Inexistenta discriminarii fata de ceilalti functionari publici.

 

Art.5 alin (3) din OUG nr.83/2014

Decizia CCR  nr.201 din 7 aprilie 2016

 

Nu se poate retine ca prin aplicarea dispozitiilor art.5 alin (3) din OUG nr.83/2014 se instituie o  discriminare fata de ceilalti functionari publici. In acest sens, in jurisprudenta Curtii Constitutionale (CCR, decizia nr.201 din 7 aprilie 2016, publicata in M.Of. nr.483 din 23 iunie 2016) s-a retinut ca  art. 56 din Legea nr. 188/1999 prevede urmatoarele modalitati de ocupare a functiei publice: promovare, transfer, redistribuire, recrutare si alte modalitati prevazute expres de lege. De asemenea s-a mai retinut de instanta constitutionala ca fiecare functie publica, atat in reglementarea anterioara Legii-cadru nr. 284/2010, cat si dupa intrarea in vigoare a acesteia, este supusa unor diferentieri ce corespund sistemului de evolutie gradata in cariera a functionarului public, diferentieri ce tin cont atat de performantele inregistrate in timp de acesta, cat si de vechimea sa in functie. Astfel, potrivit legislatiei anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, anume a Legii-cadru nr. 330/2009, in cadrul fiecarei functii de executie se distingeau 4 grade - asistent, principal si superior si debutant -, iar pentru fiecare grad, cu exceptia celui de debutant, existau 3 trepte de salarizare. De asemenea, in cadrul fiecarei trepte de salarizare, existau cinci gradatii in functie de vechimea in munca. Prin urmare, o persoana care avansa in cariera de functionar public urma sa parcurga toata aceasta succesiune de grade, trepte si gradatii, pornind de la nivelul inferior catre cel superior. Asa fiind, persoanele nou-incadrate ori promovate intr-o functie publica de executie nu puteau primi un salariu superior treptei 3 de salarizare, de vreme ce aceasta era prima treapta de salarizare intr-o functie cu un anumit grad, iar avansarea in treptele superioare se facea numai dupa indeplinirea unor criterii de performanta profesionala individuala si vechime in treapta de salarizare [art. 7 alin. (2) si (3) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009].

S-a concluzionat de instanta constitutionala modalitatea de determinare a cuantumului  drepturilor salariale se face, in prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare anului 2010, iar pentru determinarea salariului functionarilor publici nou-incadrati sau promovati pe functie se ia ca punct de reper cuantumul drepturilor salariale ce corespundea treptei trei de salarizare, asa cum era acesta stabilit in anul 2010, chiar daca, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, dispozitiile referitoare la salarizarea pe trepte a functionarilor publici au fost abrogate.

 

(Decizia nr. 1538/R-CONT/14 Noiembrie 2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 21.10.2015 si precizata ulterior, reclamantii PG s.a. au chemat in judecata pe Paratii Unitatea Administrativ Teritoriala - Judetul Arges, Consiliul Judetean Arges si Presedintele Consiliului Judetean Arges - GFT,  solicitand: obligarea paratului Presedintele Consiliului Judetean Arges la stabilirea pentru fiecare reclamant de la momentul promovarii in grad profesional, salariul de baza prin raportare la salariul similar in plata pentru acelasi grad profesional, la nivelul maxim al fiecarui grad profesional al functionarilor publici din institutie; obligarea paratilor sa calculeze si sa plateasca fiecarui reclamant diferentele rezultate dintre drepturile stabilite in alineatul de mai sus si cele efectiv platite, incepand cu data promovarii fiecaruia in grad profesional, impreuna cu dobanda legala corespunzatoare si sa aloce fondurile necesare platii acestor drepturi salariale.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt functionari publici in cadrul Consiliului Judetean Arges, iar pana la 01.01.2011 salarizarea functionarilor publici s-a facut prin raportare la clasa din care facea parte functia in care erau incadrati, gradul profesional prev. de art.15 din Legea nr.188/1999. Potrivit art.2 din Legea nr.285/2010 incepand cu anul 2011, promovarea in grad profesional sau in functie, se face la nivelul de salarizare aflat in plata pentru functiile similare din institutia publica respectiva. Fiecare dintre reclamanti a promovat in grad profesional in urma unui concurs organizat in conformitate cu Legea nr.188/1999.

