Finantare nerambursabila avand ca beneficiar o institutie publica infiintata in subordinea consiliului judetean

Drept administrativ

Art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2016, art. 2 alin. (1) lit. d), din H.G. nr. 759/2007, art. 2 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009

Din cuprinsul alin. (1) din al art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 rezulta ca, incepand cu data de 1 ianuarie 2011, singura modalitate de plata a personalului din autoritatile si institutiile publice, implicat in activitatile din cadrul proiectelor finantate din fonduri comunitare, o constituie aplicarea unei majorari la salariul de baza. Prin urmare, beneficiarul unei finantari din fonduri comunitare, care are calitatea prevazuta in alin. (1) al art. 34, nu are optiunea de a angaja intr-o modalitate pe care, din diverse considerente, o considera mai potrivita, textul analizat excluzand orice alta forma de remunerare decat sporul pe care il prevede expres.

Avand in vedere aceste dispozitii care impun, pentru eligibilitatea cheltuielilor, conditia de a fi efectuate cu respectarea prevederilor legislatiei, precum si dispozitiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, se constata ca cheltuielile cu salariile personalului din echipa de proiect, platite in baza unor contracte individuale de munca pe durata determinata, prin cumul cu functia de baza la acelasi angajator, sunt neeligibile.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 306 din 9 martie 2017

Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:

Hotararea primei instante.

Prin sentinta civila nr. 616 din 30 septembrie 2016, Tribunalul B. a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B. in contradictoriu cu paratul Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice - Organismul intermediar regional POS DRU Regiunea Nord-Est si, prin urmare: a anulat decizia de solutionare a contestatiei nr. 14897/30.09.2015 inregistrata la reclamanta sub nr. 80026/366/IC/30.09.2015 si scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12805/26.08.2015 inregistrata la DGASPC B. sub nr. 70102/324/IC/27.08.2015; a obligat la emiterea unei scrisori de informare care sa cuprinda cu titlu de cheltuieli eligibile sumele de 6241 lei si 2775 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

In fapt, intre parti s-a incheiat contractul de finantare nr. POSDRU/116/6.2/G/123834, pentru implementarea proiectului „Egalitate de sanse a grupurilor Vulnerabile pentru accesul la educatie si pe piata muncii”, reclamanta avand calitatea de beneficiar al finantarii. In baza acestui contract, prin cererea de rambursare nr. 6, reclamanta a solicitat suma de 223.840,01 lei reprezentand cheltuieli efectuate in perioada declarata atat in calitate de lider de parteneriat/beneficiar, cat si de catre partenerii de proiect.

Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12805/26.08.2015, parata a validat suma de 213.077, 80 lei, apreciind ca neeligibile urmatoarele sume: 6.241 lei, reprezentand salarii solicitant, intrucat incadrarea personalului nu respecta legislatia in vigoare; 258,82 de lei onorariu G.C., 3.450 lei onorariu M.A., 1.695 de lei onorariu S. N., 400 de lei onorariu I.E., 2.775 lei salarii DGASPC, 44,60 de lei salariu decembrie D.M., 800 de lei salariu august D.M., 64 de lei salariu C.C. luna ianuarie.

Contestatia formulata de reclamanta impotriva scrisorii standard de informare a fost respinsa de parata prin adresa nr. 14897/30.09.2015, apreciindu-se ca diminuarea sumelor s-a facut cu respectarea art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, intrucat nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la angajarea personalului in cadrul institutiei bugetare; in mod legal au fost diminuate si sumele reprezentand salarii la partenerul Centrul de Consultanta si Studii Europene Galati deoarece,in conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, nu pot fi admise documente justificative modificate in mod esential, modul de intocmire al acestora putand face obiectul unei suspiciuni de neregula asa cum se precizeaza in OUG 66/2011.

In drept, sunt de retinut dispozitiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 art. 3 din Ordinul nr. 1117/2170/2010, definitia eligibilitatii cheltuielilor si obiectivul urmarit de Regulamentul 1083/2006, precum si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, cu referire la cauza C-289/05.

Cererea de chemare in judecata este intemeiata, autoritatea publica stabilind in mod eronat asupra caracterului neeligibil al cheltuielilor cuprinse in cererea de rambursare, respectiv asupra caracterului nejustificat al contestatiei.

In prealabil, se apreciaza ca scrisoarea standard de informare a beneficiarului intra in categoria actului administrativ, prin intermediul acestui inscris autoritatea de control respingand cererea de rambursare formulata de beneficiar, fiind astfel un act unilateral de

vointa emis de o autoritate publica in executarea legii si care produce efecte juridice. Invocarea jurisprudentei instantelor nationale in aceasta materie nu este suficienta pentru a sustine lipsa efectelor juridice ale actului contestat de reclamanta, litigiul vizand verificarea caracterului justificat al refuzului autoritatii de rambursare a cheltuielilor solicitate, incadrandu-se in domeniul de aplicare al articolului 8 din Legea 554/2004.

Cu privire la stabilirea caracterului neeligibil al celor doua sume, motivul refuzului prezentat de catre parata nu este intemeiat.

