. 196 alin.2,3 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal (partea civilă P.A.T. ), Curtea îl constată a fi fondat, pentru considerentele ce vor succede.

Consideraţii teoretice. Atât prin rechizitoriu cât şi prin sentinţa apelată, pentru a se putea stabili în concret forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul, au fost reţinute consideraţii teoretice ample cu privire la formele de vinovăţie, intenţie indirectă şi culpă cu prevedere, şi în special cu privire la criteriile de delimitare a acestor forme de vinovăţie, consideraţii ce se impun a fi reluate, pentru a se analiza corelarea acestora cu circumstanţele concrete obiective ale comiterii faptelor, în condiţiile în care latura subiectivă se deduce întotdeauna din toate elementele de natură obiectivă din conţinutul faptei tipice.

Astfel, potrivit art. 16 alin. 3, lit. b din Codul penal, fapta este săvârşită cu intenţie indirectă (eventuală) când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

Săvârşirea unei fapte cu intenţie indirectă sau eventuală plasează pe autorul ei într-o poziţie subiectivă care, deşi presupune reprezentarea şi, deci, înţelegerea desfăşurării întregii conduite, precum şi a rezultatelor acesteia, agentul criminal acţionează în astfel de condiţii încât sunt posibile, în fapt, cel puţin două urmări: o urmare pe care o doreşte şi care poate să fie sau să nu fie prevăzută de legea penală şi o urmare, de regulă mai gravă, prevăzută de legea penală, pe care nu o doreşte şi nu o urmăreşte în mod special, dar a cărei realizare apare ca fiind posibilă şi este acceptată în mod conştient de autor.

Deşi rezultatul posibil sau eventual nu este urmărit anume de agentul criminal şi nici nu este dorit de acesta, acţiunea sau inacţiunea criminală, fiind astfel concepută şi realizată, încât poate atrage şi producerea lui, urmarea nedorită fiind acceptată în mod conştient, atitudinea mentală conştientă a autorului trebuie raportată la toate rezultatele faptei şi nu numai la cele urmărite.

Alături de criteriile minimale de identificare a intenţiei indirecte indicate de art. 16 alin. 3, lit. b din Codul penal, doctrina a evidenţiat şi o particularitate obligatorie a intenţiei indirecte şi anume acea că, în planul atitudinii psiho-afective, autorul care acţionează cu intenţie indirectă va adopta o atitudine pasivă, indiferentă faţă de rezultat, care apare doar ca o simplă eventualitate.

Cu toată această contrarietate de atitudini, aparent ireconciliabile, pe care le presupun, cele două forme ale intenţiei se vor reuni în conştiinţa şi exprimarea criminală a uneia şi aceleiaşi persoane, fie atunci când aceasta
pune în pericol prin una şi aceeaşi acţiune două sau mai multe valori sociale distincte

(ca în cazul incendiului care ucide şi o persoană), faţă de unele valori comportamentul criminal angajându-se activ, faţă de alte valori cu indiferenţă,
fie când aceasta poate pricinui vătămări de gravitate diferită uneia şi aceleiaşi valori

(ca în cazul unei vătămări grave care pune în pericol şi viaţa victimei).

Potrivit art. 16 alin. 4, lit. a Cod penal, infracţiunea este săvârşită din culpă cu prevedere atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

Astfel, culpa cu prevedere, de numită şi uşurinţă criminală, se caracterizează prin aceea că deşi făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit şi nici acceptat, socotind în mod uşuratic, neîntemeiat, că el nu se va produce.

Infractorul prevede două urmări ale acţiunii sau inacţiunii sale: una prevăzută sau nu în norma de incriminare, pe care o urmăreşte, şi alta prevăzută întotdeauna de legea penală, care este însă sub aspectul producerii ei, incertă şi subordonată celei dintâi, pe care nu o doreşte şi nici nu o acceptă.

Această formă de culpă criminală se apropie de intenţie eventuală prin elementul comun de prevedere pe care ambele îl comportă.

