Impozitarea veniturilor obtinute din inchirierea bunurilor mobile si imobile din patrimoniul personal, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil.

 

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, actualizat, art.62, alin.1

¹

si art.43, alin.1, lit.c

 

In cazul veniturilor obtinute din inchirierea bunurilor mobile si imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabileste pe baza chiriei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii chiriei
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 10910 din 16 decembrie 2013.

 

Prin cererea inregistrata sub nr. 7105/114/2012 pe rolul Tribunalului Buzau reclamanta  DE a formulat in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Buzau contestatie impotriva Deciziei de impunere nr.199/09.05.2012, a Raportului de Inspectie Fiscala nr. 289/9.05.2012 si a Deciziei nr.178/11.07.2012, solicitand admiterea contestatiei, anularea actelor administrativ fiscale, cu consecinta exonerarii de plata obligatiilor fiscale.

In fapt,  reclamanta a aratat ca la data de 09.05.2012 in urma  intocmirii raportului de inspectie fiscala din aceeasi data, parata D.G.F.P. Buzau a emis  Decizia de impunere nr. 199 prin care s-au stabilit obligatii fiscale in suma de 13.807 lei  din care suma de 10.800 lei impozit pe venit pentru perioada 19.09.2009 -18.09.2012 si 3.007 lei dobanzi/majorari de intarziere.

In esenta s-a sustinut de catre reclamanta ca a incheiat un contract de inchiriere privind un teren in suprafata de 190 m.p. situat in Buzau, strada , in care s-a prevazut ca societatea comerciala datoreaza suma de 90.000 lei  pentru folosinta acestui teren cu trei ani inainte de semnarea contractului, urmand ca ulterior sa plateasca suma de 5.000 lei/luna cu titlu de chirie, la data incheierii contractului primindu-se suma de 90.000 lei.

Ulterior  chiriasul nu si-a mai achitat chiria pentru perioada mai 2011 – aprilie 2012, iar impozitul pe venitul obtinut din cedarea folosintei bunurilor, trebuia stabilit in functie de veniturile efectiv realizate si incasate de reclamanta, acesta fiind si scopul depunerii celor doua declaratii de catre cei care obtin venituri din  cedarea folosintei bunurilor.

S-a sustinut ca prin raportul de inspectie fiscala s-a retinut un impozit pe venit  in suma de 13.807 lei care insa  nu este corect stabilit, fiind consecinta interpretarii gresite a dispozitiilor art. 61 al.1 , art.63 al.1 raportate la art.82 si 83 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Organul fiscal a stabilit impozit pe venit si pentru perioada  mai 2011-aprilie 2012 cand asa cum a dovedit nu a incasat nici o suma cu titlu de chirie, in prezent contractul de inchiriere fiind reziliat.

Parata D.G.F.P. Buzau  a formulat in cauza intampinare prin care a solicitat  respingerea ca neintemeiata a contestatiei.

Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta nr. 1607 din 03 aprilie 2013 Tribunalul Buzau a admis actiunea formulata de reclamanta DE si a dispus anularea actelor administrativ fiscale atacate cu consecinta exonerarii de plata a impozitului pe profit in suma de 3.320 lei si a accesoriilor aferente in suma de 100 lei.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta a obtinut venituri conform unui contract de inchiriere, din cedarea folosintei unui bun  imobil, fara a depune la organele fiscale  o declaratie privind veniturile estimate in termen de 15 zile de la incheierea contractului de inchiriere si odata cu inregistrarea la organul fiscal a acestui contract.

Instanta a apreciat actiunea formulata ca fiind intemeiata retinand ca reclamanta a obtinut venituri  din inchirierea unei suprafete de teren insa la calcularea impozitului pe venituri  prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil conform art. 43 al.1 lit.”c” din legea nr.571/2003 organul de control nu a avut in vedere faptul ca pentru perioada mai 2011-aprilie 2012  proprietarii nu au obtinut nici un venit, chiriasul societate comerciala neachitand chiria aferenta de 5.000 lei lunar din lipsa de fonduri banesti, fapt necontestat de catre parata.

Dispozitiile art. 43 al.1 lit.”c” din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal  prevad ca, in situatia  de fapt in care se afla si reclamanta, cota de impozit  este de 16% si se aplica asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse  din fiecare categorie  pentru determinarea impozitului pe venit, respectiv din cedarea folosintei bunurilor.

Faptul ca reclamanta nu a inregistrat contractul de inchiriere la organul fiscal in vederea impunerii, se sanctioneaza contraventional, insa aceasta nu poate fi obligata la plata unui impozit decat numai raportat la venitul efectiv realizat si incasat din cedarea  folosintei bunurilor, cu atat mai mult cu cat s-a facut dovada faptului ca pentru perioada iunie 2011-septembrie 2012 chiriasul nu a achitat chiria lunara stabilita prin contractul de inchiriere pentru folosinta teren care a ajuns la termen la data de 19.09.2012.

