Derularea in paralel a doua proceduri pentru stabilirea obligatiilor fiscale

Cuprins pe materii
:
Cod procedura fiscala

Legislatie relevanta
:
 Legea nr. 205/2015,
Cauza Lungu si altii contra Romaniei
, Decizia C.J.U.E. Fransson

Rezumat
:

Nu pot fi derulate in paralel doua proceduri fiscal si penal pentru aceeasi fapta, intrucat se incalca principiul securitatii juridice, conform celor retinute in Cauza Lungu, si a principiului „ne bis in idem”, conform celor retinute in Decizia C.J.U.E. Fransson.

 

  Decizia nr. 859/26.09.2019 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati la data de 15.03.2016, sub nr.1189/121/2016, reclamanta  … a chemat in judecata pe parata ANAF - DGRFP ..., Serviciul de Solutionare Contestatii, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea Deciziei de solutionare nr. …/07.12.2015 emisa de catre D.G.R.F.P. ... si, in rejudecare, admiterea contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-GL-…/09.08.2012 si a Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 09.08.2012 inregistrat la ANAF-DGRFP ... - Activitatea de inspectie fiscala sub nr …./F-GL 462/09.08.2012, cu consecinta exonerarii de la plata intregii sume contestate de 199.911 lei, reprezentand: 45.465 lei impozit pe profit, 15.279 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit, 87.345 lei TVA, 31.900 lei dobanzi aferente TVA de plata, 13.102 lei penalitati de intarziere aferente TVA, precum si obligarea paratei la restituirea sumelor achitate in temeiul actelor contestate, impreuna cu toate accesoriile. A solicitat si cheltuieli de judecata.

           In motivarea in fapt a cererii, a aratat ca:

           Prin Decizia de impunere si Raportul de inspectie fiscala incheiate in urma inspectiei fiscale desfasurate in perioada 07.06.2012-08.08.2012 au fost stabilite in sarcina sa obligatii suplimentare de plata reprezentand 88.244 lei cu titlu de TVA stabilit suplimentar, 32.527 lei cu titlu de majorari de intarziere TVA, 13237 lei cu titlu de penalitati de intarziere TVA, 46.199 lei cu titlu de impozit pe profit, 16.016 lei cu titlu de majorari de intarziere aferente impozitului pe profit si 6.930 lei cu titlu de penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit;

           Contesta integral Decizia de impunere nr. F-GL .../09.08.2012, iar din Raportul de inspectie fiscala doar sumele stabilite cu titlu de TVA nedeductibil, accesoriile calculate asupra acestora cu privire la relatiile comerciale desfasurate cu … SRL, … SRL, … SRL si …, precum si sumele stabilite cu titlu de impozit pe profit si accesoriile acestuia aferenta acelorasi relatii comerciale, deoarece constatarile organului de inspectie fiscala sunt lipsite de obiectivitate si nu respecta prevederile legale nationale si ale UE;

           A formulat contestatie administrativa, prin care a solicitat anularea Deciziei de impunere si a Raportului de inspectie fiscala in ceea ce priveste TVA si impozitul pe profit, contestatie a carei solutionare a fost initial suspendata, deoarece in legatura cu tranzactiile comerciale erau in lucru dosarele  penale nr.187/P/2011 si nr.667/P/2011;

           Prin decizia de solutionare a contestatiei, a fost respinsa contestatia ca nefondata, solutie pe care o considera a fi nelegala si netemeinica, organul de inspectie interpretand in mod abuziv dispozitiile art. 11 din Legea nr. 571/2003 si stabilind in mod nelegal faptul ca nu se poate lua in considerare inregistrarea in contabilitate a facturilor emise de cele patru societati comerciale anterior mentionate, cu motivatia ca aceste facturi nu au la baza operatiuni reale;

