Incetarea contractului individual de munca prin acordul partilor pe perioada derularii procedurii de concediere colectiva

Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 55, art. 58, art. 65 - art. 74

Conform art. 55 si art. 58 coroborat cu art. 65 - art. 74 din Codul muncii, incetarea contractului individual de munca ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea, este o modalitate distincta de incetare a contractului individual de munca, care nu poate fi confundata cu incetarea acestuia ca urmare a vointei unilaterale a angajatorului, manifestata in cazul concedierii colective, chiar daca acordul partilor intervine in timpul procedurii de concediere colectiva, respectiv dupa comunicarea preavizului catre salariat, dar la o data anterioara implinirii termenului de preaviz.

Un astfel de salariat nu se afla in situatia juridica a unei persoane concediate pentru motive care nu tin de persoana sa si nu poate beneficia de compensatiile prevazute in contractul colectiv de munca in favoarea salariatilor concediati pentru motive care nu tin de persoana lor, nefiind discriminat in raport cu salariatii al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a concedierii colective si care au incasat o astfel de compensatie, intrucat situatiile lor juridice nu sunt identice. Scopul compensatiei reglementata de contractul colectiv de munca de la nivelul angajatorului consta in compensarea pierderii venitului salarial de catre persoanele disponibilizate din motive neimputabile lor si asigurarea sumelor necesare subzistentei acestora pe perioada imediat urmatoare concedierii colective si pana la gasirea unui nou loc de munca.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 955 din 7 iulie 2015, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 152/12.03.2015, pronuntata in dosarul nr. 5551/108/2014, Tribunalul Arad a admis actiunea civila formulata de reclamanta B.M.A. in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare Bucuresti si Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare - Filiala Arad si a obligat paratele la plata unei compensatii echivalente a 7 (sapte) salarii de baza, suma actualizata cu indicele de inflatie, precum si la plata dobanzii legale incepand cu data de 22.12.2011 si pana la data platii efective, fara a acorda cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamanta a fost angajata a societatii parate, iar la data de 29.11.2011, prin preavizul nr. 3557, i s-a adus la cunostinta ca, urmare a desfiintarii ANIF R.A., s-au desfiintat toate locurile de munca, aceasta conducand la concedierea colectiva a tuturor salariatilor. Conform art. 75 alin. (1) din Codul muncii, i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucratoare, la expirarea acestuia, incetandu-i contractul individual de munca.

Prin Decizia nr. 73/22.12.2011, reclamantei i-a incetat contractul individual de munca, in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, republicat, determinat de desfiintarea locului de munca si a postului ocupat si urmare a cererii sale.

La data concedierii, respectiv a incetarii contractului individual de munca urmare a desfiintarii efective a postului, reclamanta beneficiaza de toate drepturile conferite de legislatia in vigoare, precum si de compensatia echivalenta a 7 salarii de baza, prevazuta art. 12 alin. (3) din Cap. II la contractul colectiv de munca la nivel de ANIF R.A. pentru anii 2009-2010, cu modificarile si completarile ulterioare.

In luna noiembrie 2011, a avut loc o concediere colectiva, in urma aplicarii Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011, comunicandu-i-se reclamantei preavizul de 20 zile lucratoare, in care se arata ca desfiintarea Administratiei Nationala a Imbunatatirilor Funciare RA, conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011, conduce la desfiintarea tuturor locurilor de munca la ANIF R.A. si la concedierea colectiva a salariatilor ANIF R.A. In acest sens, conducerea Administratiei Nationala a Imbunatatirilor Funciare R.A. a initiat procedura de concediere colectiva, prevazuta la art. 65-80 din Codul muncii, republicat.

Prin Decizia nr. 57/21.12.2011, incepand cu data de 22.12.2011, reclamanta a fost reangajata, in postul de consilier la Biroul Financiar - Contabilitate, in cadrul Filialei de Imbunatatiri Funciare Arad a Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare, incheindu-se contract individual de munca pe durata nedeterminata.

