Inculpati minori cu majori. Publicitatea sedintei de judecata. Nulitate absoluta.

 

Cod procedura penala, art. 486, art. 290 si art. 197 alin. 2

 

Judecarea unei cauze de catre instanta de fond, cu incalcarea principiului publicitatii sedintei de judecata, in conditiile in care inculpatul minor a fost trimis in judecata impreuna cu un inculpat major, atrage nulitatea absoluta a hotararii, conform art. 197 alin. (2) si (3) C. proc. pen. - nulitate ce nu poate fi inlaturata in niciun mod si care poate fi invocata in orice stare a procesului, luandu-se in considerare chiar din oficiu - cu consecinta casarii hotararii si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta. Sanctiunea nulitatii se aplica chiar daca numai o parte a judecatii s-a desfasurat cu nerespectarea principiului publicitatii.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 845 din 12 iunie 2013.

 

Prin sentintei penale nr. 144 din 15 februarie 2013 pronuntata de Judecatoria Buzau, prin care s-au hotarat urmatoarele:

In baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2

¹

lit.a, c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. A., in prezent aflat in Penitenciarul Focsani, la pedeapsa de 7 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, in data de 08.08.2012.

 Totodata, in temeiul art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal si art. 37 lit. b Cod penal, acelasi inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, in data de 08.08..2012.

Potrivit disp. art. 33 lit. a - art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare.

In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada retinerii si arestarii preventive, de la 10.08.2012 la zi, iar in temeiul art. 350 Cod procedura penala s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului, conform M.A.P. nr.66/ 10.08.2012.

Conform disp. art. 71 alin.2 Cod pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b Cod pen., pe durata executarii pedepsei inchisorii.

Prin aceeasi sentinta, in baza art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2

¹

lit.a,c Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a - art. 76 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul O.C.T., in prezent aflat in Arestul I.P.J. Buzau, la pedeapsa de 2 ani  inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie, in data de 08.08.2012.

Totodata, in temeiul art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a - art. 76 lit.c Cod penal, acelasi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, in data de 08.08.2012.

Potrivit disp. art. 33 lit. a - art. 34 alin.1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare.

 In baza art. 71 alin.2 Cod pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, b Cod pen., pe durata executarii pedepsei inchisorii, dupa implinirea varstei de 18 ani.

Conform art. 110, cu referire la art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata unui termen de incercare de 4 ani.

In baza art. 359 Cod procedura penala cu referire la art. 110

¹

alin.2 Cod penal s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor prevazute de art. 83 Cod penal.

              De asemenea, in temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

             S-a constatat ca inculpatul este arestat preventiv in alta cauza.             

Pentru a hotari astfel, prima instanta, pe baza actelor si lucrarilor cauzei, a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau nr. 4489/P/2012, din 29.08.2012, inregistrat la aceasta instanta la data de 31.08.2012, sub nr. 24674/200/2012, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor B.A., pentru savarsirea infractiunilor de violare de domiciliu si talharie, fapte prevazute si pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal si art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2

¹

lit. a si c Cod penal, cu aplicarea art. 75, lit. c Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal si art. 33 lit. a Cod penal si O.C.T, pentru savarsirea infractiunilor de violare de domiciliu si talharie, fapte prevazute si pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal si art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2

¹

lit. a si c Cod penal, cu aplicarea art. 99 si art. 33 lit. a Cod penal.

In actul de sesizare a instantei, s-a retinut ca, in noaptea de 08.08.2012, in jurul orelor 03.00, inculpatii B.A. si O.C.T. au patruns, fara drept, in locuinta partii vatamate L. P., de unde au sustras mai multe bunuri  in valoare de aproximativ 1000 lei si au intrebuintat acte de violenta impotriva partii vatamate pentru a-si asigura scaparea.

In cursul judecatii, inculpatii au fost audiati, inculpatii nerecunoscand faptele in conditiile prevazute de art. 320

¹

Cod proc. pen., nefiind, astfel, incidente aceste prevederi legale.  