Astfel, parata si-a argumentat decizia de invalidare a acestor categorii de salarii prin raportare la art. 30 din Codul si art. 19 din Contractul Colectiv de Munca Nivel de Grup de Unitati Asistenta Sociala pe anii 2014 - 2015 inregistrat la MMFPSPV sub nr. 1376/2014, precum si faptul ca art. 34 din Legea 284/2010 se poate aplica de la data aparitiei acestora respectiv 01.04.2015, concluzionand faptul ca nicio institutie bugetara nu poate angaja personal (indiferent de forma de angajare, contract de munca sau raport de serviciu) fara respectarea actelor normative enuntate. Pe de alta parte, reclamanta a invocat art. 24 din Legea 284/2010

Prin contractul de finantare nr. POSDRU/116/6.2/G/123834 partile au stabilit, prin textul art. 4 si 7, modul de rambursare a cheltuielilor angajate pe perioada de implementare, prin verificarea caracterului real, eligibil al cheltuielilor si a respectarii cerintei inregistrarii in contabilitate. De asemenea, personalul nominalizat in cadrul proiectului si CV-urile acestora au fost cunoscute paratei, fiind anexate cererii de finantare.

In cadrul procedurii administrative reclamanta a prezentat documente justificative privind plata sumelor reprezentand salarii, cheltuielile de personal declarate corespunzand unor prestatii efectuate in mod real, consacrate proiectului, platite si inregistrate in contabilitate pentru perioada invocata. De asemenea, in cadrul proiectului au fost incheiate contracte individuale de munca, ca urmare a emiterii (in fiecare caz in parte) a unei dispozitii privind incadrarea, prin cumul de functii, a unui salariat, emisa de Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B., in temeiul art. 8 alin. 1 din anexa nr. 1 din H.G. nr. 1343/2004 si H.C.J. B. nr. 23/2005.

Avand in vedere modalitatea de incheiere a contractelor de munca sunt incidente in cauza prevederile art. 34 din Legea nr. 284/2010. Asadar, in ceea ce priveste modul de stabilire a raporturilor juridice intre institutie si proprii angajati, art. 30 din Codul Muncii, in cauza nefiind vorba de incadrarea salariatilor in cadrul institutiei, ci de desemnarea unor atributii suplimentare fata de fisa postului, derularea raporturilor juridice suplimentare realizandu-se prin incheierea unor contracte pe perioada determinata, in conformitate cu prevederile art. 83 lit. h Codul Muncii. Art. 34 din Legea 284/2010 reglementa posibilitatea nominalizarii prin act administrativ a persoanelor care urmau a face parte din echipa de proiect, fara a prevedea obligativitatea organizarii unui concurs conform art. 30 din Codul muncii.

Practic, in cadrul contractului de finantare, institutia publica actioneaza in calitate de beneficiar al finantarii nerambursabile din fonduri europene (la fel ca orice alta categorie de beneficiari), iar nu in calitatea sa de autoritate publica pentru a deveni aplicabile dispozitiile art. 30 din Codul muncii referitor la modalitatile de angajare a personalului. Personalul este angajat in cadrul proiectului finantat din fonduri europene, iar nu in cadrul institutiei publice.

Faptul ca, printre categoriile de beneficiari acceptati se numara si institutiile publice, a generat nevoia reglementarii legale a modalitatii in care institutia publica poate angaja personal in cadrul acestor proiecte, initial, Legea nr. 284/2010 prevazand posibilitatea nominalizarii persoanelor prin act administrativ.

Ulterior, prin Legea 64/31.03.2015 au fost adoptate alin. 12 - 14 ale art. 34 din Legea nr. 284/2010, devenind astfel clar faptul ca persoanele care isi desfasoara activitatea in cadrul proiectelor finantate din fonduri externe nerambursabile sunt incadrate in afara organigramei, iar numarul acestora este cel stabilit conform contractului de finantare si anexelor la acesta, precum si ghidului solicitantului - conditii generale si specifice aplicabile. De asemenea, acestor persoane li se incheie contracte individuale de munca pe durata nedeterminata fiind reglementate si conditiile tarifare.

Desi prevederile art. 12 - 14 ale art. 34 din Legea 284/2010 nu sunt aplicabile intrucat nu erau in vigoare la data incheierii contractului de finantare, in cauza nefiind incheiat nici acte aditionale conform art. 34 alin. 14, reflecta orientarea legiuitorului in sensul incadrarii personalului care isi desfasoara activitatea in proiecte pe baza de contract individual de munca pe durata determinata, fiind incadrate in afara organigramei.

Sumele platite cu titlu de salariu pentru membrii echipei de implementare si personalul administrativ in baza contractelor de munca incheiate respecta cerintele impuse de textele de lege mai sus citate, fiind efectuate de beneficiar in realizarea proiectului finantat, modalitatea in care institutia a inteles sa desemneze atributiile neputand conduce in mod automat la retragerea ajutorului financiar acordat, sanctiunea stabilita in sarcina beneficiarului proiectului trebuind sa aiba o justificare pertinenta si sa fie proportionala cu obiectivul urmarit.