Însă criteriul de delimitare a acestor două forme ale vinovăţiei are în vedere faptul că, în vreme ce în cazul intenţiei indirecte autorul adoptă faţă de rezultatul mai grav o atitudine de expectativă pasivă, indiferentă, în aşteptarea producerii rezultatului care îi apare posibil şi chiar eventual, în ipoteza culpei cu previziune, autorul care face o evaluare uşuratică a posibilităţii evitării rezultatului va adopta o atitudine de preîntâmpinare activă a producerii acestuia, uşurinţa sa constând tocmai în evaluarea greşită a aptitudinii unor factori obiectivi şi subiectivi pe care mizează.

În cazul când speranţa în neproducerea rezultatului vătămător sau periculos s-ar întemeia pe o întâmplare, pe un eveniment care ar putea să se producă, dar care în realitate nu are loc, altfel spus pe hazard, nu ne mai găsim în faţa uşurinţei, ci a intenţiei indirecte, fiind vorba practic de acceptare de către făptuitor a riscului producerii rezultatului.

În materia accidentelor de circulaţie, se reţin de regulă, ca astfel de împrejurări obiective pe care se fundamentează convingerea autorului privind neproducerea rezultatului, performanţele maşinii, experienţa şi abilitatea în conducere a şoferului, ora târzie şi lipsa traficului ori a pietonilor etc., chiar dacă la o analiză obiectivă ele se relevă insuficiente.

Cu toate acestea, în unele situaţii, datorită gradului ridicat de risc al activităţii, aceste împrejurări obiective pe care s-ar putea fundamenta convingerea autorului privind neproducerea rezultatului, sunt considerate ab initio ca insuficiente, întrucât riscul creat este vădit prea mare pentru a putea fi acoperit în mod rezonabil de aceste împrejurări.

Revenind la situaţia de fapt, Curtea se va raporta, în vederea stabilirii formei de vinovăţie, în principal, la momentul imediat premergător în care inculpatul PCM a declanşat starea de pericol iminent.

Trebuie precizat şi faptul că, astfel cum s-a stabilit prin rapoartele de expertiză criminalistică cu nr. 43/21.02.2017 şi nr. 51/06.03.2017, întocmite de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, modificate şi completate, iniţial, inculpatul circulând cu o viteză peste limita legal admisă în localităţi, viteza medie cu care inculpatul s-a deplasat de la ultima intersecţie până la momentul impactului fiind de 88 km/h, a declanşat o stare de pericol potenţial, care putea fi stinsă prin reducerea vitezei.

În momentul în care acesta a depăşit axul drumului, cu cel puţin 55 m înainte de impact, intrând pe contrasens, a declanşat o nouă stare de pericol care s-a suprapus peste starea de pericol iniţială (din imaginile surprinse de camera de supraveghere aparţinând Serviciului de Management al Traficului rezultă că inculpatul a pătruns pe contrasens în momentul în care ajunge la baza podului Nicolina, fiind surprins ulterior de camera video montată pe autoturismul martorului OTA, care staţiona la capătul podului dinspre Podu Roş, unde a avut loc impactul, tot pe contrasens).

Imediat, cu aproximativ 55 m de intrarea în intersecţie, fiind pe contrasens inculpatul constată că vizibilitatea asupra părţii drepte a intersecţiei este blocată de tramvaiul şi autoturismele care între timp au oprit la semaforul care arăta culoarea roşie.

În acest context factual, respectiv inculpatul conducea cu o viteză în jur de 88 km/h, se deplasa pe contrasens şi cu vizibilitatea blocată asupra părţii drepte a intersecţiei de un tramvai care oprise la culoare roşie a semaforului, la aproximativ 55 m de intersecţie, inculpatul ia hotărârea, ori îşi menţine hotărârea deja luată, de a nu opri la culoarea roşie a semaforului şi se deplasează spre intersecţie cu viteză, care ajunge în momentul premergător impactului la cca 96 km/h, declanşând, astfel, o stare de pericol iminent.

Raportându-se la momentul imediat premergător declanşării stării de pericol iminent, Curtea constată că inculpatul a acţionat în astfel de împrejurări în care erau posibile cel puţin două urmări, o urmare pe care acesta a urmărit-o respectiv punerea în pericol a desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, urmare ce ar fi atras o răspundere contravenţională, şi o urmare, prevăzută de legea penală, incertă şi subordonată celei dintâi, care constă în uciderea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Avem în vedere cele mai grave urmări întrucât viteaza autoturismului condus de inculpat era de aproximativ 96 km/h în momentul premergător impactului.

