Functionar public cu statut special, Dreptul de a beneficia de tichete / vouchere de vacanta

 

Dreptul la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanta a fost inlaturat de legiuitor anual pe perioada 2012 - 2014 prin OUG nr. 84/2012, OUG 103/2013, OUG nr. 83/2014 si cum acest drept nu este un drept fundamental, ci un drept salarial suplimentar, conditionat de existenta fondurilor bugetare cu aceasta destinatie, legiuitorul este indrituit sa stabileasca atat cuantumul drepturilor suplimentare, cat si modalitatea de plata a acestora, sa le modifice in anumite perioade de timp, sa le suspende sau chiar sa le anuleze, in functiei de politica bugetara si de resursele financiare existente.

Temei de drept: OUG 8/2009, OUG nr. 84/2012 OUG 103/2013, OUG nr. 83/2014

Decizia civila nr. 514/16.05.2016

1. Circumstantele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantii salariati ai Inspectoratului Judetean de Politie - Serviciul de Investigatii Criminale, au chemat in judecata paratii Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul Judetean de Politie, solicitand obligarea acestora sa acorde fiecaruia dintre reclamanti o despagubire echivalenta cu contravaloarea tichetelor / voucherelor de vacanta aferente perioadei 2012 - 2014, in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara, garantate in plata/an in cuantumul prevazut pentru fiecare an dedus judecatii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale, plus dobanda legala calculata de la data scadentei, pana la data platii efective.

2. Hotararea instantei de fond

Prin sentinta civila nr. 409/ca din 23.11.2015 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul mentionat a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Afacerilor Interne si, in consecinta, a respins actiunea in contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a respins exceptia prescrierii dreptului la actiune, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Judetean de Politie.

Impotriva acestei sentinte a declarat in termen recurs reclamantii, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

3
Motivele de recurs infatisate de recurenti si apararile formulate de intimata

In motivarea recursului se arata ca Tribunalul da o interpretare diferita a dispozitiilor legale in materie si a materialului probator administrat in cauza, hotararea pronuntata fiind lipsita de temei legal, data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, solicitand casarea sentintei recurate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

Recurenta invoca incidenta motivului de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 potrivit carora casarea unei hotarari se poate cere cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Astfel referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Ministerul Afacerilor Interne, considera ca instanta de fond a pronuntat o solutie nelegala si netemeinica avand in vedere ca acest parat are calitate de ordonator principal de credite in raport cu reclamantii si cu paratul Inspectoratul Judetean de Politie, cu obligatia corelativa a alocarii fondurilor necesare pentru plata la termen a acestora conform prevederilor O.G. nr. 38/2003. Ministrul Afacerilor Interne, in calitatea sa de ordonator principal de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Fata prevederile legale incidente, apreciaza ca instanta de fond gresit a retinut ca Ministerul Afacerilor Interne nu are calitate procesuala pasiva, ignorand si calitatea de

subordonare din punct de vedere bugetar a ordonatorului tertiar de credite fata de acest minister, in speta Inspectoratul Judetean de Politie in calitatea sa de angajator al reclamantilor, care la randul lor sunt angajati in baza ordinului ministrului de resort si se spun ordinelor acestuia.

Pe fondul cauzei, considera ca sentinta pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica.

Sustin recurentii ca dreptul la acordarea tichetelor de vacanta (redenumite vouchere prin articolul III din Legea nr. 94/2014) le-a fost recunoscut prin adoptarea OUG 8/18.02.2009, potrivit careia (art. 1) - incepand de la data intrarii in vigoare a acestei ordonante institutiile din sectorul bugetar acorda in conditiile legii, tichete de vacanta.

In ceea ce priveste data intrarii in vigoare a acestei ordonante, dat fiind faptul ca in cuprinsul sau nu este prevazut un alt termen, aceasta este data publicarii in Monitorul Oficial, respective, 24.02.2009, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000: „Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la camera competenta a fi sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara.”

Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta a fost stabilita de alin. 4 al art. 1 din OUG nr. 8/2009, sub acest aspect prevazandu-se ca „nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de vouchere de vacanta reprezinta contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara, garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal”.

Considera ca dreptul de a beneficia de voucher de vacanta are configuratia unui drept salarial prevazut de o lege speciala, conferit in conditii exprese reglementate, independent de prestarea vreunei munci si a carui acordare, sub conditiile probarii cerintelor legale, este determinata de efectul fortei obligatorii a O.U.G nr. 8/2009 aprobata cu modificari si completarii prin Legea nr. 94/2014.

In cadrul raportului juridic ce se naste in acest caz, beneficiar este o persoana care are calitatea de salariat, iar cel obligat sa acorde voucherul de vacanta este angajatorul salariatului. Aceste aspecte rezulta din lectura art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 94/2014, unde se prevede ca institutiile publice acorda, in conditiile legii, vouchere de vacanta , iar art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 creeaza in sarcina institutiei parate obligatia de a acorda tichetele/voucherele de vacanta, textul legal fiind clar si nelasand loc de interpretare contrara.

Astfel, este creata o diferenta clara intre angajatorii din sectorul privat, care pot acorda aceste vouchere, si institutiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de institutii, limitativ prevazute de alin. 2 al art. 1 din OUG nr. 8/2009, care au obligatia de a acorda aceste drepturi banesti. Diferenta este data de caracterul normei legale care, la alin. 2, devine imperativa, obligatorie, nelasand la latitudinea angajatorului posibilitatea acordarii acestor drepturi. Niciun act normativ ulterior OUG nr. 8/2009 nu a abrogat aceste dispozitii legale, iar aplicarea acestora nu a fost amanata/prorogata. Mai mult, intentia legiuitorului de a mentine valabilitatea acestor dispozitii legale rezulta din aprobarea OUG nr. 8/2009, prin promulgarea Legii nr. 94/2014.

Pentru indeplinirea acestei obligati paratii nu se pot apara sustinand ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale, intrucat le revine obligatia de a efectua demersurile necesare in vederea alocarii de fonduri in acest sens.

Dupa cum se observa, instanta de fond, prin sentinta pronuntata, gresit a retinut si interpretat aplicarea legii de acorda acest drept reclamantilor. A admite o astfel de interpretare duce la situatia ca paratul Ministerul Afacerilor Interne nu si-a indeplinit obligatia legala de a asigura fondurile necesare ordonatorului tertiar, in speta paratul Inspectoratul Judetean de Politie, pentru plata drepturilor salariale catre reclamanti si a celorlalte sporuri, indemnizatii si alte drepturi prevazute de lege, inclusiv pentru acordarea tichetelor de vacanta solicitate, in conditiile in care IPT Vaslui a solicitat necesarul de fonduri banesti pentru plata acestora. Paratul Ministerul Afacerilor Interne este singura institutie in raport cu reclamantii si paratul

Inspectoratul Judetean de Politie, care centralizeaza necesarele si solicita Ministerului Finantelor Publice alocarea fondurilor de la bugetul de stat. Obligatia efectuarii demersurilor legale in asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanta (tichetelor de vacanta) incumba paratilor.

In acest sens, au invocat si practica judiciara in materie, care a fost ignorata de instanta de fond la solutionarea cauzei.

Practica judiciara in materie, a statuat ca din culpa exclusiva a paratilor, oricare ar fi fost cauza, dupa caz, neprevederea sumelor in bugetul anual, chiar si dupa rectificarile bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv voucherelor de vacanta in perioada 2012 - 2014 de catre parati le-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert si consta in privarea nejustificata de dreptul salarial prevazut de lege. S-a mai retinut ca obligatia paratilor de a acorda tichetele/voucherele de vacanta pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executata in natura, intrucat in conformitate cu art. 2 alin. 4 din OUG nr. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanta au o perioada de valabilitate limitata, acestea neputand fi utilizate de beneficiari decat pana la data de 31 decembrie a anului in care au fost emise.