           La momentul derularii operatiunilor comerciale cu cele 4 societati, acestea din urma erau in functiune, nu figurau ca fiind inactive pe site-ul ANAF, nu erau in insolventa, iar contractele comerciale au avut la baza contracte de livrare bunuri si/sau servicii, pentru care s-au emis facturi fiscale in conformitate cu dispozitiile legale, bunurile si serviciile aferente fiind inregistrate in mod legal si corespunzator in evidentele sale fiscale, avand la baza documente justificative, respectiv avize de insotire a marfurilor, certificat de urbanism etc.;

Starea de fapt fiscala este, astfel, cu totul alta decat cea retinuta in cuprinsul Raportului de inspectie fiscala contestat, sustinerile sale fiind probate cu toate documentele justificative prevazute de legislatia interna si comunitara si fiind, mai mult, supervizate si confirmate de organele de cercetare penala in cele doua rechizitorii emise in dosarele penale anterior mentionate, rechizitorii care nu au fost contestate de catre parata sub aspectul solutionarii laturii penale si a celei civile in ceea ce priveste societatea si administratorii acesteia, organul de inspectie fiscala bazandu-si constatarile pe vinovatia altor persoane, respectiv pe constatarea faptului ca  societatile din amonte nu au tinut o evidenta legala si nu au achitat contributiile la bugetul de stat, fara, insa, sa existe vreo culpa sau o relatie de cauzalitate in ceea ce priveste coniventa cu care societatea reclamanta ar fi concurat la prejudiciul adus bugetului de stat de catre cele 4 societati;

Organul de inspectie fiscala a realizat constatari contrare dispozitiilor legale din dreptul national si comunitar, procedand la o recalificare a tranzactiilor desfasurate cu cele 4  societati prin considerarea acestora ca fiind tranzactii fictive, fara a efectua, insa, o analiza obiectiva in conformitate cu dispozitiile Directivei 2006/112/CE privind TVA si cu hotararile CJUE in materie, in sensul ca reclamanta nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca ca furnizorii sai ar fi fost implicati intr-o operatiune de frauda cu privire la TVA;

Astfel, societatile incriminate erau firme active din punct de vedere fiscal si cu un cod de TVA valabil, facturile emise de acestea fiind documente justificative, elementele identificate ca fiind lipsa a acestora nefiind conditii necesare si obligatorii pentru exercitarea dreptului de deducere, exista documente care dovedesc realitatea tranzactiilor efectuate cu cel 4 societati, facturile au fost achitate integral, inclusiv TVA-ul aferent, achizitiile au fost inregistrate in contabilitate si au fost destinate unor operatiuni ulterioare impozabile, producatoare de venituri;

Astfel cum rezulta din jurisprudenta CJUE (decizia 354/2003 - Cauza Optigen) si din cea a ICCJ (decizia nr.7405/22.11.2013 si nr.7217/12.11.2003) adoptarea de catre organele fiscale a unor solutii excesiv de formaliste si in contrast cu jurisprudenta obligatorie a CEJ pentru statele membre duce la incalcarea principiului neutralitatii fiscale si a evitarii dublei impuneri in materie de TVA;

           Refuzul organului fiscal de acorda dreptul de deducere al TVA se bazeaza exclusiv pe analiza comportamentului fiscal al furnizorilor, iar nu pe comportamentul fiscal al reclamantei, care a inregistrat in contabilitate operatiunile si a declarat aceste operatiuni, precum si sarcinile fiscale rezultate din valorificarea marfurilor/bunurilor/serviciilor achizitionate.

In drept, a invocat dispozitiile art.8 alin.1 coroborat cu art.11 lit. a si art.18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 Cod proc. fiscala.

In sustinerea cererii, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si proba cu expertiza fiscala.