In consecinta au fost anulate in parte actele administrativ fiscale si anume, Raportul  de inspectie fiscala din data de 09.05.2012 si Decizia de impunere  nr.199/9.05.2012 privind impozitul pe venit stabilit de organele de inspectie fiscala numai in ceea ce priveste  suma de 3.320 lei  impozit pe venit stabilit in plus si suma de 100 lei majorari de intarziere aferente.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata D G a FP Buzau, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Sustine recurenta faptul ca instanta de fond a apreciat in mod eronat ca "impozitul pe venit obtinut din cedarea folosintei bunurilor trebuie stabilit numai in functie de veniturile realizate si incasate de proprietar ", fara a se avea in vedere faptul ca venitul din cedarea folosintei bunurilor a fost stabilit in baza art.62. alin.1 si 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Contribuabilul nu a declarat organului fiscal veniturile din cedarea folosintei bunurilor si in consecinta organul de control a stabilit impozitul pe venit datorat cat si accesoriile aferente pentru neplata la scadenta.

Impozitul pe venit a fost calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil conform art.43, alin.1, lit.c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, actualizat, iar veniturile impozabile cat si impozitul aferent au fost calculate pe perioada 19.09.2009 - 18.09.2012 cand expira contractul de inchiriere si nu pana la sfarsitul anului.

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea in tot a sentintei atacate si mentinerea actelor administrativ fiscale atacate ca fiind temeinice si legale.

Examinand sentinta recurata Curtea a retinut ca recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmeaza:

In urma raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 09.05.2012 recurenta a stabilit ca reclamanta DE  a obtinut venituri conform unui contract de inchiriere, din cedarea folosintei unui bun  imobil, fara a depune la organele fiscale  o declaratie privind veniturile estimate in termen de 15 zile de la incheierea contractului de inchiriere si odata cu inregistrarea la organul fiscal a acestui contract.

Recurenta a stabilit venitul din cedarea folosintei bunurilor in baza art.62. alin.1 si 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, actualizat, care prevede:  „(1) Venitul brut din cedarea folosintei bunurilor din personal, altele decat veniturile din arendarea bunurilor agricol totalitatea sumelor in bani si/sau echivalentul in lei al veniturilor in natura stabilite potrivit contractului incheiat intre parti, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii acestora. Venitul brut se majoreaza cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozitiilor legale, in sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinator legal, daca sunt efectuate de cealalta parte contractanta. (2) Venitul net din cedarea folosintei bunurilor se stabileste prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. "

Conform art.62, alin.1

¹

din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, actualizat: „In cazul veniturilor obtinute din inchirierea bunurilor mobile si imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabileste pe baza chiriei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii chiriei”.

Intrucat reclamanta-intimata nu a declarat organului fiscal veniturile din cedarea folosintei bunurilor, organul de control a stabilit impozitul pe venit datorat cat si accesoriile aferente pentru neplata la scadenta. Impozitul pe venit a fost calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil conform art.43, alin.1, lit.c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, actualizat, numai pentru perioada 19.09.2009 - 18.09.2012 cand expira contractul de inchiriere si nu pana la sfarsitul anului cum sustine reclamanta.

Motivarea instantei de fond constand in aceea ca pentru perioada mai 2011- aprilie 2012 proprietarii nu au obtinut nici un venit, chiriasul societate comerciala neachitand chiria aferenta de 5.000 lei lunar din lipsa de fonduri banesti, este lipsita de temei legal intrucat „venitul brut se stabileste pe baza chiriei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii chiriei”.

Mai mult, retinerea instantei de fond constand in aceea ca impozitul pe venitul obtinut din cedarea folosintei bunurilor trebuie stabilit numai in functie de veniturile realizate si incasate de proprietar nu au corespondent in dispozitiile legale anterior mentionate, chiar daca s-a facut dovada faptului ca pentru perioada iunie 2011-septembrie 2012 chiriasul nu a achitat chiria lunara stabilita prin contractul de inchiriere pentru folosinta teren, care a ajuns la termen la data de 19.09.2012.

In temeiul contractului incheiat intre parti reclamanta are posibilitatea sa recupereze de la chirias sumele ce reprezinta chiria neachitata acest aspect fiind lipsit de relevanta in stabilirea impozitul pe venitul obtinut din cedarea folosintei bunurilor.

Prin urmare, faptul ca reclamanta nu a incasat sumele din contract pe perioada mai 2011- aprilie 2012 nu se sustine din punct de vedere legal pentru a influenta impozitul pe venit stabilit.

Pentru nevirarea la termenele legale a TVA-ului suplimentar s-au calculat obligatii fiscale accesorii in suma totala de 3.026 lei potrivit art.119 si art. 120 din OG ar.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala cu modificarile si completarile ulterioare.

Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila a admis recursul declarat de parata, a modificat in tot sentinta si a respins actiunea.

 

(Judecator Elena Tanasica)