În ceea ce priveşte ceea de a doua urmare, Curtea constată că inculpatul, deşi nu a dorit-o şi nu a urmărit-o în mod special, a fost acceptată în mod conştient de către acesta, forma de vinovăţie cu care a acţionat fiind cea a intenţiei indirecte.

Astfel, este evidentă atitudinea pasivă, indiferentă faţă de această urmare mai gravă, pe care a adoptat-o inculpatul, înainte de declanşarea stării de pericol iminent, şi care îi apărea ca fiind posibilă în condiţiile în care acesta a luat hotărârea de a trece pe culoarea roşie a semaforului, într-o intersecţie aglomerată din mun. Iaşi, aflându-se pe contrasens, cu o viteză de peste 88 km/h şi cu vizibilitatea blocată asupra părţii drepte a intersecţiei de un tramvai.

Este evident şi faptul că, faţă de contextul factual anterior precizat, că speranţa inculpatului de a nu produce un rezultat vătămător s-a întemeiat doar pe hazard, pe întâmplare, acceptând riscul producerii acestui rezultat, aflându-ne, astfel, în prezenţa unei intenţii eventuale.

Pe de altă parte, datele cauzei nu relevă nici o probă care să dovedească că inculpatul a avut o minimă atitudine de preîntâmpinare activă a producerii rezultatului vătămător şi că ar fi fost posibil ca acesta să evalueze în mod uşuratic posibilităţile de evitare a rezultatului.

Astfel, inculpatul când a luat hotărârea, sau şi-a menţinut hotărârea deja luată, de a trece pe culoarea roşie a semaforului a păstrat şi chiar a mărit viteza cu care se deplasa, ajungând în momentul premergător impactului la o viteză de aproximativ 96 km/h. Aşa fiind, se constată că acesta nu şi-a luat o minimă precauţie înainte de a intra în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului care să-i permită, sau cel puţin să încerce, să oprească în cazul intervenirii în faţa sa a unui alt autovehicul sau pieton care s-ar fi deplasat regulamentar pe culoarea verde a semaforului. Nu se poate aprecia că a evaluat greşit acest factor obiectiv, respectiv viteza, în condiţiile în care un autovehicul ce circulă cu o viteză de aproximativ 96 km/h, nu poate fi oprit, în nici o circumstanţă, în distanţa pe care acesta o mai avea de parcurs până în intrarea în intersecţie (prin raportul de expertiză criminalistică nr. 51/06.03.2017, s-a concluzionat că la doar la 39 m faţă de locul impactului, inculpatul ar fi putut observa autoturismul marca Dacia Logan, moment la care pentru putea opri şi evita coliziunea trebuie să aibă cca 66 km/h).

Împrejurările concrete, respectiv o intersecţie aglomerată, cu autoturisme oprite de ambele părţi ale semaforului care arăta culoarea roşie cu mult timp înainte ca inculpatul să se apropie de intersecţie (din imaginile filmate rezultă că semaforul s-a schimbat pe culoare roşie cu aproximativ 9 secunde înainte de impact), şi cu imaginea obturată total pe jumătatea dreaptă a intersecţiei de un tramvai, nu puteau fundamenta, în nici un caz, convingerea autorului, chiar uşuratică, privind neproducerea rezultatului, având în vedere că prin ele însele pot fi considerate ab initio ca insuficiente, în condiţiile în care riscul de a intra pe culoarea roşie într-o intersecţie în aceste circumstanţe era vădit prea mare, pentru a fi acoperit în mod rezonabil de vreuna dintre aceste circumstanţe, fiind evident că speranţa inculpatului era dependentă doar de hazard.

