Dobanda penalizatoare, Anatocismul, dobanzi penalizatoare la dobanzi stabilite anterior printr-un titlu executoriu judiciar

- O.G. nr.13/2011 - art. 1 si art.8

Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, defineste distinct in art. 1 alin. (2) dobanda remuneratorie si in art. 1 alin. (3) dobanda penalizatoare, iar in art. 8 reglementeaza faptul ca dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiate in acest sens, dupa scadenta lor, dar cu toate acestea, dobanzile remuneratorii se pot capitaliza si pot produce dobanzi. In consecinta, nu este admisibila aplicarea anatocismului decat in situatia dobanzilor remuneratorii.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 1079 din 10 octombrie 2018, rezumata de judecator dr. Carmen Pusa Parvulescu)

Prin Sentinta civila nr. 640/27.04.2018, pronuntata in dosarul nr. [.. ,]/30/2017, Tribunalul Timis a respins cererea formulata de reclamanta A... in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei Bucuresti, Curtea de Apel Alba Iulia si Tribunalul Alba.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin Sentinta civila nr. 2369/PI/2014 a Tribunalului Timis, pronuntata in dosarul nr. [,..]/30/2014, irevocabila prin Decizia civila nr. 142/2015 a Curtii de Apel Timisoara, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii, acestia fiind obligati la plata in favoarea reclamantei a daunelor moratorii sub forma dobanzii legale aferente creantelor cuvenite reclamantei cuprinse in Sentinta civila nr. 164/2008 a Tribunalului Alba, Sentinta civila nr. 97/2008 a Curtii de Apel Alba Iulia, Sentinta civila nr. 707/2009 si Sentinta civila nr. 96/2008 ale Tribunalului Sibiu.

Reclamanta prin cererea de chemare in judecata solicita acordarea unor dobanzi penalizatoare la dobanzile stabilite prin Sentinta civila nr. 2369/PI/2014 a Tribunalului Timis, iar problema esentiala in solutionarea cauzei deriva din posibilitatea acordarii dobanzilor penalizatoare la dobanzile stabilite anterior printr-un titlu executoriu judiciar, aceste ultime dobanzi fiind acordate la un capital stabilit prin alte titluri executorii.

Daunele-interese moratorii din Sentinta civila nr. 2369/PI/2014 a Tribunalului Timis pentru executarea cu intarziere a creantelor recunoscute prin titluri executorii au caracterul unor prestatii succesive si sunt datorate pentru intreaga perioada de executare cu intarziere si calculate pentru fiecare zi de intarziere, cu incepere de la data scadentei acestor creante, fiind acordate sub forma dobanzii legale penalizatoare, asa cum s-a stabilit obligatoriu prin Decizia nr. 7/27 aprilie 2015 a Completului pentru dezlegare unor chestiuni de drept al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Astfel, in speta, sunt dobanzi penalizatoare cele datorate de catre debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei de plata la scadenta, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011. Acestea sunt esential distincte de dobanzile remuneratorii, legiuitorul stabilind ca ele pot avea un regim juridic diferit de cel al dobanzilor remuneratorii, in conditiile in care legea le diferentiaza. In acest sens, prin art. 1 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 se stabileste ca daca nu se precizeaza altfel, termenul dobanda din prezenta ordonanta priveste atat dobanda remuneratorie, cat si dobanda penalizatoare.

Art. 1489 alin. (2) din Codul civil stabileste ca dobanzile scadente produc ele insele dobanzi numai atunci cand legea sau contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci cand sunt cerute in instanta. Art. 8 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 dispozitii statueaza: ,,Cu toate acestea, dobanzile remuneratorii se pot capitaliza si pot produce dobanzi”, astfel ca din coroborarea art. 1.489 alin. (2) din Codul civil cu art. 8 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 rezulta ca legiuitorul a inteles sa nu confere posibilitatea acordarii dobanzii penalizatoare la dobanda legala anterior acordata tot cu caracter penalizator.

