Distribuirea sumelor obtinute din valorificarea bunurilor grevate de ipoteci, gaj sau alte garantii reale imobiliare

Creditorul care este titularul unei garantii reale are dreptul sa fie satisfacut cu prioritate din suma de bani obtinuta ca urmare a valorificarii bunului care a facut obiectul garantiei constituite in favoarea sa

Art. 121 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabileste ca „In cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art.123, si vor fi supuse dispozitiilor art.41. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. 1 rezulta o diferenta in plus, aceasta va fi depusa prin grija lichidatorului in contul averii debitorului”.

Textul exclude posibilitatea distribuirilor partiale catre creditorii garantati si provizionarii diferentelor ramase deoarece, printr-o asemenea masura, s-ar modifica natura creantei (pentru diferenta devenind chirografara).

Scopul provizionarii de sume este incompatibil cu ordinea prevazuta imperativ de art.121, deoarece art. 127 din Legea nr.85/2006 vizeaza: „1. sume proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat inca; 2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator si care au originalele titlurilor, dar nu le- au prezentat; 3. sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu; 4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

Prin sentinta nr.1092/2014 din 02.12.2014, pronuntata de judecatorul-sindic de la Tribunalul Mehedinti - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.7638/101/2013/a13, s-a respins contestatia formulata de BCISRSAA, prin SDTS.

Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a retinut ca art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevede ca orice creditor sau comitetul creditorilor poate formula contestatie la raport si plan, in termen de 15 zile de la afisare.

Art. 122 alin. 1 indice 1 prevede ca: „Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante va cuprinde, cel putin, urmatoarele:

1. soldul aflat in contul de lichidare dupa ultima distribuire;
2. incasarile efectuate de catre lichidator din valorificarea fiecarui bun si din recuperarea creantelor;
3. cuantumul dobanzilor sau al altor venituri de care beneficiaza averea debitorului ca urmare a pastrarii in conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente in averea debitoarei;
4. totalul sumelor aflate in contul de lichidare.”

In ce priveste platile facute in cursul procedurii, comisioane bancare, datorii la bugetul de stat, judecatorul-sindic a constatat ca acestea sunt justificate si se incadreaza in categoria prevazuta de art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.

Suma de 59.805,05 lei este legal provizionata de lichidatorul judiciar, avand in vedere ca dispozitiile art. 127 din Legea nr. 85/2006 sunt imperative si nu dispozitive, cum pretinde contestatoarea: „Cu ocazia distribuirilor partiale, urmatoarele sume vor fi provizionate:

1. sume proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat inca;
2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.”

Potrivit extrasului de la fila 3, pe rolul Tribunalul Mehedinti se afla 3 actiuni avand ca obiect anulare acte frauduloase, actiuni estimate a se derula pe o perioada de cel putin 12 luni, iar pentru solutionarea acestora este necesar a se efectua expertize contabile. Mai mult, in conditiile in care actiunile mai susmentionate ar fi admise, mai multe bunuri mobile si imobile vor reveni in patrimoniul debitoarei, cu consecintele efectuarii si achitarii unor lucrari de evaluare a bunurilor, anterior valorificarii acestora.

Adunarea creditorilor a hotarat efectuarea unei expertize contabile, in vederea stabilirii situatiei patrimoniale a debitorului in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cat si identificarii, in sarcina organelor de conducere, a eventualelor fapte de natura celor prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea BCISRSAA, prin SDTS, care a invocat nelegalitatea si a sustinut ca in concursul dintre prevederile art.121 si art. 127 din Legea nr.85/2006 prevaleaza cele art.121, ca norma speciala, ce protejeaza creantele garantate. Prevederile art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, referitoare la posibilitatea provizionarii cheltuielilor viitoare ale averii debitorului nu sunt aplicabile sumelor rezultate din valorificarea bunurilor asupra carora au fost constituite garantii. Jurisprudenta a fost constanta in acest sens. De altfel, remuneratiile viitoare ale lichidatorului nu se incadreaza in cheltuielile viitoare ale averii debitorului, in sensul art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, ce se refera exclusiv la cheltuielile de conservare si administrare a bunurilor si drepturilor patrimoniale.

