Taxa Pentru Emisiile Poluante Achitata Dupa  data De 1.01.2013. Compatibilitatea Sa Cu  dispozitiile Comuniare In Materie. » Consultă Avocat
caut avocati bucuresti
Impozitarea veniturilor obtinute din inchirierea bunurilor mobile si imobile din patrimoniul personal, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil.
18 martie 2020
avocat bun
Revocarea masurii plasamentului in regim de urgenta. Gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 68 si 69 din Legea nr. 272/2004.
18 martie 2020

Taxa pentru emisiile poluante achitata dupa  data de 1.01.2013. Compatibilitatea sa cu  dispozitiile comuniare in materie.

firma avocatura

firma avocatura

Taxa pentru emisiile poluante achitata dupa  data de 1.01.2013. Compatibilitatea sa cu  dispozitiile comuniare in materie.

 

Legea nr.9/2012

OUG 50/2008

OG 92/2003

TCE - art.110

 

Taxa pentru emisiile poluante achitata dupa incetarea suspendarii dispozitiilor  art.2 lit.i, art.4 al.2 si art.5 al.1 din Legea nr.9/2012 nu este discriminatorie si nu incalca prevederile art.110 din TCE .

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 9223 din 1 noiembrie 2013.

                                                              

Prin cererea
inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 288/120/2013, reclamantul GB Na chemat in judecata paratii S R prin M F P, DGFP D, A F P P si A Fpentru M, pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor la restituirea sumei de 2310 lei, achitata cu titlu de taxa pe poluare, cu dobanda legala aferenta, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii
, reclamantul a sustinut ca pentru a puntea inmatricula in Romania autoturismul marca Ford Focus, a fost obligat la achitarea taxei pe poluare in cuantum de 2310 lei, in conditiile in care autoturismul a fost achizitionat din Belgia.

In opinia reclamantului, taxa pe poluare incalca normele comunitare, respectiv art. 28, 30 si 90 din Tratatul CE, fiind destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru UE, taxa neaplicandu-se in egala masura si autovehiculelor second-hand deja inmatriculate in Romania si revandute pe piata interna.

Prin intampinarea
formulata in temeiul art. 115 Cod Procedura Civila, M F P prin DGFP Dambovita, a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nelegala si netemeinica. Se arata ca decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a fost emisa conform OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, la data intrarii acesteia in vigoare abrogandu-se art. 214

1

-214

3

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si eliminarea reglementarilor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 3 ani. In acest context, a fost necesar sa se intreprinda unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.

 In ce priveste dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, parata precizeaza faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte. Fata de pretinsa incalcare a disp. art. 110 din TCE,  invocata de reclamanta, parata arata ca acestea au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine, iar principiul „poluatorul plateste” pe care se bazeaza si instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.

Parata a apreciat, totodata, ca dispozitiile art. 117 Cod procedura fiscala nu sunt aplicabile in speta intrucat restituirea solicitata de reclamanta nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a)-h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege.

Totodata, parata a aratat ca restituirea taxei se face conform conditiilor reglementate in art. 8 din OUG nr. 50/2008, iar reclamantul nu se regaseste in nici un dintre conditiile enumerate la acest articol.

S-a solicitat respingerea capatului de cerere referitor la calculul dobanzii legale, acesta fiind intemeiat pe OG nr. 9/2000, ordonanta care a fost abrogata prin art. 11 din Ordonanta nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar fiscale in domeniul bancar.

In ce priveste plata cheltuielilor de judecata, s-a solicitat respingerea acestui capat de cerere ca neintemeiat, avand in vedere ca nu sunt intrunite conditiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod procedura civila.

Paratul Mi F P a solicitat chemarea in garantie a A F pentru M
, pentru obligarea acestuia la plata sumei de 2310 lei, reprezentand taxa pe poluare, cerere respinsa de instanta, inainte de a acorda cuvantul in dezbateri.

Prin sentinta nr.1067/25.02.2013,
Tribunalul Dambovita a admis cererea formulata de reclamant, a obligat paratii sa restituie acestuia suma de 2310 lei, reprezentand contravaloare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobanda legala aferenta, precum si la plata catre reclamant a sumei de 747,3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca solicitarea reclamantului este intemeiata pentruu considerentele urmatoare:

Reclamantul a achitat cu chitanta  seria TS4A nr. 5341274/08.01.2013, suma de 2310 lei  cu titlu de taxa pentru emisiile poluante,  pentru  autovehiculul marca Ford Focus,

procurat  dintr-un stat membru al Uniunii Europene, procedura in urma careia s-a finalizat operatiunea de inmatriculare in Romania a acestui autoturism.