Considera ca eronat instanta de fond a retinut faptul ca „intrucat reclamantii sunt functionari publici, rezulta ca art. 1 din OUG 8/2009 nu li se aplica. In acest sens, instanta de fond nu a avut in vedere prevederile art. 1 alin. 2 din acest act normativ, potrivit carora (2) institutiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, si Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, regiile autonome, societatile comerciale la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, societatile si companiile nationale care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca acorda, in conditiile legii, tichete de vacanta”.

Considera ca paratii aveau obligatia a de solicita expres alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru acordarea acestor drepturi reclamantilor, chiar in conditiile in care, ulterior, prin legile bugetului de stat anuale nu s-ar fi aprobat, astfel ca si instanta de fond gresit a retinut ca dreptul se naste numai daca bugetul de stat prevede asemenea sume cu destinatia de tichete de vacanta.

Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului si pastrarea sentintei Tribunalului ca legala si temeinica reluand sustinerile si apararile formulate in fata primei instante.

4.
Solutia si considerentele instantei de recurs

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile legale incidente, motivele de recurs invocate si din oficiu, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

In mod corect prima instanta a respins actiunea formulata de reclamanti, motivele de recurs invocate de acestia neputand fi primite.

In fapt, curtea retine ca reclamantii sunt functionari publici cu statut special, politisti, cu diferite grade profesionale, care-si desfasoara activitatea, in cadrul Inspectoratului Judetean de Politie.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne a fost in mod corect admisa de prima instanta.

Obiectul prezentului litigiu este acordarea drepturile de natura salariala, contravaloarea tichetelor de vacanta, decurgand din raportul de serviciu al reclamantilor cu paratul Inspectoratul Judetean de Politie. Un raport de drept procesual se poate lega valabil numai intre titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecatii, concretizat in drepturi salariale. In speta, calitatea de angajator, respectiv subiect pasiv al raportului obligational dedus judecatii, avand in vedere functiile exercitate de reclamanti, revine Inspectoratul Judetean de Politie.

Potrivit art. 1 alin. (5) din OUG nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanta, cu modificarile si completarile ulterioare: „Voucherele de vacanta sunt integral suportate de catre angajator, in conditiile art. 3”, astfel ca acordarea despagubirilor solicitate constituie un atribut exclusiv ce apartine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligational dedus judecatii.

Intrucat raportul de serviciu este intre reclamanti si paratul Inspectoratul Judetean de Politie, rezulta ca titularul obligatiei de plata a drepturilor salariale este acest doar parat si nu Ministerul Afacerilor Interne, neavand nicio relevanta faptul ca paratul Ministerul este ordonatorul principal de credit, in acest sens fiind si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Pe fondul cauzei curtea retine ca temeiul in drept la drepturilor solicitate este art. 1 din OUG nr. 8/2009 care pentru anul 2012 prevedea:
„Art. 1 (1) incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pentru recuperarea si intretinerea capacitatii de munca a personalului salarial, angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda, in conditiile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare tichete de vacanta.

2. Institutiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, si Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, regiile autonome, societatile comerciale la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, societatile si companiile nationale care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca acorda, in conditiile legii, tichete de vacanta.
3. Tichetele de vacanta se acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz, in bugete locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
4. Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de tichete de vacanta este contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal.”

Din aceste dispozitii legale rezulta ca tichete de vacanta se pot acorda pana la finalul anului
si doar in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat si doar personalului contractual,
cu contract individual de munca.

Potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 8/2009 republicata, in forma modificata prin Legea nr. 94/2014 „(3) Voucherele de vacanta se acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz in bugetele locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Prin Legea nr. 173/2015 s-a extins sfera subiectilor carora li se aplica textul, inclusiv functionarilor publici.

Astfel, curtea constata ca in perioada 2012- 1 aug 2015 art. 1 prevedea numai pentru personalul contractual din cadrul institutiilor publice posibilitatea de acordare a tichetelor de vacanta, categorie in care reclamantii nu se incadreaza acestia fiind, functionari publici.