Echipa de proiect din institutia beneficiara este responsabila de realizarea activitatilor care deriva din obligatiile reclamantei fata de autoritatea finantatoare conform contractului de finantare semnat, activitatile prestate in cadrul proiectului finantare fiind reflectate corespunzator in cuprinsul fisei postului, cheltuielile cu salariile personalului din echipele de proiect, inclusiv contributiile salariale suportate de catre angajat si angajator, putand fi rambursate de autoritatea finantatoare, in conformitate cu regulile de eligibilitate, conform dispozitiilor art. 34 alin. 10 din Legea 284/2010.

Forma juridica adoptata de autoritatea publica pentru desemnarea atributiilor suplimentare nu determina in mod automat caracterul nejustificat al cheltuielilor, autoritatea de control trebuind sa verifice daca sumele respective corespund activitatii desfasurate pentru realizarea proiectului, daca au la baza contracte de munca, daca au fost inregistrate in contabilitate, daca se incadreaza in limita prevazuta de articolul 34.

Intrucat drepturile salariale semnifica sume de bani platite de angajator in executarea unui raport de munca si in considerarea calitatii de salariat, reglementate in cadrul contractului individual de munca, au la baza documente justificative, sumele solicitate reprezinta cheltuieli rezonabile si necesare realizarii proiectului finantat, fiind respectate cerintele impuse de lege pentru stabilirea eligibilitatii, parata neinvocand si nedovedind depasirea cuantumului permis de lege, ridicand doar obiectiuni cu privire la modalitatea de stabilire a raportului juridic.

Cererea de recurs.

Impotriva hotararii tribunalului, in termenul prevazut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, paratul Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Nord-Est a formulat prezentul recurs in motivarea caruia a invocat motivele de recurs prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 si 8 din Codul de procedura civila. In dezvoltarea acestor motive, fara a le grupa pe fiecare motiv de casare mentionat, recurentul a invocat urmatoarele argumente:

1. In primul rand, sunt de retinut dispozitiile art. 11 alin. (3) din Regulamentul (CE) 1081/2006 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

Se impune admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat intr-un alt dosar, respectiv efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat, in temeiul art. 431 alin. (2) din Codul de procedura civila, opunand lucrul judecat din sentinta civila nr. 260/2016 pronuntata de Tribunalul B. in dosarul nr. 4048/110/2015, definitiva prin decizia civila nr. 1158/2016 pronuntata de Curtea de Apel B.. Invoca in prezenta cauza intreg sistemul argumentativ pe care se intemeiaza sentinta mentionata. Litigiul anterior este in stransa legatura cu cauza pendinte, rezolvand aceeasi chestiune litigioasa, intre aceleasi parti, pe baza acelorasi aparari si rationamente juridice.

2. Respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesual pasive este, in temeiul art. 40 alin. (1) din Codul de procedura civila, motiv de nulitate. Judecatorul fondului nu a motivat solutia de respingere a exceptiei, fiind data cu incalcarea normelor juridice pe care si-a intemeiat, in drept, exceptia.

In mod eronat, judecatorul fondului a reduc conditiile de eligibilitate numai la cele prevazute in anumite norme juridice, pe care le-a interpretat tendentios omitand: normele juridice ierarhic superioare, sistemul de drept comun si cel ierarhic inferior si normele speciale. Prin prisma principiului specialia generalibus derogant, Regulamentul (CE) 1081/2006 deroga de la Regulamentul (CE) 1083/2006, iar in alta ordine de idei, conditiile de eligibilitate prevazute de acest din urma regulament nu inlatura de la aplicare nicio alta conditie de eligibilitate cumulativ prevazuta in legislatia nationala/unionala.

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene a fost invocata in mod artificial si nici nu este de natura a contrazice argumente pe care se bazeaza negarea eligibilitatii din cauza dedusa judecatii.

Legea nr. 64/2015 nu este aplicabila in cauza avand in vedere ca nu retroactiveaza, insa, nici nu afecteaza cu nimic obligatia reclamantei de a organiza concurs conform art. 30 din Codul muncii si art. 19 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati de asistenta sociala pe anii 2014-2015.

In mod gresit reclamanta a invocat, iar tribunalul a retinut, dispozitiile art. 24 din Legea nr. 284/2010, text care vizeaza cumulul de functii numai intr-o ipoteza exceptionala si numai daca posturile vacante nu au putut fi ocupate prin concurs. Or, reclamanta nu a facut dovada imprejurarilor exceptionale si nici ca a organizat concurs pentru ocuparea posturilor aferente implementarii proiectului.

In cauza, in raport de data la care s-a solicitat rambursare, nu sunt aplicabile dispozitiile modificate ale art. 34 din Legea nr. 284/2010. Chiar si astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 64/2015, art. 34 alin. (14) prevede ca, in ipoteza contractelor de finantare aflate in derulare, s-ar fi impus incheierea de acte aditionale, cu respectarea prevederilor din materia conflictului de interese si incompatibilitati.

Art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 coroborat cu contractul de finantare prevad ca sarcina probei revine reclamantei. Normele de drept nu disting in functie de criteriul timpului partial sau cu norma intreaga, in contractele individuale de munca subsecvente. De asemenea, art. 4 si art. 7 din contractul de finantare nu inlatura aplicarea legislatiei de nivel ierarhic superior.