În ceea ce priveşte abilităţile de şofer ale inculpatului, Curtea constată că, în circumstanţele mai sus descrise, acestea nu mai pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind un factor pe care inculpatul putea să-l aibă în vedere la evaluarea evitării rezultatului, şi care să-l evaluez greşit, în condiţiile în care inculpatul, prin propriile acţiuni conştiente (a condus cu o viteză de aproximativ 96 km/h, a intrat pe contrasens, acceptând faptul că nu va mai avea vizibilitate asupra părţii drepte a intersecţiei, din cauza unui tramvai oprit) a creat un risc aproape iminent de producere a unui accident, risc care nu mai putea fi înlăturat sau cel puţin redus în momentul în care inculpatul a luat hotărârea de a intra în intersecţie în contextul descris, orice abilitate ar fi avut inculpatul fiind lipsită în mod vădit de eficacitate. Nu se poate aprecia că ar fi putut evalua vreo abilitate în mod greşit, în mod uşuratic, în condiţiile în care producerea sau neproducerea accidentului nu mai depindea, după luarea hotărârii de a intra în intersecţie în circumstanţele descrise, de inculpat, ci doar de hazard.

În acest context, apărarea inculpatului că mergea cu avariile aprinse nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care maşina inculpatului nu era vizibilă pentru partea dreaptă a intersecţiei, iar viteza foarte mare cu care se deplasa făcea ca orice situaţie, ce în mod rezonabil putea interveni (în cazul nostru trecerea pe culoarea verde a unei maşini şi a pietonilor), să fie ab initio incontrolabilă pentru inculpat, dar şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Referitor la faptul că inculpatul a acţionat sistemul de frânare înainte de impact, aceasta acţiune a inculpatului a intervenit după luarea hotărârii de a intra în intersecţie în contextul descris, şi după ce pericolul producerii accidentului a devenit iminent, şi poate fi pus pe seama instinctului de conservare.

Nu poate fi primită nici susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia inculpatul a evaluat eronat o situaţie obiectivă care ar fi putut să-l determine să spere, este adevărat uşuratic, că va putea trece prin intersecţie înainte ca autoturismele din lateral, care aveau culoarea verde la semafor, să ajungă în mijlocul intersecţiei, având în vedere că prima instanţa se raportează la un moment cu mult anterior declanşării stării de pericol iminent, şi anume momentul în care acesta a ajuns în partea de vârf a podului şi i-a apărut în câmpul vizual semaforul, care atunci avea culoare verde.

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul nu poate fi raportată la un moment în care nu erau create toate premisele declanşării stării de pericol iminent, întrucât la acel moment nici nu putem vorbi de luarea vreunei hotărâri a inculpatului, nefiind creat încă contextul factual ce să-l determine pe inculpat să ia o hotărâre.

Astfel, în cazul unei acţiuni continue, este posibil ca o culpă iniţială să fie înlocuită la momentul schimbării împrejurărilor de fapt de o intenţie directă sau eventuală.

În speţa de faţă, Curtea constată că, deşi iniţial se poate reţine că, la momentul în care a ajuns în partea de sus a podului, şi i-a apărut în câmpul vizual semaforul şi intersecţia, inculpatul putea aprecia în mod uşuratic că poate trece pe culoarea roşie a semaforului înainte de a intra în intersecţie maşinile din lateral care aveau verde la semafor, ulterior, împrejurările s-au modificat, în sensul că în faţa sa s-au oprit la semafor un tramvai şi 4 autoturisme pe fiecare bandă, au trecut mai multe secunde de când semaforul avea culoarea verde pentru autoturismele care puteau veni din lateral, şi cel mai important, deplasarea pe contrasens i-a blocat total vederea spre partea dreaptă a intersecţiei.

Este evident faptul că, în momentul suprapunerii tuturor acestor împrejurări de fapt, inculpatul a fost pus în faţa unei noi evaluări, în urma căreia a luat hotărârea de a-şi continua deplasarea cu o viteză ce a ajuns înainte de impact a 96km/h, fiindu-i indiferent dacă va produce uciderea participanţilor la trafic ori celor din imediata apropiere, rezultat care, din acel moment, depindea ca realizare sau nerealizare doar de hazard ori noroc, această din urmă hotărâre caracterizând şi forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul, şi anume, intenţia indirectă.

În ceea ce priveşte faptul că, în cauză, nu a fost identificat vreun mobil pentru care inculpatul a acceptat în mod indiferent uciderea unor persoane şi chiar a propriei persoane, Curtea constată că acest aspect nu se poate constitui într-un argument care să infirme sau să confirme existenţa vreuneia din formele de vinovăţie mai sus analizate.