Mai mult, pentru intreaga perioada 2012-2015 nu este indeplinita a doua conditie a acordarii tichetelor de vacanta, prevazuta de art. 1 alin 3 din OUG nr. 8/2009 - tichetele se acorda in limita sumelor prevazute cu aceasta destinate in bugetul de stat sau in bugetele locale.

Tichetele se pot acorda cu conditia respectarii prevederilor cuprinse in legile bugetului de stat, deci in limita sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau in limita sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat.

Or, in perioada 2012-2014 au existat dispozitii legale succesive care au prevazut expres ca in bugetele institutiilor publice nu se prevad sume pentru acordarea de tichete de vacanta.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/2011 pentru aprobarea OUG nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar: „ in bugetele pentru anul 2012 ale institutiilor publice centrale si locale... nu se prevad sume pentru acordarea de tichete cadou si tichete de vacanta personalului din cadrul acestora”.

Pentru anul 2013, prin OUG nr. 84/2012 s-au mentinut dispozitiile art. 13 ale art. II din OUG nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008, in sensul ca dispozitiile sus citate se aplica in mod corespunzator si in anul 2013.

Pentru anul 2014, prin OUG 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, art. 9 s-a prevazut, de asemenea, ca: „ in anul 2014, autoritatile si institutiile publice, indiferent de modul de finantare, nu vor acorda premii si prime de vacanta”.

Chiar si in ceea ce priveste anul 2015, OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, in art. 8, alin. 5 statueaza ca „in bugetele pe anul 2015 ale institutiilor si autoritatilor publice nu se prevad sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanta si vouchere de vacanta (astfel cum sunt definite prin Legea nr. 94/2014) personalului din cadrul acestora.

Prin urmare, din aceste texte de lege, aplicabile tuturor institutiilor publice din sistemul bugetar, reiese ca nu au fost alocate sume cu aceasta destinatie in bugetele intimatului si nu puteau fi acordate tichete de vacanta, respectiva prevedere fiind o vocatie a functionarului public si nu un drept al sau, putand fi valorificata doar daca sunt intrunite conditiile legale.

Dreptul de a primi tichete de vacanta se naste numai daca bugetul de stat prevede asemenea sume cu destinatia de tichete de vacanta.

In cauza nu s-au aprobat pentru institutii publice, in cadrul bugetului de stat acordarea de tichete de vacanta, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile art. 1 din OUG 8/2009.

Prin urmare, cum dreptul la acordarea voucherelor de vacanta a fost inlaturat de legiuitor si cum acest drept nu este un drept fundamental, ci un drept salarial suplimentar, legiuitorul fiind indrituit sa stabileasca atat cuantumul drepturilor suplimentare, cat si modalitatea de plata a acestora, sa le modifice in anumite perioade de timp, sa le suspende sau chiar sa le anuleze, in functiei de politica bugetara si de resursele financiare existente, curtea considera ca in mod corect Tribunalul Vaslui a respins, ca nefondata, actiunea formulata.

Curtea mai retine ca reclamantii au invocat in sprijinul actiunii lor si practica judecatoreasca, depunand o sentinta prin care intr-o speta similara s-a admis o astfel de actiune. Instanta retine insa, ca pe de o parte, in dreptul roman precedentul judiciar nu este izvor de drept, iar respectiva hotarare nu este definitiva, iar pe de alta parte in practica judecatoreasca s-au pronuntat si foarte multe hotarari prin care s-au respins aceste actiuni, in acest sens fiind in mod constant si unitar si practica Curtii de Apel Iasi.

Fata de considerente aratate mai sus, in baza art. 496 C.proc.civ. si art. 20 din Legea 554/2004, apreciind ca solutia primei instante este legala si temeinica, si ca aceasta a evaluat temeinic si complet situatia de fapt dedusa judecatii si a facut o judicioasa aplicare a legii, curtea a respins recursul declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr. 409/ca din 23.11.2015 pronuntata de Tribunalul Vaslui, sentinta pe care a mentinut-o.