Munca suplimentara, Durata normala a timpului de lucru, Repaus saptamanal

• Legea nr. 53/2003
• Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008
• Legea nr. 360/2002
• Legea nr. 283/2011
• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012
• Ordonanta de urgenta a Guvernului. nr. 80/2010
• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014
• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013
• Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 101/2014
• Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 4/2015
• Legea nr. 188/1999

Curtea observa ca, in prezenta cauza, reclamantii au solicitat exclusiv acordarea unor sporuri salariale, iar nu acordarea timpului liber corespunzator muncii lucrate peste programul normal.

Or, un astfel de spor salarial este reglementat de lege numai incepand cu data de 1.07.2014, prin intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 37/2014, care a modificat si completat art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 in sensul ca „prin exceptie de la prevederile art. 9 alin.

1. , in situatia in care activitatea desfasurata de personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala, in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, nu se poate compensa cu timp liber corespunzator, se acorda o majorare de 75% din baza de calcul prevazuta la alin. (4).”

Aceasta reglementare s-a mentinut si pentru anul calendaristic 2015, prin art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014.

(Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 2472 din 28 iunie 2016, dr. D.D.-P.)

Prin cererea initiala de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Caras- Severin la data de 13.11.2015 reclamantii D.L., I.G., D.B., D.A., D.G., E.C., F.C., G.F., G.A., G.V, G.C., H.C., I.C.,
IMG.,
I.C., I.F., I.M., I.B., I.L., IN. si J.L. au chemat in judecata pe paratul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara, solicitand plata drepturilor banesti cuvenite reprezentand contravaloarea orelor suplimentare efectiv lucrate in perioada septembrie 2012 - septembrie 2015.

Prin sentinta civila nr. 100/24.02.2016, Tribunalul Caras-Severin a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre paratul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara, pentru perioada 01.09.2012 - 01.10.2012, si a fost respinsa actiunea, ca prescrisa, pentru sumele aferente acestei perioade. A fost respinsa actiunea formulata de reclamantii D.L., I.G., D.B., D.A., D.G., E.C., F.C., G.F., G.A., G.V, G.C., H.C., I.C.,
IMG.,
I.C., I.F., I.M., I.B., I.L., I.N. si J.L., de obligare a paratului Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara la calculul si plata drepturilor banesti constand in contravaloarea orelor suplimentare pentru perioada 01.10.2012 - septembrie 2015. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii solicitand casarea hotararii primei instante si, rejudecand fondul, admiterea cererii astfel cum a fost formulata in prima instanta, respectiv constatarea faptului ca reclamantii in mod real si efectiv au efectuat munca peste programul normal si in consecinta obligarea paratului I.T.P.F. Timisoara la calculul si plata drepturilor banesti cuvenite reprezentand contravaloare ore suplimentare efectiv lucrate in perioada septembrie 2012 - septembrie 2015.

In motivarea cererii reclamantii recurenti sustin ca hotararea primei instante a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale, aceasta fiind netemeinica deoarece acestia, in perioada septembrie 2012 - septembrie 2015 au prestat activitate peste programul normal de munca prevazut in art. 39 din Legea nr. 360/2002 - Statutul politistului, in zile de sarbatori legale si in zile de sambata si duminica, efectuand multe ore suplimentare care nu le-au fost compensate cu timp liber corespunzator, si nici nu le-au fost decontate prin plata contravalorii acestora; apreciaza ca, raportat la buna organizare a serviciului in ture si schimburi, nu se poate retine ca efectuarea unor ore munca peste cele 40 din timpul normal de lucru aferent unei saptamani nu este munca suplimentara, iar faptul ca s-a sustinut, fara probe concludente, ca timpul liber corespunzator aferent muncii suplimentare a fost acordat, caci acest timp liber a fost acordat ca urmare a prevederilor referitoare la timpul minim obligatoriu ce trebuie acordat pentru refacerea capacitatii de munca, si nu pentru munca suplimentara prestata.

Invoca prevederile O.M.A.I. nr. 577/2008, potrivit carora programul de lucru al politistului este de regula de 8 ore pe zi si 40 ore pe saptamana, cu 2 zile repaus, de regula sambata si duminica, iar orele de serviciu prestate peste aceste limnite se considera ore suplimentare si se platesc sau se compenseaza cu timp liber corespunzator; fata de imprejurarea relatata, in lipsa unei compensari cu zile libere in urmatoarele 60 de zile aferente si proportional cu munca suplimentara efectuata, reclamantii recurenti apreciaza ca le-au fost incalcate drepturile cuvenite pentru activitatea prestata, nesocotindu-se in acest mod si principiile fundamentale ale dreptului muncii.

