Desfiintarea institutiei publice, Functionar public eliberare din functie

• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 74/2013
• Legea nr. 188/1999

Legiuitorul, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 74/2013 a urmarit desfiintarea Garzii Financiare si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, fiind reglementat modul in care se face preluarea.

Aceste aspecte rezulta in mod clar din dispozitiile art. 1 si art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 74/2013.

In vederea aplicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 74/2013, Curtea constata ca autoritatea parata trebuia sa tina seama de dispozitiile art. 19 alin. (3) din acest act normativ, conform carora „ eliberarea din functie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevazute de lege pentru fiecare categorie de personal.”

Curtea retine ca in cuprinsul actelor a caror anulare se solicita se face trimitere la prevederile art. 97 ali1 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3), (4), (6) si art. 103 din Legea nr. 188/1999.

Din analiza prevederilor legale anterior mentionate rezulta ca si in cazul incetarii activitatii institutiei publice, daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii sau institutiei publice, autoritatea sau institutia publica are obligatia de a solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in perioada de preaviz lista functiilor publice vacante iar in ipoteza in care ar exista o functie publica vacanta corespunzatoare, astfel identificata in perioada de preaviz, functionarul public va fi transferat in interesul serviciului sau la cerere .

Cu privire la obligatia stipulata la art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea constata ca prin Decizia nr. 12/18.04.2016 Inalta Curte de Casatie si Justitie, pronuntand o hotarare pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a statuat ca dispozitiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se aplica in ambele situatii reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceiasi lege, respectiv cand autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate. In cuprinsul deciziei precizate se arata ca textul legal nu face nici o distinctie intre cele doua situatii reglementate la art. 99 alin. (1) lit. a) astfel incat nici interpretul nu o poate face iar obligatia autoritatii sau institutiei publice, in cazul inexistentei unei functii vacante corespunzatoare, vizeaza ambele situatii, respectiv atat cazul in care eliberarea din functie s-a datorat incetarii activitatii sau institutiei publice, cat si in cazul in care aceasta s-a mutat in alta localitate, iar functionarul nu este de acord sa o urmeze.

Imprejurarea ca lista functiilor publice vacante ar fi fost comunicata responsabilului cu publicarea pe sit-ul institutiei publice parate, fara o dovada concreta care sa probeze indeplinirea in fapt si nu doar formal a obligatiei paratei in sensul de a analiza lista functiilor publice vacante nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiei prevazuta in art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999. Fara o analiza a unei liste a functiilor publice vacante parata nu si-ar fi putut indeplini niciodata obligatia de identifica in perioada de preaviz daca exista sau nu vreo functie publica vacanta corespunzatoare care sa permita functionarului public sa fie transferat in interesul serviciului sau la cerere.

Prin neindeplinirea in concret a obligatiilor prevazute in art. 99 alin. (6) din actul normativ anterior mentionat parata a afectat statutul reclamantilor si garantiile dreptului la munca.

(Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 2159 din 21 iunie 2016 , dr. D.D.-P.)

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Timis la data de 13.02.2014, reclamantii R.P., T.F.I., B.R.C., D.I., S.C.A., C.S.M. au solicitat in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna anularea acte administrative emise de catre parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala si, respectiv, de catre fosta Garda Financiara - Comisariatul General- din subordinea acestei Agentii, respectiv Decizia nr. 1567 din 23.09.2013 privind eliberarea lui R.P. din functia publica de executie de comisar clasa I, gradul profesional superior in cadrul Garzii Financiare - Sectia judeteana Timis; Decizia nr. 1578 din 23.09.2013 privind eliberarea lui T.F. din functia publica de executie de comisar clasa I, gradul profesional principal in cadrul Garzii Financiare - Sectia judeteana Timis; Decizia nr. 1566 din

2013. privind eliberarea lui B.R.C. din functia publica de executie de comisar clasa I, gradul profesional superior in cadrul Garzii Financiare - Sectia judeteana Timis; Decizia nr. 1560 din 23.09.2013 privind eliberarea lui D.I. din functia publica de conducere de comisar sef de divizie in cadrul Garzii Financiare - Sectia judeteana Timis; Decizia nr. 1579 din