Dreptul reclamantei la plata compensatiilor, intemeiat pe dispozitiile art. 12 pct. 3 din contractul colectiv de munca, s-a nascut la momentul incetarii raporturilor de munca, incetare comunicata acesteia prin preavizul nr. 3557/29.11.2011, decizia de incetare producand efecte cu caracter definitiv, in conditiile necontestarii ei de catre salariat.

Clauza stabilita de catre partenerii sociali din contractul colectiv de munca nu prevede o conditionare a recunoasterii dreptului salariatului la plata compensatiei, in functie de o eventuala reincadrare, astfel ca sustinerile paratei din acest punct de vedere nu pot fi primite.

Este cert ca raporturile de munca dintre reclamanta si Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare R.A. au incetat la data stabilita prin decizie, astfel ca salariata a dobandit dreptul la plata compensatiei.

Angajarea ulterioara a reclamantei in cadrul Agentiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare nu prezinta relevanta pentru obiectul litigiului dedus judecatii, deoarece au luat nastere alte raporturi de munca, distincte. Cea de a doua angajare s-a realizat independent de calitatea reclamantei de fosta salariata a Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A., pe baza de concurs, selectarea personalului fiind efectuata in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 286/2011, cu precizarea ca la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant a avut posibilitatea sa participe orice persoana care indeplineste conditiile generale si conditiile specifice stabilite prin fisa postului pentru ocuparea respectivei functii contractuale.

Faptul ca parata nu a preluat personalul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A., in limita numarului maxim de posturi prevazute de art. 1 alin. (2) si alin. (4), deoarece deveneau aplicabile dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 286/2011, nu inlatura obligatia paratei de plata a compensatiei, cata vreme s-a optat pentru modalitatea de reorganizare reglementata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011, ceea ce a presupus desfiintarea Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A. si infiintarea Agentiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare Bucuresti, cu o noua structura de organizare si functionare.

Daca s-ar accepta apararea paratei referitoare la faptul ca reclamantei i-a incetat contractul de munca in temeiul art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003, modificata si completata, urmare a cererii sale, si astfel nu are dreptul la plata unor sume compensatorii, s-ar ajunge la situatia producerii unor efecte diferite pentru salariatii aflati in aceeasi situatie juridica, ceea ce nu poate fi retinut, respectiv ca un salariat care s-ar fi reangajat la un alt angajator sa poata beneficia de plata compensatiei, in timp ce reclamanta care s-a angajat, ulterior, la Agentia Nationala a Imbunatatirilor Funciare, sa nu incaseze compensatia, desi cele doua ipoteze sunt identice, deoarece parata a fost infiintata prin Ordonanta Guvernului nr. 82/2011, functionand ca persoana juridica distincta de Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare R.A.

Conform art. 3 alin. (2) din actul normativ anterior enuntat, la data incheierii protocolului de predare-preluare a patrimoniului, Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare s-a desfiintat.

Din adeverinta nr. 2443/08.10.2014, rezulta ca reclamanta avea un salariu lunar de baza, la data de 22.12.2011, data incetarii contractului de munca, de 2.047 lei.

In ceea ce priveste inopozabilitatea clauzelor contractului colectiv de munca, critica paratei a fost inlaturata, deoarece, chiar daca nu a fost parte semnatara a contractului colectiv de munca, parata, preluand patrimoniul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare, desi functioneaza ca o persoana juridica nou infiintata, subsecvent a preluat si obligatiile stabilite prin contractul colectiv de munca, ce decurg din concedierea colectiva, obligatii ce nu au fost aduse la indeplinire pana la momentul incheierii protocolului, respectiv desfiintarii Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare, de catre aceasta din urma persoana juridica, in calitate de fost angajator.

Conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii,republicat, intarzierea la plata a salariului atrage obligatia angajatorului de a plati daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatei, fiind intemeiata cererea reclamantei de obligare la plata dobanzii legale aferente de la data scadentei si pana la stingerea efectiva a debitului, reprezentand prejudiciul produs prin neplata salariului la termenul prevazut in contractul individual de munca.