De altfel, Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 12217/09.03.2017, întocmit de către IML Iaşi, prin care s-a concluzionat că inculpatul PCM prezintă o tulburare durabilă în structura personalităţii, respectiv o „
tulburare de personalitate emoţional-instabilă de timp impulsiv-exploziv
”,
a identificat unele premise de natură psihologică, care ar fi putut să-l conducă pe inculpat la acceptarea cu indiferenţă a unor rezultate aşa de grave, însă identificarea unui răspuns exact şi concret cu privire la cauzele adoptării unui astfel de comportament de către inculpat, excede cadrului procesual în care ne aflăm, intrând în domeniul psihologiei judiciare sau într-un alt domeniu de specialitate.

Trebuie avut în vedere şi faptul că materialul probator dovedeşte faptul că inculpatul PCM, în aceeaşi zi, nu cu mult timp înainte de a intra la ora 13:09:24 pe culoare roşie în intersecţia dintre Şoseaua Nicolina cu Aleea Rozelor, a mai trecut de trei ori pe culoarea roşie a semaforului, norocul făcând să nu se producă vreun eveniment rutier (la orele 13:02:11 pătrunde pe culoarea roşie a semaforului în intersecţia Şoseaua Nicolina - Str. Sălciilor, la orele 13:02:24 pătrunde pe culoarea roşie a semaforului în intersecţia Şoseaua Nicolina - Str. Tudor Neculai şi la orele 13:07:13 pătrunde pe culoarea roşie a semaforului în intersecţia Şoseaua Nicolina - Şcoala nr. 42).

Mai mult acesta a mai intrat şi pe contrasens, prima oară, în jurul orei 11:30, când martorul CLA, ce conducea regulamentar, pe sensul său de mers, pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat a tras de volan dreapta şi a pătruns pe trotuar.

De fiecare dată, când a trecut pe roşu sau a pătruns pe contrasens, inculpatul a acceptat faptul că ar putea intra în coliziune cu un autoturism ori să lovească un pieton, din declaraţiile martorilor reieşind că doar reacţiile fericite a celor puşi în primejdie pentru a se salva au fost de natură a preîntâmpina producerea unui rezultat vătămător, inculpatul de fiecare dată având o atitudine pasivă, indiferentă.

În acest sens este şi mărturia conducătorului auto JA, care sună în două rânduri la Serviciul de urgenţă 112, semnalând faptul că ,,un nemernic merge cu viteză în oraş, trece pe roşu, era să acosteze un pieton şi a fugit, (...), trece pe toate semafoarele pe roşu, a şicanat pe toată lumea în trafic, era să acosteze şi copii pe trecerea de pietoni, merge cu foarte mare viteză, este foarte periculos, chiar m-am speriat’.

Aşa fiind, Curtea constată că atitudinea indiferentă a inculpatului şi acceptarea uciderii unor persoane şi chiar a propriei persoane nu a fost una singulară, ci a caracterizat şi acţiunile anterioare ale inculpatului, când doar norocul a făcut să nu producă alte victime.

Concluzionând, Curtea, raliindu-se la aprecierea făcută prin rechizitoriu, constată că inculpatul, prin nerespectarea celor mai importante reguli de circulaţie, respectiv circulând cu o viteză cu mult peste cea legală în localitate, trecând linia continuă şi conducând pe distanţe semnificative pe contrasens şi, cel mai periculos, intrând în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului,
a transformat autoturismul într-o armă a crimei,
fiindu-i indiferente urmările grave previzibile, şi anume, uciderea ori/şi vătămarea unor persoane.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că, în condiţiile în care inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, prima instanţă a dispus în mod nefondat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul PCM, în cauză impunându-se stabilirea vinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• „omor
  calificat”
  
  prev. de art. 188 alin. 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal (victime BMD şi BE), constând în fapta inculpatului, care la data de 04.02.2017, orele 13:09:24, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-XX-Y cu o viteză cu mult peste limita legală, circulând pe contrasens şi intrând pe culoarea roşie a semaforului în intersecţia Şoseaua Nicolina - Aleea Rozelor, acţionând cu forma de vinovăţie a intenţie indirecte, a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare IS -..., în urma impactului rezultând decesul victimelor BML, conducătorul auto, şi BE, ocupantul locului dreapta faţă;
• „
  tentativă la omor calificat”
  