Taxa pentru emisiile poluante i-a fost perceputa reclamantului invocandu-se dispozitiile Legii nr. 9/2012 - fiind emisa de catre AFP Pucioasa decizia nr. 316/08.01.2013 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Reclamantul a formulat cerere de restituire a sumei incasata nelegal cu titlul de taxa pentru emisiile poluante, inregistrata la AFP Pucioasa sub nr. 439/08.01.2013.

Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificari prin OUG 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.

OUG nr. 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei AFP Pucioasa cu cererea de restituire a sumei achitata cu aceste titlu.

Potrivit art. 4 din  Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule:

 ” (1) Obligatia de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania;

b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;

Rezulta asadar, din dispozitiile Legii nr. 9/2012, ca pentru un autoturism produs in Romania sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua inmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat tot in Romania, dar, ca se percepe taxa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este inmatriculat prima data in Romania.

Se impune astfel, a se stabili daca Legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislatiei comunitare in aceasta materie.

In privinta reglementarilor comunitare in materie, instanta retine ca scopul general al art.110 din TFUE este sa asigure libera circulatie  a marfurilor intre statele membre, in conditii concurentiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protectie ce pot rezulta din aplicarea de impozitari interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.

Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania si cele  care provin din alte state membre UE, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.

In consecinta, tribun alul a apreciat ca taxa pentru emisiile poluante reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.

Prin urmare, tribunalul a retinut ca Legea nr. 9/2012 este contrara art.110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate intr-un alt stat membru, cum este cazul de fata.

In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin hotararea pronuntata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 Tatu c. Romaniei, stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit, incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.

In consecinta, intrucat potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restrictionarea liberei circulatii a marfurilor, tribunalul a constatat ca actiunea prin care reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este intemeiata, motiv pentru care o va admite.

Pentru repararea integrala a prejudiciului incercat de reclamant prin plata taxei, paratii au fost obligati sa achite si folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil
,
constand in dobanda legala calculata potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod Procedura Fiscala si a Ordinului Ministrului Finantelor nr. 1899/2004 privind procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor.

Potrivit  art. 274 Cod procedura civila, paratii au fost obligati si la plata sumei de 747,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs MF P, prin mandatar DG a F P Dambovita, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii actiunii.


In motivarea recursului
, s-a aratat ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile comunitare, respectiv art.90 din Tratatul CE, in realitate acestea fiind inaplicabile, intrucat taxa urmeaza a fi platita, potrivit dispozitiilor art.4 din OUG 50/2008, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie, dupa incetarea unei exceptari sau scutiri, dintre cele la care se face referire la art.3 si 9 din OUG50/2008, precum si ca reclamantul nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile de execptie, prevazute de art.3 al.2, astfel ca obligatia platii taxei pe poluare este legal datorata.

Recurentul a mai aratat ca, potrivit jurisprudentei CJUE, art.110 este incalcat atunci cand taxa aplicata asupra produselor importate si celor indigene similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ca tratatul si nici alte acte adoptate de catre institutiile Uniunii nu interzic perceperea unei taxe precum cea speciala pentru autovehicule si autoturisme, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al acesteia, precum si ca principiul „poluatorul plateste”, care a stat la baza reglementarii taxei pe poluare, este acceptat la nivelul UE, existand in 18 state membre o taxa aplicabila la inmatricularea autovehiculelor.

S-a mai aratat ca exista un proiect la nivelul Comisiei Europene de armonizare cu privire la regimul taxei de poluare, care va deveni dupa aprobare obligatoriu pentru statele membre, ca nu se poate retine faptul ca taxa de poluare reglementata prin dispozitiile OUG 50/2008 introduce un regim discriminator – aspect dovedit de faptul ca departamentul responsabil al Comisiei Europene a apreciat ca autoritatile romane au luat masurile necesare (prin OUG 117/2009) pentru respectarea legislatiei comunitare si ca legislatia romana in materie este conforma cu art.110 TFUE, concluzii ce au determinat propunerea clasarii cauzei in care s-a ridicat aceasta problema – ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al UE sub nr. C29/8 din 5.02.2010, precum si ca dispozitiile art.8 al.5 din HG 686/2008 au statuat ca restituirea sumelor reprezentand diferenta de taxa se face din bugetul fondului pentru mediu.