Prin incheierea de indreptare a erori materiale pronuntata la data de 16.04.2015, in dosarul nr. 5551/108/2014, Tribunalul Arad a respins cererea de indreptare formulata de catre reclamanta B.M.A. in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare Bucuresti si Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare - Filiala Arad, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta incheiere, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 442 din Codul de procedura civila, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere, instanta pronuntandu-se printr-o incheiere data in camera de consiliu, partile fiind citate numai daca instanta socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.

Prin cererea de indreptare, reclamanta a solicitat indreptarea hotararii cu privire la consemnarea sustinerilor cuprinse in motivarea actiunii si a sustinerilor din raspunsului la intampinare, sustineri care nu se regasesc in considerentele hotararii, dupa cum sustine reclamanta.

Prima instanta a constatat ca, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura civila, hotararea va cuprinde in considerentele acesteia „sustinerile pe scurt ale partilor”, ceea ce inseamna ca instanta nu este datoare sa copieze cuvant cu cuvant motivarea actiunii introductive de instanta si nici ceea ce reclamanta a scris in raspunsul la intampinare, ci trebuie sa faca un rezumat al acestora, aratand pe scurt care au fost motivele actiunii si ceea ce s-a sustinut in raspunsul la intampinare.

Aceasta redare pe scurt a sustinerilor partilor, respectiv ceea ce a sustinut reclamanta prin actiunea introductiva de instanta si prin raspunsul la intampinare, se regaseste in considerentele hotararii.

De asemenea, s-a hotarat in practica judiciara ca instanta nu trebuie sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti pentru sustinerea pretentiilor si apararilor pe care le-au formulat, ci poate sa grupeze argumentele partilor pentru a le raspunde in cuprinsul unui considerent comun.

Prin urmare, instanta a consemnat pe scurt, in considerentele hotararii a carei indreptare se solicita, motivele actiunii si ceea ce a sustinut reclamanta in raspunsul la intampinare, astfel incat cererea de indreptare este neintemeiata.

Impotriva sentintei civile nr. 152/12.03.2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5551/108/2014, parata Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare Bucuresti a declarat apel, in termenul legal, solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a hotarari apelate, in sensul respingerii actiunii reclamantei. In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca hotararea apelata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fara a se tine seama de probatoriul cu inscrisuri administrat in cauza.

Instanta de fond a concluzionat gresit asupra situatiei de fapt si de drept, deoarece, conform deciziei nr. 73/22.12.2011, reclamanta a incetat raporturile de munca in temeiul art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003, modificata si completata, prin acordul partilor. Emiterea deciziei s-a facut in urma solicitarii exprese a reclamantei, asa cum rezulta din cererea nr. 3903/21.12.2011, anexata in copie cererii de apel. Prin urmare, raporturile de munca dintre angajator si salariat au incetat prin acordul partilor, Ia data de 22.12.2011, in urma cererii exprese a salariatei, in speta nefiind vorba despre o decizie de concediere.

Procedura concedierii colective a fost indeplinita cu respectarea dispozitiilor art. 6877 din Legea nr. 53/2003 si ale art. 11 alin. (2) din Cap. 11 la contractul colectiv de munca in vigoare la nivel de A.N.l.F. - R.A., dar nu a operat in situatia reclamantei, deoarece aceasta nu s-a numarat printre salariatii concediati, ci a incetat raporturile de munca prin acordul partilor, conform art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003, modificata si completata.

Reclamanta a fost angajata la Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare - Filiala Arad, in data de 22.12.2011, emitandu-se decizia de angajare nr. 55/2011, pe postul de consilier in cadrul Biroului Financiar - Contabilitate al Filialei de Imbunatatiri Funciare Arad.