2013. privind eliberarea lui S.C.A. din functia publica de executie de comisar clasa I, gradul profesional principal in cadrul Garzii Financiare - Sectia judeteana Timis; Ordinul nr. 1564 din 23.09.2013 emis de catre parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin care s-a dispus eliberarea C.S.M. din functia publica de conducere teritoriala de comisar sef de sectie la in cadrul Garzii Financiare - Sectia judeteana Arad. De asemenea, reclamantii solicita obligarea paratei, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, la numirea lor in alte functii publice corespunzatoare, in termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti sub sanctiunea unei penalitati de intarziere de 500 lei pentru fiecare zi de intarziere, dar si la obligarea paratei, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, la plata de despagubiri constand in contravaloarea drepturilor noastre salariale de la data eliberarii noastre din functie si pana la data numirii in alte functii publice corespunzatoare. Reclamantii solicita obligarea paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala la plata de daune morale in suma de 100.000 lei pentru fiecare dintre subsemnatii reclamanti, precum si suspendarea executarii acestor acte administrative pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in anulare si obligarea paratei Agentia Nationala de Administrare Fiscala la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 1103/12.08.2015 pronuntata in dosar nr. 1077/30/2014, Tribunalul Timis a admis in parte actiunea formulata de catre reclamantii R.P., T.F.I., B.R.C., D.I., S.C.A., C.S.M., in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala,a dispus anularea deciziilor nr. 1567, 1578, 1566, 1560 si 1579 si a ordinului nr. 1564 emise la data de 23.09.2013 prin care s-a dispus eliberarea reclamantilor din functiile publice ocupate anterior, a obligat parata la numirea reclamantilor in functii publice corespunzatoare, in termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari judecatoresti sub sanctiunea unor penalitati de intarziere de 500 lei pentru fiecare zi de intarziere; a obligat parata la plata catre reclamanti a unor despagubiri constand in drepturile salariale de la data eliberarii din functie si pana la data numirii in alte functii publice corespunzatoare, respingand in rest actiunea si a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 4300 lei.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata-recurenta Agentia Nationala de Administrare Fiscala solicitand casarea hotararii, iar, pe fond, respingerea actiunii ca nefondata.

In motivare se arata ca in ceea ce priveste motivarea instantei de fond referitoare la incalcarea prevederilor art.99 alin.(6) din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, solicita a se constata netemeinicia acestora, intrucat art. 99 din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare a suferit modificari si completari prin O.U.G nr. 82/2013, la acest moment, legiuitorul lasand posibilitatea institutiei publice care se reorganizeaza, respectiv se desfiinteaza, cum este cazul de fata, de a solicita lista functiilor publice vacante Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, aceasta nemaifiind reglementata ca si o obligatie.

In aceste conditii, se arata ca Garda Financiara, institutie publica supusa desfiintarii, avea atat posibilitatea de a solicita lista functiilor publice vacante, cat si aceea de a nu solicita aceasta lista, oricare dintre aceste posibilitati avand suport legal. insa, in speta, Garda Financiara a solicitat lista functiilor publice, conditii in care atat sustinerile reclamantilor cat si a instantei de fond sunt lipsite de orice suport legal, nefiind in acord cu intentia legiuitorului.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) si (2) din O.U.G nr. 74/2013, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a H.G nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Garda Financiara se desfiinteaza, aceasta institutie nemaiexistand ca subiect de drept, conditii in care nu mai exista entitatea care sa duca la indeplinire aceasta obligatie, institutia noastra neavand temei legal pentru ducerea la indeplinire a acestei obligatii in ceea ce priveste Garda Financiara.

Potrivit art. 19 alin. (3) din O.U.G nr. 74/2013, personalul Garzii Financiare este eliberat din functie, cu respectarea procedurii prevazuta de lege pentru fiecare categorie de personal.

