Drepturile salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar

- Legea nr. 63/2011: art. 1 alin. (1)

Legea nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea, in anul 2011, a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant are un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun in materie, reprezentat de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, respectiv Legea nr. 285/2010 care reglementeaza salarizarea in cursul anului 2011 a aceluiasi personal. Aceasta lege constituie temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar dupa data de 13.05.2011, data de la care nu mai sunt aplicabile normele art. 1 alin. 2 si alin. 5 din Legea nr. 285/2010, care fac trimitere la salariile pe care personalul bugetar le avea in luna octombrie 2010, cand acest personal putea beneficia de salarizare potrivit Legii nr. 221/2008.

Efectele prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, cu modificarile aduse de Legea nr. 221/2008, au incetat la intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2011, care le-a abrogat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 736 din 10 septembrie 2014, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 1046/13 mai 2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1889/108/2014, a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantii

100. A., B.I., M.O., B.A., P.A., L.M., S.C., K.E., C.D., M.A., B.D., E.M., B.T., M.T., M.I., M.M., D.R., Z.A., C.I., B.A., H.A.M., si D.M., reprezentati prin Sindicatul Democratic Invatamant Arad, impotriva paratei Gradinita cu Program Prelungit Pecica.

Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamantii au calitatea de personal didactic si didactic auxiliar si au fost angajati in cadrul unitatii parate, conform adeverintei nr. 329/16.12.2013, emisa de parata, iar dupa data de 14.05.2011, salariile acestora au fost calculate si acordate conform prevederilor Legii nr. 63/2011.

Prin decizia nr. 3/2011 si prin decizia nr. 11/2012, date in recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit modul de interpretare a dispozitiilor legale privind salarizarea personalului didactic din invatamant.

Astfel, prin decizia nr. 3/2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii si s-a hotarat ca dispozitiile Ordonantei

Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009, ca efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale Ordonantele de Urgenta ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 si nr.1/2009.

Prin decizia nr.11/2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii si s-a hotarat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.5 alin. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2010 si ale art. 30 din Legea- cadru nr.330/2009, personalul didactic din invatamant aflat in functie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile O.G. nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008.

Tot in considerentele acestei decizii, care sunt obligatorii la fel ca si dispozitivul, se stabileste ca „...avand in vedere succesiunea cronologica a reglementarilor legale evocate, deciziile Curtii Constitutionale si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.3/2011 pronuntata in recurs in interesul legii, se retine ca, in perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din invatamant trebuia sa beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorarilor stabilite prin Ordonanta Guvernului nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008”.

Prin urmare, avand in vedere obligativitatea deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, reclamantii au fost indreptatiti la acordarea diferentelor salariale acordate in baza Legii nr.221/2008, numai pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, asa cum rezulta din considerentele deciziei nr.11/2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Instanta a constatat ca pretentiile reclamantilor vizeaza perioada 14 mai 2011 pana la zi, iar din considerentele deciziei nr. 11/2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, rezulta ca doar personalul didactic din invatamant trebuia sa beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorarilor stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008 si numai pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, nu si in continuare.

De altfel, incepand cu data de 01.01.2011, a fost abrogata atat Legea nr. 330/2009, cat si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010, prin art. 39 lit. w si x din Legea nr. 284/2010, care se aplica incepand cu data de 01.01.2011.

Astfel, solicitarile reclamantilor ca, din data de 14.05.2011, sa li se aplice tot Legea nr. 221/2008, care prevedea salariul calculat conform coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,000 lei, nu sunt intemeiate, deoarece salariile personalului didactic din invatamant au fost calculate in temeiul Legii nr. 284/2010 pe alte baze decat coeficientii prevazuti de Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 si Legea nr. 221/2008.

Aceste salarii ale personalului didactic au fost prevazute in anexa II, CAP.I, pct. 5 din Legea nr. 284/2010, iar valoarea de referinta la care se calculeaza coeficientii de ierarhizare este de 600 lei, conform art. 4 din Legea nr.285/2010.

In prezent, salariile personalului didactic si didactic auxiliar sunt calculate potrivit Legii nr. 63/2011, care a intrat in vigoare la data de 13.05.2011.

Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantilor referitoare la faptul ca, incepand cu 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului din invatamant (personalul didactic si didactic auxiliar), este supusa prevederilor Legii nr. 285/2010, care, in art. 1, stabileste ca salarizarea, in anul 2011, porneste de la salariile de referinta stabilite in luna octombrie 2010, in conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, si, implicit, cu luarea in considerare a cuantumului coeficientului de multiplicare stabilit prin Legea nr. 221/2008, deoarece art. 1 din Legea nr. 285/2010 se refera la majorarea de 15%, acordata personalului platit din fondurile publice, majorare care se aplica la cuantumul salariului avut in luna octombrie 2010.