               Analizand intregul material probator administrat in cauza, respectiv: actul de sesizare; proces-verbal de cercetare la fata locului si planse fotografice; declaratiile partii vatamate; proces-verbal de predare-primire bunuri; proces-verbal de ridicare inscrisuri; inscrisuri privind provenienta bunurilor sustrase; fisa de cazier judiciar a inculpatului B.A.; declaratiile numitului C. F.; declaratiile persoanei vatamate L. T.; declaratiile martorilor asistenti; proces-verbal de efectuare a perchezitiei domiciliare, planse fotografice, CD-uri, corpuri delicte; proces-verbal de predare-primire bunuri; proces-verbal; act stare civila; act medical O.C.T.; declaratiile inculpatului B. A.; declaratiile inculpatului O.C.T.; alte inscrisuri cu valoare probatorie,  prima instanta a retinut urmatoarele:

Partea vatamata L. P. locuieste in aceeasi curte cu fratele sau L. T., dar in imobile(corpuri cladire) diferite, din municipiul Buzau, jud. Buzau.

Inculpatul minor O.C.T. locuieste in imobilul inculpatului B.A., din luna iunie a anului 2012, cunoscandu-l pe acesta relativ recent, de cateva luni de zile, intrucat a locuit o perioada la Caminul CP2 de pe strada S.

In ziua de 07.08.2012, in urma discutiilor purtate de  catre inculpatul O.C.T. cu inculpatul B. A., acesta din urma i-a propus sa sustraga un laptop din locuinta vecinului lor, L.T.

Astfel, in jurul orelor 03.00, cei doi s-au deplasat pe strada S., la aproximativ cinci case distanta de imobilul in care locuiau, intrucat cunosteau ca, atat partea vatamata, cat si fratele sau, sunt plecati de la domiciliu.

In momentul in care au plecat de la domiciliul inculpatului B.A., acesta a luat cu el o pereche de manusi de culoare alb cu verde, o lanterna si o sacosa.

Aflati in fata curtii in care se aflau cele doua imobile, au observat ca poarta  de acces era incuiata, moment in care inculpatul B.A. si-a pus manusile si a tras zavorul cu care era asigurata poarta.

Cei doi au intrat in curtea locuintei numitului L. P. si au observat ca un geam  al locuintei acestuia era spart.

In aceste conditii, inculpatul B. A. a dezasigurat fereastra, patrunzand in imobil, fiind urmat de inculpatul O.C.T..

In incaperea in care au patruns au observat un televizor LCD marca „Samsung”, cu carcasa de culoare neagra, pe care inculpatul B. A. l-a introdus in sacosa pe care o luase de la locuinta sa, sacosa pe care i-a inmanat-o inculpatului O.C.T..

Din aceeasi incapere, B A a luat un receiver si cablurile aferente acestuia, un telefon mobil marca „Motorola”, de culoare roz, care se afla intr-o husa, un telefon mobil marca Nokia si incarcatorul aferent, telecomanda televizorului si le-a introdus intr-o alta sacosa, pe care a luat-o din locuinta partii vatamate.

Dupa aproximativ 30 de minute de la momentul patrunderii, cei doi au observat ca in curtea in care se afla imobilul a patruns o persoana, care, observand lumina in imobil, a inceput sa-l strige pe L. P..

Inculpatul B. A. a stins lanterna, cei doi asteptand sa vada ce face persoana respectiva, pe care au identificat-o ca fiind L. T..

Intrucat nu i-a raspuns nimeni, numitul L. T. a realizat imprejurarea ca in imobil se afla persoane straine, motiv pentru care s-a deplasat catre imobilul sau pentru a lua un bat, intorcandu-se ulterior la imobilul fratelui sau.

In momentul in care cei doi au observat ca numitul L. T. se apropie de locuinta fratelui sau, inculpatul B. A. s-a deplasat intr-o alta incapere din care a luat mai multe farfurii si cani, a deschis cu ajutorul cheilor care se aflau langa televizor usa de acces catre curte si a inceput sa arunce cu aceste obiecte catre L. T., una din cani chiar lovindu-l in mana   stanga, pe care a ridicat-o spre a evita   sa fie lovit in cap.

Totodata, si inculpatul O.C.T. a aruncat cu farfurii spre L. T..

Fiindu-i frica, numitul L. T. a fugit pe strada, asteptand ca cei doi sa paraseasca imobilul, deplasandu-se la locuinta unui vecin de la telefonul caruia a apelat serviciul 112.

Dupa ce L. T. a parasit curtea, cei doi au parasit imobilul prin spatele casei, ajungand la domiciliul lui B. A., unde au depozitat bunurile sustrase, in camera in care dormea inculpatul, in partea dreapta a usii.