In acest context, instanta de fond a constatat ca posibilitatea dobanzilor remuneratorii de a produce dobanzi, prevazuta la art. 8 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 13/2011 coroborat cu art. 1489 alin. (2) din Codul civil, exclude aplicarea acestor dispozitii si dobanzilor penalizatoare, adica celor care compun pretentia dedusa judecatii prin actiune.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, reclamanta A..., prin care arata ca, desi se afla in posesia unui titlu executoriu, debitorii parati nu au inteles sa isi execute obligatia si sa achite in intregime sumele datorate, ci dimpotriva au invocat dispozitiile art. 34 alin. (1) si (2) din OUG nr. 83/2014 actualizata, ce prevad ca plata si a sumelor avand ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar se face esalonat conform alin. (I) al aceluiasi articol, pe o perioada de 5 ani.

De asemenea, prin art. 34 alin. (2) din OUG nr. 83/2014 completata de Legea nr. 71/2015, s-a prevazut ca procedura de plata esalonata prevazuta la alin. (l) se aplica si in ceea ce priveste plata sumelor prevazute prin hota rari judecatoresti devenite executorii intre
01.01.2015-31.12.2015 avand ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, insa in ceea ce ma priveste sunt in posesia unui titlu executoriu din 2014. Cu privire la problema platii creantelor inscrise in titlurile executorii, amanata si esalonata prin mai multe acte normative (OUG nr. 71/2009, modificata prin OUG nr. 18/2010, OUG nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011) Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in mai multe randuri, prin intermediul recursurilor in interesul legii sau al dezlegarilor de probleme de drept. Chiar daca solutiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie vizeaza alte acte normative decat cele care au la baza esalonarea la plata invocata prin prezenta actiune, trebuie avute in vedere considerentele deciziilor ICCJ, care contin dezlegari de drept ale unor probleme de principiu, cu atat mai mult cu cat solutia legislativa este identica.

Astfel, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatiei si Justitiei - Completul competent sa judece recursul in interesul legii in dosar nr. 21/2013 s-a statuat ca: in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011.

Se retine in considerentele acestei decizii ca desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor
(damnum emergens),
cat si beneficiul de care acesta este lipsit
(lucrum cessans),
a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului

Prin Decizia nr. 7/27.04.2015 pronuntata in dosarul nr. 16/1/2014/HP/C pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicata in Monitorul Oficial nr. 461/26.06.2015 s-a statuat in sensul ca: Platile voluntare esalonate in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, efectuate in baza unui titlu executoriu nu intrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobanzii penalizatoare. Se retine in considerentele acestei decizii ca daunele-interese moratorii, sub forma dobanzii legale, pentru executarea cu intarziere a creantelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestatii succesive si sunt datorate pentru intreaga perioada de executare cu intarziere si calculate pentru fiecare zi de intarziere, cu incepere de la data scadentei acestor creante. in acest caz sunt relevante si prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi de intarziere in executare generand o prescriptie distincta a dreptului la actiune cu privire la aceste prestatii succesive. Ca atare, creditorii sunt indreptatiti la daune-interese moratorii pentru o perioada de 3 ani anterioara introducerii cererii de plata a dobanzii, al caror cuantum va fi stabilit in functie de platile esalonate efectuate in executarea creantelor din titlurile executorii. Totodata se mai retine si ca recunoasterea expresa sau tacita de catre debitori a dreptului creditorilor la plata daunelor- interese moratorii sub forma dobanzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor executorii prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu s-a realizat prin adoptarea acestui act normativ si, in atare situatie, nu a operat prin reglementarea respectiva o intrerupere a dreptului de a cere plata acestor daune.