Aceasta majorare sau revenire la salariul din anul 2010, nu se refera la salariul avut in baza Legii nr. 221/2008, ci la salariul avut ca urmare a aplicarii Legii nr. 330/2009.

De altfel, se precizeaza, la alin. (5) al art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca salariul de baza este cel prevazut de Legea nr. 330/2009 si de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, iar nu de Legea nr. 221/2008.

Prin urmare, nu se poate aplica, prin analogie, decizia nr. 11/2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, pentru perioada

2011. si pana in prezent, deoarece aceasta decizie se refera doar la Legea nr. 330/2009 si doar pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.

In cazul in care s-ar proceda in acest mod s-ar lipsi de eficienta Legea nr. 284/2010 si Legea nr. 285/2010, care prevede ca majorarea de 15% se aplica salariului stabilit prin Legea nr. 330/2009, iar nu salariului stabilit de Legea nr. 221/2008.

In conditiile in care salariul reclamantilor este prevazut, incepand din data de

2011. de Legea nr. 63/2011, lege care nu a fost declarata neconstitutionala si nu exista un recurs in interesul legii care sa o interpreteze intr-un alt sens decat acela ce rezulta din dispozitiile ei, stabilirea de catre instanta a unei alte modalitati de calcul al salariului decat cea prevazuta de Legea nr. 63/2011 reprezinta un exces de putere, savarsit de catre aceasta prin indeplinirea unor atributii care revin exclusiv puterii legislative.

Mentinerea in plata a unui salariu care a fost stabilit in baza unei legi care este in prezent abrogata, asa cum solicita reclamantii, nu se poate face decat prin repunerea in vigoare, de catre instantele de judecata, a acelor dispozitii care au fost abrogate expres de legiuitor, ceea ce este inadmisibil.

Invocarea de catre reclamanti a unor hotarari judecatoresti, prin care au obtinut calcularea salariului in baza Legii nr. 221/2009 pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2011 si chiar dupa intrarea in vigoare a acestei legi, nu are nici un efect in cauza de fata, deoarece Legea nr. 221/2009, pe care au fost intemeiate aceste hotarari judecatoresti, nu mai este in vigoare, ea fiind abrogata.

De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 9/2013, pronuntata in recurs in interesul legii, a retinut, in considerente, cu valoare de principiu, in conditiile in care deciziile sunt obligatorii nu numai in ceea ce priveste dispozitivul lor, ci si in ceea ce se arata in considerentele acestora, ca
„... puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisa in temeiul Legii nr.119/2010, cu modificarile ulterioare, este limitata in timp, existand numai atata vreme cat este in vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestatiei".

Aplicand aceasta decizie, prin analogie, la situatia de fata, se constata ca hotararile judecatoresti anterioare, de care au beneficiat reclamantii, nu pot fi aplicate la nesfarsit, deoarece temeiul juridic in care au fost date acestea s-a modificat, salariile reclamantilor fiind calculate in prezent in baza Legii nr. 63/2011, asa cum s-a aratat anterior.

Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010, a statuat ca autoritatea de lucru judecat de care se bucura o hotarare judecatoreasca este una absoluta pe toata durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronuntarii hotararii. Prin urmare, daca s-a schimbat temeiul juridic, in baza caruia reclamantii primesc salariul, nu poate fi opusa hotararea judecatoreasca pronuntata in baza unui temei juridic care nu mai este in vigoare.

In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanti a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta de fond a constatat ca, intr-adevar, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cele mai cunoscute cauze privind salariile, a stabilit unele principii, si anume: prin Hotararea Marii Camere in cauza
Vilho Eskelinen c. Finlandei
din 19 aprilie 2007 a statuat ca, „Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (...) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in dreptul intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata” (par. 94), iar prin Hotararea
Kechko c. Ucrainei
din 8 noiembrie 2005, a retinut ca „(...) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare. Totusi, daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare” (par. 23).

Prin urmare, conform acestei jurisprudente a Curtii Europene a Drepturilor Omului, statul are posibilitatea sa reduca salariile personalului bugetar prin modificarile legislative pe care le adopta, iar Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului. Daca s-ar rationa in sens contrar, adica in sensul ca salariile bugetarilor nu pot fi diminuate printr-o lege edictata de stat, in conditiile in care exista o criza economica mondiala, fiind in pericol insasi fiinta statului, si s-ar accepta ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului protejeaza cuantumul salariului, sar ajunge la situatia in care, in virtutea Conventiei, statele nu ar mai putea legifera in viitor asupra diminuarii cuantumului sau eliminarii unor beneficii sociale, indiferent de situatia economica sau sociala concreta, in conditiile in care Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu a reglementat expres acest domeniu.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii, reprezentati prin Sindicatul Democratic Invatamant Arad, solicitand admiterea apelului si schimbarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, fara cheltuieli de judecata.