Astfel, se invedereaza ca pentru categoria de personal formata din functionari publici, devin aplicabile prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) si alin. (2)-(4), (6) si (7) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare,

Se mentioneaza ca prevederile art. 100 din actul normativ anterior mentionat sunt aplicabile in situatia reorganizarii autoritatilor si institutiilor publice si au in vedere numirea personalului in situatiile prevazute in cuprinsul alin. (1), cu respectarea criteriilor reglementate la alin. (2).

Fata de cele de mai sus, avand in vedere ca Garda Financiara s-a desfiintat, iar personalul a fost eliberat din functie, in conditiile legii, rezulta ca prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare nu sunt aplicabile in aceasta situatie, entitatea publica nemaiexistand ulterior datei de 31.10.2013.

Se arata faptul ca, fata de masurile de personal dispuse urmare aplicarii O.U.G nr. 74/2013, pentru personalul Autoritatii Nationale a Vamilor, al directiilor generale ale finantelor publice, directiilor regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale, legiuitorul a prevazut in mod expres ca acesta va fi preluat, in limita numarului de posturi aprobat in conditiile legii [art. 2 si art. 10 alin. (8)], institutiile in cauza nefiind desfiintate, ci au suferit un proces de reorganizare.

Obligatia de a pune la dispozitia functionarilor publici eliberati, lista functiilor publice vacante existente la nivelul institutiei, in cazul reorganizarii, prevazuta de art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare, in forma aflata in vigoare la nivelul lunii august 2013, revine autoritatii sau institutiei publice care se reorganizeaza, ca subiect distinct de drept, respectiv, Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatilor subordonate acesteia.

In cazul Garzii Financiare, institutia a solicitat lista functiilor publice vacante Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Potrivit art.1 din O.U.G. nr.74/2013 Garda Financiara - institutia publica distincta de ANAF, s-a desfiintat, iar preluarea activitatii acestei institutii nu implica si preluarea personalului, care potrivit art.art.19 alin.(3) din O.U.G. nr. 74/2013 se elibereaza din functie.

De asemenea, apreciaza faptul ca instanta de fond in mod eronat a interpretat aceste dispozitii, astfel, institutia care s-a reorganizat a fost Agentia Nationala de Administrare Fiscala si care a preluat doar activitatea Garzii Financiare, nu si personalul acesteia.

Functionarilor publici din cadrul Garzii Financiare nu le sunt incidente prevederile art. 100 din Legea nr.188/1999, privind Statutul functionarilor publici, (r2), cu modificarile si completarile ulterioare, acestea facand referire la reorganizarea unei institutii si nu la desfiintarea acesteia si infiintarea altei structuri in cadrul ANAF, care este o institutie publica separata fara personalitate juridica, distincta fata de institutia care a fost Garda Financiara.

Legal citati, reclamantii intimat au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii primei instante ca fiind temeinica si legala.

Analizand recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum si prin aplicarea art. 488 si urm noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Prin Decizia nr. 1567/23.09.2013 emisa de parata s-a dispus eliberarea reclamantului R.P. din functia de executie de Comisar clasa I, gradul profesional superior in cadrul Garzii Financiare - Sectia Judeteana Timis.

Prin Decizia nr. 1578/23.09.2013 s-a dispus eliberarea reclamantului T.F. din functia publica de executie de Comisar clasa I, gradul profesional principal in cadrul Garzii Financiare - Sectia Judeteana Timis.

Prin Decizia nr. 1566/23.09.2013 s-a dispus eliberarea reclamantului B.R.C. din functia publica de executie de Comisar clasa I, gradul profesional superior in cadrul Garzii Financiare - Sectia Judeteana Timis.

Prin Decizia nr. 1560/23.09.2013 s-a dispus eliberarea reclamantului D.I. din functia publica de conducere de Comisar Sef de Divizie in cadrul Garzii Financiare - Sectia Judeteana Timis.