Prin Decizia nr. 21/22.06.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie- completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in dosarul nr. [,..]/1/2015 s-a statuat ca in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1079 alin. (2) pct. 3 din Codul civil de la 1864 si art. 1523 alin. (2) lit. d) din Codul civil raportat la art. 166 alin. (1) si (4) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [art. 161 alin. (1) si (4) din Codul muncii in forma anterioara republicarii) si art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din OG nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 2 din OG nr. 13/2011, aprobata prin Legea nr. 43/2012, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 1535 din Codul civil, dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii. Caracterul executoriu al hotararilor judecatoresti nu poate fi inlaturat prin actele normative ulterioare, prin care a fost esalonata plata creantei si prin care s-a dispus suspendarea executarilor silite. Institutia suspendarii executarii nu poate opera decat in legatura cu hotarari susceptibile a fi puse in executare.

Potrivit art. 1535 din Noul Cod civil, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu, in acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic. Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit. Totodata, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcatuiesc creanta cuprinsa in titlurile executorii, daunele interese pentru intarzierea executarii sunt reglementate si prin dispozitiile speciale ale art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.

Din coroborarea acestor norme cu incidenta in cauza, se deduce fara echivoc ca, in speta, dreptul creditorului la obtinerea unei dezdaunari derivate din neexecutarea obligatiei la timp, se refera la beneficiul nerealizat, ca parte componenta a prejudiciului
(damnum emergens),
care trebuie privita ca o chestiune distincta de actualizarea cu rata inflatiei a sumelor datorate initial; o astfel de actualizare antreneaza si ea raspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligatiei de plata a unei sume de bani, insa intemeiata pe o alta cauza.

Daca actualizarea la inflatie are, cum sugereaza chiar denumirea, finalitatea aducerii creantei la valoarea ei reala, in aceeasi expresie economica din momentul stabilirii ei (deci, inauntrul notiunii de
lucru cessans),
fara alta componenta adaugata (protejandu-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie sa suporte din patrimoniul propriu, fara o culpa a sa, efectele devalorizarii monedei), dimpotriva, atunci cand se vorbeste despre daunele interese moratorii, discutia este plasata pe taramul unei reparatii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creantei banesti, de aceasta data sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decat dobanda legala.

Asadar, dobanzile legale, accesorii ale creantei, i se cuvin ca dauna moratorie, ele avand un alt temei decat cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, in principiu, pretinde, cerand actualizarea creantei la inflatie. Astfel, reclamanta este indreptatita sa primeasca daunele-moratorii datorate neexecutarii la timp a obligatiei, iar aceste daune imbraca forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decat dobanda legala. Nivelul dobanzii legile a fost stabilit, de asemenea, prin lege (OG nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, in vigoare pana la data de 1 septembrie 2011, cand a devenit aplicabila OG nr. 13/2001).

OG nr. 13/2001 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, intaresc aceasta distinctie, reglementand atat dobanda remuneratorie, cat si dobanda penalizatoare.

De asemenea, apelanta solicita instantei a avea in vedere ca interpretarea dispozitiilor legale mentionate anterior, conduce la concluzia ca dobanda legala (circumscrisa notiunii de daune interese moratorii) se datoreaza indiferent de motivul pentru care suma datorata nu este platita la scadenta si independent de existenta sau inexistenta culpei debitorului (existenta unei ordonante de esalonare a platii debitului nu poate inlatura indreptatirea reclamantilor la plata dobanzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotarari judecatoresti, acest act normativ avand ca efect numai amanarea executarii obligatiei), indiferent daca este sau nu prevazuta in vreun contract incheiat intre parti; in niciun caz acordarea dobanzii legale nu este conditionata de incheierea unei conventii in acest sens, indiferent cine este debitorul (persoana juridica de drept public sau privat ori persoana fizica) si fara a fi necesar a se face dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale sau contractuale (conditiile raspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecatii initiale, in urma careia s-a stabilit debitul principal, iar existenta noului prejudiciu, constand in beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumata de dispozitiile legale mentionate anterior).

