Efectele actului de procedura neregulat, in planul comunicarii

Avand in vedere ca decaderea din exercitiul unui drept procesual, este o sanctiune in raport cu dispozitiile art. 103 alin. 1 Cod procedura civila (1865), nu se poate imputa partii necunoasterea legii si rezolvarea gresita a problemei de drept privind aplicarea in timp a legii noi de procedura civila, mai inainte de a identifica in mod corect faptul ca in ordine cronologica, prima entitate care a savarsit o eroare, este instanta de judecata.

118

Asadar, nu se poate pretinde partii cunoasterea legii, dar si sanctionarea acesteia in caz de necunoastere, fara a pretinde mai inainte acelasi lucru, respectiv cunoasterea si aplicarea corecta a legii, de catre instanta de judecata.

Daca s-ar admite contrariul, s-ar nega scopul actului de justitie, precum si dreptul de acces efectiv la o instanta, in sensul disp. art. 6 CEDO.

Prin urmare, mentionarea unei durate mai mari a termenului de apel in dispozitivul unei hotarari judecatoresti, decat cea prevazuta de legea procesual civila aplicabila, face ca acest act de procedura al instantei sa fie unul neregulat si sa nu mai produca aceleasi efecte specifice unui act de procedura regulat, in planul comunicarii, ca moment de la care curge termenul de apel.

Prin sentinta civila nr. 5199 din 8 aprilie 2014 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost anulata ca netimbrata actiunea civila avand ca obiect partaj bunuri comune, formulata de reclamanta VL, impotriva paratilor VM si CMR.

A fost admisa cererea reconventionala avand ca obiect partaj bunuri comune, formulata de paratul - reclamant CMR impotriva reclamantei - parate VL, in contradictoriu cu paratul VM.

S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor in cote de 1/2 pentru reclamanta si paratul sus mentionat.

A fost omologat raportul de expertiza efectuat de specialitatea constructii si evaluari imobiliare si s-au atribuit atribuie bunurile in varianta I.

S-a stabilit termen de 6 luni pentru plata sultei, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta VL, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Prin decizia civila numarul 71 din data de 20 ianuarie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a respins ca tardiv apelul.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut:

Dosarul s-a format ca urmare a disjungerii cererii reconventionale formulata de apelanta VL in dosarul initial de partaj. Cererea reconventionala se judeca in aceleasi conditii ca si cererea principala de partaj introdusa la 20.12.2012, anterior intrarii in vigoare a noului Cod de Procedura Civila.

Astfel, calea de atac trebuia formulata in termen de 15 zile de la comunicare conform art. 284 alin 1 Cod procedura civila.

In speta, socotind termenul de apel cu observarea dispozitiilor legale aratate, s-a constatat ca acesta a inceput sa curga la data de 15.05.2014 neluandu-se in calcul aceasta zi, termenul s-a implinit la data de 30.05. 2014.

Tribunalul a retinut ca mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la durata termenului in care poate fi atacata, nu poate avea nici un efect, partea fiind obligata sa actioneze conform legii, iar nu potrivit prevederilor gresite din dispozitiv.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta V.L., criticand-o pentru nelegalitate.

Recursul a fost admis ca fondat, pentru urmatoarele considerente:

Intr-adevar, in cauza sunt aplicabile dispozitiile vechiului Cod procedura civila, iar nu ale Noului Cod procedura civila, avand in vedere data inceperii procesului de partaj judiciar, prin formularea actiunii introductive de instanta inainte de 15 februarie 2013, respectiv la data de 20 dec. 2012, asa cum corect a retinut si instanta de apel.

Astfel, imprejurarea ca in cauza s-a formulat cerere reconventionala dupa data de 15 februarie 2013, respectiv la data de 25 iunie 2013, cererea fiind disjunsa ulterior ca urmare a anularii ca netimbrate a actiunii introductive de instanta - este nerelevanta in cauza, neatragand aplicarea normelor procesual civile ale Noului Cod procedura civila.

Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din legea 76/2012 de punere in aplicare a Legii 134/2010 privind Cod procedura civila si art. 24, 25 Noul Cod procedura civila, dispozitiile de procedura noi se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea in vigoare a Noului Cod procedura civila.

