Desfacere contract individual de munca, Repunerea in situatia anterioara

Textul art.61 lit. a) din Codul muncii trebuie coroborat cu art.264 alin.(1) lit.e) din acelasi cod, potrivit caruia printre sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul se numara si desfacerea disciplinara a contractului.

Cele doua texte trebuie privite in corelatie indisolubila, pentru ca dupa ce s-a stabilit ca salariatul a savarsit o abatere disciplinara, aceasta fiind prima cerinta a aplicarii sanctiunii concedierii disciplinare, este necesar ca abaterea sa fie grava sau sa aiba caracter de repetabilitate, aceasta fiind cea de a doua cerinta, ceea ce inseamna ca nu orice abatere disciplinara atrage concedierea colectiva

Asupra apelului de fata, constata:

Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale prin sentinta civila civile 4137 din 30.06.2014 a respins ca neintemeiata contestatia formulata de contestatoarea N.M.L., impotriva intimatului CENTRUL JUDETEAN DE APARATURA MEDICALA (C.J.A.M) DOLJ.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Contestatoarea a fost salariata intimatului cu contract individual de munca nr. 835/29.10.2003. Prin decizia contestata emisa de angajator, nr. 47/13.11.2013, a fost concediata disciplinar incepand cu data de 14.11.2003, pentru ca in calitate de contabil-sef, in perioada 15.05.2013 - 15.07.2013: 1. nu a elaborat bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013; 2. a efectuat cheltuieli fara a avea un normativ propriu de cheltuieli aprobat de Ministerul Sanatatii conform O.G. nr. 80/2001; 3. nu a efectuat niciun demers pentru recuperarea debitelor restante pentru serviciile prestate de C.J.A.M. Dolj catre mai multi beneficiari, anume: Spitalul Judetean de Urgenta Valcea (2 facturi in valoare totala de 31.231 lei scadente la 30.05.2013), Spitalul de Pneumofiziologie Leamna (6 facturi in valoare totala de 11.226 lei scadente la 30.06.2013), Spitalul Baia de Arama (3 facturi in valoare totala de 9.293 lei scadente la 30.06.2013), Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare (4 facturi in valoare totala de 9.248,32 lei scadente la 30.06.2013), Policlinica Elga (4 facturi in valoare totala de 4.123 lei scadente la 30.06.2013), SC Gral Medical SRL (9 facturi in valoare totala de 7.677 lei scadente la 30.06.2013), SC Infomed Expert (2 facturi in valoare totala de 1.155,20 lei scadente la 30.06.2013), SC Pan Med SRL (3 facturi in valoare totala de 1.170 lei scadente la 30.06.2013), SC Top Med Bunavestire SRL (3 facturi in valoare totala de 2.324 lei scadente la 30.05.2013), Serviciul Public de Ambulanta SF. Ana (7 facturi in valoare totala de 700 lei emise in anii 2011-2012).

Astfel, au fost incalcate prevederile art. 35 alin.(2) lit. a) din Regulamentul intern si ale art. 12 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate nr. 4300/2013.

Desi contestatoarea considera ca faptele nu exista, acestea sunt individualizate si prevazute de dispozitiile indicate.

Contestatoarea nu neaga faptul ca nu a intocmit bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2013, insa apreciaza ca nu avea un termen limita si invoca imposibilitatea elaborarii pentru ca nu erau cunoscute dinainte toate elementele, anume ce contracte urmau a fi incheiate cu diversi beneficiari.

Aceasta argumentatie nu poate fi retinuta, ducand practic la exonerarea contestatoarei de orice indatorire de a intocmi bugetul, act fundamental pentru bunul mers al activitatii economice a angajatorului intimat.

Pana la jumatatea lunii iulie 2013 acest buget nu a fost intocmit.

Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, forma actualizata, stipuleaza: "(1) Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului si bugetele institutiilor publice se aproba astfel:

1. bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin lege;
2. bugetele institutiilor publice autonome, de catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale;
3.  bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetele prevazute la lit. a), prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;

c) bugetele centralizate ale institutiilor publice finantate partial de la bugetele prevazute la lit. a), prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, detaliate la nivel de capitol si de titluri de cheltuieli; aprobarea bugetelor pe institutii si detalierea acestora la nivel de subcapitol si paragraf, precum si la nivel de articol si alineat se realizeaza de ordonatorul principal de credite, in termenul prevazut la alin. (2).

4. bugetele institutiilor publice finantate integral din bugetele prevazute la lit. a), de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
5. bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii, de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
6. bugetul trezoreriei statului, prin hotarare a Guvernului.

(2) Bugetele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se aproba in termen de 15 zile de la data publicarii legii bugetare anuale sau a legii de rectificare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Deci exista un termen legal.

Faptul ca nici in anii anteriori nu s-a elaborat bugetul la timp, nu constituie o scuza; in acest sens, o eventuala sanctionare ar fi fost anulata pentru cauza prescriptiei prevazute de art. 252 alin.(2) din Codul muncii.

Niciun text legal nu impune ca decizia de concediere disciplinara sa descrie amanuntit consecintele grave produse de abaterea retinuta. Fapta poate fi si una de pericol, iar nu numai de rezultat.

Analiza elementelor raspunderii patrimoniale (prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate si vinovatie) excede cadrului raspunderii disciplinare; aceasta din urma presupune conditii diferite care nu se suprapun integral cu cele ale raspunderii patrimoniale.

Fara indoiala in cazul contestatoarei se poate retine cel putin vinovatia sub forma culpei, mai ales ca prima si ultima abatere constau in omisiuni, iar nu in fapte comisive. Astfel, gravitatea evidenta nu poate fi ignorata.

Contestatoarea a sustinut ca nu s-a produs vreo vatamare. Insa unitatea, functionand fara buget o lunga perioada de timp, deci fara un plan privind activitatea economica proprie, efectuandu-se cheltuieli in lipsa unui normativ si, respectiv, fara efectuarea demersurilor pentru recuperarea debitelor, s-a expus unor riscuri economice foarte grave, de natura a duce la consecinte iremediabile. Unele consecinte sunt potentiale. Nu este imperativ a insera in decizia de sanctionare consecintele concrete suferite, produse.

Faptul ca s-a intocmit sau nu
bilantul
pentru trimestrul II - 2013 este irelevant; nu pentru acest aspect a fost sanctionata contestatoare, ci pentru neintocmirea
bugetului.

Nu putea fi retinuta nici apararea ca nu a putut elabora bugetul pentru ca nu erau cunoscute toate elementele, toate veniturile concrete. Bugetul este un plan, o estimare, prin natura sa. Stabilirea operatiilor economice concrete tine de executia bugetara.

Daca ar fi asa cum sustine contestatoarea, nu s-ar putea elabora niciodata un buget, de plano. Or, daca in anii anteriori au fost elaborate totusi bugete de venituri si cheltuieli, nu se intelege de ce nu s-a facut acest lucru si in perioada vizata.