Prin intampinarea depusa, parata DGRFP ..., prin Administratia pentru Contribuabili Mijlocii constituita la nivelul Regiunii ..., a solicitat respingerea cererii, aratand ca:

Desi in preambulul cererii de chemare in judecata reclamanta a solicitat admiterea contestatiei cu consecinta exonerarii de la plata sumei de 199.911 lei, in continuarea cererii face precizarea ca intelege sa conteste integral decizia de impunere, decizie prin care au fost stabilite obligatii fiscale in sarcina acesteia de 203.153 lei;

Decizia de impunere nr. F-GL …/09.08.2012 a fost emisa motivat de faptul ca in perioada verificata, 01.01.2007-31.11.2011, reclamanta a inregistrat in evidenta contabila achizitii de bunuri si servicii de la societatile …, …, … si …, societati care, astfel cum rezulta din constatarile inspectorilor fiscali, coroborate cu cele retinute de comisarii Garzii Financiare in procesul-verbal nr…./07.09.2012, nu au functionat la sediul declarat, s-au sustras verificarilor, n-au avut angajati, nu detineau documente de provenienta a marfurilor facturate catre clienti si nu detineau mijloace de transport cu care sa efectueze transportul marfurilor;

            Tranzactiile in discutie au facut obiectul cercetarii penale in dosarul nr. 667/P/2011, cercetari in cursul carora administratorul reclamantei, …, a recunoscut si regretat savarsirea faptei si a achitat prejudiciul produs bugetului de stat, recunoastere in urma careia s-a dat eficienta dispozitiilor art.10 din Legea nr.241/2015 in forma in vigoare, anterior datei de 01.02.2014, dispunandu-se clasarea cauzei, motivat de existenta cauzei de impunitate, rechizitoriul prin care  s-a luat act de achitarea prejudiciului intrand in circuitul juridic;

Ulterior finalizarii lucrarii penale in ceea ce priveste pe administratorul reclamantei, aceasta din urma, prin administratorul respectiv, a adoptat o atitudine diametral opusa celei din cursul urmaririi penale, desi, astfel cum rezulta din  pag.24 din rechizitoriu, in cursul urmaririi penale administratorul, impreuna cu alti suspecti, a recunoscut savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala prin inregistrarea in contabilitatea societatilor pe care le administrau a unor facturi intocmite in fals in numele societatilor comerciale reprezentate de inculpatii …. si ….., societati create cu scopul de a pune la dispozitia altor administratori de societati comerciale platitoare de TVA de facturi fiscale si alte documente justificative, in scopul deducerii nelegale de TVA si a diminuarii bazei de impunere, astfel cum reiese din cele retinute la pag. 7 din rechizitoriu;

Realitatea scoasa in evidenta de inspectia fiscala este in sensul ca livrarile de bunuri si prestarile de servicii facturate nu puteau fi realizate de furnizorii anterior mentionati in mod obiectiv, acestia neavand salariati cu care sa presteze lucrarile facturate si nefacand dovada achizitionarii bunurilor pe care le-ar fi livrat reclamantei;

Detinerea unei facturi fiscale este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a beneficia de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata, intrucat legalitatea exercitarii dreptului de deducere are doua aspecte, respectiv cel de fond, care priveste realitatea operatiunilor consemnate in documente si cel de forma, care priveste modul de completare a documentelor, administratorul societatilor emitente ale facturilor descriind modalitatea de preluare a acestora, precum si caracterul nereal al operatiunilor care rezulta din facturi.

In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, depunand la dosar documentatia care a stat la baza actului administrativ contestat.

Prin precizarile depuse pentru termenul din data de 25.11.2016, reclamanta a  solicitat anularea partiala a Deciziei de solutionare nr…./07.12.2015 si in rejudecare admiterea contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata  stabilite de inspectia fiscala nr.F-GL …/09.08.2012 si a Raportului de inspectie fiscala din 09.08.2012, inregistrata sub nr…./F-GL …/09.08.2012, cu dispunerea exonerarii de la plata sumei contestate de 199.911 lei  si obligarea paratei la restituirea sumelor achitate in temeiul Deciziei si a RIF-ului contestat, precum si a tuturor accesoriilor, cu cheltuieli de judecata.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, precum si cea cu expertiza tehnica fiscala.