Prin Decizia nr. 1579/23.09.2013 s-a dispus eliberarea reclamantului S.C.A. din functia publica de executie de Comisar clasa I, gradul profesional principal in cadrul Garzii Financiare - Sectia Judeteana Timis.

Prin Ordinul nr.3147/27.09.2013 parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala a dispus eliberarea reclamantului C.S. din functia publica de conducere teritoriala de Comisar Sef de Sectie la Garda Financiara - Sectia Judeteana Arad.

Actele administrative anterior mentionate au fost emise ca urmare a desfiintarii Garzii Financiare in temeiul prevederilor art. 1, art. 19 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 74/2013, dispozitiilor art. 32 din H.G. nr. 520/2013 si a prevederilor art. 97 lit. c) , art. 99 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3), (4), (6) si art. 103 din Legea nr. 188/1999.

In cuprinsul actelor anterior mentionate s-a facut precizarea ca incepand cu data de

2013. se acorda reclamantilor un preaviz de 30 de zile calendaristice, in conformitate cu prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Totodata, in art. 3 din actele administrative mentionate se face precizarea ca in temeiul art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 in perioada de preaviz Garda Financiara v-a solicita Agentiei Nationale de Administrare Fiscala lista functiilor publice vacante care va fi publicata pe site-ul Garzii Financiare (www.gardafinanciara.ro).

Anterior promovarii prezentei actiuni in fata instantei de contencios administrativ prin care reclamantii solicita anularea actelor administrative enuntate mai sus, reclamantii au solicitat autoritatii parate emitente revocarea acestor acte administrative.

Prima instanta a admis in parte actiunea reclamantilor, dispunand anularea actelor administrative atacate si obligarea paratei la numirea reclamantilor in functii publice corespunzatoare, in termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a hotararii, sub sanctiunea penalitatilor de intarziere in cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de intarziere. Totodata a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanti a unor despagubiri constand in drepturile salariale de la data eliberarii din functie pana la data numirii in alte functii publice corespunzatoare.

Curtea va analiza legalitatea actelor administrative atacate de reclamanti, prin raportare la prevederile legale in baza carora au fost emise si avand in vedere motivele de recurs invocate de catre parata.

Astfel, Curtea constata ca legiuitorul, prin adoptarea O.U.G. nr. 74/2013 a urmarit desfiintarea Garzii Financiare si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, fiind reglementat modul in care se face preluarea.

Aceste aspecte rezulta in mod clar din dispozitiile art. 1 si art. 19 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 74/2013.

Conform art. 1din actul normativ anterior mentionat ”Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare Agentia, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor si prin preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publica care se desfiinteaza.”

Totodata in acord cu prevederile art. 19 alin. (1) si (2) „ In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a Hotararii Guvernului prevazuta la art. 13 alin. (1) se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si Hotararea Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea si functionarea Garzii Financiare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare. Cu data prevazuta la alin. (1), Garda Financiara se desfiinteaza.”

Raportat la cele anterior mentionate Curtea constata ca in mod corect prima instanta a constatat ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, invocate in aparare de catre reclamanti, ci prevederile art. 1 si art. 19 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 74/2013.

In mod corect Instanta de Fond a constatat ca nu sunt aplicabile in speta nici prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 si art. art. 27 alin. (2) din acelasi act normativ, cata vreme aceste dispozitii vizeaza tot situatia reorganizarii institutiei publice iar nu ipoteza desfiintarii acesteia.

In vederea aplicarii O.U.G. nr. 74/2013, Curtea constata ca autoritatea parata trebuia sa tina seama de dispozitiile art. 19 alin. (3) din acest act normativ, conform carora „ eliberarea din functie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevazute de lege pentru fiecare categorie de personal.”

Curtea retine ca in cuprinsul actelor a caror anulare se solicita se face trimitere la prevederile art. 97 alin. (1) lit. c), art. 99 alin. (1) lit. a), alin. (2), (3), (4), (6) si art. 103 din Legea nr. 188/1999.

