Ignorarea efectelor unei hotarari judecatoresti, Raspundere civila delictuala Dobanda

Prin cererea inregistrata la data de 26.11.2013 reclamantul D. T. a chemat in judecata pe parata C. J. P., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna:

• obligarea paratei la plata sumei de 9548 lei reprezentand drepturi de pensie pentru perioada 29.03.2012 - 16.05.2013;
• obligarea paratei la daune interese egale cu dobanda legala calculata de la data de 29.03.2012 pana la data de 16.05.2013;
• obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 994 din 26.06.2014, pronuntata de Tribunalul Olt, s-a luat act de cererea de renuntare la judecata primului petit al actiunii.

A fost admis in parte cel de-al doilea petit al actiunii, a fost obligata parata la plata de daune interese constand in dobanda legala corespunzatoare sumei de 7450 lei, calculata pentru perioada 26.11.2013 - 23.04.2014.

Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin decizia nr. 223898/17.07.2013, reclamantul a fost pensionat anticipat partial incepand cu data de 16.05.2013.

In urma contestarii acestei decizii in procedura prealabila prevazuta de Legea 263/2010, a fost emisa Hotararea nr. 7062/03.03.2014 de catre Comisia Centrala de Contestatii a CNPP, prin care i-a fost admisa contestatia si s-a dispus revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 223898/17.07.2013 sub aspectul acordarii drepturilor de pensie anticipata partiala incepand cu data de 29.03.2012. Pe cale de consecinta, a fost emisa decizia nr. 223898/28.03.2014.

In motivarea solutiei, Comisia de Contestatii a avut in vedere faptul ca la data depunerii initiale a cererii de inscriere la pensie (cererea nr. 16657/29.03.2012), reclamantul a depus sentinta civila nr. 87/2012 a Tribunalului Olt prin care dovedea stagiul de cotizare realizat in cadrul CAP Gradinile, respectiv perioada 1966-1968.

La data de 23.04.2014 reclamantului i-au fost achitate integral diferentele de pensie.

Pentru plata cu intarziere reclamantul solicita daune-interese constand in dobanda

legala.

Potrivit dispozitiilor art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si, in caz contrar, are dreptul la desdaunare, care, potrivit art. 1082 Cod civil, consta in daune interese pentru neexecutarea obligatiei sau intarzierea executarii, chiar daca debitorul nu este de rea-credinta.

Aceste dispozitii trebuie coroborate cu cele ale art. 1088 Cod civil potrivit carora la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala. Aceste daune interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba, dar nu sunt debite decat din ziua cererii de chemare in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, criticand-o ca nefiind legala si temeinica. Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar, prin Hotararea nr. 7062/03.03.2014 emisa de Comisia Centrala de Contestatii a CNPP a fost admisa contestatia formulata impotriva deciziei nr. 223898/17.07.2013 emisa de CJP. Pentru a pronunta aceasta solutie, Comisia Centrala a constatat ca in mod eronat prin decizia nr. 16657/21.06.2012 nu a fost valorificat stagiul de cotizare realizat in perioada 1966-1968 in care contestatorul a desfasurat activitate ca muncitor-ingrijitor la CAP G., conform s.c. nr. 87/2012 a Tribunalului Olt.

Refacand istoricul raporturilor reclamantului cu CJP, astfel cum este relevat de Hotararea sus mentionata si inscrisurile depuse la dosar, se constata ca data de referinta, respectiv 29.03.2012, este data primei cereri de inscriere la pensie anticipata partiala adresata de acesta intimatei, respinsa prin decizia 16657/21.06.2012, cerere la care a fost atasata s.c. nr. 87/2012 pronuntata de Tribunalul Olt.

Ulterior, la data de 17.07.2012, reclamantul revine cu o noua cerere cu acelasi obiect, la care ataseaza si adeverinta 1379/12.07.2012 eliberata de Primaria Comunei G. in baza sentintei sus mentionate, si de aceasta data cererea fiind respinsa printr-o deciziei a CJP, motivat de faptul ca adeverinta nu indica normele realizate ca muncitor ingrijitor animale.