Cum salarii similare in plata erau stabilite, la 01.01.2011 in cadrul institutiei in care sunt incadrati reclamantii in cauza, la trei valori diferite, rezultate din fostele trepte de salarizare 1, II si III, conducatorul institutiei a decis ca salariile de baza ale reclamantilor, la momentul promovarii in grad profesional, sa fie stabilite la nivelul fostei trepte III de salarizare, a fiecaruia dintre cele trei grade profesionale de asistent, principal si superior, iar nu la nivelul maxim al fiecarui grad in parte, desi existau astfel de salarii in plata. S-a ajuns astfel ca functionari publici aflati pe acelasi grad profesional, in cadrul aceleiasi clase, sa aiba aceleasi atributii, dar sa fie salarizati diferit, prin aplicarea gresita a dispozitiilor referitoare la salariul de baza aflat in plata pentru functii similare.

La 04.12.2015, paratii au formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii ca nefondata.

Prin sentinta nr. 105/05.02.2016, Tribunalul Arges a admis actiunea precizata; a obligat pe paratul Presedintele Consiliului Judetean Arges sa stabileasca pentru fiecare reclamant de la momentul promovarii in grad profesional, salariul de baza prin raportare la salariul similar in plata pentru acelasi grad profesional, la nivelul maxim al fiecarui grad profesional al functionarilor publici din institutie; a obligat pe parati sa calculeze si sa plateasca fiecarui reclamant diferentele rezultate dintre drepturile stabilite in alineatul de mai sus si cele efectiv platite, incepand cu data promovarii fiecaruia in grad profesional, impreuna cu dobanda legala corespunzatoare, precum si sa aloce fondurile necesare platii acestor drepturi salariale.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca reclamantii sunt functionari publici in cadrul Consiliului Judetean Arges si ca pana la data de 1 ianuarie 2011 salarizarea functionarilor publici s-a facut prin raportare la clasa din care facea parte functia publica in care erau incadrati, gradul profesional, prevazut de art. 15 din Legea 188/1999 privind statutul functionarului public, treapta de salarizare

si vechimea in munca. Prin Legea 284/2010 lege cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, aplicabila incepand cu 1 ianuarie 2011 s-au abrogat prevederile cuprinse in art. 65 din Legea 188/1999 ce reglementau posibilitatea avansarii in trepte de salarizare,

trepte ce. pana la aceasta data. erau recunoscute in cadrul aceluiasi grad profesional.

Avansarea in treapta de salarizare era conditionata doar de vechimea dobandita in gradul profesional respectiv. Dupa data de 01.01.2011, stabilirea salariilor personalului promovat in grad profesional, trebuia sa fie realizata in conformitate cu dispozitiile art. 2 din Legea nr.285/2010, respectiv la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta era incadrat.

Dispozitiile cuprinse in art. 2 din Legea nr.285/2010, aplicabile in anul 2011 au fost preluate de fiecare act normativ prin care s-a stabilit salarizarea anuala a personalului platit din fonduri publice, respectiv Legea nr.283/2011, O.U.G. nr. 84 /2012, O.U.G. nr.103/2013, O.U.G. nr.83/2014.

In aplicarea dispozitiilor Legii nr.285/2010 a fost emis Ordinul comun 77/14.11.2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010, care, in pct. 3 lit. b a stabilit, dincolo de dispozitiile legale, faptul ca in cazul functionarilor publici promovati in grad profesional, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare era cel corespunzator treptei
III
de salarizare, utilizate in 2010.

Aceste dispozitii de aplicare a Legii nr.285/2010, cuprinse in pct. 3 lit. b) din Ordinul comun 77/2011 au fost constatate ca fiind nelegale prin Decizia nr. 108/2013 a ICCJ, Sectia Contencios Administrativ si fiscal.

Astfel, prin adoptarea Legii nr.71/2015. de aprobare a O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea in sectorul bugetar s-a precizat in mod expres, in art. 1 alin 5

^A

1 faptul ca salariile aflate in plata in luna decembrie se mentin si in anul 2015, cu exceptia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Din analiza fiselor de post depuse la dosarul cauzei reiese clar similaritatea atributiilor si a conditiilor de munca, astfel ca toti reclamantii sunt indreptatiti sa beneficieze de acelasi nivel al salariului de baza, in conditiile in care detin acelasi grad profesional si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Tribunalul a constatat ca insusi legiuitorul a inteles sa exprime clar pozitia de egalizare a salariilor celor platiti pentru aceeasi functie si grad profesional, astfel ca stabilirea salariilor de baza la nivelul maxim din institutie corespunzator fiecarui grad profesional, apare ca fiind vadit intemeiata.