La termenul de judecata din data de 1.11.2013, Curtea a luat act de schimbarea denumirii mandatarului DGFP Dambovita, intervenita prin HG 520/2013 si OUG 74/2013, in sensul ca in prezent aceasta este Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti.


Prin concluzii scrise
, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat in esenta de faptul ca sentinta primei instante este legala si temeinica, aceasta constatand in mod corect faptul ca taxa pentru emisii poluante este contrara dreptului comunitar, solicitand totodata obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs.


Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.304 pct.9 si art.304 ind.1 c.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:

 
Prin cererea introductiva, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2310 lei, achitata cu titlu de taxa pe poluare, precum si la plata dobanzii aferente,  de la data platii si pana la restituirea efectiva a acesteia.

Curtea constata ca
taxa contestata a fost achitata la data de 8.01.2013, cu titlu de taxa pentru emisii poluante, stabilita in temeiul Legii nr.9/2012.


Raportat la momentul precizat, Curtea constata ca
dispozitiile art.2 lit.i, art.4 al.2 si art.5 al.1 din Legea nr.9/2012, a caror aplicare fusese suspendata prin  dispozitiile art.1 din OUG 1/2012 pana la data de 1.01.2013, erau aplicabile
.

* Curtea retine ca intreaga jurisprudenta interna s-a exprimat in sensul ca
taxa « pe prima inmatriculare », ca si cea « pe  poluare »  diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor
autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru
, cumparatorii fiind orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania . 

 S-a mai precizat ca
sistemul de taxare nu trebuie sa fie discriminatoriu, intrucat pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul Romaniei inmatriculate deja nu se percepe aceasta taxa, ca pentru
autovehiculele second-hand

inmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al U.E

   De asemenea, la data de 7.04.2011, CJUE s-a pronuntat in cauza avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare, in sensul ca „
articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
Ulterior, aceleasi concluzii au fost reluate in hotararea din 7.07.2011 pronuntata de catre CJUE in  cauza Nisipeanu c. Statului Roman

Curtea constata ca  intregul
rationament juridic precizat anterior are ca fundament doua situatii premisa, respectiv aceea ca
taxa instituita prin Codul fiscal si OUG 50/2008 se aplica doar pentru

autovehiculele second-hand importate din vreunul dintre  statele membre ale U.E.
( unde au fost deja inmatriculate si pentru care s-a achitat o taxa similara)
in vederea inmatricularii lor in Romania
,
iar nu si pentru cele  second-hand achizitionate de pe piata interna,

precum si ca
taxele aferente celor doua categorii de autovehicule sunt stabilite in mod diferit, in favoarea celor de pe piata nationala.

  Curtea reaminteste ca, in ceea ce priveste taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule reglementata de dispozitiile art.214 ind.1 – 3 din Codul fiscal si taxa pe poluare reglementata de OUG 50/2008, a fost incidenta doar prima ipoteza mentionata anterior,
discriminarea si nesocotirea dispozitiilor comunitare fiind generata de perceperea taxelor doar pentru autovehiculele second hand, achizitionate din vreunul dintre statele membre UE, unde fusesera deja inmatriculate, iar nu si pentru cele second hand, achizitionate de pe piata interna, unde erau deja inmatriculate
– imprejurare statuata in intreaga jurisprudenta interna, inclusiv in cele doua hotarari CJUE amintite.

  Altfel spus, s-a apreciat discriminatoriu faptul ca, dupa intrarea in vigoare a celor doua reglementari precizate, doar pentru autovehiculele importate din statele membre UE si inmatriculate in Romania sa se perceapa taxa, iar nu si pentru autovehiculele similare indigene, aflate deja in parcul national, cu ocazia transferului dreptului de proprietate, respectiv al transcrierii acestuia.

 Curtea constata ca Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, in incercarea de a remedia aceasta discriminare, a introdus in cadrul dispozitiilor art.4 obligatia de plata a taxei „

    a
) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania
si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;

    b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;

    c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.

      Obligatia de plata a taxei intervine si
cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania
, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii”.


Practic,
prin reglementarea din al.2, mai sus citata, legiuitorul a introdus obligatia platii taxei si pentru autovehiculele second-hand, achizitionate de pe piata interna, unde au fost deja inmatriculate si pentru care nu s-a platit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate in Romania
.

Asadar, potrivit Legii nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante trebuia achitata, atat pentru autovehiculele second-hand importate, ce urmau a fi inmatriculate pentru prima data in Romania, cat si pentru cele achizitionate de pe piata interna, unde erau deja inmatriculate, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate in tara, daca pentru acestea nu se achitase anterior taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare.

