Dreptul [unei persoane] de a fi adusa de indata inaintea unui magistrat (art. 5 §. 3)

1. Art. 5 § 3 din Conventie

   „3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare [...]."

   Cuvinte-cheie HUDOC

   Judecator sau alt magistrat care exercita atributii judiciare (5-3) - Aducerea de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat (5-3)

   
   
   Finalitatea dispozitiei
   

156. Art. 5 § 3 ofera persoanelor arestate sau retinute cu motivul ca sunt banuite ca au savar sit o infractiune garantii impotriva oricarei privari arbitrare sau nejustificate de libertate
     [Aquilina
     
     impotriva Maltei
     (MC), pct. 47; Stephens impotriva Maltei (nr. 2), pct. 52].
157. Controlul judiciar al ingerintelor executivului asupra dreptului individual la libertate constituie un element esential al garantiei art. 5 § 3
     (Brogan si altii impotriva Regatului Unit,
     pct. 58; Pantea
     
     impotriva Romaniei,
     pct. 236); Assenov si altii impotriva Bulgariei, pct. 146). Acesta se coreleaza cu principiul statului de drept, unul dintre „principiile de baza" ale unei „societati democratice", la care „se refera in mod expres preambulul Conventiei"  si „din care se inspira intreaga Conventie"
     (Brogan
     
     si altii impotriva Regatului Unit,
     pct. 58).
158. 
     Un astfel de control trebuie sa asigure o protectie eficienta impotriva riscului de rele tratamente, care este cel mai ridicat in timpul acestei faze initiale de detentie,  si impotriva abuzului agentilor de politie sau al altei autoritati in folosirea atributiilor care le sunt conferite  si pe care trebuie sa le exercite in scopuri extrem de limitate  si in stricta conformitate cu procedurile prevazute
     (Ladent
     
     impotriva Poloniei,
     pct. 72).
     

2. 
   Control judiciar rapid si automat
   

159. Prima teza a art. 5 § 3 are ca scop sa asigure un control judiciar rapid  si automat al detentiei dispuse de catre politie sau organele administratiei, in conditiile art. 5 § 1 lit. c)
     [De Jong, Baljet si Van
     
     den Brink impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 51; Aquilina impotriva Maltei (MC), pct. 48-49].
160. Controlul jurisdictional in cursul primei infati sari a persoanei arestate trebuie, inainte de toate, sa fie rapid deoarece trebuie sa permita detectarea oricaror rele tratamente  si sa reduca la minim orice atingere nejustificata adusa libertatii individuale. Stricta limita de timp impusa de aceasta dispozitie nu permite o suficienta flexibilitate a interpretarii, in caz contrar ar deteriora, in detrimentul individului, o garantie procedurala oferita de acest articol  si s-ar ajunge la consecinte contrare esentei inse si a dreptului protejat de acesta
     [McKay impotriva Regatului Unit (
     MC), pct. 33].
161. Art. 5 § 3 nu prevede nici o posibila exceptie de la obligatia de a aduce de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat o persoana dupa arestarea sau retinerea sa, nici macar pe motiv ca judecatorul ar fi intervenit anterior
     (Bergmann impotriva Estoniei,
     pct. 45).
162. Orice termen superior celui de 4 zile este in mod inerent prea mare
     (Oral si Atabay impotriva
     
     Turciei,
     pct. 43; McKay impotriva Regatului Unit, pct. 47; Nastase-Silivestru impotriva Romaniei,
     
     pct. 32). Un termen mai scurt ar putea, de asemenea, sa contravina cerintei de celeritate daca nu a existat nicio dificultate speciala sau o circumstanta exceptionala care sa impiedice autoritatile sa aduca mai repede persoana arestata inaintea unui judecator
     (Gutsanovi impotriva Bulgariei,
     pct. 154-159;
     ipek si altii impotriva Turciei,
     pct. 36-37,  si Kandjov impotriva Bulgariei, pct. 66).

Cerinta de promptitudine este cu atat mai stricta in cazul in care retinerea urmeaza unei perioade de privare de libertate reala
(Vassis si altii impotriva Frantei,
pct. 60, in ceea ce prive ste detentia unui echipaj pe mare).