Tribunalul nu a primit apararea formulata nici pentru anii 2012-2014, fiindca Legea nr.284/2010 stabileste in mod clar, in art. 3, care sunt principiile sistemului de salarizare a personalului platit din fonduri publice, iar art. 5 din acelasi act normativ arata scopul acestor reglementari, din analiza acestor principii si a scopului pentru care au fost edictate normele juridice, rezultand ca nu s-a urmarit stabilirea diferentiata a salariilor de baza, ca element principal al drepturilor salariale, prin raportare la alte elemente decat cele referitoare la evaluarea posturilor. Nu s-a urmarit diferentierea salariilor dupa treapta de salarizare, fiindca aceasta treapta de salarizare era acordata doar ca efect al trecerii a doi ani de vechime in grad profesional, deci nu avea legatura cu criteriile prevazute la art. 5 lit. c) din Legea nr.284/2010. Legiuitorul a creat posibilitatea remedierii discrepantelor aparute intre salariile de baza ale functionarilor publici incadrati pe aceeasi functie publica si in acelasi grad profesional.

La 29.02.2016, paratii au formulat recurs impotriva sentintei nr. 105/2016, solicitand admiterea recursului si respingerea actiunii ca nefondata.

In motivare se arata ca Anexa VIII din Legea nr. 284/2010 ce stabileste nivelul salariilor, prevede doua criterii in functie de care este stabilit salariul: nivelul studiilor (in functie de care este stabilit numarul de clase si coeficientul de ierarhizare) si gradul (I sau II, cu cele 5 gradatii diferentiate de vechime), iar pct. II din Anexa la Ordinul nr. 77/2011 stabileste drepturile salariale lunare brute in anul 2011.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, in anul 2015 cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare.

La 23.03.2016, intimatii-reclamanti au formulat intampinare, invocand exceptia nulitatii recursului, fata de dispozitiile art. 486 alin. 1 lit. d) Cod procedura civila, care arata ca cererea de recurs cuprinde, obligatoriu, motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza si dezvoltarea lor, insa recurentii nu au invocat niciunul din motivele de recurs, nu au aduc critici cu privire la solutia instantei de fond, nu au mentionat prevederile legale pretins a fi gresit aplicate de Tribunalul Arges si nici nu au justificat incidenta vreunui caz de casare. In dezvoltarea unor critici, straine de cuprinsul sentintei pronuntate, prin cererile de recurs sunt reiterate mentiunile din intampinarea depusa la fondul cauzei.

In cauza sunt incidente dispozitiile art. 489 Cod procedura civila, intrucat cererea de recurs nu se raporteaza la cuprinsul sentintei atacate si nici la argumentele instantei de fond.

Pe fondul cauzei, intimatii precizeaza ca la 09.04.2015 a intrat in vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus la art. 1 un nou alineat, alin. 5

¹

, care prevede: „Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.”

In contextul in care vointa legiuitorului a fost de a elimina discriminarile salariale existente intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime, nu poate fi primita apararea recurentilor, in sensul ca eliminarea unor astfel de discriminari s-ar aplica doar anumitor categorii de personal, nu ti reclamantilor.

Curtea analizand recursul a constatat ca este intemeiat pentru urmatoarele considerente:

In prealabil in ce priveste exceptia nulitatii Curtea urmeaza a o respinge avand in vedere ca criticile formulate de recurent pot fi incadrate conform art.489 alin (2) C.proc.civ. in motivul de casare privind gresita aplicare a legii.

 Curtea constata ca instanta de fond a facut o gresita interpretare si aplicare a normelor legale incidente in cauza, precum si a Deciziei nr.32/2015 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Din succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea functionarilor publici rezulta ca anterior intrarii in vigoare a legilor de salarizare unica, salarizarea era stabilita in raport de clasa, grad, treapta de salarizare si vechime in munca, potrivit art.14 si 15 din Legea nr.188/1999, precum si dispozitiilor OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a  legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 232/2007, cu modificarile ulterioare.

Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, elementele sistemului de salarizare pentru functionarii publici sunt: clasa de salarizare, gradul profesional si vechimea in munca (gradatia), disparand treptele de salarizare existente anterior in cadrul fiecarui grad profesional.

Conform art.1 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice „Cuantumul brut al drepturilor prevazute la alin. (1) si (2) se va stabili in anul 2011 tinandu-se seama de gradul sau treapta profesionala, vechimea in munca, vechimea in functie sau, dupa caz, in specialitate, dobandite in conditiile legii pana la 31 decembrie 2010.”, iar potrivit art.4 alin.3, „Personalul platit din fonduri publice se reincadreaza, incepand cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile functii, gradatii si grade prevazute de legea-cadru, in raport cu functia, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reincadrata la 31 decembrie 2010.”.

In egala masura, s-a prevazut la art.2 din aceeasi lege ca „In anul 2011, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat.”.