Dispozitiile art. 11 pct. 6 si ale art. 12 pct. 3 din contractul colectiv de munca la nivel de A.N.I.F. - R.A., invocate de catre reclamanta, se aplica persoanelor care au incetat raporturile de munca in temeiul art. 65 alin. (1) si art. 68 din Codul muncii, iar nu reclamantei, care a incetat raporturile de munca prin acordul partilor si nu se poate prevala de acestea.

Desi s-au depus inscrisuri in probatiune, prima instanta nu a tinut cont de ele, retinand gresit situatia de fapt si de drept a reclamantei, careia nu i se pot acorda compensatii banesti, intrucat a incetat raporturile de munca prin acordul partilor.

In ceea ce priveste motivarea instantei de fond ca, in situatia neacordarii compensatiilor solicitate, „s-ar ajunge la situatia producerii unor efecte diferite pentru salariatii aflati in aceeasi situatie juridica”, parata a invocat decizia nr. 166/2014 si decizia nr. 271/2014, pronuntate de catre Curtea de Apel Bucuresti in spete similare, precum si hotararile pronuntate de catre Tribunalul Arad in dosarele nr. 171/2015, nr. 172/2015, nr. 174/2015 si nr. 175/2015, avand acelasi obiect, prin care s-au respins actiunile salariatilor care s-au gasit in aceeasi situatie cu reclamanta.

In drept, se indica dispozitiile art. 466, art. 470, art. 471 si art. 480 din Codul de procedura civila.

Reclamanta B.M.A. a formulat intampinare la apelul paratei, prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat prin raportare la prevederile art. 229 din Legea nr. 53/2003 si ale art. 148 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 11 pct. 6 din cap II la contractul colectiv de munca la nivel de A.N.I.F. - R.A., aplicabil la data concedierii.

In motivarea intampinarii se arata, in esenta, ca, cuantumul compensatiei a fost stabilit de catre partile semnatare ale contractului colectiv de munca in art. 12 alin.

3. , care prevede ca, la concedierea colectiva, fiecare salariat, odata cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensatie echivalenta cu 3 respectiv 7 salarii compensatorii in functie de vechimea sa „in sector”. In art. 12 pct. 1 din acelasi contract colectiv de munca, se reglementeaza compensatiile in cazul „concedierii din motive neimputabile”. Este evident, astfel, ca partile semnatare ale contractului colectiv de munca au inteles sa faca o distinctie clara intre cele doua notiuni.

In art. 11 din contractul colectiv de munca aplicabil este reglementata, cu caracter general, incetarea contractului individual de munca, inclusiv prin acordul partilor, la pct. 1 lit. b).

Astfel, notiunea de „disponibilizari de personal ca urmare a restructurarii si reorganizarii A.N.I.F. - R.A.” are un sens mai larg, incluzand orice situatie de incetare a contractului individual de munca, determinata de reorganizarea si restructurarea Agentiei.

Asadar, domeniul de aplicare al art. 11 pct. 6 se determina avand in vedere cauza care a determinat incetarea contractului individual de munca: reorganizarea si restructurarea A.N.I.F. - R.A., iar nu modalitatea de incetare raportata la existenta vointei partilor, astfel cum rezulta din art. 55 din Codul muncii.

Art. 11 pct. 6 din contractul colectiv de munca interpretat in corelare cu art. 12 din contractul colectiv de munca nu include concedierea, fiind aplicabil in alte situatii de incetare a contractului individual de munca, cata vreme aceasta este determinata de reorganizarea si restructurarea A.N.I.F. - R.A..

Contractul individual de munca al reclamantei a incetat prin acordul partilor, in conformitate cu art. 55 lit. b) din Codul muncii. Pentru a fi aplicabil art. 11 pct. 6 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate este necesar ca incetarea contractului individual de munca sa fi fost determinata de reorganizarea si restructurarea A.N.I.F. - R.A.. Decizia prin care a incetat contractual individual de munca al reclamantei a fost emisa tocmai „in vederea aplicarii dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011 privind unele masuri de organizare a activitatii de imbunatatiri funciare”. Parata nu contesta acest fapt.