Or, cererea reconventionala, din punct de vedere procesual, este o cerere incidenta in cadrul procesului de partaj inceput inainte de 15 feb. 2013, astfel ca se aplica normele procesual civile vechi intregului proces, chiar daca s-a dispus disjungerea cererii reconventionale, iar actiunea principala s-a anulat ca netimbrata si partajul s-a solutionat pe fond numai in raport cu cererea incidenta. .

In contextul existentei acestei probleme de drept, privind aplicarea in timp a legii noi de procedura, tribunalul a concluzionat corect, dar prima instanta a apreciat gresit faptul ca in cauza sunt aplicabile normele procesual civile noi, aceasta imprejurare explicand eroarea cu privire la durata termenului de apel prevazuta in dispozitivul hotararii de prima instanta.

Astfel, gresit s-a trecut termenul de apel de 30 de zile corespunzator disp. art. 468 alin. 1 Noul Cod procedura civila, in loc de 15 zile, corespunzator disp. art. 284 alin. 1 vechiul Cod procedura civila.

Subsecvent acestei erori savarsita in prima instanta, s-a exercitat inclusiv de partea care avea interes, calea de atac a apelului, dar nu in termenul de 15 zile prevazut de legea veche, ci in termenul de 30 de zile prevazut de legea noua, dar la care s-a facut trimitere expresa prin hotararea instantei.

Or, raportat la disp. art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, actele de procedura, deci si hotararea instantei, indeplinite cu neobservarea formelor legale, se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare care nu se poate inlatura decat prin anularea lor.

In cauza, pentru inlaturarea vatamarii pricinuite partii, nu era necesara anularea hotararii, ci constatarea formularii apelului in termen, de vreme un act de procedura neregulat nu mai produce efectele specifice unui act de procedura regulat, respectiv efectul unei asemenea hotarari judecatoresti, in planul comunicarii ca moment de la care curge termenul de apel, nu s-a produs, comunicarea fiind neregulata.

In acest context si, cata vreme, decaderea din exercitiul unui drept procesual, este o sanctiune in raport cu disp. art. 103 alin. 1 Cod procedura civila, nu se poate imputa partii necunoasterea legii si rezolvarea gresita a problemei de drept privind aplicarea in timp a legii noi, mai inainte de a identifica in mod corect faptul ca in ordine cronologica, prima entitate care a savarsit o eroare, este instanta de judecata.

Asadar, nu se poate pretinde partii cunoasterea legii, dar si sanctionarea acesteia in caz de necunoastere, fara a pretinde mai inainte acelasi lucru, respectiv cunoasterea si aplicarea corecta a legii, de catre instanta de judecata.

Daca s-ar admite contrariul, s-ar nega scopul actului de justitie, precum si dreptul de acces efectiv la o instanta, in sensul disp. art. 6 CEDO.

Ca aceasta este solutia corecta, o demonstreaza faptul ca Noul Cod procedura civila cuprinde reglementari care arata ca legiuitorul in nenumarate situatii a confirmat justetea unor solutii jurisprudentiale sau doctrinare, date sub imperiul vechiului cod de procedura civila.

Un asemenea exemplu poate fi dat chiar in materia analizata in precedent, respectiv dispozitiile art. 457 Noul Cod procedura civila, cu denumirea marginala „Legalitatea caii de atac”.

Astfel, din aceste dispozitii legale, intr-adevar rezulta ca hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.

Dar, legiuitorul a reglementat si ipotezele in care mentiunile din dispozitiv sunt inexacte, situatie in care in raport cu solutia instantei de control judiciar (inadmisibilitate sau recalificare cale de atac), s-a stabilit un remediu procesual, partea beneficiind de un nou termen pentru exercitarea caii de atac.

In concluzie, instanta de recurs a retinut ca in mod gresit tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de apelanta reclamanta VL si in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II si alin. 6 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 5 teza I Cod procedura civila, in sensul ca in mod gresit instanta a carei hotarare se ataca a solutionat procesul pe exceptie, fara a intra in cercetarea fondului, a casat decizia si a va trimis cauza o singura data aceleiasi instante, pentru solutionarea pe fond a apelului declarat in cauza.
(Decizia civila nr. 306 /7 mai 2015 - Sectia a I -a civila, rezumat judecator Radulescu Tatiana)