Solicita instantei de control judiciar sa constate ca in mod eronat s-a retinut de catre instanta de fond ca nu sunt indreptatiti la acordarea drepturilor pentru munca suplimentara efectuata fiindca exista o programare si un pontaj, care in speta nu le-au fost comunicate, s-a efectuat activitate peste programul normal de munca, astfel dupa cum rezulta din pontaj e, s-a desfasurat activitate inclusiv in zilele de repaos saptamanal, iar activitatea prestata peste programul normal de munca nu a fost compensata cu timp liber corespunzator, nu au fost acordate alte beneficii pentru munca suplimentara sub forma de majorari, sporuri sau compensatii, care sa fie prevazute expres a se acorda pentru activitatea suplimentara.

In drept invoca art. 488 alin. (1) pct. 8 si urm. noul Cod de procedura civila, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Paratul intimat Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara a formulat intampinare la recursul reclamantilor, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.

Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate, in conformitate cu prevederile art. 488 din noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Cu privire la obiectul litigiului, Curtea retine ca reclamantii - politisti in cadrul Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara - au solicitat obligarea paratului Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara la plata drepturilor banesti cuvenite reprezentand contravaloarea orelor suplimentare efectiv lucrate in perioada septembrie 2012 - septembrie 2015.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca:

• sunt incadrati in cadrul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara in calitate de politisti, iar in perioada cuprinsa intre septembrie 2012 - septembrie 2015 au prestat activitate peste programul normal de munca, in zile de sarbatori legale si in zile de sambata si duminica, efectuand multe ore suplimentare care nu au fost compensate cu timp liber corespunzator si nici nu au fost decontate prin plata contravalorii acestora.
• orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, se impune a fi platite cu un spor suplimentar de 100% din salariul de baza in situatia in care nu se acorda timp liber corespunzator.
• potrivit art. 120, 122 si 123 din Codul muncii, sunt indreptatiti la plata orelor suplimentare.
• stabilirea si plata orelor suplimentare cade in sarcina conducatorului institutiei, respectiv inspectorul sef al Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera Timisoara. Aceasta structura a preluat drepturile si obligatiile Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Caras-Severin in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) din legea nr. 265/2010 pentru modificarea O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane si pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei.
• munca suplimentara a fost efectuata conform organizarii activitatii prin planificarea si aprobarea de catre sefii ierarhici a turelor. Munca suplimentara a fost efectuata in baza unor dispozitii scrise ale sefului ierarhic conform programarilor pe ture intocmite de catre sefii ierarhici.
• In atare situatie, sunt indreptatiti la plata orelor suplimentare lucrate si apreciaza ca refuzul paratului de a acorda respectivele drepturi este nejustificat.

Instanta de fond a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 1.09.2012 - 1.10.2012, si a respins actiunea, ca prescrisa, pentru sumele aferente acestei perioade.

Totodata, instanta de fond a respins ca nefondata actiunea pentru perioada ulterioara datei de 1.10.2012, retinand ca pentru perioada indicata de reclamanti - ultimii trei ani anterior cererii de chemare in judecata - si pana la 01.07.2014 (data intrarii in vigoare a OUG 37/2014 - care prevede ca lucratorii care au acumulat ore suplimentare, in cazul imposibilitatii compensarii cu timp liber, la cerere, beneficiaza de compensarea acestora cu majorarea cu un procent de 75% a salariului de baza) acordarea vreunui spor sau plati compensatorii nu are nici un fundament legal, deoarece textele legale incidente care reglementau in timp problema muncii prestate in zile nelucratoare [anul 2011- art.9 din Legea 285/2010, anul 2012- art. II, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, anul 2013 - art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84 din 12 decembrie 2012, anul 2014 - art. 9 alin.(l) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice] prevad numai compensarea cu timp liber corespunzator a muncii suplimentare efectuate peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si a muncii prestate in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru.

De asemenea, instanta de fond a retinut ca, potrivit evidentelor contabile ale paratului I.T.P.F. Timisoara, comunicate sub adresa nr. 2360853/04.12.2015 (fila 80 dosar Tribunalul

Caras-Severin), institutia parata si-a indeplinit obligatia legala de a compensa cu timp liber corespunzator lipsa repausului legal de care trebuiau sa beneficieze membrii de sindicat reprezentati de reclamant.

In recurs, reclamantii nu au criticat decat solutia de respingere ca nefondata a actiunii, astfel incat Curtea constata ca este investita exclusiv cu solutia de respingere a actiunii pentru perioada ulterioara datei de 1.10.2012, devenind definitiva solutia referitoare la admiterea exceptiei prescriptiei actiunii pentru perioada 1.09.2012 - 1.10.2012.

Cu privire la dispozitiile legale referitoare la acordarea de sporuri salariale pentru munca suplimentara si pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, Curtea constata in primul rand ca aceasta a avut in fiecare an calendaristic reglementari diferite, impunandu-se expunerea acestora.

Cu titlu general, Curtea retine ca art. 18 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, prevede urmatoarele:

„(1) Pentru munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se aplica prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.

2. Plata muncii prestate peste durata normala a timpului de lucru se poate face numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de seful ierarhic, fara a se depasi 360 de ore anual. In cazul prestarii de ore suplimentare peste un numar de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor, potrivit legii.
3. La locurile de munca la care durata normala a timpului de lucru a fost redusa, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depasirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzator.
4. Prevederile alin. (1) nu se aplica persoanelor salarizate prin plata cu ora sau prin cumul de functii”.

