Inexistenta unui conflict negativ de competenta intre sectiile civile ale tribunalului

Normele legale din Codul de procedura civila de la 1865 care reglementeaza competenta materiala - singura institutie aplicabila intrucat se disputa natura litigiului - se refera la instanta, iar nu la sectii/complete specializate ale instantei, ceea ce a determinat ca, in majoritate, practica judiciara si doctrina sa aprecieze ca nu poate exista un conflict de competenta propriu-zis intre sectiile si completele specializate ale aceleiasi instante.

In acelasi sens s-a pronuntat si inalta Curte de Casatie si Justitie care, prin Decizia nr.1359/2008 a aratat ca ”In lipsa unor dispozitii legale in acest sens, sectiile si completele specializate ale curtilor de apel, tribunalelor si judecatoriilor nu pot fi considerate instante, ci este vorba de o impartire administrativa, care difera uneori chiar intre instante de acelasi nivel”, iar prin Decizia nr.347/26.01.2011 a aratat ca, fata de dispozitiile art.20 pct.2 Cod procedura civila ”In stabilirea competentei dupa materie se au in vedere instantele, organizarea interna a fiecarei instante prin impartirea in sectii specializate neconducand la aparitia unor noi instante, respectiv a sectiilor care functioneaza in cadrul unei instante. In aceste conditii, conflictul negativ de competenta apare numai daca doua instante, prin hotarari irevocabile, se declara necompetente de a judeca aceeasi cauza, iar nu in cazul in care doua sectii ale aceleiasi instante, prin incheieri, s-au declarat necompetente ”.

Art.158 si 159 din Codul de procedura civila ’ Decizia ICCJ nr. 1359/2008

Decizia ICCJ nr.347/26.01.2011

Prin incheierea nr.4793/26.02.2015 Judecatoria Constanta, in temeiul art.373

¹

alin.4 pct.3 din Codul de procedura civila de la 1865, a respins ca nefondata cererea de incuviintare a executarii silite formulata de B.E.J. [...] pentru creditoarea S.C. [...] S.A. retinand ca, in cauza, creanta invocata de creditor nu este una certa in sensul art.379 alin.3 si 4 Cod procedura civila de la 1865.

Impotriva acestei incheieri creditoarea a declarat recurs, inregistrat pe rolul Sectiei a II-a civila a Tribunalului Constanta.

Prin Incheierea nr.224/2.09.2015 s-a constatat necompetenta functionala a acestei sectii si sa trimis cauza spre competenta solutionare Sectiei I civila a Tribunalului Constanta.

In motivare, prima sectie investita a aratat ca litigiul presupune aprecierea asupra caracterului de datorie comuna astfel ca, daca Sectia I civila a Tribunalului Constanta poate primi cererea de incuviintare a executarii silite impotriva celuilalt sot atunci aceasta ramane competenta deoarece rezolvarea litigiului presupune aplicarea normelor ce guverneaza raporturile patrimoniale dintre soti, in timp ce calitatea de profesionist a creditorului ramane nerelevanta.

Astfel investita, sectia I civila a invocat, la randul sau, exceptia necompetentei functionale de solutionare a recursului, exceptie solutionata prin Incheierea nr.287 din 20 octombrie 2015, prin care s-a constatat necompetenta functionala a Sectiei I Civila si s-a declinat cauza in favoarea Sectiei a II-a Civila a Tribunalului Constanta. Totodata, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta si s-a inaintat cauza la Curtea de Apel Constanta, Sectia civila, minori si litigii de munca, pentru solutionarea conflictului de competenta.

Motivand solutia astfel pronuntata, Sectia I civila a Tribunalului Constanta a retinut ca s-a solicitat incuviintarea executarii silite in cadrul dosarului de executare constituit in anul 2011 si impotriva numitului [...], in calitate de sot al debitoarei [...], fata de care incepuse executarea silita anterior intrarii in vigoare a noului cod de procedura civila, astfel ca s-a apreciat a fi incidente dispozitiile Codului de procedura civila din 1865, in ceea ce priveste analiza conditiilor de incuviintare a executarii silite.

S-a mai aratat ca normele legale sub imperiul carora se desfasoara executarea silita in aceasta cauza reglementeaza o procedura necontencioasa, care nu impun stabilirea unui drept potrivnic, instanta verificand numai din punct de vedere formal indeplinirea conditiilor pentru incuviintarea cererii.

De asemenea, s-a aratat ca titlul executoriu invocat, contractul de leasing financiar, este un contract incheiat cu un profesionist, in exercitarea activitatii sale obisnuite, astfel ca si litigiile privind executarea sa sunt de competenta sectiei specializate, daca aceasta exista, in cadrul instantei.

Considerand ca apartine Sectiei a II-a civila competenta de solutionare a recursului indreptat impotriva incheierii de respingere a incuviintarii executarii silite a unui titlu emis in materie comerciala, in temeiul disp. art.136 alin.1 si 2 C.pr.civ. in vigoare s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenta, cu consecinta inaintarii cauzei la Curtea de Apel Constanta - sectia I civila, pentru pronuntarea regulatorului de competenta.