163. In cazul in care o persoana este detinuta in temeiul celei de-a doua teze a art. 5 § 1 lit. c) in afara contextului procedurii penale, perioada necesara intre arestarea persoanei respective in scop preventiv  si infati sarea acesteia in fata instantei trebuie sa fie mai mica decat in cazul arestarii preventive in procedura penala. De regula, liberarea inaintea controlului judiciar „de indata" in contextul arestarii preventive ar trebui sa fie o problema mai degraba de ore decat de zile [S., V. si A.
     
     impotriva Danemarcei
     (MC), pct. 133-134].
164. Faptul ca persoana arestata a avut acces la o instanta nu este suficient pentru a indeplini cerinta primei teze a art. 5 § 3
     (De Jong, Baljet si Van den Brink impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 51; Pantea
     
     impotriva Romaniei,
     pct. 231).
165. Controlul trebuie sa fie automat  si sa nu depinda de o cerere formulata de persoana detinuta
     [McKay impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 34; Varga impotriva Romaniei, pct. 52; Viorel Burzo
     
     impotriva Romaniei,
     pct. 107]. O astfel de cerinta ar modifica natura garantiei oferite de art. 5 § 3, care este diferita de cea prevazuta de art. 5 § 4, potrivit caruia persoana detinuta are dreptul de a cere unei instante sa examineze legalitatea detentiei sale. Ar putea chiar sa o priveze de sens, scopul art. 5 § 3 fiind acela de a proteja individul impotriva detentiei arbitrare, solicitand ca actul privativ de libertate sa poata fi supus unui control jurisdictional independent
     [Aquilina impotriva Maltei
     (MC), pct. 49; Niedbata impotriva Poloniei, pct. 50].
166. Caracterul automat al controlului este necesar pentru atingerea sensului acestui alineat, dat fiind faptul ca o persoana supusa la rele tratamente ar putea fi in imposibilitatea de a sesiza o instanta cu
     
     o cerere de control al legalitatii detentiei sale; situatia ar putea fi valabila  si pentru alte categorii vulnerabile de persoane arestate, cum ar fi cele cu dizabilitati mentale sau cele care nu vorbesc limba magistratului
     [McKay impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 34; Ladent impotriva Poloniei, pct. 74].
     

3. 
   Stabilirea magistratului competent
   

167. Expresia „unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare" este sinonima cu „autoritate judiciara competenta" in sensul art. 5 § 1 lit. c)
     (Schiesser
     
     impotriva Elvetiei,
     pct. 29).
168. Exercitarea de „atributii judiciare" nu se limiteaza in mod necesar la fapta de a judeca. Art. 5 § 3 include magistratii parchetului, precum  si pe cei care pronunta hotararea
     (ibidem,
     pct. 28).
169. „Magistratul" la care face referire art. 5 § 3 trebuie sa ofere garantii adecvate atributiilor „judiciare" pe care legea i le confera
     (Schiesser impotriva Elvetiei,
     pct. 30).
170. Garantiile formale  si vizibile enuntate in „lege", spre deosebire de practicile comune, sunt deosebit de importante pentru a stabili autoritatea judiciara abilitata sa se pronunte cu privire la libertatea unui individ
     [Hood impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 60; De Jong, Baljet si Van den Brink
     
     impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 48].
171. 
     Daca „magistratul" nu este acela si cu „judecatorul", acesta trebuie totu si sa detina anumite calitati,  si anume sa indeplineasca conditiile care sa reprezinte  si garantii pentru persoana arestata
     (Schiesser impotriva Elvetiei,
     pct. 31).
     

4. 
   Independenta
   

172. Prima dintre aceste conditii o reprezinta independenta fata de executiv  si fata de parti. Ea nu exclude o subordonare fata de alti judecatori sau magistrati, cu conditia sa se bucure de o independenta similara
     (Schiesser impotriva Elvetiei,
     pct. 31).
173. Un magistrat competent sa se pronunte asupra detentiei poate indeplini  si alte functii, dar impartialitatea risca sa inspire justitiabililor indoieli legitime in cazul in care poate actiona in procedura ulterioara ca organ de urmarire penala
     (Huber impotriva Elvetiei,
     pct. 43; Brincat impotriva Italiei,
     
     pct. 20).
174. 
     In aceasta privinta, aparentele obiective existente la data deciziei privind detentia sunt luate in considerare: in cazul in care se dovede ste, in momentul respectiv ca „magistratul imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare" poate interveni intr-o etapa ulterioara a procesului penal ca reprezentant al autoritatii de urmarire penala, pot aparea indoieli privind impartialitatea  si independenta sa
     [Brincat impotriva Italiei,
     pct. 21; Hood impotriva Regatului Unit, pct. 57; Nikolova
     
     impotriva Bulgariei
     (MC), pct. 49; Pantea impotriva Romaniei, pct. 236].
     