Curtea constata ca,
urmare a suspendarii dispozitiilor art.2 lit.i , art.4 al.2 si art.5 al.1 din Legea nr.9/2012, prin  dispozitiile art.1 din OUG 1/2012,
instantele de judecata au apreciat ca discriminarea introdusa prin reglementarile Codului fiscal si OUG 50/2008, amintita anterior, se mentine si in cazul acestui act normativ
, tocmai ca urmare a faptului ca
taxa continua sa fie datorata doar pentru autovehiculele din prima dintre cele doua categorii amintite anterior
(cele importate din statele membre UE, cu ocazia primei inmatriculari in Romania).

 Or,
la data de 8.01.2013
, cand s-a achitat taxa contestata in prezenta cauza, ca urmare a incetarii suspendarii dispozitiilor mentionate
, taxa se datora pentru toate din categoriile reglementate de art.4 din Legea nr.9/2012, discriminarea analizata fiind astfel inlaturata
.

* Curtea constata ca
prima instanta, in considerentele sentintei recurate, a facut referire la alta “discriminare”, decat cea precizata si retinuta in considerentele jurisprudentiale amintite
.

Astfel, instanta de fond a apreciat ca
obligatia platii taxei pentru emisii poluante se circumscrie unei taxe vamale echivalente
, astfel ca taxa mentionata reprezinta un obstacol im calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, astfel ca Legea nr.9/2012 este contrara dispozitiilor art.110 din Tratatul CE – sens in care s-a pronuntat si CJUE in cadrul deciziei Tatu contra Statului Roman.

Or, Curtea apreciaza ca rationamentul instantei de fond, precizat, este eronat, sub aspectul urmatoarelor considerente
:

In niciun caz nu se poate considera ca taxa pentru emisii poluante, ca si cea pentru prima inmatriculare, reglementata de Codul fiscal, si cea pe poluare, prevazuta de OUG 50/2008, este o taxa cu efect echivalent unei taxe vamale la import.

Astfel, Curtea considera ca
toate taxele
(de prima inmatriculare, de poluare si pentru emisiile poluante)
au ca fapt juridic generator prima inmatriculare a unui autovehicul in Romania dupa intrarea in vigoare a actelor normative care le-au reglementat
(o aplicare anterioara fiind imposibila, ca urmare a principiului neretroactivitatii legii civile), deci
fie introducerea lui in parcul national
, fie
prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate in parcul national, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.9/2012
, pentru care nu a fost deja achitata una dintre taxele precizate.

De asemenea, Curtea constata ca
chiar CJUE a recunoscut in deciziile sale
(cauzele Brzezinski, Tatu, Nisipeanu..etc)
dreptul statului membru UE de a impune o taxa

cu ocazia primei inmatriculari

a unui autovehicul pe teritoriul sau
, cu conditia ca aceasta sa nu fie aplicata discretionar si sa nu incalce prevederile art.90 din TCE.

Astfel, in cauza C-313/05 Brzezinski, CJUE  a retinut ca “
o acciza care se aplica tuturor autoturismelor in temeiul primei lor inmatriculari pe teritoriul unui stat membru, iar nu in temeiul faptului ca trec frontiera nu constituie o taxa vamala la import si nici o taxa cu efect echivalent in intelesul articolului 25 CE
, ci intra in sfera regimului general intern de impozitare a marfurilor si trebuie, prin urmare, analizata in raport cu articolul 90 CE”.

In mod similar, in cauza Tatu CJUE a retinut ca “..
art.110 TFUE nu urmareste sa impiedice un stat membru sa introduca impozite noi
sau sa modifice cota sau baza impozabila a impozitelor existente.....
”.

Ca urmare, potrivit jurisprudentei precizate, Curtea apreciaza ca
Statul Roman avea dreptul sa impuna o taxa aplicabila autovehiculului nou introdus in parcul sau national, indiferent de faptul platii anterioare a unei taxe similare cu ocazia introducerii acestuia in parcul national al altui stat membru,
singura conditie fiind ca taxa sa nu fie contrara prevederilor art.90, respectiv sa nu creeze un regim fiscal discriminatoriu in raport cu produsele similare indigene.