In cauza, este deplin aplicabil art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 si art. 24 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009. In analiza eligibilitatii cheltuielilor trebuie avute in vedere atat obligatiile contractuale, cat si dispozitiile legale, de retinut fiind art. 4 din contract care face trimitere la H.G. nr. 759/2007, Ordinul nr. 1117/2010, Ghidul solicitantului de contract si Instructiunile AM POS DRU.

Contractul nr. POSDRU/116/6.2/G/123771 constituie doar angajament juridic in sensul art. 18 din O.U.G. nr. 64/2009 coroborat cu art. 23 din anexa la H.G. nr. 2018/2012, art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 500/2002, pct. 1 par. 15 lit. a) din anexa la OMFP 1792/2001. Cheltuielile astfel angajate urmeaza, conform art. 51 alin. 81) si art. 1 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 500/2002, faza de lichidare a cheltuielilor, astfel cum este reglementate de art. 19 din O.U.G. nr. 64/2009 coroborat cu art. 27 din anexa la H.G. nr. 2018/2012, art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 500/2002 si cu pct. 2 din anexa la OMFP nr. 1792/2002. Rezulta din aceste dispozitii ca nu orice cheltuiala angajata este, ab initio, lichidata prin acordarea vizei „bun de plata”, ci faza de lichidare se poate finaliza prin refuzul unei astfel de vize.

Este importanta interpretarea jurisprudentiala rezultand din sentinta civila nr. 68/2012 pronuntata de Curtea de Apel B. in dosarul nr. 807/32/2011.

Contrar celor retinute de tribunal, incadrarea unor salariati in institutiile publice si bugetare se poate realiza doar in conditiile legale, respectiv Legea nr. 284/2010 din art. 2 alin. (1) lit. a) si alin. (3) rezultand ca dispozitiile acestei legi sunt aplicabile personalului angajat de o persoana juridica de drept public, indiferent daca este vorba de raport de serviciu ori de contract de munca.

Infiintarea unei unitati de management proiect (UMP) conform O.U.G. nr. 52/19999 presupune angajarea personalului prin transfer sau detasare in cadrul institutiei publice, la incetarea activitatii fiind preluat de la entitatea de la care a provenit. Aceste sistem argumentativ se efectueaza conform Legii nr. 284/2010 care, prin art. 39 lit. c), a abrogat art. 5 din O.U.G. nr. 52/1999.

In considerarea faptului ca reclamanta este persoana de drept public ii este pe deplin aplicabil art. 34 din Legea nr. 284/2010, asa cum s-a retinut la momentul declararii neeligibilitatii cheltuielilor in cauza.

Mai mult, prin incheierea unor contracte individuale de munca subsecvente contractului nr. POSDRU/116/6.2/G/123771, pentru salarii supradimensionate, nu se respecta dispozitiile de salarizarea a personalului bugetar, nefiind nici macar angajati prin concurs; reclamanta a incalcat inclusiv principiul bunei gestiuni financiare consacrat prin art. 6 art. 30, art. 53 alin. (2), art. 59, art. 126 alin. (2) lit. f), art. 140 alin. (1) din Regulamentul 966/2012 coroborate cu art. 60 din Regulamentul CE 1083/2006, dar si a legislatiei nationale, cu referire la art. 2 lit. f), g) si h) din Legea nr. 94/1992.

Art. 24 din Legea nr. 284/2010 nu este aplicabil in cazul personalului angajat pentru implementarea proiectului finantat prin contractul nr. POSDRU/116/6.2/G/123771. Art. 24 din Legea nr. 284/2010 se aplica in mod exceptional.

Totodata, cheltuielile in cauza ar fi trebuit efectuate cu respectarea principiilor legalitatii si regularitatii, asa cum rezulta acestea din art. 21 alin. (1), art. 33 alin. (3) coroborate cu art. 12 - 18 din Legea nr. 94/1992, art. 62 din Regulamentul CE 1083/2006 si art. 2 din H.G. nr. 759/2007.

intampinarea la cererea de recurs.

Intimata-reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B. a solicitat respingerea recursului pentru urmatoarele considerente:

1. Nu se poate retine exceptia autoritatii de lucru judecat. Cauza invocata de recurenta a avut un alt obiect, respectiv o alta cerere de rambursare, cu o alta suma declarata neeligibila. Simpla identitate de parti este insuficienta pentru a se considera indeplinite conditiile prevazute de art. 431 din Codul de procedura civila.
2. Se impune a fi respinsa si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, bazata pe mandatul de reprezentare care i-a fost dat prin acordul de delegare aprobat prin OMMFES nr. 600/2008. In realitate, potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 344/2014, una dintre functiile exercitate de Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, in domeniile proprii de competenta, este aceea de organism intermediar pentru implementarea programelor finantate prin Fondul Social European de catre unitatile din subordinea ministerului, textul prevazand clar ca functia de organism intermediar este indeplinita de catre unitatile din subordinea ministerului prevazute la pct. 1.5. din anexa nr. 2. Totodata, de retinut sunt dispozitiile art. 13 din Hotararea Guvernului nr. 457/2008 si ale OMMFES nr. 600/2008 emis in executarea H.G. nr. 457/2008. Insa, existenta acestui acord nu poate avea consecinte asupra competentei instantei in materia contenciosului administrativ, materie in care relevanta este capacitatea de drept administrativ a autoritatii publice de a emite acte administrative in exercitarea unor prerogative de putere publica.
3. Referitor la fondul cauzei, parata nu a justificat in mod clar cerintele pe care, ca parte contractanta, le-ar fi incalcat.