La data de 10.02.2015, intimata debitoare SC M SRL, prin lichidatorii VC SPRL si CII GV, a formulat intampinare, prin care a solicitat anularea apelului ca netimbrat, anularea ca tardiv introdus si, in subsidiar, ca nefondat. Pe fond, intimata a sustinut ca prevederile art.121 din Legea nr.85/2006 nu reprezinta o norma speciala, iar art.127, ca si art.124, art.125 si art.126 se aplica deopotriva creantelor garantate. Jurisprudenta invocata nu are relevanta, deoarece a avut in vedere situatii de fapt diferite. In speta, exista patru actiuni de anulare a unor acte frauduloase, prin care se tinde la readucerea in averea debitorului a unor bunuri de valoare semnificativa. Dispozitiile art.127 pct. 4 din Legea nr.85/2006 sunt imperative. Onorariul lichidatorului reprezinta o cheltuiala cu averea debitorului, deoarece are in vedere inventarierea, evaluarea si valorificarea acestei averi.

Examinand actele si lucrarile cauzei, prin prisma criticilor si apararilor formulate, potrivit dispozitiilor art.476 alin. 1 alin. 1 si art.477 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:

Indeplinirea de catre apelanta a obligatiei de achitare a taxei judiciare de timbru a fost verificata in procedura prealabila, in temeiul dispozitiilor art. XV din Legea nr.2/2013, dovada aflandu-se la fila nr.19 din dosar.

Totodata, Curtea a retinut ca, intrucat data initiala a dosarului nr.7638/101/2013 este 03.07.2013, apelul promovat in cauza a fost declarat in termenul legal, de 30 de zile de la comunicarea hotararii atacate, prevazut de art.8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, asa cum a fost modificat prin Legea nr.76/2012, modificare intrata in vigoare la data de 15 februarie 2013, deoarece, potrivit dispozitiilor art.27 din Noul Cod de procedura civila, hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

Termenul de apel invocat de intimata, de 7 zile de la comunicarea hotararii, este aplicabil doar procedurilor de insolventa deschise ca urmare a cererilor introductive formulate incepand cu data de 28 iunie 2014, cand a intrat in vigoare Legea nr.85/2014.

Pe fond, Curtea constata ca dispozitiile art.121 din Legea nr.85/2006 au caracter imperativ, deoarece textul stabileste ca fondurile obtinute din vanzarea bunurilor grevate de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie „ vor fi distribuite” conform ordinii stabilite de lege.

In consecinta, si in materia insolventei functioneaza principiul consacrat in dreptul comun, potrivit caruia creditorul care este titularul unei garantii reale are dreptul sa fie satisfacut cu prioritate din suma de bani obtinuta ca urmare a valorificarii bunului care a facut obiectul garantiei constituite in favoarea sa.

Totodata, art. 121 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabileste ca „In cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art.123, si vor fi supuse dispozitiilor art.41. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. 1 rezulta o diferenta in plus, aceasta va fi depusa prin grija lichidatorului in contul averii debitorului”.

Ca urmare, in ceea ce priveste sumele rezultate din valorificarea bunurilor asupra carora s-au constituit garantii, textul exclude posibilitatea distribuirilor partiale catre creditorii garantati si provizionarii diferentelor ramase deoarece, printr-o asemenea masura, s-ar modifica natura creantei (pentru diferenta devenind chirografara).

Legea permite exclusiv depunerea in contul averii debitorului a sumelor ramase, eventual, in plus, dupa achitarea integrala a creantelor garantate.

De altfel, si scopul provizionarii de sume este incompatibil cu ordinea prevazuta imperativ de art.121, deoarece art. 127 din Legea nr.85/2006 vizeaza: „1. sume proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat inca; 2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat; 3. sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu; 4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului”.

Fata de considerentele expuse, Curtea a admis apelul si, potrivit prevederilor art.480 alin.2 Cod procedura civila, a schimbat in intregime sentinta atacata, in sensul ca a admis contestatia si a dispus refacerea raportului si planului de distributie nr. 4693/18.09.2014, in sensul distribuirii sumei de 59.805,05 lei catre creditoarea BISRSAA
(Decizia nr. 269/16 aprilie 2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Sanda Lungu).