In preambulul Ordinului M.A.I. nr. 4/2015 se face trimitere la dispozitiile ale art. 122, 137, 139, 141 si 142 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata

Curtea retine ca Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. nr. 345 din 18 mai 2011.

Art. 122 Codul muncii prevede urmatoarele:

„(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.

2. In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
3. In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni”.

Conform art. 123 alin. (1) Codul muncii, „in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia”.

Art. 137 Codul muncii - astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 97/2015 - prevede urmatoarele:

„(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.

2. In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
3. In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
4. In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
5. Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit
   art. 123
   alin. (2)”.

Art. 137 alin. (1) Codul muncii - anterior modificarii operate prin Legea nr. 97/2015 - prevedea ca „repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica”.

Conform art. 139 alin. (1) din Codul muncii - astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 147/2012 - „zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:

• 1 si 2 ianuarie;
• prima si a doua zi de Pasti;
• 1 mai;
• prima si a doua zi de Rusalii;
• Adormirea Maicii Domnului;
• 30 noiembrie - Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei;
• 1 decembrie;
• prima si a doua zi de Craciun;
• doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora”, iar potrivit art. 141 din Codul muncii, „prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.”

Art. 142 Codul muncii prevede urmatoarele:

„(1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.

2. In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru”.

Reglementarile din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului si din Ordinul Ministerului Internelor si Reformei Administrative nr. 577/2008 privind programul de lucru al politistilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamanal

Conform art. 39 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului:

1. „Durata programului de lucru al politistului este de 8 ore pe zi si 5 zile pe saptamana, stabilita astfel incat sa se asigure continuitatea serviciului politienesc si refacerea capacitatii de munca, in conditiile prevazute de lege.
2. Programul de lucru, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamanal se stabilesc prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa consultarea Corpului National al Politistilor.
3. Daca interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihna saptamanale ce se cuvin politistului poate fi amanata, in mod exceptional, cel mult de doua ori intr-o luna”.

Art. 44 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului prevede urmatoarele:

„(1) Serviciul politienesc are caracter permanent si obligatoriu.

2. Politistul este obligat sa se prezinte la programul de lucru stabilit, precum si in afara acestuia, in situatii temeinic justificate, pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.
3. In situatii de catastrofe, calamitati sau tulburari de amploare ale ordinii si linistii publice ori alte asemenea evenimente politistul este obligat sa se prezinte de indata la unitatea de politie din care face parte.
4. La instituirea starii de urgenta sau a starii de asediu ori in caz de mobilizare si de razboi politistul va actiona conform legii.
5. In cazul producerii vreuneia dintre situatiile prevazute la alin. (3) si (4) politistul care se afla intr-o alta localitate se va prezenta la cea mai apropiata unitate a Ministerului Administratiei si Internelor, informand superiorii sai despre aceasta”.

Avand in vedere prevederile art. 39 si 44 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, Ministerul Internelor si Reformei Administrative a emis Ordinul nr. 577 din 8 august 2008 privind programul de lucru al politistilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamanal, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 618 din 22 august 2008.

Art. 2 din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008 are urmatorul continut:

1. „Durata programului de lucru al politistului este, de regula, 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana, cu un repaus saptamanal de 2 zile, de regula sambata si duminica.
2. Acordarea zilelor de odihna saptamanala ce se cuvin politistului, in zile consecutive, poate fi amanata, in mod exceptional, numai daca interesele serviciului o impun, cel mult de doua ori intr-o luna, fara a depasi 30 de zile de la data la care persoana a fost la program.
3. Durata maxima legala a programului de lucru nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata programului de lucru poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pentru o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana”.

Totodata, conform art. 10 din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, „orele de serviciu prestate de politist peste durata prevazuta la art. 2 alin. (1) se considera ore suplimentare si se platesc sau se compenseaza cu timp liber corespunzator, conform dispozitiilor legale privind salarizarea politistilor”.

Pentru anul 2012, salarizarea bugetarilor - deci si a reclamantilor - a fost reglementata prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar.

Curtea retine ca Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, a modificat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010.

Astfel, prin Legea nr. 283/2011, dupa articolul unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, care devine articolul I, a fost introdus un nou articol in cuprinsul acestei ordonante, respectiv articolul II.

Conform art. 7 alin. (1) din art. II al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 - astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 283/2011 - se prevede ca „in anul 2012, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

Pentru anul 2013, salarizarea bugetarilor - deci si a reclamantilor - a fost reglementata prin O.U.G. nr. 84/2012, iar conform art. 2 din acest act normativ, „prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2012, aprobata cu modificari prin Legea nr. 182/2012, si ale art. 1 alin. (4) si (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) si (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) si art. 13 ale art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, se aplica in mod corespunzator si in anul 2013”. Din aceasta reglementare rezulta ca dispozitiile art. 7 alin. (1) din art. II al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 - astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 283/2011 sunt aplicabile si in anul 2013, rezultand ca si in acest an munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator.