Prin art. 1 alin. (1) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011 s-a stabilit ca, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a acestei ordonante de urgenta, se „infiinteaza Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare, institutie publica cu personalitate juridica, finantata din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, prin reorganizarea Administratiei Nationala a Imbunatatirilor Funciare R.A.

Astfel, incetarea contractului individual de munca al reclamantei a avut loc ca urmare a reorganizarii A.N.I.F. - R.A., fiind indeplinita conditia prevazuta de art. 11 pct. 6 din contractual colectiv de munca, in conditiile in care, anterior, reclamanta a primit un preaviz, prin care i se aducea la cunostinta ca va fi concediata urmare a desfiintarii tuturor locurilor de munca din cadrul A.N.I.F. - R.A., urmare a aplicarii Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011.

In toate inscrisurile se indica aplicarea contractului colectiv de munca incheiat la nivel

1. N.I.F. - R.A. pentru anii 2009-2010.

In consecinta, reclamantei ii sunt aplicabile dispozitiile art. 12 pct. 3 din contractual colectiv de munca, astfel cum prevede, in mod expres, art. 11 pct. 6 din acelasi contract colectiv de munca, nu pentru ca ar fi fost supusa concedierii colective, ci pentru ca se incadreaza in prevederile art. 1 pct. 6 din contractul colectiv de munca, conform caruia sunt aplicabile dispozitiile art. 12 pct. 3 din contractul colectiv de munca si in cazul altor modalitati de incetare a contractului individual de munca, daca aceasta incetare a fost determinata de reorganizarea A.N.I.F. - R.A.. Parata recunoaste ca s-a optat pentru „desfiintarea tuturor locurilor de munca la A.N.I.F. - R.A. si concedierea colectiva a tuturor salariatilor A.N.I.F. - R.A.”.

Prin notificarea nr. 108832/04.11.2011 a A.N.I.F. - R.A., s-a prevazut acordarea drepturilor stabilite prin contractul colectiv de munca, respectiv acordarea catre fiecare salariat concediat a unei compensatii echivalente cu 3 sau 7 salarii de baza, in functie de vechimea in sector.

La data de 28 noiembrie 2011, s-a comunicat, tuturor salariatilor ANIF RA, preavizul de 20 zile lucratoare, inclusiv reclamantei. Parata nu a urmat procedura prevazuta de art. 74 din Codul muncii, care prevede posibilitatea reangajarii salariatului in termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, fara examen, concurs sau perioada de proba.

Parata a recunoscut, prin apelurile depuse la Curtea de Apel Timisoara, ca nu a avut posibilitatea preluarii personalului Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA in limita numarului maxim de posturi, deoarece deveneau aplicabile dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 286/2011. Acest fapt nu inlatura obligatia paratei de plata a compensatiei, cata vreme s-a optat pentru modalitatea de reorganizare reglementata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. nr. 82/2011, ceea ce a presupus desfiintarea Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A. si infiintarea Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare, cu o noua structura de organizare si functionare.

Sustinerile paratei referitoare la aplicabilitatea prevederilor Hotararii Guvernului nr. 286/2011, ca norma speciala, vin in sprijinul concluziei conform careia nu se poate retine o reangajare a reclamantei. Angajarea ulterioara a reclamantei in cadrul Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare nu prezinta relevanta pentru obiectul litigiului dedus judecatii, deoarece au luat nastere alte raporturi de munca, distincte, stabilite cu un alt angajator, chiar daca acesta a preluat patrimoniul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A. Cea de a doua angajare s-a realizat independent de calitatea reclamantei de fosta salariata a Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A., pe baza unui concurs, selectarea personalului fiind efectuata in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 286/2011, cu precizarea ca la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant a avut posibilitatea sa participe orice persoana care indeplineste conditiile generale si conditiile specifice stabilite prin fisa postului pentru ocuparea respectivei functii contractuale.