Abia in urma celei de a treia cereri, formulata la data de 16.05.2013, la care a atasat adeverinta 987/15.05.2013 eliberata de Primaria Comunei G., reclamantul primeste un raspuns partial favorabil, respectiv de stabilire a pensiei anticipate partiale, pe care o contesta sub aspectul datei acordarii, contestatie admisa de Comisia Centrala de Contestatii a CNPP prin Hotararea nr. 7062/03.03.2014.

Raportat la obiectul cererii ce face obiectul litigiului de fata, Curtea retine ca, prin solutia pronuntata, Comisia Centrala de Contestatii a CNPP a reprosat CJP ignorarea s.c. nr. 87/2012 pronuntata de Tribunalul Olt, ceea ce a lipsit reclamantul de drepturile de pensie ce i s-ar fi cuvenit inca de la data primei cereri formulate.

Motivandu-si apelul formulat, apelanta se prevaleaza, in argumentarea lipsei unei fapte culpabile care i-ar putea fi imputata, de neparticiparea sa in litigiul finalizat prin aceasta sentinta asa incat, in aprecierea sa, hotararea nu putea fi pusa in executare de drept, precum si de faptul ca, potrivit legii, putea valorifica numai adeverinta eliberata in baza sentintei.

In examinarea acestei critici, se constata ca dispozitivul sentintei sus mentionate releva faptul ca prin aceasta s-a constatat in contradictoriu cu parata Comuna G. prin Primar ca reclamantul, in perioada ianuarie 1966-decembrie 1968, a desfasurat activitate ca muncitor ingrijitor animale la CAP G..

In privinta efectelor recunoscute hotararii judecatoresti pronuntate in procesul anterior, critica este nefondata.

Astfel, este de principiu ca actul jurisdictional, (ca orice act juridic, in general) produce pe langa efecte obligatorii intre parti, intemeiate pe principiul relativitatii, si efecte de opozabilitate fata de terti.Ca element nou aparut in ordinea juridica si in cea sociala, hotararea nu poate fi ignorata de catre terti, sub motiv ca nu au participat in procesul finalizat prin adoptarea ei. Fata de acestia insa, hotararea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu valoarea unui mijloc de proba, respectiv prezumtie relativa. Asa fiind, fata de dispozitiile art. 1200 pct. 4 Cod civil, respectiv 430 NCPC, statuarile unor hotarari irevocabile, cu valoare de prezumtii legale, se rasfrang in mod indirect si asupra tertilor.

Facand asadar o aplicare gresita a dispozitiilor sus mentionate, apelanta ignora faptul ca hotararile, ca mijloace de proba (prezumtii legale) se impun si tertilor. De asemenea, apelanta face confuzie intre principiul relativitatii efectelor hotararii judecatoresti (care presupune intr-adevar, ca obligativitatea acestor efecte si autoritatea lucrului judecat sa se impuna numai partilor) si principiul opozabilitatii acelorasi efecte (care se manifesta in relatia cu tertii, interzicand acestora sa le ignore si sa le incalce, cata vreme nu fac dovada unei alte realitati juridice).

Asa fiind, sustinand ca hotararea nu produce nici un efect asupra sa pentru ca, nefiind parte in proces, nu-i este pozabila, apelanta pretinde sa i se recunoasca posibilitatea ignorarii unor acte jurisdictionale intrate in puterea lucrului judecat, ca si cum acestea nu ar exista.

Pe de alta parte, este de observat ca hotararea a fost pronuntata de Tribunalul Olt in solutionarea unei cereri in constatarea vechimii in munca, promovata in temeiul art. 279 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.

Reglementate anterior de dispozitiile art. 111 C.P. C. si in prezent de dispozitiile art. 35 Noul Cod procedura civila,. hotararile judecatoresti pronuntate in cererile in constatare de drepturi nu constituie titluri executorii si nu pot fi puse in executare silita decat pentru celelalte dispozitii care nu privesc solutia efectiva pe cererea in constatare (de exemplu, pentru cheltuielile de judecata).