Conform Ordinului nr.42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, respectiv pct. III. lit. B, „In anul 2011, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat. (…) In cazul functionarilor publici nou-incadrati sau promovati, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010. (…)”

Legalitatea dispozitiilor pct. III lit. B din Ordinul 42/77 din 13 ianuarie 2011 a fost analizata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Deciziile nr.5661/2013  si nr.5731/2013 care a apreciat ca disp. pct.III lit. B din Ordinul nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011  se afla in concordanta cu legea in aplicarea careia a fost dat.

Mai mult, s-a retinut ca si dispozitiile edictate ulterior, respectiv cele de la pct.II art.13 alin.2 din OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, aprobata prin Legea nr.283/2011, confirma in mod clar si neechivoc legalitatea dispozitiilor analizate, fiind prevazut si pentru anul 2012 ca „In cazul functionarilor publici nou-incadrati sau promovati, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010”.

Acelasi mod de calcul a fost reglementat si pentru perioada ulterioara, respectiv pentru anul 2013 prin art. 1 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare, pentru anul 2014 prin art.5 alin.3 din OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice si pentru anul 2015 prin art.5 alin.3 din OUG nr.83/2014.

Din cele prezentate rezulta concluzia ca personalul platit din fonduri publice a fost reincadrat, incepand cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile functii, gradatii si grade prevazute de legea-cadru, in raport cu functia, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reincadrata la 31 decembrie 2010, fiindu-i mentinut nivelul de salarizare avut la data de 31.12.2010, in timp ce pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea s-a facut sau urmeaza a se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare fiind cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010.

Curtea constata ca un astfel de rationament se afla in deplina concordanta cu interpretarea data de instanta suprema prin Decizia nr.32/2015, care analizeaza modalitatea de calcul al salariului in situatia trecerii la o alta gradatie (corespunzator perioadelor de vechime in munca) si prin care s-a stabilit ca „In raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizata a dispozitiilor sale, si cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectiva a valorii de referinta si a coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, tinand seama si de prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distinctie intre reincadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, si plata efectiva a drepturilor salariale.

Plata efectiva a drepturilor salariale urmeaza a se efectua potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare in plata pentru functia similara, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelasi grad profesional si aceeasi transa de vechime in munca si in functie si care a trecut in aceste transe de vechime ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 285/2010.”

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca nivelul de salarizare in plata pentru functia similara reprezinta acel nivel al drepturilor salariale dobandit prin trecerea in transa de vechime sub imperiul Legii nr.285/2010, deci cu respectarea si in conditiile prevazute de art.6 din aceasta lege.

Din considerentele acestei decizii rezulta ca odata cu adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010, a intervenit o schimbare de optica a legiuitorului, potrivit careia, pentru transele de vechime in munca, se acorda cinci gradatii, clase de salarizare - prin aplicarea unui procent ce variaza intre 2,5% si 7,5% - asadar, cu cat vechimea in munca este mai mare, cu atat procentul corespunzator transei de vechime este mai mic [art. 1 alin. (2) - (5) din Legea-cadru nr. 284/2010].

De asemenea, persoanele care au implinit o anumita vechime pana la 31 decembrie 2010 sunt indreptatite sa pastreze acelasi cuantum al salariului, insa, pentru persoanele nou-incadrate pe functii, precum si pentru personalul promovat in functii sau grade/trepte dupa 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu a prevazut expres aceste drepturi, considerandu-le ca nu le-au avut niciodata, fiind vorba de categorii diferite de salariati carora li se aplica acte normative diferite, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009 si Legea-cadru nr. 284/2010.

Se observa, asadar, ca, dupa intrarea in vigoare a  Legii-cadru nr. 284/2010 si a legilor anuale de salarizare ulterioare, exista diferente de salarizare pentru persoane care se inscriu in aceeasi transa de vechime in munca, in functie de data la care au fost indeplinite conditiile de vechime ce atrageau un nou spor de vechime.

In temeiul aceluiasi rationament, instanta de recurs retine ca pentru functionarii publici care au fost reincadrati incepand cu data de 1.01.2011 au fost mentinute drepturile salariale existente la sfarsitul anului 2010 (acestea fiind diferentiate ca urmare a incadrarii pe trepte de salarizare), insa aceste drepturi nu mai pot fi considerate castigate in momentul in care functionarul public este nou-incadrat ori promovat in functie, grad sau gradatie, acesta beneficiind de salariul calculat conform legii in vigoare la momentul in care s-a produs modificarea raportului de serviciu.