Afirmand ca posturile ocupate pe proiect nu respecta organigrama institutiei, parata confunda calitatea pe care o are institutia publica angajatoare cu cea de beneficiara a fondurilor europene, desi cele doua calitati sunt diferite si sunt supuse unor reglementari diferite. A respectat contractul, iar parata a avut controlul economic absolut, dar, afirmand acesta constituie doar un angajament juridic, parata contesta forta obligatorie a contractului. in dosar exista acte din care rezulta efectuarea concreta a cheltuielilor respective.

Nu a fost incalcat obiectivul urmarit de Regulamentul 1083/2006, iar in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene s-a statuat ca in notiunea de cheltuiala eligibila se includ costurile efectuate de beneficiar, daca aceste costuri indeplinesc trei conditii si anume: sunt reale; sunt legate de punerea in functiune a operatiunii cofinantate din Fondurile structurale; sunt afectate operatiuni in proportia cuvenita.

De asemenea, sunt de retinut dispozitiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) 1083/2006, dispozitii care obligau parata sa justifice o neregularitate in sensul textului, ca reclamant proband ca parata nu a justificat neregularitatea.

Analiza motivelor de casare.

Recurentul-parat a invocat, prin cererea de recurs, motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 si 8 din Codul de procedura civila. Asa cum deja s-a retinut, cererea de recurs a fost structurata pe trei aspecte, fara o grupare a argumentelor expuse la pct. I - III pe fiecare dintre cele 5 motive de casare enumerate la inceputul cererii. Aceasta instanta nu a putut identifica niciun argument care sa poata fi subsumat vreunuia dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 si 5, examinarii sale urmandu-i a fi supuse motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 si 8 din Codul de procedura civila.

Motivul de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedura

civila.

Casarea unei hotarari pentru acest motiv este urmarea incalcarii autoritatii de lucru judecat. Codul de procedura civila reglementeaza autoritatea de lucru judecat atat ca principal efect la hotararii judecatoresti, in art. 430 si art. 431, cat si ca exceptie absoluta, in art. 432.

In cauza, pe de o parte, recurentul pare a nu face o distinctie intre exceptia autoritatii de lucru judecat si efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat (desi, prin raspunsul la intampinare, a reprosat acest lucru intampinarii la recurs), de vreme ce a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat (care este in mod clar si expres reglementata ca atare prin art. 432 din Codul de procedura civila), dar, ca temei in drept, a indicat art. 431 alin. (2) care reglementeaza prezumtia de lucru judecat, adica efectul pozitiv al lucrului judecat. Cele doua efecte ale lucrului judecat sunt reglementate in alin. (1) si (2) ale art. 431. Admiterea exceptiei lucrului judecat - efect negativ la lucrului judecat - duce la respingerea actiunii pentru autoritate de lucru judecat, fara o judecata in fond, in timp ce efectul pozitiv al lucrului judecat nu impiedica solutionarea in fond cauzei, ci are consecinte doar sub aspect probator, in sensul ca aspectul litigios rezolvat intr-un litigiu nu mai poate fi analizat de instanta intr-un litigiu ulterior.

Pe de alta parte, din modul in care recurentul-parat a argumentat pct. I al cererii de recurs, rezulta ca intentia sa a fost aceea de a supune instantei examinarea autoritatii de lucru judecat sub aspectul sau pozitiv. Or, nici sub acest aspect nu poate fi retinuta autoritatea de lucru judecat. Chiar daca, in aceasta situatie, nu este necesara tripla identitate de elemente ale raportului juridic de drept material devenit litigios (ca in cazul exceptiei autoritatii de lucru judecat) o legatura stransa cu litigiul anterior solutionat trebuie se impune in mod necesar. Astfel, pentru a se retine autoritatea de lucru judecat a hotararii date in dosarul nr. 4048/110/2015, ar fi necesar ca prin sentinta civila nr. 260/2016 pronuntata de Tribunalul B., definitiva prin decizia civila nr. 1158/2016 pronuntata de Curtea de Apel B., sa se fi transat aspectul litigios din prezenta cauza, respectiv eligibilitatea cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. 6 din 3.07.2015, cheltuieli reprezentate de salariile membrilor echipei de implementare si a personalului administrativ implicat in proiectul finantat prin contractul POSDRU/116/6.2/G/123771. Insa, nu eligibilitatea acestor cheltuieli a fost analizata in dosarul nr. 4048/110/2015, ci a altor cheltuieli, aferente unei alte cereri de rambursare (4/21.05.2015); formularea cererilor de rambursare in derularea aceluiasi contract de finantare si aceeasi natura a cheltuielilor considerate neeligibile sunt imprejurari in baza carora cele doua litigii pot fi considerate ca fiind similare, insa solutionarea in acelasi fel a acestora se poate impune din ratiuni menite sa asigure o jurisprudenta unitara, iar nu pentru autoritate de lucru judecat.

Motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din Codul de procedura civila examinate in privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive

Prin cererea de recurs, recurentul-parat a reiterat nulitatea cererii de chemare in judecata, in temeiul art. 40 alin. (1) din Codul de procedura civila, motivat de lipsa calitatii sale procesual-pasive, sustinand ca exceptia „[...] nu a fost deloc motivata de judecatorul fondului in sentinta atacata prin prezenta este data cu vadita grava incalcarea a normelor juridice pe care ne intemeiem in drept, aceasta exceptie, argumente pentru care le reinvocam motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza aceasta exceptie si pe care le-am invocat in fazele si etapele procesuale anterioare recursului pendinte.”

Din argumentele expuse la pct. II al cererii de recurs rezulta ca recurentul invocata, pe de o parte, nemotivarea hotararii - prima ipoteza a pct. 6 al art. 488 alin. (1), iar pe de alta parte, incalcarea dispozitiilor legale pe care le-a invocat in sprijinul exceptiei, prin intampinarea la cererea de chemare in judecata - motivul prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8.

Mai intai, este de constatat ca, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a indicat ca parat pe Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice - Organismul intermediar regional POS DRU Regiunea Nord-Est, cu sediul in Piatra Neamt. Intampinarea a fost formulata de Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Nord-Est, acesta neinvocand nelegala citare, la sediul sau, a ministerului chemat in judecata, ci lipsa calitatii sale procesual pasive.

Este exclus a se retine prima ipoteza a art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedura civila avand in vedere ca, la primul termen de judecata, prin incheierea din 18.05.2016, Tribunalul B. a respins, motivat, exceptia lipsei calitatii procesual pasive. Tribunalul a solutionat (pe langa exceptia lipsei de obiect), mai intai, exceptia analizata, in conformitate 248 alin. (1) din Codul de procedura civila, respingerea exceptiei facandu-se prin incheiere, conform alin. (5) al aceluiasi text.

Astfel, pentru respingerea exceptiei, tribunalul a avut in vedere urmatoarele:

• legitimarea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii. In dreptul administrativ, acest principiu este circumscris unui anumit specific derogatoriu de la dispozitiile art. 56 din Codul de procedura civila (fapt permis de dispozitiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), in sensul ca nu este relevanta personalitatea juridica a autoritatii, ci capacitatea ei de drept administrativ, constand in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza anumite acte si operatiuni. Transpusa in dreptul procesual, capacitatea administrativa confera capacitatea autoritatii de a sta in proces, indiferent daca are sau nu personalitate juridica si deci capacitate juridica in sensul civil al notiunii;
• intr-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de parat sau intimat este suficient sa se faca dovada ca acea autoritate publica este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004;
•  in concret, parata a emis atat scrisoarea standard de informare nr. 68539/319/IC/21.08.2015 cat si adresa nr. 14286/22.09.2015.

Nu poate fi retinut (in privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive) nici motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 intrucat, plecand de la premisa inexistentei motivarii hotararii, nu a formulat criticile de nelegalitate in raport de considerentele pentru care tribunalul i-a respins exceptia, ci a facut trimitere la argumentele invocate in fata tribunalului, prin intampinarea la cererea de chemare in judecata.

Chiar daca s-ar considera ca o astfel de maniera de dezvoltare a motivelor de casare ar corespunde exigentelor unei cereri de recurs, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive nu ar putea fi admisa avand in vedere capacitatea de drept administrativ a recurentului-parat si faptul ca acesta este emitentul actelor supuse controlului instantei de contencios administrativ.

Asa cum a retinut si tribunalul, atat actul care produce efecte juridice (scrisoarea standard de informare a beneficiarului), cat si cel prin care a fost solutionata contestatia administrativa, emana de la Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial Dezvoltarea resurselor umane Regiunea Nord-Est si priveste o neregula privind utilizarea fondurilor nerambursabile. Aceste acte au fost emise cu respectarea competentei care i-a fost delegata - in conformitate cu Ordinul nr. 600/2008 emis de ministrul muncii, familiei si egalitatii de sanse, de catre Autoritatea de Management pentru Programul operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013” - fiind nerelevant faptul ca nu este vorba de o competenta primara, ci de o competenta delegata.

Motivul de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura

civila.