Prin sentinta civila nr. 196/25.03.2019, pronuntata de Tribunalul Galati, in dosarul nr. 1189/121/2016 a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta …, in contradictoriu cu parata ANAF - DGRFP ..., Serviciul Solutionare Contestatii.

S-a dispus anularea partiala a Deciziei de solutionare nr…./07.12.2015, in sensul admiterii in parte a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata  stabilite de inspectia fiscala nr. F-GL …/09.08.2012,  in ceea ce priveste suma de 67.548  lei, reprezentand impozit pe profit in suma de 7.670 lei, TVA in suma de 30.602 lei, accesorii impozit pe profit in suma de 5.435 lei si accesorii TVA in suma de 23.841 lei, cu consecinta  exonerarii reclamantei de la plata acestei sume stabilite prin Decizia de impunere nr.F-GL …/09.08.2012.

A fost respins capatul de cerere privind obligarea paratei la restituirea sumelor achitate in temeiul Deciziei si a RIF-ului contestat, precum si a tuturor accesoriilor calculate la acestea, ca nefondat.

            In temeiul art.453 alin.2 Cod proc. civila, a fost  obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 1309 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu expertiza si taxa judiciara de timbru).

Instanta de fond a retinut ca ”prin decizia de impunere nr. F-GL …/09.08.2012 organul de inspectie fiscala a stabilit in sarcina societatii reclamante obligatii fiscale in cuantum de 203.153 lei reprezentand impozit profit si taxa pe valoare adaugata, obligatii fiscale principale, precum si accesorii, suma totala din care reclamanta contesta suma de 199.911 lei.

Suma de 199.911 lei reprezinta impozit pe profit si TVA aferente cheltuielilor efectuate de catre societatea reclamanta cu furnizorii …, …, … si …, cheltuieli inregistrate in evidenta contabila in perioada verificata (01.01.2007-31.11.2011).

Prin Decizia nr…./07.12.2015 de solutionare a contestatiei a fost respinsa contestatia formulata de reclamanta pentru intreaga suma contestata de 199.911 lei reprezentand: 45.465 lei impozit pe profit, 15.279 lei majorari de intarziere aferent impozitului pe profit stabilit suplimentar, 6.820 lei penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit, 87.345 lei TVA, 31.900 lei dobanzi aferente TVA de plata si 13.102 lei penalitati de intarziere aferente TVA de plata.

S-a retinut ca nu se pot considera cheltuielile inregistrate ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil si nici nu se poate acorda dreptul de deducere a TVA doar pe baza unor tranzactii reflectate scriptic, in special atunci cand din investigatiile efectuate nu rezulta realitatea efectuarii tranzactiilor in cauza.

Tribunalul retine, in acest sens, ca in relatiile comerciale dintre societatea reclamanta si …, … si … tranzactiile au fost fictive, astfel cum rezulta din Raportul de constatare inspectori antifrauda din 10.10.2014, prin care se stabileste un  prejudiciu (impozit pe profit si TVA) de 91.553 lei ( 34.810 lei impozit pe profit si 56.743 lei TVA), dupa scaderea din suma stabilita initial prin PV .../09.08.2012 a obligatiilor generate de relatiile comerciale cu … si a inregistrarilor eronate, stornarilor sau cheltuielilor nedeductibile inregistrate in baza unor facturi fiscale privind achizitia unor bunuri care nu erau necesare realizarii de venituri, precum si din declaratia de suspect/inculpat a lui …, in care acesta recunoaste si regreta  fapta de a inregistra in contabilitate operatiuni comerciale fictive, utilizand 14 facturi fiscale intocmite in fals, in numele celor trei societati anterior mentionate, in scopul deducerii nelegale a TVA-ului si diminuarii bazei de impozitare, prejudiciul astfel creat fiind  achitat  conform OP 2081/05.12.2014 si 209/19.02.2015.