  prev. de art. 32 alin. 1 C.p. raportat la art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal (persoane vătămate M.C. şi P.A.T. ), constând în fapta inculpatului, care, acţionând în aceleaşi împrejurări anterior descrise, a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare IS -01- HTX, care a fost proiectat în autoturismele aflate staţionate la semafor, context în care a rezultat rănirea şi punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate M.C., aflată în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare IS UU DDD, situat pe banda a doua de circulaţie, şi rănirea persoanei vătămate PTA, aflată în autoturismul Citroen C4, cu numărul de înmatriculare B-., situate pe banda întâi de circulaţie.

Având în vedere că pentru aceste motive se impune admiterea apelului formulat de procuror, înlăturarea dispoziţiei instanţei de fond privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, iar, în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de omor calificat şi tentativă la omor calificat, Curtea va avea în vedere la acel moment, cu ocazia individualizării judiciare a fiecărei pedepse ce i se va stabili inculpatului pentru săvârşirea acestor infracţiuni, şi motivele de apel invocate de inculpat ce privesc dozarea pedepsei, raportat la circumstanţele reale dar şi la cele personale.

Referitor la latura civilă a cauzei, ce a fost criticată de către partea responsabilă civilmente S.C. E Asigurare - Reasigurare S.A. şi părţile civile BT şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf Spiridon” Iaşi, Curtea constată ca fiind întemeiate doar motivele de apel formulate de către partea responsabilă civilmente S.C. Euroins Asigurare - Reasigurare S.A. şi partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi, pentru motivele ce vor succede.

Mai întâi, se impune a se constata că, urmare a admiterii apelului procurorului în latură penală, şi înlăturării dispoziţiei instanţei de fond de schimbare a încadrării juridice, şi soluţiile dispuse cu privire la acţiunile părţilor civile P.A.T. , Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof Dr. Nicolae Oblu”Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi (cu privire la îngrijirile medicale acordate de aceste unităţi medicale părţii civile P.A.T. ), sunt nelegale, nemaifiind aplicabil temeiul legal reţinut de instanţa de fond şi anume art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, care obligă instanţa să lase nesoluţionate aceste acţiuni civile.

Astfel, soluţia instanţei de fond de achitare, în temeiul art. 396 alin. 5 şi art. 16 alin. 1, lit. b, teza I din Codul de procedură penală a inculpatului PCM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, a impus, potrivit disp. art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, în latură civilă, soluţia de lăsare nesoluţionată a acţiunii civile formulate de părţile civile anterior amintite. Cum, instanţa de apel va dispune înlăturarea acestei dispoziţii de achitare, înlăturarea dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 rap. la art. 189 alin. 1, lit. f din Codul penal (persoane vătămate fiind M.C. şi PAT), dispoziţiile art. 397 alin. 1 rap. a art. 25 alin. 1 Cod procedură penală obligă instanţa să se pronunţe şi asupra acţiunii civile formulate în cauză, în cazul de faţă de părţile civile P.A.T. , Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu”Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi (cu privire la îngrijirile medicale acordate de aceste unităţi medicale părţii civile P.A.T. ), în sensul soluţionării acestora.

Însă, soluţionarea pentru prima dată a acestor acţiuni civile în calea de atac a apelului ar încălca principiul dublului grad de jurisdicţie pe care legea procesual penală îl consacră.

Mai mult, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea omului şi a libertăţilor fundamentale, prevede în mod expres dreptul la nivel dublu de jurisdicţie în materie penală, iar Curtea Constituţională din România, preluând concepţia Convenţiei pentru apărarea omului şi a libertăţilor fundamentale şi a Protocoalelor adiţionale acesteia, a afirmat şi ea, în jurisprudenţa sa, existenţa dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, drept ce decurge din reglementarea internaţională mai-sus amintită.