Apelanta mai arata ca, este indreptatita la cuantumul dobanzii penalizatoare ce va fi calculata, dupa intrarea in vigoare a OG nr. 13/2001, potrivit acestui act normativ, dobanda penalizatoare care este definita de art. 1 alin. (3) ca fiind dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta. Chiar daca reesalonarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii, poate fi privita ca o forma de executare succesiva, in conditiile in care aceasta masura este dublata de suspendarea de drept
a executarii silite si depaseste o durata rezonabila in valorificarea dreptului, aceasta nu mai raspunde cerintelor de proportionalitate dintre scopul urmarit prin reglementarea adoptata si mentinerea unui just echilibru al intereselor in discutie. De altfel, in conditiile in care, debitorul nu a avut acordul creditorului, la esalonarea platii, aceasta plata nu se putea efectua esalonat prin ordonante succesive.

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 1535 si 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, OG nr. 13/2001 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.

Paratul-intimat Ministerul Justitiei a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Asa cum este cunoscut, plata sumelor datorate de Ministerul Justitiei conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevazute in mod expres in OUG nr. 71/2009, in acest sens adoptandu-se HG nr. 422/2010, HG nr. 257/2012, HG nr. 598/2012, HG nr. 954/2012, HG nr. 1169/2012, HG nr. 149/2013, HG nr. 355/2013, HG nr. 697/2013, HG nr. 977/2013 si HG nr. 248/2014, HG nr. 551/2014, HG nr. 870/2014, HG nr. 1105/2014 si OUG nr. 83/2014, HG nr. 195/2015, HG nr. 517/2015 si OUG nr. 83/2014 si OUG nr. 47/2015. (...)

Asadar, contrar celor sustinute de apelanta, creanta reprezentand dobanda datorata in baza hotararii mentionate de acestia nu este exigibila, nefiind ajunsa la scadenta, legiuitorul prevazand si pentru dobanzile legale obtinute prin hotarari judecatoresti o procedura de plata esalonata.

Pe de alta parte, se arata ca in mod corect instanta de fond a stabilit natura dobanzii acordate prin Sentinta civila nr. 2369/2014 si a facut distinctie intre dobanzile remuneratorii si cele penalizatoare.

Cu privire la natura dobanzilor, aceasta chestiune a fost lamurita prin Decizia nr. 7/27 aprilie 2015 a Completului pentru dezlegare unor chestiuni de drept, publicata in M. Of. nr. 461/26 iunie 2015, care prevede expres daunele-interese moratorii pentru plata esalonata se acorda sub forma dobanzii penalizatoare. Pe cale de consecinta, despagubirile acordate prin Sentinta civila nr. 2369/2014 pot fi asimilate doar dobanzilor penalizatoare.

In schimb, potrivit art. 18 alin. (3), Cap. VI din OG nr. 13/2011, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod civil, au devenit aplicabile dispozitiile art. 8 alin. (3) din OG nr. 13/2011, care prevad, prin exceptie de la regula dupa care dobanda se va calcula numai la cuantumul sumei imprumutate, ca dobanzile remuneratorii se pot capitaliza si pot produce dobanzi.

Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod civil, aceste dispozitii au prevazut exclusiv anatocismul dobanzii remuneratorie si mai mult, numai ca pe o posibilitate, iar nu automat, prin efectul legii. Asadar, tinand cont de raportul dintre art. 1489 alin. (2) din Codul civil si art. 8 alin. (3) din OG nr. 13/2011, care este cel dintre norma generala si norma speciala, primul text completandu-se cu cel de-al doilea, concluzia este ca pot fi solicitate in instanta, in lipsa de contract sau prevedere legala expresa, doar dobanzile aferente unor dobanzi remuneratorii, deoarece doar pentru acestea legea dispune posibilitatea capitalizarii si producerii de noi dobanzi.

In drept, dispozitiile art. 471 alin. (5), art. 480 alin. (2) din NCPC.

Examinand apelul declarat de parata, prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor 466 si urmatoarele Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Prezentul litigiu este generat de solicitarea reclamantei de acordare a unor dobanzi penalizatoare la dobanzile stabilite prin sentinta civila nr. [,..]/PI/2014 a Tribunalului Timis, solicitarea fiind formulata in contradictoriu cu intimatii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Alba-Iulia si Tribunalul Alba.