Prin rechizitoriul din 27.07.2015 in dosarul 667/P/2011 s-a dispus clasarea cauzei fata de administratorul societatii reclamante pentru infractiunea de evaziune fiscala in forma continuata constand in inregistrarea in contabilitate a operatiunilor fictive retinute de organul de inspectie fiscala, clasare dispusa in temeiul cauzei de nepedepsire prevazuta la art.16 alin.1 lit. h) C.proc. pen., in forma de la acel moment, respectiv pentru ca a acoperit prejudiciul cauzat bugetului de stat, prejudiciu care nu a depasit 50.000 euro.

Raportul de expertiza fiscala efectuat in cauza de expert … a retinut ca in cazul celor 14 facturi fiscale emise de furnizorii …., …. si …. sunt intrunite elementele prevazute de lege ca fiind absolut necesare pentru ca TVA sa fie deductibila fiscal.

Iar potrivit unei jurisprudente consacrate a CJUE, dreptul de deducere prevazut la art.17 si urmatoarele din a sasea directiva este un principiu fundamental al sistemului comun de TVA, care, in principiu nu poate fi limitat si care se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operatiunilor efectuate in amonte (ex. Hotararea Mahageben si David, C-80/11 si C-142/11, EU:C:2012:373).

In ceea ce priveste conditiile de fond necesare pentru nasterea dreptului de deducere, reiese din textul art.17 alin. 2 lit. a) din a sasea directiva ca pentru a beneficia de acest drept, trebuie, pe de o parte, ca persoana interesata sa fire o persoana impozabila in sensul respectivei directive si, pe de alta parte, ca bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica dreptul mentionat sa fie utilizate in aval de catre persoana impozabila in scopul operatiunilor taxabile ale acesteia si ca in amonte aceste bunuri sa fie livrate sau aceste servicii sa fie prestate de o alta persoana impozabila.

A stabilit CJUE ca atunci cand conditiile de fond si de forma prevazute de aceasta directiva pentru nasterea si exercitarea dreptului de deducere sunt intrunite, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere sa se sanctioneze, prin refuzarea acestui drept, o persoana impozabila care nu stia si nu ar fi putut sa stie ca operatiunea in cauza era implicata intr-o frauda savarsita de furnizor sa ca o alta operatiune care face parte din lantul de livrare, anterioara sau posterioara celei realizate de persoana impozabila mentionata, era afectata de o frauda privind TVA (Hotararea Optigen si altii, C-354/03, C-355/03 si C-484/03, EU:C 2006:16), fiind in sarcina administratiei fiscale care a constatat fraude sau neregularitati comise de persoana care a emis factura sa stabileasca, in raport cu elemente obiective si fara a solicita din partea destinatarului facturii verificari a caror sarcina nu ii revine, ca acest destinatar stia sa ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr-o frauda privind TVA.

Or, in cauza, in conditiile in care, in ceea ce priveste furnizorii …, … si …, realitatea operatiunilor economice nu a fost demonstrata, existand suficiente verificari ale organelor de control care demonstreaza fictivitatea acestora, cum ar fi, alaturi de cercetarea penala deja mentionata, Procesul-verbal nr…./07.09.2011 al Garzii Financiare, in care se retine ca societatile emitente ale facturilor nu aveau personal angajat, nu aveau mijloace de transport si nici nu au beneficiat de prestatori de servicii si furnizori de marfuri eligibili, precum si cele retinute prin  procesele verbale de control, in mod corect s-a facut aplicarea prevederilor art.11 alin.1 Cod fiscal, stabilindu-se ca tranzactiile facturate de furnizorii …, … si … nu pot fi luate in considerare, fiind efectuate pentru obtinerea unui avantaj fiscal.

Nu pot fi retinute, deci, sustinerile reclamantei conform carora organul de control a procedat  la o recalificare a tranzactiilor desfasurate cu aceste societati prin considerarea acestora ca fiind tranzactii fictive fara a efectua o analiza obiectiva in conformitate cu dispozitiile Directivei 2006/112/CE privind TVA si cu hotararile CJUE in materie, in sensul ca reclamanta nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca ca furnizorii sai ar fi fost implicati intr-o operatiune de frauda cu privire la TVA.