Pentru perioada 1.01.2014-30.06.2014, salarizarea bugetarilor - deci si a reclamantilor - a fost reglementata prin O.U.G. nr. 103/2013. Conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, „in anul 2014, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

Din prevederile mentionate reiese faptul ca pentru perioada 2011-30.06.2014 politistii beneficiaza numai de timp liber corespunzator pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, nefiind indreptatiti la plata vreunui spor.

Aceasta situatie s-a modificat incepand cu data de 1.07.2014, odata cu intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 37/2014 pentru modificarea si completarea art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, s-a modificat cadrul legislativ, in sensul ca legiuitorul a stabilit, in anumite conditii exprese si cumulative, posibilitatea acordarii unui spor.

Astfel, alineatul (5) al articolului 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: "Prin exceptie de la prevederile art. 9 alin. (1), in situatia in care activitatea desfasurata de personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala, in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, nu se poate compensa cu timp liber corespunzator, se acorda o majorare de 75% din baza de calcul prevazuta la alin. (4)."

In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca, in calitate de functionari publici, salarizarea reclamantilor este reglementata exclusiv prin lege si toate drepturile salariale sunt acordate si recunoscute de instanta judecatoreasca exclusiv in temeiul dispozitiilor legale.

Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 101/2014:

In aplicarea acestor dispozitii a fost emis Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 101/2014 privind conditiile de stabilire a majorarii salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care desfasoara activitati in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, precum si activitatile pentru care se acorda acest drept, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 489 din 1 iulie 2014.

Art. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 101/2014 prevede urmatoarele:

„(1) Personalul M.A.I. care desfasoara activitati in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza beneficiaza de o majorare de 75% din solda lunara/salariul de baza prevazuta/prevazut de legislatia in vigoare la data de 31 decembrie 2009, denumita in continuare majorare, daca timpul astfel lucrat nu se poate compensa cu timp liber corespunzator, in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare.

2. Compensarea cu timp liber corespunzator se efectueaza prin acordarea aceluiasi numar de ore libere cu numarul de ore lucrate, astfel:

1. in conditiile art. 122 si 137 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru activitatea desfasurata in zilele de repaus saptamanal; sau
2. in conditiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru activitatea desfasurata in zilele de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.

3. Majorarea se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat in zilele respective, prin raportarea soldei lunare/salariului de baza prevazute/prevazut de legislatia in vigoare la data de 31 decembrie 2009 la durata programului normal de lucru din luna in care s-au desfasurat activitatile.
4. Daca activitatea desfasurata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzator, in conditiile alin. (2), majorarea se plateste prin adaugarea sumei rezultate potrivit alin. (3), dupa caz:

1. la drepturile salariale cuvenite in luna in care se efectueaza plata, pentru activitatea care se desfasoara in ture sau schimburi;
2. la drepturile salariale cuvenite in luna in care se efectueaza plata si la drepturile salariale corespunzatoare activitatii desfasurate in zilele respective peste durata normala a timpului de munca, indiferent de modul de organizare a programului de lucru”.

Conform art. 4 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 101/2014, „majorarea se acorda personalului M.A.I. daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. exista o programare in ture sau schimburi a activitatii si/sau exista ordinul/dispozitia sefului de desfasurare a activitatii peste durata normala a timpului de munca, scris/scrisa sau verbal/verbala, dar consemnat/consemnata ulterior in scris, emis/emisa conform competentelor si regulilor stabilite la nivelul fiecarei unitati;
2. activitatea s-a desfasurat in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza;
3. activitatea desfasurata nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzator, conform art. 3 alin. (2);
4. nu beneficiaza de alte drepturi salariale sub forma de majorari, sporuri sau compensatii ori de cuantumul acestora, prevazute expres pentru activitatile desfasurate in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza;
5. se incadreaza in cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul ordonatorilor de credite”.

Pentru anul 2015, salarizarea bugetarilor - deci si a reclamantilor - a fost reglementata prin O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, iar conform art. 8 alin. (1) din acest act normativ, „in anul 2015, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”. Din aceasta reglementare rezulta ca si in acest an munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator.

Totodata, conform art. 12 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, „prevederile art. 13 alin. (5) - (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator si in anul 2015”.

Curtea reaminteste ca art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 - astfel cum a fost modificat si completat prin O.U.G. nr. 37/2014 - prevede ca „prin exceptie de la prevederile art. 9 alin. (1), in situatia in care activitatea desfasurata de personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala, in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, nu se poate compensa cu timp liber corespunzator, se acorda o majorare de 75% din baza de calcul prevazuta la alin. (4).”, iar conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, „in anul 2014, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

Din dispozitiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, Curtea constata ca se mentine si in anul 2015 exceptia de la regula compensarii exclusive cu timp liber corespunzator a muncii suplimentare, in sensul ca „in situatia in care activitatea desfasurata de personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala, in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, nu se poate compensa cu timp liber corespunzator, se acorda o majorare de 75% din baza de calcul prevazuta la alin. (4)” al art. 13 din O.U.G. nr. 103/2013, respectiv 75% din solda lunara/salariul de baza prevazute de legislatia in vigoare la data de 31 decembrie 2009.