Faptele au fost descrise si in referatul nr. 1594/06.11.2013, deci prin acte interne ale angajatorului, independent de existenta sau inexistenta unui raport de audit, acesta din urma nefiind impus de vreo norma pentru a retine o abatere disciplinara.

Contestatoarea a mai sustinut ca nu avea obligatia elaborarii unui normativ de cheltuieli. Insa nu aceasta este cea de-a doua fapta retinuta, ci ca a efectuat cheltuieli fara a avea un normativ propriu aprobat de Ministerul Sanatatii.

Recuperarea debitelor restante de la debitorii beneficiari ai serviciilor, de catre serviciul juridic, nu trebuie confundata cu cea de-a treia fapta retinuta: contestatoarea, in calitate de contabil-sef, nu a efectuat niciun demers in acest sens.

Nu este vorba, evident, de un demers juridic, ci de indeplinirea atributiilor specifice functiei sale si compartimentului economic pe care il coordona.

Faptul ca spitalele beneficiare intarziau in mod frecvent nu reprezinta o scuza. Aceasta atitudine diletanta a debitorilor poate fi incurajata tocmai de pasivitatea in care se gaseau cei responsabili din cadrul unitatii intimate.

De asemenea, este irelevant faptul ca oricum curgeau penalitati de intarziere, ca in mod normal exista un decalaj de 1-5 luni la incasarea facturilor, limita considerata "obisnuita" si ca plata salariilor era la zi.

Daca in perioada 2001-2013, cat timp a avut calitatea de contabil-sef contestatoarea, nu se obisnuia sa se emita vreo somatie, notificare, etc., ci se purtau numai discutii telefonice, amiabile, de asemenea este un aspect irelevant; contestatoarea isi invoca propria culpa in pasivitatea manifestata, aratand ca si anterior proceda la fel. Poate tocmai de aceea spitalele debitoare "obisnuiau" sa intarzie cu plata in mod frecvent.

Faptul ca anterior nu a mai fost sanctionata este un element ce poate fi luat in considerare la individualizarea sanctiunii, insa fata de gravitatea sporita a celor trei fapte nu mai este de natura a aduce vreo schimbare.

Decizia de concediere cuprinde toate elementele obligatorii mentionate de art. 252 alin. (2) din Codul muncii - Legea nr. 53/2003, forma republicata si actualizata, inclusiv motivele neretinerii apararilor contestatorului.

Textul nu impune o expunere foarte ampla a acestor motive, iar salariatul are posibilitatea reiterarii apararilor in fata instantei. Oricum, analizate fiind mai sus, aceste aparari au fost inlaturate ca neintemeiate.

Faptele sunt descrise, nefiind impusa de niciun text legal prezentarea foarte amanuntita, din moment ce abaterile pot fi retinute fara dubiu.

Faptele sunt comise in perioada 15.05.2013 - 15.07.2013, astfel ca nu trebuie sa fie vorba despre o data fixa.

A fost respectata procedura prevazuta de art. 247-252 din Codul muncii.

Abaterile, atat privite individual cat si impreuna, prezinta o gravitate sporita prin consecintele potentiale asupra activitatii angajatorului.

Din aceasta perspectiva, sanctiunea este corect individualizata; nu este stabilita in mod arbitrar, dupa bunul plac, asa se cum se sustine in contestatie. Pentru aceste motive nu se poate dispune inlocuirea cu o sanctiune mai usoara.

Cele retinute in decizie sunt suficiente pentru a putea individualiza corect sanctiunea, in baza dispozitiilor art. 250 din Codul muncii, situatie in care fata de gravitatea mare a celor trei fapte, sanctiunea este pe masura.

In consecinta, decizia de concediere este legala si temeinica.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta N.M.L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare a aratat ca, in fapt prin decizia atacata i s-a desfacut disciplinar contractul de munca, retinandu-se ca, in perioada 15.05.2013-15.07.2013, in calitatea sa de contabil sef ar fi savarsit trei fapte prevazute la literele a), b) si c) din articolul 2 al deciziei nr. 471/13.11.2013 - emisa de C.J.A.M Dolj.

Astfel, s-a retinui la litera a) faptul ca : nu a elaborat bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 si cu privire la aceasta presupusa abatere disciplinara a precizat instantei de fond ca fapta, practic nu exista.

Abaterea disciplinara este definita potrivit art. 247 alin.2 din Codul muncii, ca fiind o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractual individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

De asemenea, potrivii art.247 alin. 1 din Codul muncii „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara", dispozitii din care reiese faptul ca angajatorul trebuie sa aplice aceste sanctiuni numai potrivit legii.

Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsita de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele criterii legale stabilite de angajator potrivit dispozitiilor art.250 din Legea 53/2003- Codul muncii: imprejurarile in care fapta a fost savarsita; gradul de vinovatie al salariatului; consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului:, precum si eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Asadar, stabilirea sanctiunii disciplinate nu poate avea loc, in mod arbitrar, si dupa bunul plac al angajatorului, ci in mod exclusiv, functie de responsabilitatea riguroasa si cumulativa a criteriilor de mai sus.

Din motivarea deciziei contestate a rezultat ca apelanta ar fi trebuit sa intocmeasca bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 in perioada 15.05.2013-15.07.2013.

Legea nr. 500/2002 a finantelor publice este legea cadru pentru institutiile publice cu finantare bugetara si extrabugetara. Aceasta prevede cum se intocmeste bugetul de venituri si cheltuieli la toate aceste unitati.

Ministerul Sanatatii a emis in anul 2010 Ordinul nr. 1043/16.07 care cuprinde Normele metodologice pentru intocmirea B.V.C-ului pentru unitatile sanitare.

Intimatul la care a detinut functia de contabil sef, a fost infiintata in baza Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 1185/17.12.2003 ca unitate sanitara cu personalitate juridica in subordinea Directiei de Sanatate Publica Dolj si functioneaza pe principiul autogestiunii finantarea realizandu-se integral din venituri extrabugetare (art. 2).

La raspunsurile la interogatoriul propus de apelanta, intimatul, raspunde la punctul 1 ca „ CJAM Dolj nu este si nu a fost niciodata unitate sanitara” (intimatul fiind unitate sanitara in baza Ordinului M.S. 1185/17.12.2003), ceea ce dovedeste ca toate deciziile luate de noua conducere a unitatii au fost luate eronat fara a avea la baza legile si ordinele emise de Ministerul Sanatatii.

Considera ca nu i se poate imputa faptul ca nu a elaborat bugetul de venituri si cheltuieli (B.V.C.) pe intreg anul 2013 (pentru prima parte a anului existand elaborat acest buget) din urmatoarele motive:

Elaborarea B.V.C. pentru unitatile sanitare se face in baza veniturilor din contractele de furnizari de servicii incheiate in cursul anului cu diversi beneficiari (Spitale, policlinici, medici de familie, cabinele de stomatologie, laboratoare de analize medicale si altele).

Normele metodologice pentru elaborarea B.V.C. la unitatile sanitare se regasesc in Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1043/16.07.2010, conform art. 2 lit. b) in capitolul de venituri al B.V.C. se evidentiaza valoarea contractelor de furnizare de servicii medicale cu operatorii economici.