Altfel spus,
nu exista nicio discriminare, nelegalitate sau neconventionalitate in faptul perceperii unei taxe pentru poluare/emisiile poluante cu ocazia importarii unui autovehicul dintr-unul dintre statele membre UE
(unde a fost achitata o taxa similara)
si inmatricularii in Romania
,
aceasta fiind in realitate o expresie a dreptului Statului Roman de a reglementa masuri fiscale aplicabile pe teritoriul sau
, singura conditie fiind ca taxa interna sa nu fie aplicata discriminatoriu, in sensul precizat anterior.

Curtea mai retine ca, in cauza Tatu, CJUE a statuat ca “
in ce priveste taxele aplicabile autovehiculelor,
in lipsa unei armonizari in materie, rezulta ca fiecare stat membru poate sa stabileasca regimul acestor masuri fiscale potrivit propriilor aprecieri
..”.

          De asemenea, Curtea retine ca in cauza Maciej Brzezinski, CJUE  a aratat ca “
articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei accize aplicate autoturismelor in temeiul primei lor inmatriculari pe teritoriul unui stat membru in masura in care valoarea accizei aplicate anumitor vehicule de ocazie achizitionate in alt stat membru depaseste valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporata in valoarea de piata a vehiculelor similare inmatriculate anterior in statul membru care instituie acciza, verificarea acestui aspect fiind de competenta instantei nationale”,
concluzie reluata si in cauzele Tatu si Nisipeanu.

Totodata, in jurisprudenta sa, C.J.U.E.  a mai statuat ca „
exista o incalcare a articolului 90 - primul paragraf din Tratatul C.E. atunci cand
impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si dupa metode diferite, care conduc, fie chiar si in cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import
” (cauza Maciej Brzezinski).

Concluzionand, din toate aceste repere jurisprudentiale, rezulta fara echivoc, mai intai, ca
OUG 50/2008 si Legea nr.9/2012 nu pot fi considerate ca fiind taxe cu efect echivalent unei taxe vamale la import, ci expresiea dreptului Statului Roman de a reglementa masuri fiscale aplicabile pe teritoriul sau.

Apoi, Curtea considera ca
actele normative mentionate nu pot fi calificate, ab initio, ca fiind contrare dispozitiilor art.90/art.110 din Tratatul CE
, respectiv ca fiind  un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, asa cum a retinut prima instanta,
ci o asemenea calificare trebuie sa fie fundamentata pe faptul crearii unui regim fiscal discriminatoriu in raport cu produsele similare indigene
, prin aplicarea unui mod si metode diferite de calcul, de natura a conduce
,
fie chiar si in cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import

Or, raportat la dispozitiile Legii nr.9/2012 in vigoare la data platii taxei,  Curtea retine ca in prezenta cauza
reclamantul nu a facut dovada, fie ca ca suma achitata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante ar depasi valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporata in valoarea de piata a vehiculelor similare inmatriculate deja in Romania, fie ca Legea nr.9/2012 ar impune un mod de calcul diferit al taxei pentru autovehiculele de import, fata de cele indigene, cu rezultatul unor impozite sporite pentru autovehiculele din prima categorie, astfel ca nu poate fi retinuta vreo incalcare a dispozitiilor

art.110 din TCUE
, sub aspectul mentionat.

      *  Curtea mai considera ca
nu se poate aprecia ca fiind discriminatorie optiunea legiuitorului de a lega obligatia platii taxei pentru emisiile poluante de faptul generator precizat
(prima inmatriculare/transcriere a dreptului de proprietate in Romania, dupa intrarea in vigoare a actelor normative ce au reglementat taxa),
iar nu de faptul poluarii propriu-zise
- in sensul ca toate autovehiculele polueaza, iar nu doar cele care se regasesc in situatiile premisa amintite -, intrucat, asa cum s-a aratat anterior,
acesta este o optiune de reglementare a legiuitorului, recunoscuta chiar de catre CJUE, care are si dreptul de  a stabili conditiile de impunere a taxei.

In consecinta, Curtea considera ca in mod gresit prima instanta a retinut existenta unei discriminari si nerespectarea prevederilor art.110 din TFUE, astfel ca obligarea paratilor sa restituie reclamantului suma achitata cu titlu pentru emisiile poluante, actualizata cu dobanda legala, este nelegala si netemeinica.

           Ca urmare, potrivit dispozitiilor art.304 pct. 9, art.304 ind.1 si art.312 al.3 Cod procedura civila, Curtea a admis  recursul

si a modificat in parte sentinta recurata, in sensul respingerii actiunii reclamantului, ca neintemeiata.


(Judecator Ionel Stanescu)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.