În consecinţă, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie (situaţie ce ar apărea dacă instanţa de apel ar proceda la rejudecarea cauzei - şi soluţionarea pentru prima oară a acţiunilor civile - după desfiinţarea hotărârii primei instanţe), Curtea constată ca se impune ca acţiunile civile formulate de către P.A.T. , Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu”Iaşi şi

Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi să fie rejudecate de către prima instanţă, respectiv de către Tribunalul Iaşi.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, ale părţii responsabile civilmente S.C. E România Asigurare Reasigurare S.A. şi ale părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf Spiridon” Iaşi sunt total, respectiv parţial, întemeiate, pentru argumentele mai sus prezentate, drept pentru care va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a din Codul de procedură penală, admiterea acestor apeluri, declarate împotriva Sentinţei penale nr. 1487 din 06.11.2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 2576/99/2017, sentinţă ce va fi desfiinţată în parte, pe latură penală şi pe latură civilă.

Rejudecând cauza
, pentru argumentele mai sus prezentate, se va dispune condamnarea inculpatului PCM pentru săvârşirea infracţiunilor de „
omor calificat”

prev. de art. 188 alin. 1 raportat la art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal (victime BMD şi BE), şi „
tentativă la omor calificat
prev. de art. 32 alin. 1 C.p. raportat la art. 188 alin. 1 - art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal (persoane vătămate M.C. şi P.A.T. )”, astfel, cum au fost reţinute în sarcina acestuia mai sus.

La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse ce va fi aplicată inculpatului, Curtea se va raporta la dispoziţiile art. 74 Cod penal, care prevăd că
stabilirea cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşire si cu periculozitatea infractorului

care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În speţa de faţă, gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea gravă adusă celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viaţă, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmarea importantă produsă respectiv pierderea a două vieţi şi, respectiv, punerea în pericol a vieţii altor două persoane.

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a acţionat, dar, în special, de indiferenţa de care a dat dovadă faţă de rezultatul foarte grav, respectiv suprimarea vieţii persoanelor implicate în trafic sau aflate în zona intersecţiei.

Mai mult, Curtea constată că inculpatul intrând în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului cu o viteză de 96 km/h, în contextul mai sus precizat, şi văzând că intersecţia este foarte aglomerată, a acceptat producerea chiar a unui carnagiu, producerea unui număr mai mic sau mai mare de victime, depinzând aşa cum rezultă şi din imaginile înregistrate, doar de hazard, de întâmplare. Astfel, imaginile înregistrate surprind pe trecerea de pietoni că traversează o persoană dinspre partea dreaptă a intersecţiei, a cărei vizibilitate era obturată inculpatului, şi care dintr-o întâmplare fericită a ajuns în mijlocul intersecţiei cu o secundă sau două mai târziu de apariţia autoturismului inculpatului, care a trecut foarte aproape de aceasta. In spatele acestei _persoane se angajase în trecere o _ femeie cu un copil de mână, iar la cele _patru colţuri ale străzilor din intersecţie se aflau alte persoane, cele mai în pericol dovedindu-se a fi cele situate _pe trotuarul din _partea stângă din direcţia de mers a autovehiculului inculpatului (a se vedea planşa foto nr. 6 de la fila 255 dosar urmărire penală, în care apar mai multe persoane, adulţi şi copii, care sunt puse în pericol de autovehicul marca Citroen cu nr. de

înmatriculare B

autoturism în care a fost proiectat autoturismul marca Dacia Logan în care

se aflau victimele BMD şi BE).

La aprecierea gradului de pericol social ridicat al inculpatului, Curtea va avea în vedere şi faptul că, prin Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 12217/09.03.2017, întocmit de către IML Iaşi, s-a concluzionat că inculpatul PCM prezintă o „
tulburare de personalitate emoţional-instabilă de timp impulsiv-exploziv
”, această instabilitate a inculpatului din punct de vedere emotiv-acţional regăsindu-se pe toată perioada în care acesta s-a aflat în trafic, când a trecut de mai multe ori pe culoare roşie a semaforului şi a mers pe contrasens.

Faţă de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite şi gradul de pericol social ridicat al persoanei inculpatului, Curtea constată că reeducarea, reinserţia socială a acestuia nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea a câte unei pedepse cu închisoarea, dozate peste minimul special al fiecărei pedepse prevăzute de lege.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Referitor la circumstanţele personale invocate de către inculpat prin motivele de apel, respectiv că nu prezintă antecedente penale, că este tânăr şi că i s-a născut un copil în perioada în care a fost arestat preventiv, Curtea constă că niciuna dintre aceste împrejurări nu este de natură să diminueze gravitatea infracţiunilor săvârşite sau periculozitatea inculpatului, motivele de apel formulate în aceste sens fiind, astfel, nefondate.