De asemenea cap.3 alin. 7) din acelasi ordin prevede ca bugetul de venituri si cheltuieli va fi insotit de o nota de prezentare a bugetului unitatii sanitare care va cuprinde enumerarea surselor de venituri si a sumelor corespunzatoare fiecarei surse de venit (adica o lista cu toate contractele incheiate si cu sumele fiecarui contract evidentiate).

Pentru intocmirea, si depunerea B.V.C. nu exista un termen limita, totul depinzand de data cand spitalele si celelalte unitati sanitare scoteau la licitatie sau organizau selectia de oferte pentru service aparatura medicala.

Pe primul trimestru al anului 2013 bugetul de venituri si cheltuieli a fost intocmit in baza actelor aditionale la contractele incheiate in anul 2012, acte valabile pana in aprilie 2013,( ceea ce nu s-a retinut nici de intimata si nici de instanta in motivarea deciziei nr. 4137/2014). Pana la semnarea noilor contracte cand se putea intocmi B.V.C.-ul pe tot anul 2013 , unitatea functiona in baza BVC-ului anului anterior, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent conform art. 37 din Legea cadru a finantelor publice.

Nici in anii
anteriori nu a
existat o data fixa sau un termen limita pana la care s-a intocmit si depus la Directia de Sanatate Publica, bugetul de venituri si cheltuieli.

In perioada anterioara au fost elaborate, depuse si aprobate de Directia de Sanatate Publica bugetele pe anii 2010-2012 in termen util, potrivit tabelului depus prin cererea introductiva.

Se poate observa ca in anul 2011 BVC a fost intocmit, depus si aprobat in luna iunie atunci cand au fost incheiate toate contractele pe anul respectiv.

Pentru a putea elabora B.V.C. pe urmatoarea perioada a anului, unitatea la care a lucrat ar fi trebuit sa aiba toate contractele de service cu beneficiarii unitatii, iar Spitalul Municipal Bailesti, Spitalul Orasenesc Calafat, Spitalul Judetean Ramnicu Valcea, Caminul de Batrani Craiova au incheiat contracte cu Centrul Judetean de Aparatura Medicala Dolj in luna august 2013.

La data respectiva apelanta nu mai era in functia de contabil sef (fiind demisa cu 15 iulie 2013), ca atare nu mai avea competenta de a intocmi bugetul pe intreg anul 2013.

In aceste conditii, cu privire la aceasta presupusa abatere disciplinara a rezultat faptul ca, pe de parte nu exista un termen limita sau data fixa de depunere a bugetului pe intreg anul 2013 (deci nu i s-ar putea imputa neintocmirea in perioada 15.05.2013-15.07.2013) si pe de alta parte, data la care ar fi putut fi elaborat bugetul, era conditionata de incheierea contractelor de service cu beneficiarii unitatii (ceea ce s-a facut in luna august 2013, dupa demiterea sa din 15.07-2013) unitatea functionand pe baza bugetului anului 2012 .Referitor la consecintele abaterii disciplinare a solicitat a se avea in vedere ca acestea nu exista, motiv pentru care angajatorul in motivarea deciziei le descrie in mod generic, fara insa sa precizeze in mod concret care sunt acestea.

Pentru a se aplica sanctiunea constand in desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, consecintele abaterii disciplinare trebuie sa fie foarte grave si sa prejudicieze in vreun fel societatea.

Din prevederile legale rezulta ca, pentru a putea fi angajata raspunderea in sarcina sa trebuie indeplinite cumulativ cateva conditii:

Existenta unui prejudiciu, element esential al raspunderii care consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana (fizica sau juridica), ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana.

Existenta unei fapte ilicite, care este definita in literatura de specialitate ca "fiind orice fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane" (fizice sau juridice).

Existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura intre ele cu fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, fiind necesar ca intre fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, consta in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat si pentru ca raspunderea celui ce a cauzat prejudiciul sa fie angajata nu este suficient sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat deci cu vinovatie.

In speta de fata nu exista o consecinta a abaterii savarsite, in sensul de rezultat negativ al savarsirii unei fapte ilicite de catre contestatoare, prin incalcarea sau vatamarea unor drepturi. Nu exista fapta sa ilicita, ca element esential si necesar al raspunderii patrimoniale, deoarece nu a adus atingere drepturilor sau intereselor si nu a provocat vreo vatamare nimanui. Nu poate fi retinuta in sarcina sa nici o fapta culpabila, intrucat nu a fost savarsita.

In cercetarea prealabila a abaterii disciplinare trebuie obligatoriu sa se tina cont de comportamentul salariatului in mod general, la serviciu si nu numai in anumite situatii pe care angajatorul le considera ca ii sunt favorabile pentru a desface contracte individuale de munca, in mod abuziv si fara un temei legal, asa cum este cazul in speta de fata.

Pe aceste aspecte instanta de fond nu s-a pronuntat, nici macar nu a retinut ca aparare (fie a ignorat , fie nu a observat) ca pe primul trimestru al anului 2013 bugetul de venituri si cheltuieli a fost intocmit in baza actelor aditionale la contractele incheiate in anul 2012, acte valabile pana in aprilie 2013.

A sesizat instantei de fond ca, prin intampinarea depusa intimatul a incercat sa induca instanta in eroare si a precizat ca nu a intocmit bilantul pe trim. II al anului 2013.

Asa cum a aratat afirmatia este falsa deoarece la data de 16.07.2013 a intocmit si depus la DSP Dolj bilantul pe trim. II. De asemenea aliniatul nu are sens deoarece in prima parte se afirma ca nu a intocmit bilantul pe trim. al II-lea(in fapt l-a facut si depus la DSP Dolj), iar in partea a doua se precizeaza ca nu a intocmit BVC pe perioada aprilie-decembrie 2013, iar bilantul contabil si bugetul de venituri si cheltuieli (BVC) sunt doua notiuni financiar-contabile total diferite.

Dupa cum a specificat si in contestatie, Normele metodologice pentru elaborarea B.V.C. la unitatile sanitare se regasesc in Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1043/16.07.2010. Conform art.2 lit. b) in capitolul de venituri al B.V.C. se evidentiaza valoarea contractelor de furnizare de servicii medicale cu operatorii economici. De asemenea, potrivit cap.3 alin. 7) bugetul de venituri si cheltuieli va fi insotit de o nota de prezentare a bugetului unitatii sanitare care va cuprinde enumerarea surselor de venituri si a sumelor corespunzatoare fiecarei surse de venit (adica o lista cu toate contractele incheiate si cu sumele fiecarui contract evidentiate).

Pentru intocmirea si depunerea B.V.C. nu exista un termen limita, totul depinzand de data cand spitalele si celelalte unitati sanitare scoteau la licitatie sau organizau selectia de oferte pentru service aparatura medicala.

Aratand cele de mai sus se poate observa ca un BVC se poate intocmi doar arunci cand se cunosc toate veniturile, iar aceste venituri se regasesc in contractele pe care C.J.A.M. Dolj le-a incheiat cu diferite unitati sanitare.