Reclamantei i-a incetat contractul de munca cu toate dezavantajele ce au decurs din aceasta situatie, iar „reangajarea” nu s-a produs de drept, ci in urma unui interviu/concurs, al carui rezultat era incert la momentul respectiv, cu alt salariu si alt post. Mai mult, reclamantei i s-a prevazut si o perioada de proba de 60 de zile calendaristice. Conform dispozitiilor art. 31 din Codul muncii, pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, inclusiv la initiativa angajatorului, fara a fi necesara motivarea acesteia. Prin urmare, starea de incertitudine a reclamantei in privinta locului sau de munca a continuat si dupa momentul reangajarii.

Nici contractul colectiv de munca si nici un act normativ nu fac referire la un anumit termen de acordare a compensatiei sau faptul ca primind 7 salarii, timp de sapte luni, nu ar trebui sa se angajeze pentru ca au venituri asigurate. Salariile compensatorii reprezinta repararea prejudiciului pentru lipsa locului de munca pierdut fara vina salariatului, in speta pentru desfiintarea tuturor posturilor Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare R.A.

Este discriminatoriu ca unii salariati sa beneficieze de aceasta compensatie in cazul reincadrarii la o alta societate, spre exemplu, intr-un termen relativ scurt de la data incetarii raporturilor de munca, iar alti salariati care au reusit la interviu/examen/concurs si s-au angajat la ANIF, sa nu beneficieze „desi au fost supusi unui concurs si angajati cu perioada de proba, fara a li se aplica prevederile art. 74 Codul muncii”.

Sanatatea, linistea reclamantei, a familiei acesteia au fost afectate inca de la aparitia Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011, accentuandu-se odata cu primirea preavizului si continuand pana la expirarea perioadei de proba.

In drept, se invoca dispozitiile art. 11 pct. 6 corelat cu art. 12 alin. 3 din cap II la contractul colectiv de munca la nivel de A.N.I.F. - R.A., aplicabil la data concedierii,

Pagina 17 din 36

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011 si Hotararea Guvernului nr. 286/2011, art. 229 din Legea nr. 53/2003, art. 148 din Legea nr. 62/2011, art. 74-78 din Legea nr 53/2003, republicata, art. 166 pct. 4 din Codul muncii, art. 1084 Cod civil, art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Apelanta nu a depus raspuns la intampinare.

Reclamanta B.M.A. a declarat apel impotriva incheierii din data de 16.04.2015, pronuntata de catre Tribunalul Arad din dosarul nr. 5551/108/2014, solicitand admiterea apelului si modificarea incheierii atacate, in sensul admiterii cererii de indreptare a hotararii asa cum a fost formulata.

In motivarea cererii de apel se arata, in esenta, ca reclamanta a solicitat indreptarea sentintei civile nr. 152/12.03.2015 a Tribunalului Arad, intrucat instanta de fond a omis sa retina, in aceasta hotarare, alin. 5-8 si 11 din actiune si pct. MI-VIM din raspunsul la intampinare si nu a redat pe scurt sau in „rezumat” sustinerile reclamantei din actiune si din raspunsul la intampinare. Astfel, a omis sa consemneze ceea ce era mai important din actiune si din raspunsul la intampinare, si anume: temeiul pretentiilor petentei.

In drept, se invoca dispozitiile art. 466-482 din Codul de procedura civila.

Parata-intimata nu a depus intampinare, desi a fost citata cu aceasta mentiune.

Examinand apelul paratei prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Conform art. 55 din Codul muncii, „contractul individual de munca poate inceta astfel:

1. de drept; b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea; c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege”.

Potrivit art. 58 coroborat cu art. 65 - art. 74 din Codul muncii, concedierea colectiva reprezinta o incetare a contractului individual de munca ca urmare a vointei unilaterale a angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului, respectiv o incetare a contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Art. 67 din Codul muncii prevede ca „salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil”.