Conform art. 97 alin. (1) lit. c) „ incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica si are loc in urmatoarele conditii: prin eliberare din functia publica”.

In acord cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ „persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in urmatoarele cazuri: autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze”.

Totodata, in alin. (6) din Legea nr. 188/1999 legiuitorul a statuat ca „ in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) - c) si e), daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii sau institutiei publice, autoritatea ori institutia publica are obligatia de a solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in perioada de preaviz, lista functiilor publice vacante. In cazul in care exista o functie publica vacanta corespunzatoare, identificata in perioada de preaviz, functionarul public va fi transferat in interesul serviciului sau la cerere”.

Din analiza prevederilor legale anterior mentionate rezulta ca si in cazul incetarii activitatii institutiei publice, daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii sau institutiei publice, autoritatea sau institutia publica are obligatia de a solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in perioada de preaviz lista functiilor publice vacante iar in ipoteza in care ar exista o functie publica vacanta corespunzatoare, astfel identificata in perioada de preaviz, functionarul public va fi transferat in interesul serviciului sau la cerere .

In cuprinsul cererii de recurs parata a invocat imprejurarea ca art. 99 din Legea nr. 188/1999 a suferit modificari prin O.U.G. nr. 82/2013, in sensul ca legiuitorul a lasat posibilitatea institutiei publice care se reorganizeaza, respectiv se desfiinteaza, de a solicita lista functiilor publice vacante Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, aceasta nemaifiind reglementata ca si o obligatie.

Curtea constata ca prin Decizia nr. 351/07.05.2015 Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata de reclamantii din prezenta cauza in cadrul dosarului de fata si a constatat ca dispozitiile O.U.G. nr. 82/2013 de modificarea Legii nr. 188/1999 sunt neconstitutionale.

In cuprinsul acestei decizii Curtea Constitutionala a retinut ca O.U.G. nr. 82/2013 elimina practic o garantie acordata de lege functionarului public eliberat din functie pentru motive neimputabile, si anume aceea a reincadrarii sale intr-o alta functie publica vacanta corespunzatoare pregatirii sale. S-a retinut ca noua reglementare stabileste doar o posibilitate aflata la latitudinea exclusiva a autoritatii sau institutiei publice de a reincadra functionarul public eliberat din functie pentru motive neimputabile, fara stabilirea unor conditii sau criterii care sa realizeze o minima circumstantiere a deciziei acestei entitati.

Fata de imprejurarea ca decizia pronuntata de Curtea Constitutionala este general obligatorie, instanta de judecata are obligatia de a da eficienta solutiei astfel pronuntate.

Cu privire la obligatia stipulata la art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea constata ca prin Decizia nr. 12/18.04.2016 Inalta Curte de Casatie si Justitie, pronuntand o hotarare pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a statuat ca dispozitiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se aplica in ambele situatii reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceiasi lege, respectiv cand autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate. In cuprinsul deciziei precizate se arata ca textul legal nu face nici o distinctie intre cele doua situatii reglementate la art. 99 alin. (1) lit. a) astfel incat nici interpretul nu o poate face iar obligatia autoritatii sau institutiei publice, in cazul inexistentei unei functii vacante corespunzatoare, vizeaza ambele situatii, respectiv atat cazul in care eliberarea din functie s-a datorat incetarii activitatii sau institutiei publice, cat si in cazul in care aceasta s-a mutat in alta localitate, iar functionarul nu este de acord sa o urmeze.

Raportat la considerentele anterior expuse Curtea constata ca rezulta in mod clar obligatia paratei de indeplinire a prevederilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 in sensul ca, in ipoteze in care nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii sau institutiei publice, autoritatea ori institutia publica are obligatia de a solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in perioada de preaviz lista functiilor publice vacante. Totodata, in cazul in care exista o functie publica corespunzatoare identificata in perioada de preaviz, functionarul public va fi transferat in interesul serviciului sau la cerere.

Fata de aceasta obligatie a autoritatii parate, Curtea va analiza daca autoritatea parata si-a indeplinit in concret obligatia stipulata in sarcina sa.