Semnarea acestor contracte se face in functie de perioada cand unitatile sanitare scot la licitatie service-ul si intretinerea aparaturii medicale, astfel ca termenul limita de intocmire a BVC-ului este atunci cand toate contractele sunt incheiate.

Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1043/16.07.2010 si Normele metodologice ale acestuia reprezinta cadrul legal de intocmire a BVC-ului pentru unitatile sanitare, iar intimatul, nu face referire la niciun articol din prezentul ordin in care sa specifice ce inseamna „elaborarea la timp” si care este termenul limita din Normele metodologice pentru intocmirea acestui buget.

De asemenea se afirma, ca in contestatie a inserat un tabel in care a aratat ca pe anii 2010, 2011, 2012 BVC-ul a fost depus in diferite luni ale anului, cel din anul 2011 fiind depus in luna iunie. Intimatul trage concluzia ca luna iunie in care s-a depus BVC-ul ar fi data limita pana la care ar fi trebuit intocmit si depus BVC-ul. Aceasta concluzie a intimatului este inexacta deoarece prin acel tabel a vrut sa arate ca in anii anteriori BVC-ul s-a depus la data cand se semnasera toate contractele si ca atare avea toate veniturile necesare elaborarii BVC- ului.

Intimatul afirma ca nu a intocmit la timp BVC-ul pe lunile aprilie-decembrie- 2013 si ca acest lucru constituie abatere grava, dar cum s-ar fi putut intocmi acest buget de venituri si cheltuieli daca unitatea nu avea toate veniturile cunoscute, astfel ca a luat masura desfacerii contractului fara sa tina seama ca BVC-ul trebuia intocmit in baza Ordinului MS. nr. 1043/16.07.2010 si a normelor metodologice ale acestuia si nu pe baza Legii nr. 500/2002 care este legea cadru, asa incat punctul 1 din intampinare este nefondat si nu reprezinta un motiv pentru desfacerea contractului.

Conform art. 2 din Ordinul de infiintare nr. 1185/2003 al Ministerului Sanatatii „Centrele judetene de aparatura medicala sunt unitati sanitare cu personalitate juridica in subordinea directiilor de sanatate publica si functioneaza pe principiul autogestiunii, finantarea realizandu-se integral din venituri extrabugetare.”

Ca intimatul, la care a detinut functia de contabil sef, a fost infiintat in baza Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 1185/17.12.2003 ca unitate sanitara cu personalitate juridica in subordinea Directiei de Sanatate Publica Dolj si functioneaza pe principiul autogestiunii cu finantare extrabugetara (art. 2).

Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1185/17.12.2003, art. 2 prevede ca: „Centrele judetene de aparatura medicala sunt unitati sanitare cu personalitate juridica in subordinea directiilor de sanatate publica si functioneaza pe principiul autogestiunii, finantarea realizandu-se integral din venituri extrabugetare.”

Eronat a incercat intimatul, in totala necunostinta de cauza, sa se stabileasca, pentru a acoperi lipsa din decizie a termenului de depunere a BVC-ului, ce lipseste din decizia de concediere, un termen de depunere a bugetului invocandu-se Legea finantelor publice nr. 500/2002, text de lege neaplicabil in cazul intimatului CJAM Dolj.

Instanta nu a analizat daca acest text de lege se aplica in speta.

Articolul la care se face referire se aplica altor categorii de institutii:

Art. 6. - (1) Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului si bugetele institutiilor publice se aproba astfel:

1. bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin lege:
2. bugetele institutiilor publice autonome, de. catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale;
3.  bugetele centralizate ale institutiilor publice finantate partial de la bugetele prevazute la lit. a) prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, detaliate la nivel de capitol si de tuluri de cheltuieli; aprobarea bugetelor pe institutii si detalierea acestora la nivel de subcapitol si paragraf precum si la nivel de articol si alineat se realizeaza de ordonatorul principal de credite, in termenul prevazut la alin. (2). (litera modificata prin art. I pct. 26 din Legea nr. 270/2015, in vigoare de la 21 octombrie 2013)
4.  bugetele institutiilor publice finantate integral din bugetele prevazute la lit. a), de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
5. bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii, de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
6. bugetul trezoreriei statului, prin hotarare a Guvernului.

(2) Bugetele prevazute la alin. (1) lit. d) si c) se aproba in termen de 15 zile de la data publicarii legii bugetare anuale sau a legii de rectificare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Normele metodologice pentru elaborarea B.V.C. la unitatile sanitare se regasesc in Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1043/16.07.2010 si conform art. 2 lit. b) in capitolul de venituri al B.V.C se evidentiaza valoarea, contractelor de furnizare de servicii medicale cu operatorii economici. De asemenea, cap. 3 alin. 7) cuprinde Bugetul de venituri si cheltuieli va fi insotit de o nota de prezentare a bugetului unitatii sanitare care va cuprinde enumerarea surselor de venituri si a sumelor corespunzatoare fiecarei surse de venit (adica o lista cu toate contractele incheiate si cu sumele fiecarui contract evidentiate).

Pentru intocmirea si depunerea B.V.C. nu exista un termen limita, totul depinzand, de data cand spitalele si celelalte unitati sanitare scoteau la licitatie sau organizau selectia de oferte pentru service aparatura medicala, astfel ca un BVC se poate intocmi doar atunci cand se cunosc toate veniturile.

Aceste venituri se regasesc in contractele pe care C.J.A.M. Dolj le-a incheiat cu diferite unitati sanitare, iar semnarea acestor contracte se face in functie de perioada cand unitatile sanitare scot la licitatie service-ul si intretinerea aparaturii medicale, asa incat termenul limita de intocmire a BVC-ului este atunci cand toate contractele sunt incheiate.

Ordinul Ministerului Sanatatii nr. l043/l6.07.2010 si normele metodologice ale acestuia reprezinta cadrul legal de intocmire a BVC-ului pentru unitatile sanitare. Intimatul, nu face referire la niciun articol din prezentul ordin in care sa specifice ce inseamna „elaborarea la timp" si care este termenul limita din Normele metodologice pentru intocmirea acestui buget.

Instanta nici nu a analizat apararea contestatoarei, retinand ca intimata C.J.A.M. Dolj a fost infiintata in anul 2001 si in perioada 2001-2013 in B.V.C. al unitatii au fost prevazute cheltuieli de protocol, astfel ca aceste cheltuieli propuse de unitate au fost aprobate de fiecare data de Directia de Sanatate Publica Dolj fara a solicita un normativ de cheltuieli atasat bugetului, unitatea avand finantare integrala din venituri proprii extrabugetare.

In anul 2003 a fost publicata Legea nr.188/2003 privind aprobarea OUG nr.130/2002 pentru modificarea alin. (6) si (7) ale art. 5 din O.G. nr.80/2001 - privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritatile administratiei publice si institutii publice. Ordonanta nr.80/200l modificata, la art. 1 pct. 4 prevede: „Institutiile publice finantate integral din venituri proprii pot stabili normative proprii de cheltuieli de natura celor care fac obiectul prezentei ordonante, cu aprobarea ordonatorului principul de credite".

