Desfacerea contractului de munca, Raspunderea disciplinara, Raspunderea penala

Este adevarat ca raspunderea disciplinara este independenta de orice alt fel de raspundere si ca aceasta se poate cumula cu raspunderea penala, avand in vedere deosebirea calitativa de obiect a celor doua forme de raspundere, in sensul ca raspunderea disciplinara apara o ordine sociala determinata specifica relatiilor de munca la nivelul angajatorilor, iar cea de-a doua apara relatii si valori primordiale la nivelul intregii societati.

Aceeasi fapta concreta comisa de un salariat la locul sau de munca poate afecta atat ordinea disciplinara cat si ordinea sociala, insa avand in vedere deosebirea graduala dintre cele doua raspunderi si a faptelor fata de periculozitatea lor sociala, raspunderea penala, odata declansata, produce o sistare a disciplinarului ceea ce duce la concluzia ca si cumulul intre raspunderi nu se realizeaza simultan pe baza independentei lor, ci intr-un raport de subsecventa si conditionare.

Se concluzioneaza ca odata declansata urmarirea penala angajatorul nu poate proceda la aplicarea sanctiunii disciplinare paralel si separat de desfasurarea procesului penal atunci cand salariatul este inculpat, cum este in cauza, pentru savarsirea unei fapte cu caracter penal in legatura cu munca sa si care constituie si abatere disciplinara.

Prin urmare, se impunea suspendarea procedurii disciplinare pana la definitivarea procesului penal, penalul tinand pe loc disciplinarul in acelasi mod in care tine in loc si civilul deoarece cele stabilite prin hotararea penala definitiva in ceea ce priveste existenta faptei, autorul ei si vinovatia sa au autoritate de lucru judecat in procedura de aplicare a sanctiunii disciplinare.

Prin cererea inregistrata la data de ... sub numarul ... pe rolul Tribunalului Olt reclamantul C.M.C. in contradictoriu cu SNTFC a solicitat anularea deciziei nr. CVI/752/5.12.2014 si reintegrarea sa pe postul detinut anterior desfacerii contractului de munca cu plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin decizia nr. CVI/752/5.12.2014 parata a procedat la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca in baza art. 61 lit. a din Codul Muncii republicat coroborat cu prevederile art. 248 alin 1 lit. e din aceeasi lege.

Tot acesta a precizat ca la baza emiterii deciziei de sanctionare disciplinara a stat Raportul de Cercetare nr. CV11/5/35/27.11.2014 intocmit de Revizoratul General Craiova, iar faptele care constituie abaterea disciplinara, potrivit art. 2 din decizia de desfacere a contractului individual de munca, constau in aceea ca in data de 12.06.2014 in statia Piatra Olt, dupa dezlegarea locomotivei

LDH 374 de garnitura trenului 13.176, in timpul manevrelor de introducere a locomotivei in Remiza Piatra Olt, a sustras impreuna cu mecanicul Iancu Stefan Catalin motorina gasita in trei bidoane de cate 20 de litrii fiecare.

Potrivit art. 4 din aceeasi decizie conform procesului verbal nr. T21/19/PO/1/150/2014 intocmit in statia P.O. intre organele de control ale societatii parate, Politia TF si Jandarmerie, la data de 12.06.2014 ora 18,15 reclamantul ar fi fost observat in statie, langa rezervorul locomotivei avand asupra sa un furtun.

Reclamantul a considerat ca decizia prin care i s-a desfacut contractul de munca este nelegala si netemeinica si a invocat exceptia nulitatii absolute a acesteia pe motiv ca nu au fost respectate prevederile art. 252 alin 2 lit. a din Codul Muncii cu privire la descrierea faptei savarsita de el (daca si-a insusit motorina, a fost gasita asupra lui, unde o depozitase).

Pe fond, a solicitat admiterea contestatiei, anularea deciziei de desfacerea a contractului individual de munca, reintegrarea pe postul anterior cu plata drepturilor banesti, indexate, majorate, reactualizate si obligarea la cheltuieli de judecata.

Acesta a precizat ca este angajatul societatii parate incepand cu data de 1.10.2008 si nu a mai fost sanctionat disciplinar si ca potrivit prevederilor art. 61 lit. a din Codul Muncii se poate dispune concedierea salariatilor pentru abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii.

Angajatorul nu a tinut cont nici de prevederile art. 250 din Codul Muncii potrivit caruia sanctiunea disciplinara se aplica in raport cu gravitatea abaterii, avandu-se in vedere imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de vinovatie al salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala la serviciu a acestuia, eventualele sanctiuni disciplinare.