Prima instanta a retinut ca la data de 10.08.2012, la domiciliul inculpatului B. A. a fost efectuata o perchezitie domiciliara, unde, intr-una din camerele imobilului, in coltul din dreapta, au fost gasite doua sacose din rafie de culoare alba, in aceste sacose aflandu-se televizorul LCD marca Samsung cu carcasa de culoare neagra, seria B32373HR, cablurile de alimentare aferente, un telefon mobil marca  „Motorola”, seria IMEI 356382041773823, un receiver UPC  si mai multe cabluri de alimentare, o telecomanda aferenta televizorului, o husa de telefon mobil si un incarcator de  telefon mobil marca „Nokia”.

La dosarul cauzei a fost depusa de catre partea vatamata o factura fiscala din care rezulta ca la data de 12.04.2012, partea vatamata a achizitionat acest  televizor, model LCD 22 Samsung LE22D450, iar la fila 88 din dosar se afla plansa fotografica in care este evidentiat televizorul gasit in locuinta lui BA, pe spatele acestuia aflandu-se o eticheta pe care este inscriptionata seria si tipul televizorului care corespunde cu cel indicat in factura prezentata.

Langa bunurile sustrase a fost gasita si o pereche de manusi verde cu alb, iar in sifonier a fost gasit un tricou de culoare verde, avand inscriptia „nr. 7”.

Una din cele doua sacose avea inscriptia „NI P”, iar partea vatamata L. P. a sustinut ca a fost luata de cei doi din locuinta sa.

La data de 20.08.2012 au fost restituite catre partea vatamata L. P. bunurile sustrase din locuinta acestuia, mai putin un telefon mobil marca  „Nokia”, care nu a fost gasit cu ocazia efectuarii  perchezitiei domiciliare.

Fiind audiat, inculpatul B. A. nu a recunoscut savarsirea infractiunilor retinute in sarcina sa, mentionand ca bunurile gasite in locuinta sa au fost cumparate de aproximativ un an de zile, fara a avea documente de provenienta ale acestora.

Din procesul-verbal de perchezitie domiciliara mai rezulta si imprejurarea ca inculpatul B. A. a incercat sa fuga din locuinta sa in momentul patrunderii organelor de politie, motiv pentru care s-a folosit forta pentru imobilizarea sa, aspecte  confirmate si de catre martorul asistent I. G. C..

Inculpatul O.C.T. a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, iar in declaratiile date in fata organelor de politie in data de 10.08.2012 l-a indicat ca autor al faptei si pe B. A. Ulterior, la data de 22.08.2012, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala acesta a revenit asupra declaratiilor date initial si-a  mentinut pozitia de recunoastere a participarii sale la savarsirea faptelor, dar a precizat ca fapta a savarsit-o impreuna cu numitul C. F. si nu cu inculpatul  B. A., precizand faptul ca organele de politie au exercitat amenintari asupra sa pentru a-l indica  ca  autor si pe B. A.

Prima instanta a motivat ca declaratiile cele mai apropiate de adevar, care reflecta faptele asa cum s-au petrecut, sunt cele date imediat dupa producerea unui eveniment si pot fi calificate ca fiind cele mai plauzibile. Judecatorul fondului  nu trebuie sa omita sa examineze declaratiile din cursul urmaririi penale, rezumandu-se sa aprecieze ca fiind conforme realitatii doar declaratiile date ulterior, in fata instantei, nu trebuie sa realizeze o analiza trunchiata si selectiva a materialului probator, iar in conditiile in care nu exista nici un argument si nici o explicatie logica si credibila care sa motiveze revenirea asupra primelor declaratii si optiunea  pentru relatarea unei alte situatii de fapt care nu rezista criticilor, sa analizeze cu atentie aceasta situatie,  sa realizeze o examinare aprofundata a tuturor mijloacelor de proba, administrate in decursul procesului, prin coroborarea acestor mijloace de proba intre ele pentru a verifica realitatea sustinerilor partilor, martorilor.

Instanta de fond a retinut ca potrivit art.63 alin.2 Cod procedura penala, probele nu au valoare mai dinainte stabilita, iar aprecierea acestora se realizeaza de catre organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului, iar atata vreme cat nu s-a facut dovada intrebuintarii unor mijloace interzise de catre lege la administrarea probelor din cursul urmaririi penale, nu exista nici un motiv justificat pentru inlaturarea fortei probante a acestora si conferirea de forta probanta deplina exclusiv probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti.