In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, in ansamblul sau, precum, si in special, a art. 1 din lege; Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice; Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012 vizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010; Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 6 din Legea nr. 285/2010; Decizia nr. 166 din 19 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 si art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 285/2010; Decizia nr. 150 din 18 martie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 si Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000), care a retinut ca avansarea personalului incadrat pe functii de executie in gradatia corespunzatoare transei de vechime in munca si calculul indemnizatiilor potrivit acestor gradatii se fac potrivit normelor juridice in vigoare la data unei astfel de avansari, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislatiei aplicabile anterior acestei date neavand regimul juridic al unor drepturi castigate.

 Totodata, s-a subliniat faptul ca legiuitorul poate interveni oricand, din ratiuni ce tin de politica economico-financiara a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare si a unor metodologii de calcul al indemnizatiilor obtinute in urma avansarii, ce devin aplicabile de la data intrarii lor in vigoare, inlocuind vechile norme avand acelasi obiect, pe care le abroga.

Instantele nu pot cenzura solutia aleasa de legiuitor in stabilirea retributiei unor categorii profesionale si sa stabileasca alte drepturi salariale decat cele prevazute de lege, in caz contrar incalcandu-se rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii si principiul separatiei puterilor in stat.

In ce priveste dispozitiile legale aplicabile in cazul intimatilor reclamanti Curtea constata ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 5 alin.3 din OUG nr. 83/2014.

Astfel, dispozitiile art. 5 alin.1 din OUG nr. 83/2014 prevad ca: „In anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata.”

Textul contine reglementari cu caracter general, vizand salarizarea personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea Guvernului, ministerelor si a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si din cele aflate in coordonarea prim-ministrului si cele aflate sub controlul Parlamentului.

In ce priveste functionarii publici nou-incadrati sau promovati, legiuitorul a prevazut dispozitii speciale, derogatorii de la regula instituita in alin.1 al textului si cuprinse in art. 5 alin.3 din OUG nr. 83/2014, potrivit carora, pentru aceasta categorie „nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010”.

Nu se poate retine ca prin aplicarea dispozitiilor art.5 alin (3) din OUG nr.83/2014 se instituie o  discriminare fata de ceilalti functionari publici. In acest sens, in jurisprudenta Curtii Constitutionale (CCR, decizia nr.201 din 7 aprilie 2016, publicata in M.Of. nr.483 din 23 iunie 2016) s-a retinut ca  art. 56 din Legea nr. 188/1999 prevede urmatoarele modalitati de ocupare a functiei publice: promovare, transfer, redistribuire, recrutare si alte modalitati prevazute expres de lege. De asemenea s-a mai retinut de instanta constitutionala ca fiecare functie publica, atat in reglementarea anterioara Legii-cadru nr. 284/2010, cat si dupa intrarea in vigoare a acesteia, este supusa unor diferentieri ce corespund sistemului de evolutie gradata in cariera a functionarului public, diferentieri ce tin cont atat de performantele inregistrate in timp de acesta, cat si de vechimea sa in functie. Astfel, potrivit legislatiei anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, anume a Legii-cadru nr. 330/2009, in cadrul fiecarei functii de executie se distingeau 4 grade - asistent, principal si superior si debutant -, iar pentru fiecare grad, cu exceptia celui de debutant, existau 3 trepte de salarizare. De asemenea, in cadrul fiecarei trepte de salarizare, existau cinci gradatii in functie de vechimea in munca. Prin urmare, o persoana care avansa in cariera de functionar public urma sa parcurga toata aceasta succesiune de grade, trepte si gradatii, pornind de la nivelul inferior catre cel superior. Asa fiind, persoanele nou-incadrate ori promovate intr-o functie publica de executie nu puteau primi un salariu superior treptei 3 de salarizare, de vreme ce aceasta era prima treapta de salarizare intr-o functie cu un anumit grad, iar avansarea in treptele superioare se facea numai dupa indeplinirea unor criterii de performanta profesionala individuala si vechime in treapta de salarizare [art. 7 alin. (2) si (3) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009].

S-a concluzionat de instanta constitutionala modalitatea de determinare a cuantumului  drepturilor salariale se face, in prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare anului 2010, iar pentru determinarea salariului functionarilor publici nou-incadrati sau promovati pe functie se ia ca punct de reper cuantumul drepturilor salariale ce corespundea treptei trei de salarizare, asa cum era acesta stabilit in anul 2010, chiar daca, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, dispozitiile referitoare la salarizarea pe trepte a functionarilor publici au fost abrogate.

Pentru aceste considerente, in baza art. 496 C.proc.civ. Curtea a  admis recursul, a casat sentinta si pe fond a respins cererea.