Totodata, pentru anul 2015 a fost emis si Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 4 din 23 ianuarie 2015 privind conditiile de acordare a majorarii salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care desfasoara activitati in zilele de repaus saptamanal, de

sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2015.

Conform art. 1 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 4/2015, „prezentul ordin reglementeaza conditiile de acordare, in anul 2015, a majorarii salariale prevazute de art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare majorare, pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne, denumit in continuare M.A.I.”

Art. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015 are urmatorul continut:

„(1) Majorarea se acorda pentru personalul care desfasoara activitati:

1. in zilele de sambata, duminica, precum si in zilele de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, denumite in continuare zile de sarbatori legale, in cadrul duratei normale a timpului de munca;
2. in zilele de sambata, duminica, precum si in zilele de sarbatori legale, peste durata normala a timpului de munca.

2. Majorarea se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat in zilele respective si se determina pe baza raportului dintre solda lunara/salariul de baza prevazut(a) de legislatia in vigoare la data de 31 decembrie 2009 si durata normala a timpului de munca din luna in care s-au desfasurat activitatile.
3. Pentru activitatea care se desfasoara in cadrul timpului normal de lucru, inclusiv in ture sau schimburi, in zilele de sambata, duminica si in zilele de sarbatori legale, in cadrul duratei normale a timpului de lucru, majorarea calculata potrivit alin. (2) se plateste prin adaugare la drepturile salariale cuvenite in luna in care se efectueaza plata.
4. Pentru activitatea desfasurata peste durata normala a timpului de lucru, in zilele de sambata, duminica, precum si in zilele de sarbatori legale, indiferent de modul de organizare a programului de lucru, majorarea calculata potrivit alin. (2) se plateste prin adaugare, dupa caz:

1. la drepturile salariale platite in luna urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 122 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca pentru munca efectuata in zilele de sambata si/sau duminica peste durata normala a timpului de lucru a fost acordat timp liber corespunzator;
2. la drepturile salariale platite in luna urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 122 din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si la drepturile salariale corespunzatoare activitatii desfasurate in zilele de sambata si/sau duminica peste durata normala a timpului de lucru, daca pentru munca astfel prestata nu a fost acordat timp liber corespunzator;
3. la drepturile salariale platite in luna urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca pentru munca efectuata in zilele de sarbatori legale peste durata normala a timpului de lucru a fost acordat timp liber corespunzator;
4. la drepturile salariale platite in luna urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si la drepturile salariale corespunzatoare activitatii in zilele de sarbatori legale peste durata normala a timpului de lucru, daca pentru munca astfel prestata nu a fost acordat timp liber corespunzator”.

Cu privire la notiunea de timp liber corespunzator, art. 4 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015 prevede ca „timpul liber corespunzator se acorda pentru munca desfasurata in zilele de sambata, duminica si in zilele de sarbatori legale peste durata normala a timpului de lucru si presupune ca pentru numarul de ore lucrate se acorda acelasi numar de ore libere platite”.

Art. 5 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015 are urmatorul continut:

„(1) Pentru acordarea majorarii, intregul personal din cadrul unitatii se nominalizeaza in ordin/dispozitie de personal intocmit(a) in acest scop de structura de resurse umane.

(2) Majorarea se acorda personalului M.A.I. daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. exista o programare in ture, schimburi sau alta forma de organizare a programului normal de lucru si/sau exista ordinul/dispozitia sefului, de desfasurare a activitatii peste durata normala a timpului de munca, scris(a) sau verbal(a), dar consemnat(a) ulterior in scris, emis(a) conform competentelor si regulilor stabilite la nivelul fiecarei unitati;
2. nu beneficiaza de alte drepturi salariale sub forma de majorari, sporuri sau compensatii ori de cuantumul acestora, prevazute expres pentru activitatile desfasurate in zilele de repaus saptamanal si/sau in zilele de sarbatori legale;
3. se incadreaza in cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul ordonatorilor de credite”.

In ceea ce priveste salarizarea personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, Curtea constata ca, potrivit art. 162 alin. (3) [fostul art. 157 alin. (2)] din Codul muncii, „sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative”.

In plus, in privinta salarizarii functionarilor publici, Curtea retine ca, potrivit, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, „functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii”, iar alineatul al treilea din art. 31 stabileste, de asemenea, „salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici”.

In privinta salarizarii politistilor, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, „functiile si modul de salarizare ale politistilor se stabilesc prin lege, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi”.