Sintetizand criticile reclamantilor, Curtea a observat ca acestia s-au referit, in esenta, la faptul ca in mod eronat tribunalul a retinut ca autorii actiunii ar fi dorit calcularea salariilor potrivit Legii nr. 221/2008 si dupa data de 13 mai 2011, conform coeficientului 1,000, in cuantum de 400,00 lei, stabilit prin Legea nr. 221/2008. In realitate, ei au solicitat calcularea corecta si plata drepturilor banesti cuvenite in temeiul Legii nr. 63/2011 prin raportare la Legea nr. 221/2008.

Modul de calcul pentru salariul de baza al personalului didactic, incadrat pe functiile prevazute in anexele 1 si 2 la Legea nr. 63/2011, este indicat in art. 3 al anexei 5 la Legea nr. 63/2011, iar drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care au beneficiat pana la intrarea in vigoare a noii legi.

Art. 11 alin. (2) din Capitolul 1 al Anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 prevede ca, la stabilirea salariilor personalului didactic, potrivit noii legi, compensatiile tranzitorii se pot acorda doar pentru persoanele care la data de 31.12.2010 beneficiau de sporurile pentru care se acorda aceste compensatii.

Prin neacordarea efectiva, dupa data de 13.05.2011, a drepturilor conferite de Legea nr. 221/2008 a avut loc o incalcare a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel incat, in baza art. 11 si art. 20 din Constitutia Romaniei si a art. 4 din Codul civil, trebuie sa se acorde prioritate reglementarii internationale la care Romania a devenit parte.

In drept, reclamantii s-au prevalat de normele art. 214 din Legea nr. 63/2011, art. 466, art. 480 alin. 2 si art. 471 pct. 7 din Codul de procedura civila.

Parata-intimata nu s-a prezentat in fata instantei de apel si nu si-a exprimat pozitia procesuala prin intampinare.

Analizand apelul reclamantilor, prin prisma motivelor invocate si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 din Codul de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:

Din sinteza evolutiei cronologice a dispozitiilor legale care prezinta relevanta in cauza de fata, rezulta ca, in cursul anului 2008, salariile de baza ale personalului didactic din invatamant au fost majorate prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, conform careia, incepand cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilita la

1. lei, aceasta urmand a fi valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare.

Prin dispozitiile art. 1 lit. b) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 136/2008 s-a diminuat coeficientul de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada octombrie-decembrie 2008, pentru functiile didactice prevazute la art. 1 alin.

(1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, insa, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, sa constatat ca prevederile ordonantei de urgenta mentionata sunt neconstitutionale.

Ulterior, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 151/2008 a fost modificata si completata, din nou, Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, reglementandu-se cresterile salariale care se vor acorda, in anii 2008 si 2009, personalului din invatamant si stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 299,933 lei, modificare care, la randul ei, a fost declarata neconstitutionala, prin Decizia nr. 842/2008 de instanta de contencios constitutional.

Consecvent politicii legislative anterioare, Guvernul, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, a modificat din nou dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, aprobata prin Legea nr. 221/2008. Aceasta modificare a fost sanctionata de catre Curtea Constitutionala, care a stabilit ca art. 2 si art. 3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2009 continua abordarea anterioara a Guvernului de a adopta masuri in sensul reducerii majorarilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din invatamant in temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 15/2008.

Ca urmare a constatarii, prin decizii succesive pronuntate de catre Curtea Constitutionala, a neconstitutionalitatii modificarilor aduse Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, asa cum aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronuntata in recurs in interesul legii, a stabilit ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate cu incepere de la data de 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009.

La data de 1 ianuarie 2010, a intrat in vigoare noua lege-cadru a salarizarii unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede, la art. 1 alin. (2), ca, incepand cu data intrarii sale in vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt si raman exclusiv cele prevazute in aceasta lege.

Pornind de la prevederile art. 30 alin. (5) din noul act normativ, potrivit caruia, in anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut in luna decembrie 2009, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia nr. 11/2012, in care, pe calea recursului in interesul legii, a statuat ca personalul didactic din invatamant aflat in functie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008.

Asa cum corect a retinut instanta de fond cele doua hotarari ale instantei supreme se bucura de autoritatea conferita de art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila si pot constitui cu succes temeiul unor actiuni in justitie ale personalului didactic din invatamant pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008, insa doar pentru perioada in care actele normative avute in vedere in interpretarea data s-au aflat in vigoare.