Asa fiind, este irelevant faptul ca la momentul derularii operatiunilor comerciale cu cele 3 societati, acestea din urma erau in functiune, nu figurau ca fiind inactive pe site-ul ANAF si nu erau in insolventa, cata vreme facturile intocmite de acestea nu corespundeau unor operatiuni reale.

In schimb, daca in privinta facturilor emise de …, … si …. s-a dovedit ca reclamanta stia foarte bine faptul ca acestea sunt fictive, acest fapt nu a fost dovedit dincolo de orice indoiala rezonabila si in cazul  facturilor emise de …, in cazul acestora neexistand o recunoastere insotita de acoperirea prejudiciului si, mai mult, astfel cum rezulta si din rechizitoriul din 21.02.2012, aceasta societate a prestat servicii catre societatea reclamanta in baza a doua contracte, pentru care a emis cele 5 facturi fiscale in valoare de 191.665 lei, din care TVA in suma de 30.602 lei.

Avand in vedere cele anterior retinute, Tribunalul urmeaza sa admita in parte actiunea, respectiv in ceea ce priveste suma de 67.548  lei reprezentand impozit pe profit in suma de 7.670 lei, TVA in suma de 30.602 lei, accesorii impozit pe profit in suma de 5.435 lei si accesorii TVA in suma de 23.841 lei, cu consecinta  exonerarii reclamantei de la plata acestei sume stabilite prin Decizia de impunere nr. F-GL …/09.08.2012, pct.2.1.2.

Fata de aceasta solutie, se impune respingerea capatului de cerere privind obligarea paratei la restituirea tuturor sumelor achitate in temeiul Deciziei si a RIF-ului contestat, precum si a tuturor accesoriilor calculate la acestea, ca nefondat.

In temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1309 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu expertiza si taxa judiciara de timbru).

Impotriva sentintei civile nr. 196/25.03.2019, pronuntata de Tribunalul Galati, in dosarul nr. 1189/121/2016a declarat recurs reclamanta … cu sediul in …, solicitand admiterea

recursului, modificarea in parte a hotararii recurate si admiterea in totalitate a contestatiei formulate si precizate.

In fapt, prin cererea de chemare in judecata a solicitat instantei de judecata sa dispuna:

(i) Anularea Deciziei de solutionare nr. …/07.12.2015 emisa de catre DGRFP ... ca fiind nelegal si, in rejudecare, sa dispuna admiterea contestatiei formulate de societate impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-GL-…/09.08.2012 si a Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 09.08.2012 inregistrata la ANAF-DGRFP ... (fosta DGFP ...) - Activitatea de Inspectie Fiscala sub nr …/F-GL …/09.08.2012 si exonerarea de la plata intregii sume contestate de 199.911 lei reprezentand: 45465 lei impozit pe profit, 15279 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit, 6820 lei penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit, 87345 lei taxa pe valoare adaugata, 31900 lei dobanzi aferente TVA de plata, 13.102 lei penalitati de intarziere aferente TVA.

(ii) Obligarea paratei la restituirea catre contestatoare a sumelor achitate in temeiul Deciziei si a RIF-ului contestat precum si a tuturor accesoriilor (dobanzi si penalitati de intarziere);

(iii) Obligarea paratei la plata cheltuielilor.

In motivarea actiunii a invederat instantei urmatoarele:

In perioada 07.06.201-08.08.2012, la … s-a desfasurat o inspectie fiscala cu privire la Impozitul pe profit si Taxa pe valoarea adaugata. Controlul a fost efectuat urmare adresei nr. …/07.09.2011 emisa de Garda Financiara Sectia Judeteana ..., ocazie cu care i-a fost inaintata inspectiei fiscale si Procesul verbal nr. …/07.09.2011 incheiat de comisarii Garzii Financiare la … prin care a fost estimat un prejudiciu in suma de 119.593 lei (impozit pe profit in suma de 32.249 lei si TVA in suma de 87.344 lei).

