EFECTUL EXTRATERITORIAL AL ART. 6

353. 
     Conventia nu obliga partile contractante sa impuna normele sale statelor sau teritoriilor terte (Drozd  si Janousek impotriva Frantei  si Spaniei, pct. 110). Statele contractante nu au obligatia de a verifica daca un proces ce urmeaza sa aiba loc intr-un stat tert, de exemplu, ca urmare a unei extradari, ar fi compatibil cu fiecare din conditiile art. 6.
     

1) Denegare flagranta de justitie

354. Cu toate acestea, conform jurisprudentei Curtii, o decizie de extradare sau expulzare poate ridica in mod exceptional o problema in temeiul art. 6 in cazul in care persoana in cauza ar risca sa sufere in statul solicitant o denegare flagranta de justitie. Acest principiu a fost enuntat pentru prima data in cauza Soering impotriva Regatului Unit (pct. 113)  si a fost confirmat ulterior de Curte intr-o serie de cauze [a se vedea, de exemplu, Mamatkulov  si
     
     Askarov impotriva Turciei (MC), pct. 90-91; Al-Saadoon  si Mufdhi impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 149; Ahorugeze impotriva Suediei, pct. 115; Othman (Abu Qatada) impotriva Regatului
     
     Unit, pct. 258].
355. Expresia „
     denegare flagranta de justitie ”
     a fost considerata sinonima unui proces care contravine evident dispozitiilor art. 6 sau principiilor enuntate de acesta [a se vedea, printre multe altele, Sejdovic impotriva Italiei (MC), pct. 84; Stoichkov impotriva Bulgariei,
     
     pct. 56; Drozd  si Janousek impotriva Frantei  si Spaniei, pct. 110]. De si nu a fost necesar inca sa defineasca aceasta expresie mai precis, Curtea a precizat ca unele forme de nedreptate pot fi considerate o denegare flagranta de justitie, de exemplu:

• o condamnare in lipsa, fara posibilitatea de a obtine ulterior o noua examinare a acuzatiei pe fond [Einhorn impotriva Frantei (dec.), pct. 33; Sejdovic impotriva Italiei
  
  (MC), pct. 84;
• Stoichkov impotriva Bulgariei, pct. 56]
• un proces cu caracter sumar, desfa surat fara a se tine seama deloc de dreptul la aparare (Bader  si Kanbor impotriva Suediei, pct. 47);
• o detentie fara acces la o instanta independenta  si impartiala pentru examinarea legalitatii [Al-Moayad impotriva Germaniei (dec.), pct. 101];
• un refuz deliberat  si sistematic de a permite accesul la un avocat, in special in cazul unei persoane detinute in strainatate (ibidem) ;
• utilizarea intr-un proces penal a unor declaratii obtinute prin supunerea suspectului sau a altei persoane unui tratament contrar art. 3 [Othman (Abu Qatada) impotriva
  
  Regatului Unit, pct. 267; El Haski impotriva Belgiei, pct. 85].

356. A durat mai mult de 20 de ani de la hotararea Soering, adica pana la hotararea pronuntata in cauza Othman (Abu Qatada) impotriva Regatului Unit, pana cand Curtea a concluzionat pentru prima data ca o extradare sau o expulzare constituie efectiv o incalcare a art. 6. Aceasta perioada, precum  si exemplele prezentate la punctul precedent, demonstreaza caracterul strict al criteriului „
     denegare flagranta de justitie”.
     Denegarea flagranta de justitie depa se ste simplele nereguli sau lipsa garantiilor in cadrul procesului, care ar fi de natura sa determine incalcarea art. 6 daca ar avea loc in insu si statul contractant. Incalcarea principiului echitatii procesului, garantat la art. 6, trebuie sa fie atat de grava incat sa determine anularea
     
     sau chiar distrugerea esentei insa si a dreptului protejat de acest articol
     [Ahorugeze impotriva
     
     Suediei,
     pct. 115;
     Othman (Abu Qatada) impotriva Regatului Unit,
     pct. 260].
     

2) „ Riscul real ” - gradul  si sarcina probei

357. Atunci cand analizeaza daca o extradare sau o expulzare ar constitui o denegare flagranta de justitie, Curtea aplica acela si grad  si aceea si sarcina a probei ca atunci cand examineaza cauzele privind expulzarea sau extradarea in temeiul art. 3. Prin urmare, reclamantului ii revine obligatia de a prezenta elemente de proba care sa poata dovedi ca exista motive serioase sa se considere ca, daca ar fi expulzat din statul contractant, acesta ar fi expus unui risc real de a face obiectul unei denegari flagrante de justitie. Daca reclamantul prezinta astfel de probe, ulterior Guvernul are obligatia de a elimina orice indoiala in acest sens [Ahorugeze impotriva Suediei, pct. 116; Othman (Abu Qatada) impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 272-280; El Haski impotriva Belgiei, pct. 86;
     mutatis mutandis
     ,
     Saadi impotriva Italiei
     
     (MC), pct. 129].

Pentru a verifica daca exista un risc de denegare flagranta de justitie, Curtea examineaza consecintele previzibile ale trimiterii reclamantului in tara de destinatie, luand in considerare situatia generala din aceasta  si circumstantele specifice cauzei persoanei respective [Al-Saadoon  si Mufdhi impotriva Regatului Unit, pct. 125;
mutatis mutandis
,
Saadi

impotriva Italiei (MC), pct. 130]. Existenta unui astfel de risc trebuie apreciata, in special, tinand seama de circumstantele pe care statul in cauza le cuno stea sau ar fi trebuit sa le cunoasca la momentul expulzarii [Al-Saadoon  si Mufdhi impotriva Regatului Unit, pct. 125;
mutatis mutandis,
Saadi impotriva Italiei (MC), pct. 133]. Cu toate acestea, in cazul in care expulzarea sau transferul a avut loc deja la momentul examinarii de catre Curte, nimic nu o impiedica sa tina seama de informatiile aflate ulterior [Al-Saadoon  si Mufdhi impotriva

Regatului Unit, pct. 149; Mamatkulov  si Askarov impotriva Turciei (MC), pct. 69].