Astfel, prima instanta a constatat ca in drept, faptele comise de catre inculpati, cum au fost expuse, constand in aceea ca, in noaptea de 08.08.2012, in jurul orelor 03.00, au patruns, fara drept, in locuinta partii vatamate L. P., de unde au sustras mai multe bunuri in valoare de aproximativ 1000 lei si au intrebuintat acte de violenta impotriva partii vatamate L. T., pentru a-si asigura scaparea, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de violare de domiciliu si talharie, fapte prevazute si pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal si art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2

¹

lit. a si c Cod penal; cu aplicarea art. 75, lit. c Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal si art. 33 lit. a Cod penal in cazul lui B. A. si cu aplicarea art. 99 si art. 33 lit. a Cod penal, in cazul inculpatului minor O.C.T..

Retinand si vinovatia inculpatilor (intentie directa), in baza coroborarii probelor administrate in cauza, analizate mai sus, instanta de fond i-a condamnat pe acestia, la stabilirea si dozarea pedepselor avand in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa ce incrimineaza si sanctioneaza faptele, dispozitiile legale speciale privind minoritatea si cele privind starea de recidiva, imprejurarile comiterii acestora, gradul ridicat de pericol social al faptelor relevat de modalitatea de comitere a faptelor, impreuna, de un inculpat major cu unul minor, lesne de influentat de catre primul (inculpatul major l-a atras pe minor in actul infractional), date fiind relatiile dintre ei, in baza unei intelegeri prealabile, pe timp de noapte, prin efractie si prin intrebuintarea de acte de violenta, pentru a-si asigura scaparea, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana inculpatilor, care au disimulat realitatea faptica, denaturand adevarul, inculpatul B. A., negand orice participatie, nu a cooperat cu organele judiciare, din fisa de cazier judiciar aflata la dosar rezultand ca acesta  figureaza in evidente cu antecedente penale, mai exact este recidivist (a fost condamnat pentru savarsirea de infractiuni indreptate impotriva patrimoniului, conform fisei de cazier judiciar acesta suferind un numar de patru condamnari; din cuprinsul fisei de cazier judiciar rezulta ca faptele din cauza de fata sunt savarsite in stare de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit.b C.pen, care este atrasa de condamnarea dispusa prin sentinta penala nr. 677/17 07 2007 a Judecatoriei Buzau, ramasa definitiva prin decizia nr.1012/28.11.2007 a Curtii de Apel Ploiesti, condamnare din care a fost eliberat conditionat prin sentinta penala 698/2010 a Judecatoriei Focsani, cu un rest ramas neexecutat de 735 zile), in timp ce inculpatul minor nu figura, la data faptelor, cu antecedente, era infractor primar, a recunoscut ca a comis faptele, le-a regretat; cu privire la minor instanta are in vedere si constatarile si evaluarile din referatul intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Buzau.

In baza situatiei de fapt si de drept retinute, instanta i-a condamnat pe inculpati.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, inculpatii B.A. si O.C.T.  care au criticat solutia primei instante pentru motive de nelegalitate si netemeinicie fara a arata in scris motivele pentru care au promovat aceasta cale de atac, astfel cum cer disp. art. 385

¹⁰

alin. 1 si 2 Cod proc. penala.

Cu ocazia dezbaterilor, recurentul-inculpat B.A., prin aparatorul desemnat din oficiu, a aratat ca

se considera nevinovat, la dosarul cauzei neexistand probe din care sa rezulte vinovatia sa, declaratiile martorilor fiind contradictorii.

Despre partea vatamata L. T. s-a aratat ca aceasta initial a declarat ca i-a vazut pe inculpatii  B.A. si O.C.T., iar ulterior a revenit asupra acestei declaratii, aratand ca i-a vazut pe B.A. si C. F.. Partea vatamata era in stare de ebrietate, existand astfel un dubiu cu privire la cele vazute de aceasta. Mai mult, inculpatul O.C.T. a declarat ca a comis fapta impreuna cu numitul C.F. si nu cu inculpatul B.A..

In motivarea sentintei s-a mentionat ca s-au gasit anumite bunuri la domiciliul inculpatului B.A., insa acest lucru se explica prin faptul ca cei doi, C. F. si O.C.T., au locuit la domiciliul acestuia.

Despre persoana inculpatului s-a aratat ca acesta a fost condamnat doar pentru ca este recidivist, la dosarul cauzei neexistand probe care sa-l incrimineze. Din actele depuse la aceasta data la dosarul cauzei rezulta ca acesta s-a aflat in refuz de hrana si refuz pentru examinarea sa medicala. S-a solicitat achitarea acestuia potrivit dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. penala, intrucat faptele nu au fost savarsite de inculpat.