In urma acestei inspectii fiscale a fost emisa Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-GL-…/09.08.2012 si Raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 09.08.2012 inregistrat la ANAF - DGRFP ... (fosta DGFP ...) - Activitatea de Inspectie Fiscala sub nr. H449/F-GL …/09.08.2012.

Conform Deciziei de impunere si Raportului de Inspectie Fiscala, organul de inspectie fiscala a stabilit obligatii suplimentare de plata in sarcina …, reprezentate de:

a. 88.244 lei cu titlu de TVA stabilit suplimentar;

b. 32.527 lei cu titlu de majorari de intarziere TVA;

c. 13.237 lei cu titlu de penalitati de intarziere TVA;

d. 46.199 lei cu titlu de Impozit pe profit;

e. 16.016 lei cu titlu de majorari de intarziere aferente impozitului pe profit;

f. 6.930 lei cu titlu de penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit.

Fata de cele constatate a formulat contestatie aratand, in esenta, ca cele retinute de inspectorii fiscali in cadrul Deciziei de impunere si a Raportului de inspectie, nu respecta dispozitiile legale.

Astfel, in cuprinsul contestatiei a aratat faptul ca suma contestata de 199.911 lei, reprezentand 45.465 lei impozit pe profit, 15.279 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 6.820 lei penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit, 87.345 lei TVA, 31.900 lei dobanzi aferente TVA de plata si 13.102 lei penalitati de intarziere aferente TVA de plata stabilita prin Decizia nr. F-GL …/09.08.2012 a fost incorect stabilita de organul fiscal in raport de dispozitiile legale interne si comunitare aplicabila in speta.

A aratat ca organul de inspectie a interpretat in mod abuziv dispozitiile art. 11 din Legea nr. 571/2003 si a stabilit in mod nelegal ca nu pot sa ia in considerare inregistrarea in contabilitate a facturilor emise de patru societati comerciale furnizoare de bunuri si servicii catre … SRL si anume: ..., ..., ... si …, cu motivatia ca aceste facturi nu au la baza operatiuni reale.

De asemenea, a aratat faptul ca la momentul derularii acestor operatiuni comerciale cu cele patru societati toate acestea erau in functiune, nu figurau ca fiind inactive pe site-ul ANAF, nu erau in insolventa, relatiile comerciale au avut la baza contracte de livrare bunuri si/sau servicii si pentru toate livrarile s-au emis facturi fiscale in conformitate cu dispozitiile legale, bunurile si serviciile aferente fiind inregistrate in mod legal si corespunzator in evidentele fiscale ale … avand la baza documente justificative (avize de insotire a marfurilor, note de receptie, bonuri de consum, devize de lucrari, autorizatie de construire, certificat de urbanism, etc).

Sustinerile societatii au fost probate cu toate documentele justificative prevazute de legislatia interna si comunitara si, mai mult au fost supervizate si confirmate de organele de cercetare penala in doua rechizitorii emise in dosarul nr. 187/P/2011 si 667/P/2011, rechizitorii care nu au fost contestate de catre parata sub aspectul solutionarii laturii penale si a celei civile in ceea ce priveste … si administratorii acesteia, … si …, astfel ca acestea au putere de lucru judecat cu privire la imprejurarile de fapt si de drept. Simpla imprejurare ca … a achitat o suma de bani catre DGFP ... in cursul solutionarii dosarului de urmarire penala nr. 667/P/2011 nu atrage automat concluzia ca acesta se face „vinovat" de faptul ca societatile cu care intra in relatii comerciale nu au respectat dispozitiile fiscale in vigoare.