Astfel, raportat la prevederile legale mentionate anterior, incetarea contractului individual de munca ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea, este o modalitate distincta de incetare a contractului individual de munca, care nu poate fi confundata cu incetarea acestuia ca urmare a vointei unilaterale a angajatorului, manifestata in cazul concedierii colective, chiar daca acordul partilor intervine in timpul procedurii de concediere colectiva, cu atat mai mult cu cat reclamanta nu a contestat decizia de incetare a contractului sau individual de munca, emisa in temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii.

De altfel, chiar art. 11 alin. (1) din contractul colectiv de munca la nivelul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti distinge intre incetarea contractului individual de munca prin manifestarea unilaterala a uneia din parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege, si cea care intervine ca urmare a conventiei partilor, la data convenita de acestea.

Art. 11 alin. (6) din contractul colectiv de munca la nivelul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti prevede ca: „in cazul disponibilizarii de personal ca urmare a restructurarii si reorganizarii A.N.I.F. - R.A., salariatii vor beneficia de prevederile legale privind concedierile colective si platile compensatorii, in conditiile ce vor fi negociate de catre partile semnatare ale prezentului contract”.

Din interpretarea acestor prevederi contractuale rezulta ca partile contractului colectiv de munca la nivelul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti au avut in vedere plata unor sume compensatorii doar in cazul in care, urmare a restructurarii si reorganizarii A.N.I.F. - R.A., salariatii vor fi disponibilizati printr-o concediere colectiva, iar nu orice situatie de incetare a contractului individual de munca intervenita pe parcursul procedurii de restructurare si reorganizare a A.N.I.F. - R.A., respectiv si cazul incetarii unui contract individual de munca prin acordul partilor, astfel incat dispozitiile art. 11 alin. (6) se coroboreaza cu cele ale art. 12 alin.

3. din contractul colectiv de munca la nivelul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti.

In speta, prin decizia nr.73/22.12.2011, reclamantei i-au incetat raporturile de munca cu unitatea angajatoare, respectiv Administratia Nationala a Imbunatatirilor funciare - Sucursala Teritoriala Timis - Muresul Inferior, in temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, prin acordul partilor.

Imprejurarea ca, in ziua concedierii, reclamanta a participat la un interviu organizat de noua Agentie Nationala a Imbunatatirilor Funciare in vederea angajarii de personal pentru ocuparea numarului maxim de posturi aprobat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/2011 si a incheiat un nou contract individual de munca, inregistrat in registrul de evidenta al salariatilor la data de 22.12.2011, nu o indreptateste la plata compensatiilor prevazute in contractul colectiv de munca.

Emiterea deciziei de incetare a contractului individual de munca s-a facut in urma solicitarii exprese a reclamantei, asa cum rezulta din cererea nr. 3903/21.12.2011,

anexata in copie la cererea de apel, iar raporturile de munca dintre angajator si salariata reclamanta au incetat prin acordul partilor la data de 22.12.2011.

Asadar, decizia nr. 73/22.12.2011 nu reprezinta o decizie de concediere, emisa ca urmare a unei concedieri colective, chiar daca ea a intervenit in timpul derularii unei concedieri colective la nivelul unitatii angajatoare, respectiv dupa comunicarea preavizului catre reclamanta, intrucat procedura de concediere nu a fost finalizata in ceea ce o priveste pe reclamanta, data fiind manifestarea de vointa a acesteia in sensul incetarii contractului sau individual de munca cu parata prin acordul partilor, manifestare de vointa acceptata de catre angajator la o data anterioara implinirii termenului de preaviz, astfel incat reclamanta nu se afla in situatia juridica a unei persoane concediate pentru motive care nu tin de persoana sa si nu poate beneficia de compensatiile prevazute in contractul colectiv de munca in favoarea salariatilor concediati pentru motive care nu tin de persoana lor, respectiv de compensatia reglementata de art. 12 alin. (3) din contractul colectiv de munca la nivelul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti, nefiind discriminata in raport cu salariatii al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a concedierii colective si care au incasat o astfel de compensatie, intrucat situatiilor juridice nu sunt identice.