5. 
   Cerinta legata de forma
   

175. Cerinta legata de forma impune „magistratului" obligatia de a audia personal individul adus in fata sa inainte de a lua decizia care se impune
     [Schiesser impotriva Elvetiei,
     pct. 31; De Jong, Baljet si
     
     Van den Brink impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 51; Nikolova impotriva Bulgariei, pct. 49; Aquilina
     
     impotriva Maltei
     (MC), pct. 50].
176. Prezenta unui avocat la audiere nu este obligatorie
     (Schiesser impotriva Elvetiei,
     pct. 36). Cu toate acestea, excluderea unui avocat de la audiere poate afecta negativ capacitatea candidatului de a- si prezenta argumentele
     (Lebedev impotriva Rusiei,
     pct. 83-91).

6. 
   
   
   Cerinta legata de fond
   

1. Controlul detentiei pe fond

177. Cerinta legata de fond impune „magistratului" sa examineze circumstantele care militeaza pentru sau impotriva detentiei  si sa se pronunte potrivit criteriilor legale asupra existentei unor motive care sa o justifice
     (Schiesser impotriva Elvetiei,
     pct. 31; Pantea impotriva Romaniei, pct. 231). Cu alte cuvinte, art. 5 § 3 impune magistratului sa examineze aspectul detentiei pe fond
     [Aquilina impotriva
     
     Maltei
     (MC), pct. 47; Krejcfr impotriva Republicii Cehe, pct. 89].
178. Controlul automat initial cu privire la arestare  si detentie trebuie sa permita examinarea aspectelor privind legalitatea  si existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana arestata a savar sit o infractiune, cu alte cuvinte daca detentia este cuprinsa printre exceptiile autorizate enumerate la art. 5 § 1 lit. c)
     [McKay impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 40; Oral si Atabay impotriva
     
     Turciei,
     pct. 41].
179. Aspectele pe care magistratul este solicitat sa le solutioneze depa sesc aspectul legalitatii. In ceea ce prive ste stabilirea daca privarea de libertate a unei persoane este justificata, controlul impus de art. 5 § 3 trebuie sa fie suficient de exhaustiv pentru a cuprinde diversele circumstante care militeaza pentru sau impotriva detentiei
     [Aquilina impotriva Maltei
     (MC), pct. 52].
180. 
     In functie de circumstantele speciale ale spetei, domeniul de aplicare al controlului jurisdictional poate fi mai limitat decat din perspectiva art. 5 § 4
     [Stephens impotriva Maltei (nr. 2),
     pct. 58].
     

2. Puterea de a dispune punerea in libertate

181. In cazul in care nimic nu permite sa se justifice detentia, „magistratul" trebuie sa aiba puterea de a dispune liberarea detinutului
     [McKay impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 40; Assenov si altii
     
     impotriva Bulgariei,
     pct. 146; Nikolova impotriva Bulgariei, pct. 49; Niedbata impotriva Poloniei,
     
     pct. 49].
182. 
     Ar fi de dorit, pentru a reduce intarzierile la minim, ca magistratul care efectueaza primul control automat al legalitatii privarii de libertate  si al existentei unui motiv de detentie sa aiba  si puterea de a examina punerea in libertate provizorie. Aceasta nu este insa o cerinta impusa de Conventie  si nu exista in principiu niciun motiv ca aceste probleme sa nu poata fi examinate de doi magistrati, in termenul indicat. In orice caz, nu se poate avansa o interpretare care ar presupune ca examinarea unei puneri in libertate provizorii sa se faca intr-un termen mai scurt decat primul control automat, pentru care Curtea a stabilit un termen de maxim 4 zile
     [McKay impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 47; a se vedea, de asemenea, Magee si altii impotriva Regatului Unit, in care lipsa posibilitatii liberarii conditionate in primele etape ale detentiei reclamantilor nu a ridicat probleme din perspectiva art. 5 § 3 din Conventie].