La data de 13 mai 2011, a intrat in vigoare Legea nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea, in anul 2011, a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, care, in art. 1 alin. (1), dispune ca. incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la 31 decembrie 2011, personalul didactic si didactic auxiliar din invatamant beneficiaza de drepturile de natura salariala stabilite in conformitate cu anexele la prezenta lege.

Noul act normativ are un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun in materie, reprezentat de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, respectiv Legea nr. 285/2010 care reglementeaza salarizarea in cursul anului 2011 a aceluiasi personal, deoarece stabileste o noua modalitate de salarizare a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, iar legiuitorul precizeaza, in mod expres, care dispozitii din Legea nr. 284/2010 si din Legea nr. 285/2010 raman aplicabile in cazul salariatilor in discutie. De altfel, art. 6 din Legea nr. 63/2011 precizeaza ca orice alte dispozitii contrare cu privire la stabilirea salariilor si a celorlalte drepturi de natura salariala, in anul 2011, pentru personalul prevazut la art. 1 alin. (1), se abroga.

In contextul expus, Curtea a retinut ca, desi prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, cu modificarile aduse de Legea nr. 221/2008, au supravietuit in timp modificarilor succesive si neconstitutionale la care s-a facut referire mai sus, in mod evident perpetuarea efectelor lor nu putea avea loc decat pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2011, care le-a abrogat.

In speta, nu poate fi vorba de o raportare a Legii nr. 63/2011 la dispozitiile Legii nr. 221/2008, asa cum, neintemeiat, sustin apelantii, deoarece cele doua acte normative nu sunt aplicabile concomitent, ci, dimpotriva, efectele celei dintai legi le exclud pe acelea a celei de-a doua legi.

De asemenea, rationamentul instantei de apel cu privire la caracterul derogatoriu al Legii nr. 63/2011 permite a se concluziona ca, in cazul personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, incepand cu 13 mai 2011, nu mai sunt aplicabile normele art. 1 alin. (2) si alin. (5) din Legea nr. 285/2010, care fac trimitere la salariile pe care personalul bugetar le avea in luna octombrie 2010, cand reclamantii puteau beneficia de salarizare potrivit Legii nr. 221/2008. In prezent, noua lege are propria sa raportare la un salariu de baza minim, deoarece art. 3 dispune ca, daca in urma aplicarii metodologiei de calcul reglementate de anexa nr. 5, rezulta un cuantum al salariului de baza brut mai mic de 670 lei lunar pentru un pro gram complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2011, se va lua in calcul acest din urma cuantum.

In continuare, instanta de control judiciar a inlaturat sustinerile apelantilor, care, invocand art. 11 alin. (2) din Capitolul I din Anexa 5 la Legea nr. 63/2011, au dorit, probabil, sa acrediteze ideea ca diferentele in plus de salarizare, conform Legii nr. 221/2008, ar fi incluse in categoria compensatiilor tranzitorii. Opinia reclamantilor apelanti nu are suport legal, deoarece compensatiile tranzitorii, astfel cum rezulta din chiar continutul textului legal de care se prevaleaza autorii apelului, au in vedere

anumite sporuri, notiunea fiind explicata, in mod clar, prin art. 8 din Capitolul I din Anexa 5 a legii, dup cum urmeaza: „persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul stiintific de doctor beneficiaza de o compensatie tranzitorie calculata prin aplicarea procentului de 15% la salariul de baza stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca suma intre lit. A, B, C, D, E ale art. 3”.

Instanta de apel nu a impartasit nici opinia apelantilor potrivit careia normele dreptul intern care reglementeaza, in prezent, salarizarea personalului din invatamant ar contraveni garantiilor instituite de art. 1 din Primul Protocol la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si, in consecinta, ar trebui inlaturate de la aplicare de instantele nationale, in temeiul art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

Notiunea de bun, in sensul art. 1 din Protocolul Aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a fost interpretata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in mod constant, in sensul ca poate acoperi inclusiv creantele, dar numai cele in baza carora reclamantul poate pretinde sa aiba cel putin o speranta legitima la restituire, adica numai daca legea si practica interna i-ar da motive sa creada ca va avea castig de cauza in fata instantelor nationale. In speta, insa creanta reclamantilor nu putea fi valorificata, cu succes, decat pentru perioada in care si-au produs efectele normele Legii nr. 221/2008 si cele ale Legii nr. 330/2009, in acord cu interpretarea data de instanta suprema, prin cele doua recursuri in interesul legii.

Asa cum corect a observat prima instanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului atribuie statelor semnatare facultatea de a determina ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare.

Pentru motivele de fapt si de drept enuntate mai sus, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins ca neintemeiat apelul reclamantilor.