Aceleaşi argumente ce ţin de gravitatea faptei şi a făptuitorului impun cu necesitate şi aplicarea inculpatului pe lângă fiecare pedeapsă stabilită şi a pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), lit. b) şi lit. i) Cod penal, interzicerea dreptului de a conduce autovehicule impunându-se întrucât, inculpatul a încălcat cu intenţie cele mai importante reguli de circulaţie, transformând, aşa cum s-a argumentat mai sus, autoturismul într-o armă a crimei, şi, astfel, impunerea acestei pedepse complementare durată maximă are şi rolul de a sprijini, alături de fiecare pedeapsă aplicată pentru infracţiunile săvârşite, procesul de îndreptare a inculpatului şi de formare a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Se va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerilor drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a), lit. b) şi lit. i) Cod penal.

În temeiul art. 38 alin. 2 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, se va aplica aplică inculpatului PCM pedeapsa cea mai grea stabilită, care se va adăuga un spor reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. 3 lit. a din Codul penal, se va aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i din Codul penal -
dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere,

pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. 1 lit. c din Codul penal.

În temeiul art. 45 alin. 5 din Codul penal, se va aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i din Codul penal -
dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deţinerea unui permis de conducere,

în condiţiile art. 65 alin. 3 din Codul penal.

În temeiul art. 423 alin. 3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă durata măsurii arestului preventiv de la data de 06.11.2017 la zi.

Se va trimite spre judecare la prima instanţă - Tribunalul Iaşi (faza de judecată) acţiunile civile formulate de partea civilă P.A.T. , Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof Dr. Nicolae Oblu”Iaşi, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi şi Spitalul Clinic de Urgenţe „Sfântul Spiridon” Iaşi (cu privire la îngrijirile medicale acordate de aceste unităţi medicale părţii civile P.A.T. ).

Se vor reduce cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. E S.A. către partea civilă BT de la suma de 27.324 lei la suma de 16.335,24 lei şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei 821,06 Lire sterline.

Se va înlătură dispoziţia privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 103/P/2017 din data de 17.03.2017 asupra autoturismului marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare IS-XX-Y, cu seria, înmatriculat pe numele lui PCM , proprietatea inculpatului PCM.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c din Codul de procedură penală, se va menţine măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 103/P/2017 din data de 17.03.2017 asupra autoturismului marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare IS-XX-Y, cu seria de şasiu, înmatriculat pe numele lui.., proprietatea inculpatului PCM, în vederea confiscării speciale.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b din Codul Penal, se va dispune confiscarea de la inculpatul PCM a autoturismului marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare IS-XX-Y, cu seria de şasiu, având în vedere că acest autoturism a fost folosit cu intenţie la săvârşirea infracţiunilor de „omor calificat” şi „tentativă la omor calificat”, fiind considerat de instanţă ca o veritabilă armă a crimei.

Se vor menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate pentru soluţionarea apelurilor procurorului, părţii responsabilă civilmente S.C. E S.A. şi ale părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf Spiridon” Iaşi vor rămân în sarcina statului.

Referitor la apelurile declarate de către inculpatul PCM şi de partea civilă BT împotriva Sentinţei penale nr. 1487 din 06.11.2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 2576/99/2017, constatând că nu sunt fondate motivele de apel invocate de aceste părţi, şi nu este incident vreun caz de desfiinţare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea de Apel, în temeiul disp. art. 421 pct. 1, lit. b din Codul de procedură penală, va dispune respingerea, ca nefondate, a acestor apeluri cu obligarea inculpatului şi a părţii civile, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 276 din Codul de procedură penală, va obliga partea responsabilă civilmente S.C. E S.A. la plata sumei de 2.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M.C. (onorariul apărătorului ales, chitanţa nr. 37/08.01.2018), având în vedere că motivul de apel invocat de partea responsabilă civilmente referitor la această parte civilă a fost apreciat de instanţa de apel a fi nefondat.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 130 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, potrivit delegaţiei, se avansează Baroului Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.