In fond, chestiunea litigioasa priveste eligibilitatea unora dintre cheltuielile pentru realizarea activitatilor proiectului finantat prin contractul de finantare POSDRU/ 116/6.2/G/123834 incheiat la data de 20.06.2013 intre recurentul-parat si intimata-reclamanta, in calitate de beneficiar. Este vorba de cheltuielile cu salariile platite de reclamanta in baza contractelor de munca cu timp partial incheiate cu personalul propriu, prin cumul cu functiile de baza. Recurentul-parat a considerat aceste cheltuieli neeligibile pentru motivul invocat in scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 12805/26.08.2015 si dezvoltat apoi in adresa nr. 14897/30.09.2015 de raspuns la contestatia administrativa si anume: nerespectarea dispozitiilor referitoare la angajarea prin concurs sau examen, dupa caz, cuprinse in art. 30 din Codul muncii si in contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati; nerespectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 284/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 64/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2014, completarile acestui text putand-se aplica personalului care desfasoara activitati in proiecte pe baza de contract individual de munca pe durata determinata, incheiat in cadrul proiectelor finantate din fonduri externe nerambursabile, in vederea acordarii unor tarife orare prevazute de cererile de finantare si Ghidul solicitantului.

Astfel, considerarea ca neeligibila a cheltuielilor cu salariile propriilor angajati ai intimatei-reclamante nu este determinata de faptul ca, pentru realizarea activitatilor proiectului, aceasta a recurs la personalul propriu, aspect care, asa cum s-a aparat reclamanta, era cunoscut recurentului-parat de la momentul formularii cererii de finantare. Neeligibilitatea a fost constatata ca urmare a modului nelegal in care intimata-reclamanta a ales sa plateasca persoanele implicate in realizarea activitatilor proiectului. Altfel spus, neeligibilitatea decurge din nelegalitatea angajarii personalului prin cumul de functii, o astfel de modalitate contravenind dispozitiilor privind incadrarea salariatilor la institutiile si autoritatile publice si ducand, in acelasi timp, la cresterea cheltuielilor de personal ale proiectului.

La data incheierii contractelor de munca cu timp partial (primele fiind incheiate la data de 18, 19 iulie 2013, iar apoi, la data de 19.02.2014), art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice - in vigoare incepand cu 1.01.2011 - in alineatele relevante in prezenta cauza, dispunea dupa cum urmeaza:

„(1) Personalul din autoritatile administratiei publice centrale, din structurile din subordinea autoritatilor administratiei publice centrale si din institutiile publice locale, nominalizat in echipele de proiecte finantate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum si din imprumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiaza de la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de baza cu pana la 75%, iar incepand cu 1 ianuarie 2011, in locul majorarii de pana la 75%, de o majorare de pana la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicata la salariul de baza lunar, proportional cu timpul efectiv alocat realizarii activitatilor pentru fiecare proiect, indiferent de numarul de proiecte in care este implicat, fara a depasi durata maxima a timpului de lucru prevazuta de normele legale in vigoare si fara a depasi in total numarul maxim de clase de salarizare prevazut la art. 10 alin. (2).

2. Echipa de proiect din institutia beneficiara este responsabila de realizarea activitatilor stabilite a fi efectuate in mod direct in graficul de activitati aprobat, precum si a celor care deriva din obligatiile beneficiarului fata de autoritatea finantatoare conform contractului/acordului/ordinului de finantare semnat si in conformitate cu sistemul de management si control intern aplicabil. Activitatile prestate in cadrul proiectelor finantate din fondurile prevazute la alin. (1) de catre personalul institutiei publice nominalizat in echipele de proiect sunt reflectate corespunzator in cuprinsul fisei postului, conform prevederilor legale in vigoare.
3. Pentru fiecare proiect contractat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, conducatorul institutiei nominalizeaza, prin act administrativ, persoanele care fac parte din echipa de proiect. O persoana poate fi nominalizata simultan in cadrul echipelor pentru maximum 4 proiecte.

[...]

10. Cheltuielile cu salariile personalului din echipele de proiect, inclusiv contributiile salariale suportate de catre angajat si angajator, pot fi rambursate de autoritatea finantatoare, in conformitate cu regulile de eligibilitate, procedurile de rambursare aplicabile si cu procentul de cofinantare stabilit in contractul/acordul/ordinul de finantare semnat cu autoritatea finantatoare. Pentru persoanele implicate in mai multe echipe de proiecte, rambursarea cheltuielilor se face pentru fiecare proiect in parte, proportional cu timpul efectiv realizat, conform fisei de pontaj.
11. Conducatorul institutiei are obligatia de a se asigura de respectarea conditiilor si limitelor stabilite prin prevederile prezentei legi la nivelul tuturor echipelor de proiect organizate in cadrul institutiei pe care o conduce.”

Din cuprinsul alin. (1) din al art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 rezulta ca, incepand cu data de 1 ianuarie 2011, singura modalitate de plata a personalului din autoritatile si institutiile publice, implicat in activitatile din cadrul proiectelor finantate din fonduri comunitare, o constituie aplicarea unei majorari la salariul de baza. Prin urmare, beneficiarul unei finantari din fonduri comunitare, care are calitatea prevazuta in alin. (1) al art. 34, nu are optiunea de a angaja intr-o modalitate pe care, din diverse considerente, o considera mai potrivita, textul analizat excluzand orice alta forma de remunerare decat sporul pe care il prevede expres.