Raportat la dispozitiile art. 162 alin. (3) (fostul art. 157 alin. 2) din Codul muncii, ale art. 31 alin. (2) si (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, si la art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, Curtea retine ca in materia salarizarii functionarilor publici nu sunt incidente dispozitiile din Codul muncii, ci reglementarile speciale aplicabile politistilor si functionarilor publici, Codul muncii fiind aplicabil numai in subsidiar, in masura in care nu exista reglementari contrare in legislatia speciala a salarizarii politistilor si personalului bugetar.

Examinand situatia din speta in raport cu dispozitiile legale, Curtea subliniaza ca se impune a se face distinctie intre drepturile salariale aferente muncii lucrate peste programul normal de lucru, pe de o parte, si - pe de alta parte - celelalte drepturi (extra-salariale) cuvenite pentru prestarea muncii suplimentare, intre care si acordarea unor zile sau ore libere corespunzatoare acestei perioade.

Astfel, timpul maxim de lucru si modul de acordarea a zilelor libere sunt reglementate prin Codul muncii - ca lege generala in materia raporturilor de munca - si prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului.

Pe de alta parte, salarizarea politistului - inclusiv modul de plata a orelor de munca suplimentara sau pentru munca desfasurata in zilele de sambata, duminica si in zilele de sarbatori legale - este reglementata de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, precum si prin dispozitiile speciale edictate pentru fiecare an calendaristic in materia salarizarii personalului bugetar (pentru anul 2012 - prin Legea nr. 283/2011; pentru anul 2013 - prin O.U.G. nr. 84/2012, pentru anul 2014 - prin O.U.G. nr. 103/2013 si prin O.U.G. nr. 37/2014, iar pentru anul 2015 - prin O.U.G. nr. 83/2014.

Curtea observa ca, in prezenta cauza, reclamantii au solicitat exclusiv acordarea unor sporuri salariale, iar nu acordarea timpului liber corespunzator muncii lucrate peste programul normal.

Or, un astfel de spor salarial este reglementat de lege numai incepand cu data de 1.07.2014, prin intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 37/2014, care a modificat si completat art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 in sensul ca „prin exceptie de la prevederile art. 9 alin. (1), in situatia in care activitatea desfasurata de personalul militar, politistii, functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personalul civil din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala, in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, nu se poate compensa cu timp liber corespunzator, se acorda o majorare de 75% din baza de calcul prevazuta la alin. (4)."

Aceasta reglementare s-a mentinut si pentru anul calendaristic 2015, prin art. 12 alin.

5. din O.U.G. nr. 83/2014.

Prin urmare, in raport cu solicitarea reclamantilor - de acordare a sporului salarial pentru „munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru” si pentru „munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza” - Curtea retine ca aceasta cerere este neintemeiata pentru perioada 1.01.2012-30.06.2014, perioada in care legea nu prevedea acordarea unui spor salarial in aceste situatii, ci numai compensarea cu timp liber corespunzator, dupa cum rezulta din:

• art. 7 alin. (1) din art. II al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 - astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012;
• art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, pentru anul 2013;
• art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, pentru perioada 1.01.2014-30.06.2014.

In ceea ce priveste perioada ulterioara datei de 1.07.2014, Curtea urmeaza sa examineze temeinicia cererii reclamantilor in conformitate cu art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 - astfel cum a fost modificat si completat prin O.U.G. nr. 37/2014.

Curtea observa ca art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 (astfel cum a fost modificat si completat prin O.U.G. nr. 37/2014) se raporteaza la dispozitiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, conform carora „in anul 2014, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

O reglementare similara pentru anul 2015 este cuprinsa si in art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014, text conform caruia „in anul 2015, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator”.

Curtea observa ca atat art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, cat si art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014 interzic acordarea de compensari salariale atat pentru „munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru”, cat si pentru „munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza”

De asemenea, Curtea observa ca exceptia de la aceasta regula a interzicerii compensarilor salariale - exceptie instituita prin art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 si prelungita in anul 2015 prin art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014 - se refera exclusiv la acordarea sporului salarial „in situatia in care activitatea desfasurata de ... politistii, ... si personalul civil din institutiile publice de aparare, ordine publica si securitate nationala, in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza”, acordarea sporului fiind conditionata de cerinta ca aceasta activitate „nu se poate compensa cu timp liber corespunzator.”.

Prin urmare, Curtea constata - dupa cum a sustinut, in mod intemeiat, si autoritatea parata - ca acest spor salarial nu se acorda pentru „munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru”, ci numai pentru „munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza”, intrucat numai in aceasta ultima ipoteza este prevazuta exceptia de la regula interzicerii compensarilor salariale - exceptie instituita prin art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 si prelungita in anul 2015 prin art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014.

In consecinta, Curtea retine ca reclamantii nu au dreptul la sporul salarial reglementat art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 103/2013 si de art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014 pentru „munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru”.

In al doilea rand, cu privire la conditiile de acordare a sporului de 75% din solda lunara/salariul de baza pentru „munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza”, Curtea observa ca aceasta este conditionata de imposibilitatea acordarii timpului liber corespunzator perioadei lucrate.