Lipsa caracterului executoriu nu inseamna insa, nici de aceasta data, un argument in ignorarea unei astfel de hotarari, cum apelanta pare a pretinde.

De buna seama, nici faptul ca legislatia in materia pensiilor impune depunerea de catre solicitanti a anumitor acte doveditoare ale stagiului de cotizare nu putea permite apelantei ignorarea hotararii pronuntate. Astfel, aceasta nu argumenteaza si nici instanta nu observa vreun motiv pentru care atasarea unor adeverinte suplimentare a fost necesara pentru stabilirea dreptului reclamantului la pensie, or, in conditiile in care hotararea judecatoreasaca reprezinta un mijloc de proba, doar cu ignorarea legii apelanta a lipsit-o de aceasta trasatura, nedandu-i nici un efect.

Pe cale de consecinta, argumentarea folosita in justificarea inexistentei culpei nu poate fi primita.

In ceea ce priveste temeiul acordarii dobanzii legale, se constata ca apelanta se prevaleaza de inexistenta unor raporturi contractuale intre parti, de faptul ca legislatia pensiilor nu permite plata unor dobanzi la pensie, precum si de neintrunirea, in esenta, a conditiilor raspunderii civile delictuale.

Analizand temeiul precizat de reclamant in continutul actiunii, se remarca faptul ca acesta a indicat dispozitiile art. 1516 si urm., 1536 si urmatoarele Cod civil, precum si Codul Muncii.

Articolele precitate sunt cuprinse in Capitolul II privind executarea silita a obligatiilor, cuprinzand atat dispozitii generale, cat si prevederi referitoare la prejudiciu.

Este fara putinta de tagada ca intre partile implicate in litigiu nu exista raporturi contractuale, asa incat angajararea raspunderii apelantei pe acest temei nu se poate realiza.

Pe de alta parte, nici legislatia pensiilor nu contine prevederi specifice referitoare la posibilitatea ori obligatia caselor de pensii de a plati dobanzi.

Aceasta nu inseamna insa ca, in masura in care persoana indreptatita a beneficia de dispozitiile sale sufera un prejudiciu urmare a unei fapte culpabile a acestei institutii, acesta nu ar putea fi reparat caci devin aplicabile regulile raspunderii civile delictuale, asa cum enuntate de dispozitiile art. 1357 si urmatoarele Noul Cod civil, acesta fiind si sensul actiunii in justitie promovate de reclamant.

In ceea ce priveste reglementarea acestei forme de raspundere, Noul Cod civil trimite prin dispozitiile art. 1381 alin. 3 la prevederile din materia obligatiilor, prevazand ca dreptului la reparatie ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.

Cum atat fapta ilicita constand in ignorarea efectelor unei hotarari judecatoresti, respectiv omisiunea de a da valoare probatorie acesteia cu consecinta stabilirii si platii drepturilor de pensie la un interval mare de timp fata de data formularii cererii, cat si culpa institutiei au fost stabilite prin Hotararea, chiar lapidara, a Comisiei Centrale de Contestatii a CNPP, raportul de cauzalitate fiind evident, conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale se regasesc in cauza.

Sub aspectul prejudiciului, instanta nu poate retine acoperirea acestuia prin revizuirea drepturilor de pensie ori prin actualizarea automata a acestora in functie de valoarea punctului de pensie stabilit anual prin legea bugetului asigurarilor sociale, cum apelanta pretinde, aceste proceduri urmarind mentinerea unei anumite valori a pensiei astfel incat aceasta sa nu fie influentata negativ de fluctuatiile indicelui de inflatie.

Or, nu aceasta este premisa litigiului pendinte, ci acoperirea prejudiciului suferit prin stabilirea intarziata a drepturilor de pensie, aplicabile fiind dispozitiile art. 1530 si urmatoarele Noul Cod civil si nu cele din materia asigurarilor sociale, fiind fara relevanta trimiterile instantei de fond la dispozitiile vechiului Cod Civil.

Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 Noul Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.
(Decizia civila nr. 5113/15 decembrie 2014 - Sectia I Civila - rezumat judecator Roxana Mitrache)