Conform art. 2 din Ordinul de infiintare 1185/2003 al Ministerului Sanatatii „Centrele judetene de aparatura medicala sunt unitati sanitare cu personalitate juridica in subordinea directiilor de sanatate publica si functioneaza pe principiul autogestiunii, finantarea realizandu-se integral din venituri extrabugetare.

Conform acestui articol ordonatorul principal de credite al C.J.A.M. Dolj este Directia de Sanatate Publica , cea care aproba B.V.C.-ul unitatii si nu Ministerul Sanatatii cum eronat a fost mentionat in decizia nr.47/13.11.2013 de desfacere a contractului individual de munca.

Referitor la cheltuielile de protocol din anul 2013, acestea au fost incluse in BVC intocmit pe primul trimestru al anului 2013, care a fost aprobat la nivelul unitatii de director, iar din partea organului ierarhic superior a fost semnat de directorul economic si de directorul general al DSP. In perioada cat a fost contabil sef al CJAM Dolj s-au facut auditori din partea D.S.P. privind activitatea economica a unitatii si niciodata nu au existat sesizari cu privire la cheltuielile prevazute in B.V.C. inclusiv cele de protocol, iar ultimul audit ce s-a facut la nivelul unitati a fost in 2013 .

La momentul desfacerii contractului individual de munca nu a existat un raport al auditului definitivat, ci numai o nota in care se recomanda unitatii ca pe viitor sa-si intocmeasca un normativ propriu de cheltuieli, iar cheltuielile facute nu sunt de imputat si aceasta nota i-a fost adusa la cunostinta in timpul cercetarii disciplinare, fiind depusa la dosar de catre intimat.

In Ordonanta nr. 80/2001 modificata la art. 1 pct. 4 se arata ca „Institutiile publice finantate integral din venituri proprii pot stabili normative proprii de cheltuieli" si nu prevede obligatia unitatii de a face normative proprii.

Aratand ca cheltuielile de protocol efectuate au fost aprobate atat la nivel de unitate cat si la nivelul Directiei de Sanatate Publica Dolj si ca auditurile (organe de verificare si control al D.S.P.-ului nu au facut sesizari cu privire la cheltuielile aprobate considera ca acest punct din decizia 47/2013 este neintemeiat.

Pe langa faptul ca, asa cum a aratat nu exista o obligatie expresa in sarcina sa de a elabora un normativ de cheltuieli - in plus nu exista nici un prejudiciu in lipsa acestui normativ .

Asa cum a mai aratat, existenta unui prejudiciu, este un element esential al raspunderii care consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana (fizica sau juridica), ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana.

Existenta unei fapte ilicite, este definita in literatura de specialitate ca "fiind orice fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane"(fizice sau juridice).

Atat timp cat cheltuielile de protocol au fost introduse in BVC si acesta a fost aprobat de directorul unitatii, de directorul general si directorul economic al DSP Dolj , cat si in urma auditurilor anterioare care nu au semnalat nicio cheltuiala eronata , sau care trebuia facuta in baza unui normativ , (legea nu prevedea obligatia de a face normative proprii) si nici existenta unui prejudiciu adus unitatii, astfel ca abaterea grava la care face referire intimatul si motivarea instantei este nefondata.

Cu privire la faptul ca nu a efectuat niciun demers pentru recuperarea debitelor restante in perioada
15.05.2013
-
15.07.2
013 pentru serviciile prestate de C.J.A.M. Dolj catre beneficiarii enumerati in decizia de concediere a aratat ca instanta a preluat elemente legate de starea de fapt curenta in cadrul intimatului si nu a analizat apararea contestatoarei legata de faptul ca referitor la aceasta presupusa fapta se citeaza, in art. 3, faptul ca raspunde de incasarea drepturilor banesti, ceea ce este cu totul altceva decat recuperarea debitelor restante in perioada 15.05-15.07.2013.

Debitele au la baza contracte si executarea acestora nu tine de serviciul contabilitate, ci de cel juridic deoarece ar presupune notificari, executari silite, etc.

In realitate, datorita problemelor financiare cu care se confrunta sistemul de sanatate, spitalele inregistreaza restante la plata facturilor catre furnizori si unele dintre aceste plati intarzie extrem de mult (a se vedea plata facturilor catre furnizorii de medicamente care intarzie pana la 9 luni de la emiterea acestora).

Pentru incasarea drepturilor banesti (punctul 3 din fisa postului la care face referire intimatul) a luat masurile ce se cuveneau , delegand personalul care raspunde punctual pentru fiecare contract, deci obligatia sa de a se ocupa de incasarea drepturilor banesti a fost indeplinita.

In cazul unitatii la care a fost contabil sef, a intampinat greutati la incasarea contravalorii serviciilor efectuate, in special de la spitale, tocmai datorita subfinantarii sistemului sanitar si conform clauzelor contractuale prevazute intre Centrul Judetean de

Aparatura Medicala Dolj (C.J.A.M. Dolj) si spitale, sunt prevazute penalitati de intarziere, iar facturarea acestor penalitati de intarziere nu rezolva incasarea la timp a facturilor emise. Nicio alta masura luata nu ar fi condus la incasarea la timp a facturilor emise.

Cu toate acestea, pentru ca salariile sa fie platite la timp, conducerea unitatii lua legatura telefonic saptamanal cu directorii spitalelor si de multe ori chiar personal , pentru a fi pusi intr-o ordine prioritara la plata facturilor catre C.J.A.M. Dolj.

Chiar si asa, cu toate interventiile facute in acest mod facturile emise catre spitale au fost incasate cu un decalaj de 1-5 luni, de multe ori depasindu-se si acest termen.

La data cand a fost demisa din functia de contabil sef, unitatea era cu salariile la zi, iar cele doua luni cu facturi neincasate care apar in decizia nr. 47/13.11.2013 se incadreaza in limita de plata „obisnuita" a spitalelor catre furnizori. De altfel prin neincasarea acestor facturi nu inseamna ca nu s-au facut obisnuitele demersuri pentru incasarea acestor sume si nici ca sa produs vreun prejudiciu unitatii si aceste sume au fost incasate in lunile imediat urmatoare.

Din anul 2001 si pana in 2013 - perioada cat a detinut functia de contabil niciodata nu s-au facut somatii sau notificari pentru incasarea facturilor, ci numai intervenitii telefonice cu discutii amiabile, sau intalniri cu directorii economici si managerii spitalelor, iar conducerea C.J.A.M.-ului Dolj a considerat ca somatiile si notificarile catre spitale ar fi fost ultima solutie.

Aceasta masura ar fi fost luata doar in situatia extrema, cand unitatea nu ar fi putut sa asigure fondul de salarii, iar termenul de incasare al facturilor ar fi depasit termenul „obisnuit" de pana atunci (1-5 luni).