In speta, Curtea retine ca partile au pozitii divergente in ceea ce priveste acordarea timpului liber corespunzator.

Astfel reclamantii sustin ca timpul liber a fost acordat ca urmare a prevederilor referitoare la timpul minim obligatoriu ce trebuie acordat pentru refacerea capacitatii de munca, iar nu pentru munca suplimentara.

La randul sau, autoritatea parata a sustinut ca - in conditiile in care reclamantii si-au desfasurat activitatea in ture, acoperind si perioade de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza - acestora li s-a acordat timpul liber corespunzator ca urmare a organizarii unor ture de 12 ore - cu pauza de 24 de ore, de 24 de ore - cu pauza de 48 de ore si, respectiv de 24 de ore - cu pauza de 72 ore.

In aceasta privinta, Curtea observa ca, potrivit art. 112 alin. (1) Codul muncii, „pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana”, iar conform art. 114 alin. (1) din Codul muncii, „durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare”, art. 114 alin. (2) prevazand ca „prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana”.

Reglementari similare sunt cuprinse si in art. 2 alin. (1) din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, conform caruia „durata programului de lucru al politistului este, de regula, 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana, cu un repaus saptamanal de 2 zile, de regula sambata si duminica”, precum si in art. 2 alin. (3) din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, conform caruia „durata maxima legala a programului de lucru nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata programului de lucru poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pentru o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana”.

Totodata, conform art. 10 din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, „orele de serviciu prestate de politist peste durata prevazuta la art. 2 alin. (1) se considera ore suplimentare si se platesc sau se compenseaza cu timp liber corespunzator, conform dispozitiilor legale privind salarizarea politistilor”.

Astfel fiind, Curtea retine ca orele de serviciu prestate de politist peste durata de 8 ore pe zi - respectiv 40 de ore pe saptamana - se considera ore suplimentare in sensul art. 10 din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008 si al art. 120 alin. (1) Codul muncii, conform caruia ”munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara”.

In ceea ce priveste situatia reclamantilor ce si-au desfasurat activitatea in ture, acoperind si perioade de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, Curtea observa ca acestora li s-a acordat timpul liber corespunzator ca urmare a organizarii unor ture de 12 ore - cu pauza de 24 de ore, a unor ture de 24 de ore - cu pauza de 48 de ore si, respectiv, a unor ture de 24 de ore - cu pauza de 72 ore.

Curtea constata ca, desi reclamantii au sustinut ca nu li s-a adus la cunostinta pontajul si evidenta orelor suplimentare efectuate de fiecare din reclamanti in perioada in litigiu, Curtea observa ca reclamantii au depus raporturi la autoritatea parata, prin care au solicitat acordarea timpului liber corespunzator, indicand fiecare numarul de ore suplimentare efectuate (filele 73-124 dosar Tribunalul Caras-Severin), rezultand ca reclamantii au avut posibilitatea de a-si stabili numarul de ore lucrate in perioada de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.

Curtea mai retine ca reclamantii - cunoscand numarul de ore lucrate in perioada de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza - contesta legalitatea acordarii orelor libere corespunzatoare in perioada dintre turele de serviciu, sustinand ca ar trebui acordat un timp liber suplimentar fata de perioadele dintre ture.

Raportat la aceasta cerere, Curtea constata inutilitatea depunerii pontajelor reclamantilor la dosar, partile avand numai opinii diferite cu privire la modul de calcul si acordare a timpului liber corespunzator, iar nu cu privire la numarul de ore lucrate in perioada de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza

Cu titlul preliminar, Curtea considera ca nu se poate retine caracterul nelegal al organizarii unui program in ture sau schimburi, raportat la dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, conform carora „in unitatile in care programul de lucru nu poate fi desfasurat in intervalul de timp prevazut la alin. (1) - respectiv in zilele lucratoare, in intervalul orar 08,00 - 16,00 -, acesta este organizat, prin dispozitia sefilor structurilor respective, cu consultarea Corpului National al Politistilor si a altor asociatii profesionale legal constituite, precum si a sindicatelor reprezentative, cu respectarea prevederilor legislatiei in vigoare”.

De asemenea, compensarea cu timp liber corespunzator este posibila in urmatoarele 60 de zile lucratoare de la data efectuarii, astfel incat nu prezinta relevanta faptul depasirii duratei programului de lucru al politistului de 40 de ore pe saptamana in cazul unor ture de 12 ore cu pauza de 24 ore pentru un interval de o saptamana, astfel cum se sustine de catre reclamanti.

Este adevarat ca in cazul unor ture de 12 ore lucratoare, cu pauza de 24 ore s-ar ajunge la un numar de 48 ore lucratoare in primele 7 zile de program (fata de 40 ore pe saptamana, cum este programul normal), dar acest decalaj fata de norma de 40 ore / saptamana se reduce in urmatoarea saptamana la 84 ore in doua saptamani - rezultand o diferenta in plus de 4 ore la 14 zile.