  Recurentul-inculpat O.C.T., prin aparatorul desemnat din oficiu, a criticat sentinta primei instante pentru netemeinicie, invocand, in esenta, gresita individualizare a pedepsei, in raport de dispozitiile art. 72 Cod penal, aratand ca a recunoscut comiterea faptelor la instanta de fond si nu are antecedente penale, motiv pentru care apreciaza ca se putea face aplicarea dispozitiilor art. 86

¹

Cod penal, scopul pedepsei putand fi atins si fara executarea acesteia in regim privativ de libertate.

  Curtea, examinand hotararea recurata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, conform art.385

⁶

alin. Cod procedura penala, constata ca recursurile declarate in cauza, sunt fondate, insa pentru alte motive decat cele invocate de recurentii, fiind incident cazul de casare prevazut de 385

⁹

pct. 4 Cod procedura penala, luat in considerare din oficiu.

      Astfel Curtea releva ca, in Titlul II, Capitolul I „Dispozitii generale” din Partea speciala a Codului de procedura penala sunt prevazute, in art. 287 - 312, o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de baza ale fazei de judecata si care asigura realizarea acestui tip de activitate procesuala in conditii de obiectivitate si impartialitate. Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea si oralitatea.

Publicitatea sedintei de judecata este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, intrucat asigura, pe de o parte, punerea in valoare a celorlalte principii ale activitatii de judecata (nemijlocirii, contradictorialitatii, rolului activ al instantei), iar, pe de alta parte, da siguranta faptului ca instanta de judecata, in intreaga ei activitate, respecta toate garantiile procesuale prevazute pentru parti si ceilalti participanti la proces, in vederea aflarii adevarului, oferind societatii posibilitatea exercitarii unui control permanent asupra infaptuirii justitiei.

Consacrarea acestui principiu este asigurata de dispozitiile art. 6 paragraful 1 din  Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar pe plan intern, de dispozitiile constitutionale ale art. 127, respectiv de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta acestui principiu procesual, aratand ca art. 6 paragraf 1 din Conventie impune, ca o conditie distincta a unui proces echitabil, publicitatea acestuia - „Fiecare persoana are dreptul la judecarea in mod public”. In consecinta, Curtea a statuat ca publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se refera art. 6 paragraf 1 are ca scop protejarea justitiabililor impotriva unei „justitii secrete”. Prin transparenta pe care o asigura administrarii justitiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajuta la realizarea obiectivului esential - derularea unui proces echitabil in deplina concordanta cu principiile fundamentale ale oricarei societati democratice.

In materia administrarii justitiei penale, acest principiu este consacrat de dispozitiile art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen.. Importanta sa, atat ca drept individual al acuzatului, cat si ca garantie procesuala este reflectata de dispozitiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care instituie sanctiunea nulitatii absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicitatii sedintei.

De la acest principiu, in procesul penal sunt recunoscute o serie de exceptii, respectiv o publicitate mediata, reprezentativa sau simbolica, restransa la o anumita categorie de persoane (opusa publicitatii populare care este generala si nelimitata). Aceste exceptii au, fie un caracter de maxima generalitate (art. 290 alin. 2 C. proc. pen. - daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta ... poate declara sedinta secreta), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. 2 C. proc. pen. - sedinta separata, nepublica in cadrul procedurii cu inculpati minori). Datorita caracterului lor derogator, aceste exceptii sunt intotdeauna mentionate expres in dispozitiile legale, neputand fi deduse pe cale de interpretare.

Problema de drept care se ridica si care, de altfel, a fost evidentiata de speta de fata, vizeaza caracterul public sau nepublic al sedintei de judecata, in ipoteza in care un inculpat major, care se judeca in sedinta publica, a fost trimis in judecata, in aceeasi cauza, impreuna cu un inculpat minor care, potrivit art. 485 alin. 2 C. proc. pen. , se judeca in sedinta separata, nepublica.

Raportat la regula potrivit careia exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare, fiind prevazute expres, Curtea apreciaza ca dispozitiile art. 485 alin. 2 C. proc. pen., privind nepublicitatea sedintei de judecata, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie si la alte situatii pe care norma juridica respectiva nu le prevede.