Parata SNTFC a depus intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de catre contestator pe considerentul ca decizia nr. CV11/5/35/27.11.2014 a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale prevederile de art. 252 alin 2 lit. a din Codul Muncii, fiind descrisa fapta ce constituie abaterea disciplinara in cuprinsul art. 2 si nu este tardiva deoarece termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare curge de la data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii si anume data de 28.11.2014.

Din citirea memoriei instalatiei ICL care contorizeaza cantitatea de motorina din locomotiva si consum, rezulta fara echivoc ca in cele 6 minute de stationare in zona Depoului din rezervorul locomotivei au disparut nejustificat 60 de litrii de motorina.

S-au prelevat probe din motorina existenta in cele trei bidoane si s-a constat ca are aceeasi parametrii cu cea din rezervorul locomotivei.

Avand in vedere ca locomotivele SNTFC se alimenteaza cu motorina din puncte diferite nu era posibil sa fie aceeasi parametrii ai motorinei atat in bidoane cat si in rezervorul locomotivei LDL 374 decat daca motorina provenea de pe locomotiva respectiva.

Atat mecanicul cat si mecanicul ajutor conform instructiunii 201 raspund de cantitatea de motorina de pe locomotiva din momentul in care iau in primire locomotiva si pana la predarea ei.

Parata a considerat ca fapta de sustragere de motorina din locomotiva este o abatere disciplinara grava, a fost savarsita de catre contestator impreuna cu mecanicul I.S.C. iar raportat la dispozitiile art. 30 lit. c din Statutul Disciplinar al personalului din unitatile de transporturi, art. 21 alin 1 lit. d, art. 32 alin. 3 lit. c si lit. e si alin 4 lit. a din Regulamentul intern si art. 7 alin. 1 din Codul Etic, fapta constituie o abatere disciplinara grava sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Reclamantul a formulat raspuns la intampinare sustinand ca nu se precizeaza in descrierea faptei de la alin 2 din decizia de concediere modalitatea efectiva de savarsire a faptei de sustragere, de catre cine a fost vazut cu un furtun in mana si cum a procedat la sustragerea motorinei din rezervorul locomotivei, neexistand certitudinea savarsiri faptei ci doar simple presupuneri si pe baza acestor presupuneri s-a dispus cea mai grava sanctiune disciplinara respectiv desfacerea disciplinara a contractului de munca.

La termenul din 3.03.2015 instanta a pus in discutia partilor exceptiile invocate de catre reclamant, a luat act de renuntarea contestatorului la exceptia tardivitatii desfacerii contractului individual de munca pe care a apreciat-o ca fiind apararea pe fondul cauzei si a unit exceptia cu fondul.

Prin sentinta nr.227 din 24 martie 2015 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr.3630/104/2014, s-a respins exceptia nulitatii absolute a deciziei de desfacere a contractului de munca nr. CVI/752/05.12.2014 invocata de contestatorul C.M.C.

S-a respins contestatia formulata de contestatorul C.M.C., in contradictoriu cu intimata S.N.T.F.C., ca neintemeiata .

Cu privire la exceptia invocata de catre reclamant privind nulitatea deciziei de concediere, deoarece nu contine mentiunea obligatorie prevazuta de art. 252 alin 2 lit. a din Codul muncii, instanta a procedat la respingerea ei ca neintemeiata pe considerentul ca in cuprinsul art. 2 este descrisa fapta , iar in art. 4 sunt precizate motivele pentru care s-au inlaturat apararile formulate de catre contestator, facandu-se trimitere la actele intocmite la fata locului de catre organele de control si organele de politie si Jandarmerie.

Pe fond instanta a considerat contestatia ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:

Reclamantul, C.M.C. a fost angajat la S.N.T.F.C., pe functia de mecanic locomotiva automotor II, conform contractului individual de munca nr. 201/4/56/20.01.2011 si a actului aditional nr. 10/1021/2662/01.10.2014, pana la data de 5.12.2014, cand prin decizia nr. CVI/752 a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, conform prevederilor art. 61 lit. a coroborat cu art. 248 alin 1 lit. e din Codul muncii.

Prevederile legale incalcate sunt art. 30 lit. c din Statutul Disciplinar al personalului din unitatea de transporturi nr.360/1976 (sustragerea sub orice forma de bunuri si valori apartinand unitatii), art. 21 alin 1 lit. d din Regulamentul Intern al SNTFC CFR Calatori SA si art. 11 lit c din Instructiunile pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar, instructiunea nr. 201, art. 7 alin 1 din Codul etic, pct. 3 din Anexa la Dispozitia nr. 18/28.01.2013.

