Hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea unei societati comerciale. Solutionarea apelului declarat de organul fiscal impotriva acestei hotarari avand ca motiv datoriile fiscale neachitate la momentul dizolvarii.

 

Art. 237 din Legea nr.31/1990 republicata

 

Potrivit art.237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990/R „La cererea … Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care: …societatea … nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social …”.

Potrivit art.237 alin.3, hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se comunica organului fiscal judetean, iar potrivit alin.5 orice persoana interesata poate face numai apel impotriva hotararii de dizolvare.

Este real deci ca impotriva hotararii de dizolvare poate fi formulat apel de orice persoana interesata, iar organul fiscal intruneste conditiile de calitate procesuala activa si interes de a se opune dizolvarii, insa criticile aduse sentintei nu sunt fondate, fiind fara relevanta ca societatea a carei dizolvare s-a dispus are datorii fiscale neachitare la momentul dizolvarii. Astfel, criticile organului fiscal nu vizeaza motivul in sine pentru care s-a dispus dizolvarea societatii, ci aduce in discutie aspecte straine de motivul ce a dus la dizolvare, anume debitele fiscale ale societatii.

Or, potrivit art.237 alin.8 din Legea nr.31/1990/R, la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare ramane definitiva, persoana juridica intra in lichidare, etapa in care, prin proceduri specifice acesteia, sunt valorificate bunurile societatii in vederea achitarii pasivului social, deci inclusiv a datoriilor fiscale. Prin urmare, faptul ca societatea inregistreaza debite fiscale neachitate fata de apelanta, nu poate fi un argument intemeiat pentru a nu se dispune dizolvarea acesteia in conditiile in care nu indeplineste una din conditiile legale de functionare, respectiv cea referitoare la sediul social, datoriile respective putand fi recuperate in lichidare.

 

(Decizia nr. 565/A-COM/03 iunie 2015)

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Valcea la data de 23.10.2014 reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC) a solicitat instantei sa dispuna dizolvarea paratei SC ID SRL, in temeiul art.237 alin.1 lit.c) din Legea societatilor nr.31/1990/R, pentru faptul ca aceasta nu mai are un sediu valabil, intrucat Contractul de comodat nr.1/10.01.2014 a fost valabil pana la data de 10.05.2014. Reclamantul a aratat ca importanta actualizarii datelor privind sediul social rezulta din faptul ca si in legislatia nationala si in legislatia Uniunii Europene sediul social reprezinta o conditie esentiala pentru infiintarea si functionarea societatii. S-a mai aratat ca in cazul in care parata isi indeplineste obligatia referitoare la actualizarea sediului si face mentiunile corespunzatoare in registrul comertului pana la solutionarea cauzei, cererea de dizolvare ramane fara obiect.

Prin sentinta nr.4795/17.12.2014, Tribunalul Valcea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a admis cererea reclamantului ONRC si a dispus dizolvarea paratei SC ID. S-a dispus, de asemenea, inregistrarea sentintei in Registrul comertului, comunicarea acesteia catre Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova si publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantului.

In motivare s-a retinut incidenta dispozitiilor art.237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990/R si faptul ca, din inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, rezulta ca societatea parata nu indeplineste conditia unui sediu social actual.

Impotriva sentintei a formulat apel Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea, invocand dispozitiile art.237 pct.3 si 5 din Legea nr.31/1990, precum si dispozitiile art.466 Cod procedura civila, si criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:

- se impune anularea hotararii de dizolvare, intrucat societatea figureaza cu debit de 5.311 lei la bugetul general consolidat, debit reprezentat de impozit pe profit, venituri din amenzi si accesorii. Potrivit datelor din ultima situatie financiara anuala depusa la 31.12.2013, societatea inregistreaza stocuri in valoare de 348.593 lei si active imobilizate in cuantum de 108.548 lei. Societatii i-a fost anulata inregistrarea in scopuri de TVA la data de 21.02.2013, ca urmare a depunerilor deconturilor de TVA pentru 6 luni consecutive fara operatiuni. Pentru stocurile in suma de 348.593 lei societatea trebuia sa efectueze ajustarea lor, sa se inregistreze din nou ca platitor de TVA si sa evidentieze prin deconturile de TVA taxa pe valoarea adaugata de plata aferenta acestor stocuri. Prin necorelarea datelor, societatea a urmarit sustragerea de la plata sumelor datorate bugetului de stat si, implicit, sa prejudicieze respectivul buget.

La cererea de apel organul fiscal a anexat decizia de impunere din oficiu din data de 11.01.2013 emisa pentru suma de 281 lei impozit pe profit, Decizia FVL-222/28.03.2013 emisa pentru impozit pe profit si TVA, decizii referitoare la plata accesoriilor fiscale si proces-verbal de sanctionare a contraventiilor prin care societatii i-a fost aplicata amenda de 1.000 lei la data de 09.12.2013, in temeiul art.219 alin.1 lit.b) Cod procedura fiscala.

Reclamantul ONRC a depus intampinare, sustinand ca cererea sa de dizolvare respecta dispozitiile legale si ca nici pana in prezent societatea nu si-a indeplinit obligatia de actualizare a sediului. Criticile apelantei nu pot fi retinute intrucat, potrivit art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990/R, debitele fiscale pot fi recuperate in cadrul procedurii de lichidare.

Examinand sentinta prin prisma motivelor de apel formulate, in raport de dispozitiile art. 476 si art.478 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca apelul nu este fondat.

Potrivit art.237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990/R „
La cererea … Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care: …societatea … nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social …
”.

Potrivit art.237 alin.3, hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se comunica organului fiscal judetean, iar potrivit alin.5 orice persoana interesata poate face numai apel impotriva hotararii de dizolvare.

Este real deci ca impotriva hotararii de dizolvare poate fi formulat apel de orice persoana interesata, iar organul fiscal intruneste conditiile de calitate procesuala activa si interes de a se opune dizolvarii, insa criticile aduse sentintei nu sunt fondate, fiind fara relevanta ca societatea a carei dizolvare s-a dispus are datorii fiscale neachitare la momentul dizolvarii. Astfel, criticile organului fiscal nu vizeaza motivul in sine pentru care s-a dispus dizolvarea societatii, ci aduce in discutie aspecte straine de motivul ce a dus la dizolvare, anume debitele fiscale ale societatii. Or, potrivit art.237 alin.8 din Legea nr.31/1990/R, la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare ramane definitiva, persoana juridica intra in lichidare, etapa in care, prin proceduri specifice acesteia, sunt valorificate bunurile societatii in vederea achitarii pasivului social, deci inclusiv a datoriilor fiscale. Prin urmare, faptul ca societatea inregistreaza debite fiscale neachitate fata de apelanta, nu poate fi un argument intemeiat pentru a nu se dispune dizolvarea acesteia in conditiile in care nu indeplineste una din conditiile legale de functionare, respectiv cea referitoare la sediul social, datoriile respective putand fi recuperate in lichidare.

Pentru cele expuse, in baza art.480 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.