Demersurile care le-a considerat necesare pentru incasarea drepturilor banesti de la unitatile care au intarziat cu plata facturilor din lunile mai si iunie 2013 , au fost facute pe cale amiabila prin discutii telefonice cu directorii economici de la spitalele sus mentionate si prin intalniri cu managerii unitatilor sanitare.

Intimatul a invocat faptul ca nu a facut demersuri (notificari, somatii) pentru recuperarea acestor drepturi, dar niciun act normativ nu prevede ca prin demersuri se intelege doar notificari si somatii si nu cele alese pentru recuperarea banilor de la unitatile sanitare.

Faptul ca atunci cand a fost demisa din functia de contabil sef, unitatea era cu salariile la zi si pe beneficiu, cu facturi neincasate pe doua luni, dar incasate in lunile imediat urmatoare , intr-un sistem sanitar subfinantat considera ca punctul 2 lit. c) din decizia 47/13.11.2013 ,nu poate fi considerata o abatere grava care sa conduca la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Instanta nu a analizat nici cu privire la cea de-a treia presupusa abatere daca sunt intrunite prevederile legale pentru a putea fi angajata raspunderea in sarcina sa, aratand ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile legale.

In speta de fata nu exista o consecinta a abaterii savarsite, in sensul de rezultat negativ al savarsirii unei fapte ilicite de catre apelant, prin incalcarea. sau vatamarea unor drepturi. Nu exista fapta sa ilicita, ca element esential si necesar al raspunderii patrimoniale, deoarece nu a adus atingere drepturilor sau intereselor si nu a provocat vreo vatamare nimanui si nu poate fi retinuta in sarcina sa nici o fapta culpabila, intrucat nu a savarsit-o.

De asemenea, sanctiunile disciplinare se aplica tinand cont de criteriile amintite.

Din motivarea deciziei pe care o contesta nu rezulta ca aceasta a fost emisa in functie de criteriile mentionate, motivat de faptul ca asa cum prevede art. 248 din Codul muncii (1) .

Prin urmare desfacerea contractului disciplinar de munca survine dupa ce anterior salariatului i s-au aplicat si alte sanctiuni disciplinare ori, in cazul in care abaterea disciplinara savarsita este foarte grava si cu consecinte iremediabile.

Din cuprinsul Regulamentului Intern, Contractului Colectiv de munca de la nivelul societatii nu rezulta ca ar fi savarsit vreo fapta care sa fie sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, iar legat de aceasta presupusa abatere, a aratat ca se citeaza, la punctul 3, faptul ca raspunde de incasarea drepturilor banesti, ceea ce este cu totul altceva decat recuperarea debitelor restante in perioada 15.05-15.07.21013.

In consecinta, nu a savarsit nici o fapta care sa incalce prevederile contractului colectiv de munca 2011-2013, Regulamentul intern si care sa constituie abatere disciplinara atat de grava incat sa duca la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

De asemenea, ultimul calificativ care i s-a acordat a fost unul maxim (calificativ dat de actuala conducere a C.J.A.M.-ului), neexistand nemultumiri legate de activitatea sa.

Cu privire la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca decizia de sanctionare, a aratat ca descrierea faptelor care ar constitui abatere disciplinare nu a fost facuta in conformitate cu prevederile legale. Astfel potrivit deciziei nr.28/R/2007 a Curtii de Apel Galati-sectia conflicte de munca se apreciaza ca "Privind mentiunea de la litera a, in decizie trebuie descrisa in concret fapta pentru care a fost sanctionat cel in cauza.

Descrierea presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza: in ce consta. modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina salariatului, data de la care a fost savarsita, pentru a se putea verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termen".

Dupa cum se poate observa in decizia contestata nu se face nici o referire la data la care au fost savarsite ipoteticele abateri, nu se face referire la imprejurarile in care au fost savarsite faptele.

In sensul celor de mai sus, invedereaza instantei ca prin decizia nr. 2068/01.04.2009 a Curtii de Apel Bucuresti se arata ca " Data savarsirii faptei constituie un clement esential ce trebuie precizat in cuprinsul descrierii faptei, intrucat in raport de aceasta dara, judecatorul poate verifica daca angajatorul a respectat dispozitiile referitoare la termenul de prescriptie a aplicarii sanctiunii disciplinare a salariatului, care incepe sa curga de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei". Totodata aceeasi instanta considera ca "Angajatorul nu poate invoca in fata instantei de judecata alte motive de fapt sau de drept decat cele prevazute in decizia de concediere; lipsa unor mentiuni obligatorii pe care aceasta trebuie sa le cuprinda nu poate fi complinita prin alte acte anterioare, concomitente sau ulterioare intocmirii deciziei de concediere sau prin aparari facute in fata instantei."

De asemenea, prin decizia nr. 1459/15.10.2008 a Curtii de Apel Targu Mures se arata ca „Curtea constata ca prima instanta a aplicat in mod corect dispozitiile legale incidente, observandu-se ca, intr-adevar decizia de sanctionare disciplinara a reclamantei este lovita de nulitate absoluta deoarece nu prevede data savarsirii faptei, prin urmare aceasta nu este descrisa sub aspect temporal..."

De asemenea decizia nr. 29/31.10.2012 este lovita de nulitate, intrucat din cuprinsul acesteia nu rezulta motivele pentru care au fost inlaturate sustinerile sau apararile verbale sau scrise ale apelantei in efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, astfel nefiind respectate intocmai prevederile art. 252 alin.(2) din Codul muncii.

Pentru considerentele mai sus aratate a solicitat anularea in integralitate a deciziei contestate si pe cale de consecinta reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficia de la momentul desfacerii contractului individual de munca si pana la plata efectiva a drepturilor.

Cu privire la aplicarea unei alte sanctiuni disciplinare a aratat ca instanta judecatoreasca in cazul in care solutioneaza contestatiile introduse impotriva desfacerii contractului individual de munca, are deopotriva, caracterul unor instante disciplinare investite cu judecarea abaterii savarsite in raport de care i s-a aplicat sanctiunea contestata.

Recunoscand organelor de jurisdictie a muncii un astfel de caracter, urmeaza a li se recunoaste implicit, in realizarea scopului legii, dreptul de a aplica ele insele o sanctiune prin inlocuirea celei initiale, ori de cate ori se constata ca sanctiunea aplicata este prea severa fata de abaterea savarsita, dar care nu poate ramane nesanctionata.

In motivarea acestei solutii prin Decizia nr. 60/1978 a Tribunalului Suprem se arata ca:

"Nici un text de lege nu interzice acest drept organelor respective, situatie in care urmeaza a se aplica dispozitiile de drept comun ale legislatiei civile, care intregesc pe cele ale Codului muncii. Potrivit acestor dispozitii in situatia in care se admite sanctiunea sau calea de atac exercitata, singura interdictie impusa de organele de judecata - de fond si de control judiciar - din punct de vedere ce intereseaza problema de fata, este de a nu crea petitionarului o situatie mai grea decat aceea pe care a avut-o inainte de a introduce actiunea sau a declansa calea de atac".