Fapta acestuia este probata cu Raportul de cercetare privind abaterea constata in data de 12.06.2014 de catre Serviciul Teritorial SC Craiova impreuna cu Politia TF Piatra Olt si Jandarmerie cu ocazia unei actiunii comune, (la fila 28 dosar), nota de constatare nr. T21/5.1/191/04.09.2014 si diagramele aferente, (fila 34-41), nota de constatare tehnica T6/5/1602/2014 si anexa aferent nota de constatare T21/6/5/543/2014 si diagrama aferenta, nota de relatii nr. 7CV/5/391/14.10.2014 data de contestator si adresa Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina din care reiese ca fata de contestator s-a inceput urmarirea penala in calitate de suspect in dosarul nr. 3066/P/2014 pentru infractiunea prevazuta de 295 Cod penal.

Din cele de mai sus a rezultat ca fapta este probata si sunt intrunite elementele raspunderii disciplinare, aceasta fiind savarsita cu vinovatie de catre contestator, ceea ce a dat dreptul angajatorului in conformitate cu prevederile art. 274 Cod muncii sa dispuna de dreptul de a aplica potrivit legii o sanctiune disciplinara pentru savarsirea unei abateri disciplinare.

Printre sanctiunile mentionate de art. 248 din Codul muncii, la litera e este prevazuta si desfacerea disciplinara a contractului de munca.

La aplicarea acestei sanctiuni angajatorul a avut in vedere prevederile art. 250 din Codul muncii potrivit carora se stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport de gravitatea abaterii disciplinare savarsite de catre salariat, avandu-se in vedere criteriile mentionate aici.

Impotriva sentintei a formulat apel contestatorul C.M.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, deoarece instanta nu si-a manifestat rolul activ in sensul ca nu a facut o justa apreciere a inscrisurilor existente in dosarul cauzei si o corecta interpretare a dispozitiilor legale incidente; desi s-a solicitat suspendarea judecatii, potrivit principiului penalul tine in loc civilul nu s-a suspendat judecarea cauzei, cu toate ca s-a depus la dosar Ordonanta din 10 febr.2015, pronuntata in dosarul nr.3066/P/2014, de Parchetul de pe langa Jud. Sl. in situatia in care se va pronunta o hotarare definitiva de instanta penala aceasta are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o, urmarirea penala fiind pornita pentru aceeasi fapta pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinara, astfel incat s-a incalcat prezumtia de nevinovatie; nu s-a motivat respingerea cererii de suspendare; a fost solutionata eronat exceptia nulitatii deciziei de concediere raportat la art.252, alin. 2, lit.a Codul muncii, privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; nu s-au interpretat corect probele de care s-a prevalat societatea in cazul cercetarii disciplinare, retinandu-se gresit ca s-ar fi dovedit existenta unei fapte ilicite, astfel incat decizia de concediere este netemeinica si nelegala.

In dosarul cauzei s-au formulat note de sedinte de catre intimata, carora li s-a anexat un act privind analiza cantitatii de motorina ce s-a considerat a fi fost sustrasa de catre contestatorul apelant, buletinul de verificare metrologica etc.

Raportat la motivele de apel formulate instanta va analiza cu precadere critica ce priveste respingerea cererii de suspendare a judecatii cauzei in temeiul art.413 alin.1 pct.2 Noul Cod procedura civila.

Examinand incheierea de sedinta din data de 17.03.2015, care contine practicaua sentintei pronuntate, fiind o incheiere de amanare a pronuntarii in cauza dedusa judecatii, se constata ca aparatorul contestatorului a solicitat suspendarea cauzei pana la solutionarea irevocabila a dosarului penal nr.3066/P/2014, aflat pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina.

Instanta de fond a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei ca neintemeiata motivand ca cercetarea disciplinara nu este tinuta in loc de cercetarea penala , deci din punctul de vedere al nemotivarii acestei solutii critica formulata de catre apelant nu este intemeiata.

Insa se constata ca este eronata aceasta motivare a instantei in ceea ce priveste respingerea cererii de suspendare.

Este adevarat ca dispozitiile art.413 alin. 1 Cod procedura civila nu au caracter imperativ, neobligand instanta sa suspende judecata cauzei cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza a se da , daca legea nu prevede altfel, ci acorda instantei facultatea de a hotari in acest sens.

In speta dedusa judecatii, prin decizia nr. CVI/752 din 5 decembrie 2014 s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca al contestatorului C.M.C. retinandu-se ca in data de 12 iunie 2014 in statia P.O., dupa dezlegarea locomotivei LDH 374 de garnitura trenului 13176, in timpul manevrelor de introducere a locomotivei in remiza P.O. a sustras impreuna cu mecanicul Iancu Stefan Catalin motorina gasita in 3 bidoane (30 litri in fiecare bidon).