Atat in intampinarea formulata in fata primei instante cat si in cuprinsul cererii de recurs parata a sustinut ca si-a indeplinit obligatia prevazuta de art. 99 alin. 6, anterior enuntate, in sensul ca a solicitat Agentiei Nationale a Functionarilor Publici lista functiilor publice vacante, iar prin adresa nr. 37198/2013 emisa de Agentia Nationala a Functionarilor Publici ar fi fost transmisa lista cu functiile vacante existente la acel moment in evidentele agentiei.

Curtea constata ca in acord cu Adresa nr. 101883/24.09.2013 parata a solicitat Agentiei Nationale a Functionarilor Publici punerea la dispozitie a listei functiilor publice vacante aflate in evidenta Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in vederea punerii in aplicare a prevederilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 (fila 11 dosar recurs).

Desi, conform adresei nr. 37198/2013 emisa de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, aceasta autoritate ar fi transmis functiile publice vacante existente la nivelul agentiei, fiind incheiat in acest sens procesul verbal nr. 101963/09.10.2013 (filele 12,13 dosar recurs) parata nu a depus la dosarul cauzei dovada transmiterii concrete a acestei liste si a punerii listei la dispozitia reclamantilor.

Inscrisurile depuse de catre parata in fata instantei de recurs (file 122 - 144 dosar recurs), nefiind insusite de parata prin semnarea acestora conform cu originalul, nu fac dovada indeplinirii concrete a obligatiei paratei, astfel cum aceasta a fost stipulata de legiuitor.

Mai mult, instanta a pus in vedere paratei de a depune in copie cu mentiunea „conform cu originalul” a listei functiilor publice vacante pe care sustine ca ar fi pus-o la dispozitie reclamantilor cu prilejul eliberarii acestora din functiile publice detinute, insa parata nu s-a conformat acestor dispozitii, aratand doar ca lista functiilor ar fi fost transmisa pe email catre responsabilul cu publicarea pe sit-ul institutiei a acestei liste. Din probatoriul administrat in cauza Curtea constata ca parata nu a facut dovada publicarii pe sit-ul Garzii Financiare a listei functiilor publice vacante sau daca aceasta a fost adusa la cunostinta reclamantilor intr-un alt mod, inscrisurile depuse dovedind doar ca o eventuala lista a functiilor publice vacante ar fi ajuns la numitul G.D.

Imprejurarea ca lista functiilor publice vacante ar fi fost comunicata responsabilului cu publicarea pe sit-ul institutiei publice parate, fara o dovada concreta care sa probeze indeplinirea in fapt si nu doar formal a obligatiei paratei in sensul de a analiza lista functiilor publice vacante nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiei prevazuta in art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999. Fara o analiza a unei liste a functiilor publice vacante parata nu si-ar fi putut indeplini niciodata obligatia de identifica in perioada de preaviz daca exista sau nu vreo functie publica vacanta corespunzatoare care sa permita functionarului public sa fie transferat in interesul serviciului sau la cerere.

Prin neindeplinirea in concret a obligatiilor prevazute in art. 99 alin. (6) din actul normativ anterior mentionat parata a afectat statutul reclamantilor si garantiile dreptului la munca.

Asadar, constatand ca parata a dispus eliberarea reclamantilor din functie cu incalcarea prevederilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care instituiau in sarcina acesteia obligatia de a pune la dispozitia reclamantilor, carora le-a incetat raportul de serviciu din motive neimputabile, in perioada de preaviz, o functie publica corespunzatoare daca se constatat existenta unei astfel de functii, Curtea constata nelegalitatea actelor administrative de eliberare din functie a reclamantilor.

Pentru considerentele anterior expuse, vazand si dispozitiile legale invocate, Curtea a respins recursul formulat ca neintemeiat.

Raportat la solutia pronuntata, fata de dispozitiile art. 453 noul Cod de procedura civila, Curtea a obligat parata la plata catre reclamanti a sumei de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.