Rambursarea de catre autoritatea finantatoare a cheltuielilor cu salariile personalului din echipa de proiect se face in conformitate cu art. 34 alin. (10) din Legea-cadru nr. 284/2010. In cauza, eligibilitatea cheltuielilor este reglementata in contractul de finantare POSDRU/116/6.2/G/123834/20.06.2013, la art. 4, text care prevede ca cheltuielile angajate in perioada de implementare a proiectului sunt eligibile in conditiile stabilite prin H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate in cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului finantelor publice nr. 117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile in cadrul operatiunilor finantate prin Programul operational sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013", de Ghidul solicitantului, de contract, de instructiunile Autoritatii de Management POS DRU, de comunicarilor Organismului intermediar POS DRU Regiunea Nord-est, precum si de alte dispozitii legale.

Pentru ca o cheltuiala sa fie eligibila, una dintre conditiile cu caracter general stabilite de H.G. nr. 759/2007 este cea prevazuta de art. 2 alin. (1) lit. d), respectiv aceea ca cheltuiala sa fie conforma cu prevederile legislatiei nationale si comunitare. Cheltuielile eligibile sunt definite si prin art. 2 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiara a instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergenta - dispozitii la care se face trimitere prin art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordinul comun nr. 1117/2170 din 17 august 2010 - ca fiind „cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finantate in cadrul programelor operationale, care pot fi finantate atat din instrumente structurale, cat si din cofinantarea publica si/sau cofinantarea privata, conform reglementarilor legale comunitare si nationale in vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor”.

Avand in vedere aceste dispozitii care impun, pentru eligibilitatea cheltuielilor, conditia de a fi efectuate cu respectarea prevederilor legislatiei, precum si dispozitiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, se constata ca cheltuielile cu salariile personalului din echipa de proiect, platite in baza unor contracte individuale de munca pe durata determinata, prin cumul cu functia de baza la acelasi angajator, sunt neeligibile.

Hotararea data de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-289/05 priveste interpretarea punctului 1.8 din regula nr. 1 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1685/2000 al Comisiei din 28 iulie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului in ceea ce priveste eligibilitatea cheltuielilor in cadrul operatiunilor cofinantate de Fondurile structurale (JO L 193, p. 39), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 448/2004 al Comisiei din 10 martie 2004. Aceasta hotarare nu prezinta relevanta in prezenta cauza intrucat, pe de o parte, s-a dat intr-o cauza in care sesizarea Curtii s-a facut in legatura cu o alta conditie de eligibilitate a cheltuielilor decat cea din prezenta cauza, respectiv conditia ca cheltuielile sa fie afectate operatiunii in proportia cuvenita, conform unei metode echitabile si justificate corespunzator (par. 24), conditie in privinta asupra aplicabilitatii careia partile din actiunea principala erau in dezacord si in legatura cu care Curtea a retinut ca „[...], trebuie sa se constate ca aceasta nu are ca obiect impunerea unei metode de calcul unice, ci lasa statelor membre o marja de apreciere in calculul cheltuielilor eligibile. Aceasta conditie are in vedere numai sa subordoneze luarea in calcul a costurilor generale drept cheltuieli eligibile afectarii acestor costuri «operatiunii in proportia cuvenita, dupa o metoda echitabila si justificata corespunzator»” (par. 25). Pe de alta parte, potrivit pct. 1.9. al regulii nr. 1 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1685/2000, „Statele membre pot aplica norme interne mai stricte pentru a stabili cheltuielile eligibile in conformitate cu punctele 1.5, 1.6 si 1.7.”

Cata vreme este expres reglementat prin lege (art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010) modul in care proprii angajati ai beneficiarului-institutie publica pot fi implicati in proiectele finantate prin fonduri structurale, nu se poate retine, asa cum a facut-o tribunalul, ca cheltuielile cu salariile nu trebuie considerate nejustificate doar pentru ca beneficiarul a ales o alta forma de angajare. Faptul ca, in principiu, respectiva cheltuiala este justificata - in sensul ca, pentru munca prestata in baza contractului de munca cu timp partial, personalul din echipele de proiect este indreptatit la o plata sa - nu este suficient pentru a se putea pretinde plata cheltuielilor cu salariile de la autoritatea finantatoare. Altfel spus, daca pentru efectuarea platii salariilor personalului din echipele de proiect, exista niste reguli, pretinderea platii de la autoritatea finantatoare nu poate fi facuta decat cu respectarea acestor reguli. Pe de alta parte, pentru a fi fost neutra, forma aleasa de beneficiar pentru angajarea persoanelor implicate in proiect ar fi trebuit sa nu determine alte costuri decat cele permise de art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010).

In privinta incidentei Legii nr. 64/2015, in lipsa unor acte aditionale care sa fi fost incheiate in conformitate cu art. 34 alin. (14) din Legea-cadru nr. 284/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 64/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2014 privind stabilirea unor masuri financiare si pentru modificarea unor acte normative (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 222 din 1 aprilie 2015), dispozitiile art. II din Legea nr. 64/2015, prin care au fost introduse, in art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, alineatele (12) - (14), aceste dispozitii nu se pot aplica retroactiv unor raporturi nascute in iulie 2013.

Fata de cele ce preced, se constata a fi fondat motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila, in privinta fondului cauzei.