Primind cauza, Curtea de Apel Constanta a verificat daca este competenta sa solutioneze conflictul negativ ivit intre sectiile civile ale Tribunalului Constanta si a retinut urmatoarele:

Cererea inregistrata la Judecatoria Constanta are ca obiect incuviintarea executarii silite a unui alt debitor in dosarul de executare inregistrat sub nr.1638/2011 la B.E.J. [...], respectiv

continuarea executarii silite pornite in baza titlului executoriu constand in contractul de leasing financiar nr.[...]/20.06.2008, prin executarea bunurilor sau veniturilor apartinand sotului debitoarei impotriva careia s-a inceput executarea in dosarul mentionat.

Avand in vedere aceste date, atat Judecatoria Constanta cat si Tribunalul Constanta au procedat la verificarea cererii formulate in raport de normele legale care reglementeaza procedura incuviintarii executarii silite prevazute in Codul de procedura civila de la 1865, apreciind asupra legalitatii si temeiniciei cererii formulate in raport de dispozitiile art.373

¹

alin.4 pct.3 si art.379 alin.3 si 4 din acest cod.

Procedura de judecata aplicabila fondului litigiului este reglementata de Codul de procedura civila de la 1865 astfel ca, fata de dispozitiile art.24 si art.25 alin.1 din noul Cod de procedura civila (2013) care reglementeaza aplicarea in timp a legii de procedura civila si care dispun ca legea noua de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare, iar procesele in curs de judecata si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi, Curtea constata ca nu ii sunt aplicabile dispozitiile art.136 alin.1 si 2 din noul Cod de procedura civila conflictului negativ de competenta ivit intre sectiile civile ale Tribunalului Constanta, astfel cum a retinut Sectia I Civila a Tribunalului Constanta.

Rezulta din cele sus mentionate ca sesizarea in aceasta cauza a Curtii de Apel Constanta pentru pronuntarea unui regulator de competenta, in temeiul art.136 alin.1 si 2 din Codul de procedura civila, este gresita, norma nefiind aplicabila.

Excluzand dispozitiile noului Cod de procedura civila in analizarea chestiunii disputate in cauza, Curtea a verificat daca este competenta sa solutioneze conflictul de competenta ivit intre sectiile specializate ale Tribunalului Constanta, in raport de dispozitiile Codului de procedura civila de la 1865.

Acest cod, in art.158 stabileste obligatia ”instantei de judecata” de a pune in discutie competenta sa si de a stabili ”instanta competenta”, respectiv solutia in cazul in care ”instanta se declara necompetenta”, iar in art.159 alin.1 pct.2 arata cand este incalcata competenta materiala, respectiv atunci ”cand procesul este de competenta unei instante de alt grad”; de asemenea, in art.20 pct.2 dispune ca exista conflict negativ de competenta ”cand doua sau mai multe instante s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina”. Asadar, normele legale din acest cod care reglementeaza competenta materiala - singura institutie aplicabila intrucat se disputa natura litigiului - se refera la instanta, iar nu la sectii/complete specializate ale instantei, ceea ce a determinat ca, in majoritate, practica judiciara si doctrina sa aprecieze ca nu poate exista un conflict de competenta propriu-zis intre sectiile si completele specializate ale aceleiasi instante.

In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie care, prin
Decizia nr.1359/2008

a aratat ca ”In
lipsa unor dispozitii legale in acest sens, sectiile si completele specializate ale curtilor de apel, tribunalelor si judecatoriilor nu pot fi considerate instante, ci este vorba de o impartire administrativa, care difera uneori chiar intre instante de acelasi nivel”,
iar prin
Decizia nr.347/26.01.2011

a aratat ca, fata de dispozitiile art.20 pct.2 Cod procedura civila ”In
stabilirea competentei dupa materie se au in vedere instantele, organizarea interna a fiecarei instante prin impartirea in sectii specializate neconducand la aparitia unor noi instante, respectiv a sectiilor care functioneaza in cadrul unei instante. In aceste conditii, conflictul negativ de competenta apare numai daca doua instante, prin hotarari irevocabile, se declara necompetente de a judeca aceeasi cauza, iar nu in cazul in care doua sectii ale aceleiasi instante, prin incheieri, s-au declarat necompetente
”.

Prin urmare, nefiind in prezenta unui conflict negativ de competenta, astfel cum este reglementat de Codul de procedura civila (1865) si constatand ca este numai o chestiune de impartire administrativa a cauzelor, Curtea de Apel Constanta retine ca nu este competenta sa solutioneze conflictul creat prin declinarea reciproca de competenta intre cele doua sectii civile ale Tribunalului Constanta, motiv pentru care, pentru a nu se ajunge la o intrerupere a cursului judecatii, dispune inaintarea dosarului catre Presedintele Tribunalului Constanta pentru solutionarea conflictului.

incheierea civila nr. 3/C/10.12.2015 Judecator redactor Daniela Petrovici