Asa cum in mod judicios a constatat prima instanta, prin sentinta civila nr. [.]/PI/2014 a Tribunalului Timis pronuntata in dosarul nr. [,..]/30/2014, irevocabila prin Decizia civila nr. 142/2015 a Curtii de Apel Timisoara a fost admisa in parte actiunea reclamantei, dispunandu-se obligarea paratilor la plata in favoarea reclamantei a daunelor moratorii sub forma dobanzii legale aferente creantelor cuvenite reclamantei cuprinse in sentinta civila nr.164/2008 a Tribunalului Alba, sentinta civila nr. 97/2008 a Curtii de Apel, sentinta civila nr. 707/2009 a Tribunalului Sibiu si sentinta civila nr. 96/2008 a Tribunalului Sibiu.

Se constata ca daunele moratorii stabilite potrivit sentintei civile nr. 2369/PI/2014 a Tribunalului Timis au fost acordate pentru executarea cu intarziere a creantelor recunoscute prin titluri executorii, fiind calculate pentru fiecare zi de intarziere, cu incepere de la data scadentei acestor creante, acestea fiind acordate sub forma dobanzii penalizatoare, conform deciziei obligatorii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 7/2015 pronuntata de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, iar in speta reclamanta solicita capitalizarea dobanzii (dobanda la dobanda).

Sub acest ultim aspect, art. 1489 Cod civil prevede ca: „(2) Dobanzile scadente produc ele insele dobanzi numai atunci cand legea sau contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci cand sunt cerute in instanta. In acest din urma caz, dobanzile curg numai de la data cererii de chemare in judecata”. Or, cum, in speta, un contract intre parti nu exista, se impune a stabili daca legea prevede anatocismul.

In acest sens, O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, defineste distinct in art. 1 alin. (2) dobanda remuneratorie si in art. 1 alin. (3) dobanda penalizatoare, iar in art. 8 prevede: „(1) Dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei imprumutate. (2) Cu toate acestea, dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiate in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an. (3) Cu toate acestea, dobanzile remuneratorii se pot capitaliza si pot produce dobanzi”.

Rezulta din textul de lege ca dobanzile penalizatoare nu pot produce dobanzi, ci, in conditiile art. 8 alin. (3) din OG nr. 13/2001, doar cele remuneratorii.

De altfel, in acelasi sens se observa ca este si aprecierea expusa de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 87/20.11.2017, in care se arata, la paragraful 74, ca „dispozitiile art. 8 alin. (3) nu reglementeaza anatocismul dobanzii penalizatoare”. Astfel, desi prin Decizia nr. 87/2017 Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins sesizarea ca inadmisibila, totusi in considerentele hotararii a statuat ca nu este admisibila aplicarea anatocismului (dobanzi penalizatoare
calculate la alte dobanzile penalizatoare), doar dobanzile remuneratorii putand produce dobanzi.

In mod evident, prin titlul executoriu s-a stabilit obligatia de plata a dobanzilor datorita intarzierii in plata drepturilor salariale la scadenta (astfel cum a fost esalonata aceasta), rezultand ca natura acestor drepturi este aceea de dobanda penalizatoare. Ca este asa, rezulta fara dubiu din paragrafele 71 si 72 ale aceleiasi decizii a Inaltei Curti: „Sunt dobanzi penalizatoare - si numai acestea pot constitui obiectul litigiului - cele datorate de catre debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei de plata la scadenta, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 alin. (3) din OG nr. 13/2011...autorul sesizarii, vrand sa lamureasca, pe calea procedurii pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, in esenta, admisibilitatea aplicarii dobanzii penalizatoare la dobanda legala anterior acordata tot cu caracter penalizator (...) ”.

Ca urmare, fata de dispozitiile legale anterior analizate, dar si de statuarea obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea apreciaza ca nu exista nici un temei legal pentru acordarea dobanzii la dobanda penalizatoare obtinuta de apelanta-reclamanta prin hotararile indicate, motiv pentru care in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. (1) Cod procedura civila va respinge apelul, mentinand solutia primei instante ca fiind legala si temeinica.