Prin adresa nr.1235191 din 14 oct.2014 Sectia Regionala de Politie Transporturi Craiova - Biroul de Politie Transporturi Olt, Postul de Politie P.O. a comunicat societatii intimate ca s-a format dosarul 3066/P/2014 in care se fac cercetari penale de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina privind pe contestator si I.S.V., pentru savarsirea infractiunii de delapidare, prevederile de art.295 din Codul penal, ceea ce demonstreaza ca intimata a avut cunostinta de existenta dosarului penal in timpul cercetarii disciplinare.

Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina, prin Ordonanta din 10 febr. 2015 a constatat inceperea urmaririi penale in personam la data de 8 iulie 2014 si punerea in miscare a actiunii penale la data de 2 dec.2014 impotriva inculpatului - contestator in cauza si a colegului sau pentru infractiunea prevazuta de art.295 Noul Cod Penal, savarsita la data de 12 iunie 2014, cand au fost surprinsi in timp ce isi insuseau cantitatea de 60 litri motorina din rezervorul locomotivei nr. LDHC 374.

Asa cum rezulta din cele prezentate mai sus urmarirea penala si punerea in miscare a actiunii penale vizeaza aceeasi fapta pentru care contestatorului i s-a desfacut disciplinar contractul de munca.

Este adevarat ca raspunderea disciplinara este independenta de orice alt fel de raspundere si ca aceasta se poate cumula cu raspunderea penala, avand in vedere deosebirea calitativa de obiect a celor doua forme de raspundere, in sensul ca raspunderea disciplinara apara o ordine sociala determinata specifica relatiilor de munca la nivelul angajatorilor, iar cea de-a doua apara relatii si valori primordiale la nivelul intregii societati.

Aceeasi fapta concreta comisa de un salariat la locul sau de munca poate afecta atat ordinea disciplinara cat si ordinea sociala, insa avand in vedere deosebirea graduala dintre cele doua raspunderi si a faptelor fata de periculozitatea lor sociala, raspunderea penala, odata declansata, produce o sistare a disciplinarului ceea ce duce la concluzia ca si cumulul intre raspunderi nu se realizeaza simultan pe baza independentei lor, ci intr-un raport de subsecventa si conditionare.

Se concluzioneaza ca odata declansata urmarirea penala angajatorul nu poate proceda la aplicarea sanctiunii disciplinare paralel si separat de desfasurarea procesului penal atunci cand salariatul este inculpat, cum este in cauza, pentru savarsirea unei fapte cu caracter penal in legatura cu munca sa si care constituie si abatere disciplinara.

Prin urmare, se impunea suspendarea procedurii disciplinare pana la definitivarea procesului penal, penalul tinand pe loc disciplinarul in acelasi mod in care tine in loc si civilul deoarece cele stabilite prin hotararea penala definitiva in ceea ce priveste existenta faptei, autorul ei si vinovatia sa au autoritate de lucru judecat in procedura de aplicare a sanctiunii disciplinare.

Daca se constata in cadrul procesului penal ca fapta indeplineste elementele constitutive ale unei infractiuni savarsite in legatura cu munca, fiind savarsita cu vinovatie de salariat, acesta fiind condamnat printr-o sentinta definitiva, angajatorul va avea dreptul sa aplice ulterior, prin cumul, sanctiunea disciplinara a concedierii.

In situatia in care procesul penal ar inceta sau s-ar pronunta achitarea pentru motivele legale prevazute d e lege, cu exceptia inexistentei faptei, angajatorul se va afla in plenitudinea dreptului sau de a dispune desfacerea disciplinara a contractului de munca daca se va constata ca fapta constituie o abatere disciplinara.

Concluzionand cu privire la cererea suspendarii cauzei formulata de contestatorul apelant se constata ca se impune aplicarea dispozitiile art.480 alin.6 Cod procedura civila, situatie in care se va anula sentinta si se va dispune suspendarea judecarii cauzei conform art.413 alin.1 pct.2 NCPC.

In ceea ce priveste motivele din apel care vizeaza fondul cauzei acestea nu se mai impun a fi analizate in prezenta hotarare, avand in vedere solutia adoptata ci vor fi examinate in momentul in care instanta de apel va solutiona pe fond cauza.
(Decizia civila nr. 3967/22 septembrie 2015 - Sectia I Civila, rezumat judecator Nela Dragut)