Aceasta interpretare este intarita de dispozitiile art. 486 C. proc. pen., potrivit carora, atunci cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, dispozitiile speciale derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc. pen., care prevad judecarea inculpatului minor in sedinta nepublica, nu isi mai gasesc concretizarea, aplicandu-se procedura obisnuita, respectiv cea a judecarii cauzei in sedinta publica.

In cauza, din examinarea incheierilor din 25.10.2012, 22.11.2012, 20.12.2012, 17.01.2013 si 14.02.2013 (cand au avut loc dezbaterile), rezulta ca sedintele de judecata au fost lipsite de publicitate, fara a fi declarate secrete potrivit art. 290 alin. 2 Cod proc. pen., contrar textelor de lege mentionate.

Fata de cele expuse mai sus, Curtea constata ca judecarea prezentei cauze, de catre instanta de fond, cu incalcarea principiului publicitatii sedintei de judecata, in conditiile in care inculpatul minor a fost trimis in judecata impreuna cu un inculpat major, atrage nulitatea absoluta a hotararii, conform art. 197 alin. (2) si (3) C. proc. pen. - nulitate ce nu poate fi inlaturata in niciun mod si care poate fi invocata in orice stare a procesului, luandu-se in considerare chiar din oficiu - cu consecinta casarii hotararii si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Sanctiunea nulitatii se aplica chiar daca numai o parte a judecatii s-a desfasurat cu nerespectarea principiului publicitatii.

Avand in vedere cele mentionate mai sus, Curtea, in conformitate cu prevederile art. 385

¹⁵

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpatii B.A. si O.C.T., impotriva sentintei penale nr. 144 din 15 februarie 2013 pronuntata de Judecatoria Buzau, pe care o va casa in totalitate si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru solutionarea acesteia cu respectarea dispozitiilor privind publicitatea sedintei de judecata, urmand ca instanta de fond sa analizeze si celelalte motive invocate de inculpati.

Totodata, Curtea, constata ca masura arestarii preventive a inculpatului

B. A. a fost luata cu respectarea dispozitiilor legale in materie, prin incheierea nr.49 din data de 10 august 2012 pronuntata de Judecatoria Buzau, conform disp. art. 149

¹

Cod procedura penala, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr.66/10.08.2012. Masura a fost mentinuta de instanta prin incheieri ulterioare in baza art. 300

¹

si 300

²

rap. la 160

^b

alin. 3 Cod procedura penala.

S-a retinut ca inculpatul a savarsit cu intentie infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce rezulta cu certitudine din modalitatea concreta a savarsirii faptelor, dar si din imprejurarea ca inculpatul nu este la primul conflict cu legea penala.

De asemenea, se constata ca temeiurile care au impus arestarea preventiva a inculpatului se mentin si impun si in prezent judecarea inculpatului in stare de arest preventiv.

Asa cum s-a aratat anterior, inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat pentru comiterea infractiunilor de talharie si violare de domiciliu, fapte deosebit de grave, sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. Avand in vedere natura si gravitatea faptelor comise, imprejurarile comiterii acestora, dar si persoana inculpatului care nu este infractor primar, in antecedentele sale existand un numar de 4 condamnari pentru savarsirea de infractiuni indreptate impotriva patrimoniului, iar faptele deduse judecatii sunt savarsite in stare de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit.b) Cod penal, care este atrasa de condamnarea dispusa prin sentinta penala nr. 677/17 07 2007 a Judecatoriei Buzau, ramasa definitiva prin decizia nr.1012/28.11.2007 a Curtii de Apel Ploiesti, condamnare din care a fost eliberat conditionat prin sentinta penala 698/2010 a Judecatoriei Focsani, cu un rest ramas neexecutat de 735 zile.

Asa fiind, Curtea apreciaza ca se impune mentinerea starii de arest preventiv a acestuia, pericolul social concret pentru ordinea publica nefiind diminuat pana la acest moment.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica, Curtea are vedere si temerea ca lasat in libertate inculpatul ar putea sa comita si alte fapte penale, precum si gradul de pericol social deosebit, rezonanta sociala a faptelor penale comise de inculpat, mai ales in randul comunitatii din care provine.

Totodata, instanta retine ca mentinerea masurii arestarii preventive fata de inculpatul BA este in concordanta si cu prevederile art.5 paragraful 1lit.a) din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.

In privinta inculpatului  O.C.T.
,
Curtea a luat act ca acesta este arestat in alta cauza.

 

 (Judecator Daniel Dinu)