Reclamantei nu i-a incetat contractul individual de munca ca urmare a concedierii colective, asa incat nu are vocatie la incasarea compensatiei reglementata de art. 12 alin. (3) din contractul colectiv de munca la nivelul Administratiei Nationale a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti, al carei scop este compensarea pierderii venitului salarial de catre persoanele disponibilizate din motive neimputabile lor si asigurarea sumelor necesare subzistentei acestora pe perioada imediat urmatoare concedierii colective si pana la gasirea unui nou loc de munca.

In acest context, nu se mai impune analizarea sustinerilor reclamantei referitoare la conditiile in care a avut loc angajarea ei la Agentia Nationala a Imbunatatirilor Funciare Bucuresti, conditii ce ar justifica acordarea compensatiei in litigiu, intrucat nu sunt relevante pentru solutionarea cauzei, dat fiind ca raporturile de munca ale reclamantei cu Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare RA Bucuresti nu au incetat prin concediere colectiva.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, Curtea a constatat ca apelul paratei este fondat, astfel incat, in temeiul art. 480 alin. (2) din Codul de procedura civila, a admis apelul declarat de catre parata-apelanta Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare Bucuresti si a schimbat in tot hotararea atacata, in sensul ca a respins actiunea formulata de catre reclamanta B.M.A. impotriva paratelor Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare Bucuresti si Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare Bucuresti - Filiala Arad ca neintemeiata.

Prin cererea de apel, reclamanta a criticat incheierea din data de 16.04.2015, pronuntata de Tribunalul Arad din dosarul nr. 5551/108/2014, aratand ca a solicitat

Pagina 20 din 36

indreptarea sentintei civile nr. 152/12.03.2015 a Tribunalului Arad, intrucat instanta de fond a omis sa retina, in aceasta hotarare, alin. (5) - (8) si alin. (11) din actiune si pct. III-VIII din raspunsul la intampinare si nu a redat pe scurt sau in „rezumat” sustinerile reclamantei din actiune si din raspunsul la intampinare.

In motivarea cererii de apel se arata, in esenta, ca reclamanta a solicitat indreptarea sentintei civile nr. 152/12.03.2015 a Tribunalului Arad, intrucat instanta de fond a omis sa retina, in aceasta hotarare, alin. (5) - (8) si alin. (11) din actiune si pct. III-VIII din raspunsul la intampinare si nu a redat pe scurt sau in „rezumat” sustinerile reclamantei din actiune si din raspunsul la intampinare. Astfel, prima instanta a omis sa consemneze ceea ce era mai important din actiune si din raspunsul la intampinare, si anume: temeiul pretentiilor petentei.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedura civila, invocat ca temei de drept al cererii de indreptare a sentintei civile nr. 152/12.03.2015 a Tribunalului Arad, prevede ca: „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere”.

Tribunalul a redat pe scurt, in considerentele sentintei civile nr. 152/12.03.2015, pronuntata dosarul nr. 5551/108/2014, alegatiile fiecarei parti, inclusiv sustinerile reclamantei din cererea de chemare in judecata si din raspunsul la intampinare.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura civila, hotararea va cuprinde, in considerentele acesteia, „ ... sustinerile pe scurt ale partilor”, astfel incat instanta de judecata nu are obligatia sa copieze cuvant cu cuvant motivele invocate de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata sau prin raspunsul la intampinarea paratului, ci trebuie sa faca un rezumat al acestora, aratand succint care au fost motivele actiunii si ceea ce s-a sustinut in raspunsul la intampinare.

Avand in vedere argumentele mentionate anterior, Curtea a constatat ca incheierea din data de 16.04.2015, pronuntata de Tribunalul Arad din dosarul nr. 5551/108/2014, este legala si temeinica, astfel incat in baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, a respins apelul reclamantei ca nefondat.