Instanta poate sa inlocuiasca sanctiunea cu o alta mai usoara daca apreciaza ca este prea aspra fata de gravitatea faptei, de imprejurarile in care a fost savarsita, de gardul de vinovatie al salariatului, precum si de faptul ca acesta nu a mai avut alte abateri. Prin decizia nr. 372/R/CM/2006 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia civila, conflicte de munca si asigurari sociale, instanta a considerat ca "fapta savarsita prin caracterul sau uman, nu este dintre acelea care sa fi produs angajatorului o grava disfunctionalitate in activitatea sa si care sa conduca la imposibilitatea continuarii relatiilor de munca."

In fond, nu instanta judecatoreasca este cea care aplica sanctiunea disciplinara (mai usoara), ci investita fiind, prin contestatia salariatului, instanta doar modifica in parte decizia in litigiu (inlocuind sanctiunea aplicata prin alta mai usoara), retinand ca, partial, sub aspectul individualizarii, respectiv al dozarii sanctiunii, decizia contestata este nelegala prin aplicarea unei sanctiuni mai severe, in raport cu legea, care stabileste, imperativ criteriile pe care angajatorul trebuie sa le aiba in vedere cumulativ la stabilirea sanctiunii disciplinare.

Pentru toate aceste considerente mai sus mentionate a solicitat in principal, in rejudecare, anularea in integralitate a deciziei contestate si pe cale de consecinta reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si obligarea intimatei la plata drepturilor salariate indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, de la momentul desfacerii contractului individual de munca si pana la plata electiva a drepturilor.

In subsidiar, in cazul in care se va respinge primul capat de cerere sa se dispuna aplicarea unei alte sanctiuni disciplinare si pe cale de consecinta reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii si obligarea intimatei la plata drepturilor salariate indexate, majorate si actualizate si a celorlalte drepturi salariate de care a fi beneficiat, de la momentul desfacerii contractului individual de munca si pana la plata efectiva a drepturilor.

In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest demers judiciar.

In drept, a invocat art. 247, 250, 251, 268 din Legea 53/2003-Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare; art. 476 si urmatoarele Cod procedura civila.

Ca temei de drept, pentru capatul subsidiar de cerere, a invocat Decizia nr. 11 in dosarul nr.8/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-au admis recursurile in interesul legii formulate de Colegiul conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, a stabilit ca instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu alta sanctiune disciplinara.

Intimatul parat CENTRUL JUDETEAN DE APARATURA MEDICALA a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat, aratand ca eronat contestatoarea a facut trimitere la conditiile raspunderii patrimoniale, desi in speta sunt in discutie aspectele privind cumulul de abateri disciplinare, fiind suficienta o abatere grava.

Apelul este fondat.

Curtea, analizand sentinta prin prisma criticilor invocate in apel, a apararilor formulate, a dispozitiilor legale aplicabile in cauza si in conformitate cu dispozitiile art. 480

Cod procedura civila, constata ca este fondat apelul contestatoarei, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, sunt intemeiate criticile acesteia privind imprejurarea ca in cauza de fata nu sunt intrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare asa cum sunt acestea reglementate potrivit art.247 alin.(2) Codul muncii.

In acest sens, in doctrina si jurisprudenta s-a statuat constant ca o “Concediere disciplinara trebuie sa constituie o masura extrema numai daca din examinarea tuturor elementelor faptei rezulta imposibilitatea continuarii raporturilor juridice de munca prin mentinerea contractului individual de munca.“

Textul art.61 lit.a) din Codul muncii trebuie coroborat cu art.264 alin.(1) lit.e) din acelasi cod, potrivit caruia printre sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul se numara si desfacerea disciplinara a contractului.

Cele doua texte trebuie privite in corelatie indisolubila, pentru ca dupa ce s-a stabilit ca salariatul a savarsit o abatere disciplinara, aceasta fiind prima cerinta a aplicarii sanctiunii concedierii disciplinare, este necesar ca abaterea sa fie grava sau sa aiba caracter de repetabilitate, aceasta fiind cea de a doua cerinta, ceea ce inseamna ca nu orice abatere disciplinara atrage concedierea colectiva.

Sanctiunea concedierii disciplinare, cea mai grava pe scara ierarhica a sanctiunilor prevazute de legislatia muncii prin consecintele pe care le atrage, intervine numai in cazul in care sunt indeplinite aceste conditii.

Codul muncii nu defineste si nu enumera abaterile grave, dar ele pot fi stabilite prin contractele colective de munca sau regulamentele interne; o atare calificare va fi facuta de la caz la caz, de angajator.

Gravitatea abaterii trebuie apreciata in urma analizarii detaliate a tuturor elementelor sale, a imprejurarilor de fapt in care a fost comisa, a consecintelor ei precum si a circumstantelor personale ale autorului ei (gradul de vinovatie, comportarea generala la serviciu, eventualele sanctiuni suferite anterior).

Contractele colective de munca pot stabili ce anume fapte constituie abateri grave.

De asemenea, in temeiul art.242 lit.f) din Codul muncii, este obligatoriu ca regulamentul intern sa cuprinda “abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile “.

O categorie de asemenea abateri, o constituie, abaterile grave.

Calificarea ca grava a unei singure fapte trebuie sa se faca in functie de rezultatele ei nocive si in raport cu pregatirea si experienta salariatului respectiv.

In acelasi timp, numai fapta savarsita cu vinovatie - si aceasta de o anumita gravitate - justifica desfacerea contractului, asa cum constant au statuat instantele judecatoresti.

Angajatorul poate dispune concedierea si pentru abateri repetate. Astfel, concedierea este posibila in cazul savarsirii a cel putin doua abateri.

Prin ipoteza, este vorba despre abateri lipsite de o mare gravitate, astfel masura respectiva ar fi posibila chiar in absenta caracterului repetat al faptei.

Ceea ce intereseaza nu este numarul abaterilor disciplinare, ci vointa constanta a salariatului de a incalca obligatiile de serviciu.

Esential in aprecierea gravitatii conduitei culpabile, atunci cand faptele sunt repetate, este atitudinea psihica a persoanei, perseverenta ei - cu vinovatie - in savarsirea abaterilor. Acestea nu trebuie neaparat sa fie identice, de aceeasi specie, ci acelasi gen, sa constituie incalcari ale obligatiilor de munca si ale normelor de comportare.

Chiar daca fiecare dintre abaterile anterioare nu a avut caracter grav (si fiind sanctionat disciplinar nu a intervenit radierea disciplinara), savarsirea unei noi abateri ulterioare (a doua sau o alta a treia etc.) poate sa le confere tuturor abaterilor - luate in intregimea lor - gravitatea care sa impuna concedierea disciplinara.

Asadar, nu ultima abatere devine grava deoarece s-au savarsit anterior si alte abateri, ci toate laolalta, devin (sunt) grave, deoarece pun in evidenta persistenta salariatului intr-o conduita reprobabila.