Este adevarat ca, raportat la aceasta ipoteza (a unor ture de 12 ore lucratoare, cu pauza de 24 ore), se impune acordarea unui timp liber suplimentar sau a sporului salarial corespunzator orelor lucrate si necompensate cu timp liber, insa trebuie observat ca art. 122 alin. (1) Codul muncii prevede ca „munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia”, in acelasi sens fiind edictat si art. 16 din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, conform caruia „orele efectuate in scopul asigurarii serviciului de permanenta se compenseaza prin acordarea de timp liber corespunzator, in zilele imediat urmatoare, iar cand nu este posibil, seful unitatii, pe baza unei planificari, acorda zilele de recuperare in urmatoarele 60 de zile lucratoare”. Prin urmare, autoritatea parata angajatoare are posibilitatea acordarii timpului liber compensator intr-un interval de 60 zile lucratoare, neavand relevanta munca suplimentara ce nu a fost compensata in urmatoarea sau urmatoarele saptamani ulterioare prestarii ei.

In ceea ce priveste sustinerea conform careia timpul liber a fost acordat de autoritatea parata ca urmare a prevederilor referitoare la timpul minim obligatoriu ce trebuie acordat pentru refacerea capacitatii de munca, iar nu pentru munca suplimentara, Curtea observa ca legea reglementeaza timpul de lucru zilnic, respectiv saptamanal, precum si modalitatea de acordare a timpului liber corespunzator muncii suplimentare, fara a face o distinctie intre un timp minim obligatoriu ce trebuie acordat pentru refacerea capacitatii de munca si un timp suplimentar de repaus pentru munca suplimentara. In masura in care sunt respectate reglementarile referitoare la acordarea timpului liber corespunzator timpului de munca suplimentara, rezulta ca s-au respectat dispozitiile legale referitoare la acordarea unei perioade de timp pentru refacerea capacitatii de munca, neexistand reglementari in sensul unul cumul al acestor doua categorii de timp liber.

De altfel, Curtea observa ca in speta nu s-a invocat depasirea limitei maxime a duratei de lucru, astfel cum este prevazuta de art. 2 alin. (3) din Ordinul M.I.R.A. nr. 577/2008, text conform caruia „durata maxima legala a programului de lucru nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata programului de lucru poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pentru o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana”, reglementare care este in acord cu dispozitiile art. 114 Codul muncii. De altfel, art. 121 alin. (2) Codul muncii interzice in mod expres prestarea muncii suplimentare peste limita prevazuta de art. 114 Codul muncii.

Avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea retine ca in speta nu s-a facut dovada ca programul de lucru in ture organizat de autoritatea parata pentru reclamanti a determinat prestarea de catre acestia a unor activitati in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza - activitati care sa nu fi fost compensate cu acordarea de timp liber corespunzator in sensul art. 4 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015, care prevede ca „timpul liber corespunzator se acorda pentru munca desfasurata in zilele de sambata, duminica si in zilele de sarbatori legale peste durata normala a timpului de lucru si presupune ca pentru numarul de ore lucrate se acorda acelasi numar de ore libere platite”.

Raportat la cele expus anterior, Curtea nu poate sa ia in considerare acordarea unor drepturi salariale reclamantilor decat in conditiile legii, iar dispozitiile Legii nr. 284/2010 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 (astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 283/2011) - pentru anul 2012, ale O.U.G. nr. 84/2012 - pentru anul 2013, dispozitiile O.U.G. nr. 103/2013 - pentru perioada 1.01-2014-30.06.2014, precum si ale art. 12 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 - pentru anul 2015 nu permit acordarea sporurilor respective reclamantilor, in conditiile in care in acest interval de timp era posibila exclusiv compensarea prin timp liber a orelor de lucru prestate suplimentar in intervalele invocate de reclamanti.

In ceea ce priveste interpretarea conform careia pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal (sambata si duminica, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza) ar trebui sa se acorde repaus saptamanal, dar si o compensare cu timp liber suplimentara sau un spor de 75%, Curtea observa ca aceasta pleaca de la premisa ca pentru munca prestata in aceste zile se acorda un spor de 100%, astfel cum prevede Codul muncii. Curtea a aratat anterior ca dispozitiile

Codului muncii nu sunt incidente decat in mod subsidiar in cazul salarizarii personalului bugetar, dupa cum prevede chiar art. 162 alin. (3) din Codul muncii, respectiv art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici - in cazul functionarilor publici.

Prin urmare, atata vreme cat s-a acordat timp liber in restul zilelor lucratoare pentru munca prestata in zilele repausul saptamanal (sambata si duminica, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza), Curtea retine ca au fost respectate dispozitiile legale referitoare la acordarea sporului salarial in litigiu.

In consecinta, Curtea apreciaza ca solutia instantei de fond este temeinica si legala, recursul declarat de reclamantii recurenti impotriva sentintei civile nr. 102/24.02.2016 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 3217/115/2015 urmand a fi respins ca nefondat, in temeiul art. 496 alin. 1 NCPC.