Nu este exclusa luarea in considerare si a unor fapte anterioare, care au fost sanctionate si nu au fost radiate disciplinar, sub conditia de a se fi savarsit noua abatere disciplinara; tot astfel pot fi avute in vedere fapte anterioare, nesanctionate inca, daca nu a intervenit prescriptia raspunderii disciplinare.

Revenind la speta de fata, Curtea constata ca eronat prima instanta a retinut gravitatea sporita a celor trei fapte si a examinat existenta a acestora si a elementelor constitutive prin prisma gravitatii si a consecintelor potentiale.

In acest sens, a apreciat ca atat neelaborarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2013, cat si efectuarea de cheltuieli fara a avea un normativ propriu aprobat de Ministerul Sanatatii pentru perioada 15.05.2013-15.07.2013 si neefectuarea niciunui demers pentru recuperarea debitelor restante in aceeasi perioada pentru serviciile prestate de intimate pentru beneficiarii sai reprezinta abateri grave potrivit legislatiei muncii, nefiind posibila nici aplicarea altei sanctiuni mai usoare, cum a solicitat apelanta in subsidiar.

Acest rationament folosit de catre prima instanta nu est corect, echitabil, in conditiile in care angajatorul nu a facut dovada afirmatiilor aduse si nici a vinovatiei cu care a actionat angajatul sau.

Din acest punct de vedere se poate observa ca potrivit art. 272 din Codul muncii „Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare”.

De aceea, se retine ca nu se putea forma convingerea instantei cu privire la abaterile grave retinute in sarcina apelantei contestatoare numai in temeiul unui referat intocmit de catre contabilul sef al angajatorului si a procesului verbal al comisiei de cercetare disciplinara prealabila, fara existenta altor inscrisuri doveditoare relevante in sustinerea afirmatiilor imputate si a vinovatiei fostului angajat.

Se poate observa cu privire la acest aspect ca, referatul a fost inregistrat sub nr.1594/06.11.2013, procesul verbal al comisiei de cercetare este din data de 11.11.2013 (fila 39 dosar fond), moment la care a fost luata si nota explicativa apelantei contestatoare, fara ca in dovedirea celor retinute prin decizia contestata sa fie depuse inscrisuri care sa justifice cele sustinute de catre intimat.

Nu este suficienta sustinerea facuta de acesta in dovedirea caracterului de repetabilitate al faptelor imputate, cu privire la imprejurarea ca se afla in afara termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art.252 alin.(1) Codul muncii pentru abaterile anterioare, in conditiile in care nu s-au depus inscrisuri relevante in sustinerea celor afirmate.

In acest sens, se retine ca intimatul in justificarea abaterilor care au facut obiectul cercetarii disciplinare a avut in vedere numai raportul de audit intern al Directiei de Sanatate Publica Dolj in urma verificarilor efectuate in perioada septembrie-noiembrie 2013 (filele 14,28-29 dosar fond), prin care se recomanda elaborarea normativelor proprii de cheltuieli de natura celor care fac obiectul O.G.nr.80/2001 si inaintarea lor catre Ministerul Sanatatii pentru aprobare.

In lipsa altor inscrisuri relevante, angajatorul nu a facut dovada abaterilor grave si repetate cu privire la faptele retinute in sarcina apelantei, intrucat prin decizia de sanctionare se face referire la neelaborarea bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul 2013, iar in convocarea comisiei de cercetare disciplinara se solicita explicatii privind perioada aprilie- decembrie 2013.

In consecinta, nu se poate retine ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare retinute ca fiind savarsite cu vinovatie de catre apelanta pentru ca aceasta sa raspunda disciplinar.

Potrivit Normelor Metodologice din 16 iulie 2010 pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli ale spitalelor publice aprobate prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr.1043/2010 aplicabile si intimatului, pct. 2.2. „(1)In etapa de elaborare a bugetului de venituri si cheltuieli comitetul director trebuie sa analizeze resursele posibile si cheltuielile necesare, reflectate intr-un proiect de buget fundamentat pe principalii indicatori fizici: volumul serviciilor medicale ce urmeaza a fi furnizate, alte resurse, dezvoltarea/restructurarea unor activitati, dupa caz. (2)Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli se elaboreaza de catre comitetul director pe baza propunerilor prezentate de conducatorii sectiilor si compartimentelor din structura spitalului, avand in vedere:

1. estimarea veniturilor ce urmeaza a se realiza din activitatea de furnizare a serviciilor medicale, alte prestatii si activitati;
2.  cheltuielile necesare si prioritatile stabilite pentru activitatea de acordare a asistentei medicale si alte activitati;
3. realizarea echilibrului financiar intre veniturile si cheltuielile cuprinse in proiectul de buget.

Propunerile prezentate sunt centralizate de catre compartimentul financiar-contabil al spitalului”.

De asemenea la pct.3.5 din aceleasi norme se arata ca: “Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli se definitiveaza dupa semnarea contractului de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurari de sanatate.

6.  Proiectul bugetului spitalului public, precum si bugetele sectiilor si compartimentelor spitalului se prezinta, pentru avizare, consiliului de administratie al spitalului.
7.  Bugetul de venituri si cheltuieli se aproba de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului. Bugetul de venituri si cheltuieli va fi insotit de o nota de prezentare a bugetului spitalului care va cuprinde enumerarea surselor de venituri si a sumelor corespunzatoare fiecarei surse de venit, precum si masurile preconizate de spital pentru incadrarea cheltuielilor in prevederile bugetare de cheltuieli si in nivelul veniturilor estimate a fi realizate. In cazul existentei unor obligatii catre furnizori la data intocmirii bugetului de venituri si cheltuieli, acestea vor fi evidentiate separat, stabilindu-se posibilitatile si intervalul in care vor fi achitate”.

Cu atat mai mult, faptele pentru care s-a dispus sanctionarea disciplinara a apelantei sunt descrise la mod general, fara a se arata in ce a constat efectiv neindeplinirea sarcinilor de serviciu ale acesteia si care ii revin potrivit fisei postului (fila 3-31 dosar fond), pentru ca in raport de aceste aspecte si inscrisurile doveditoare relevante sa se poata evidentia culpa sau intentia manifestata de apelanta in actiunile sau omisiunile acesteia.

De aceea, se inlatura ca neintemeiate sustinerile intimatului din intampinare cu privire la savarsirea abaterilor grave si repetate, in conditiile in care acestea sunt numai enumerate de catre angajator, fara a se depune actele doveditoare dupa s-a aratat in precedent.

In temeiul art.480 Cod procedura civila , Curtea va admite apelul si va schimba sentinta in totalitate in sensul ca va admite contestatia, va dispune anularea deciziei nr.47/13.11.2013 si reintegrarea petentei pe postul pe postul detinut anterior cu plata drepturilor banesti aferente.

Potrivit art.453 Cod procedura civila , va fi obligat intimatul la 1200 lei cheltuieli de judecata catre apelanta contestatoare, in raport de culpa procesuala.

(Decizia nr. 4377/17 Noiembrie 2014 - Sectia I Civila, rezumat judecator Marian

Lungu)