Este in mod evident ca organul de inspectie fiscala si-a bazat constatarile fata de … pe vinovatia altor persoane, respectiv pe constatarile sale ca cele 4 societati din amonte nu au tinut o evidenta legala si nu au achitat contributiile la bugetul de stat, in cauza nefiind indeplinite, fata de reprezentantii legali ai contestatoarei, vreo culpa sau o relatie de cauzalitate in ceea ce priveste coniventa cu care acesta a concurat la prejudiciul adus bugetului de catre cele 4 societati din amonte.

La momentul tranzactiilor efectuate cu contestatoarea, toate societatile incriminate erau firme active din punct de vedere fiscal si cu un cod de TVA valabil, iar in lumina jurisprudentei CJUE (mai exact hotararea din Cauza AXEL KITTEL, respectiv Decizia 439/2004), in conditiile in care furnizorul prezinta un cod valabil de TVA, societatea care achizitioneaza nu are alte modalitati de a verifica comportamentul fiscal al furnizorului, prezumtia de buna credinta acordandu-i pe deplin dreptul de deducere a taxei;

Referitor la achizitii, facturile intocmite de catre cele 4 societati au calitatea de document justificativ, continand toate elementele necesare prevazute de art. 155 din Codul fiscal, celelalte elemente identificate ca lipsa de catre organul fiscal nefiind conditii legale necesare si obligatorii exercitarii dreptului de deducere;

Documente de transport, avize de expeditie, NIR-uri la locurile de intrare in gestiunea contestatoarei, exista si dovedesc realitatea tranzactiilor efectuate cu cele 4 societati.

Referitor la plati, contestatoarea a achitat in integralitate, inclusiv TVA-ul aferent, facturile emise de catre cele 4 societati, neputandu-se atrage raspunderea ei pentru o eventuala frauda din amonte la a treia sau a patra firma;

… a inregistrat in contabilitate achizitiile de la cele 4 societati, procedand inclusiv la declararea fiscala a acestora;

Achizitiile efectuate de catre … de la cele 4 societati au fost destinate unor operatiuni ulterioare impozabile, producatoare de venituri;

In fata instantei de fond au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu expertiza fiscala, probe care au confirmat sustinerile acesteia.

Sentinta civila nr. 196/25.03.2019 pronuntata in dosarul nr. 1189/121/2016 al Tribunalului Galati este neintemeiata prin prisma dispozitiilor art. 488 alin. l punctele 6-8 din Codul de procedura civila.

Astfel, contrar probelor administrate, probe care au reliefat lipsa unei legaturi (o coniventa) dintre … si cele 4 societati, instanta de fond reia in cuprinsul motivarii sustinerile facute de organul de inspectie fiscala din Raportul de inspectie Fiscala si anexele acestuia si, nu in ultimul rand, sustinerile anterioare ale Garzii financiare cu privire numai la cele 4 societati care nu si-au inregistrat in evidentele fiscale operatiunile comerciale, nu au depus declaratii, etc., avand un comportament fiscal de societate de tip fantoma.

Fata de sustinerile acesteia din cadrul contestatiei formulate, instanta de fond nu face o analiza a acestora si nu arata care sunt motivele de fapt si de drept pentru care nu a fost de buna-credinta in desfasurarea relatiilor comerciale cu societatile in cauza. Din aceasta perspectiva instanta de fond nu a facut o motivare proprie asupra sustinerilor si apararilor ei, pronuntand o hotarare nemotivata, cu incalcarea dispozitiilor art. 488 alin. l pct. 6-8 din Codul de procedura civila.

Aceasta concluzie se desprinde si din faptul ca instanta de fond a dat o interpretare contrara unor probe administrate in cauza, respectiv situatiei de fapt si de drept retinute prin Rechizitoriile din dosarele nr,187/P/2011 si nr. 667/P/2011.

Contrar celor sustinute prin hotararea instantei de fond, din cuprinsul acestora nu s-a confirmat coniventa la frauda intre reprezentantii reclamantei si ai celor 4 societati, ci a reiesit in mod neechivoc ca nu a existat vreo intelegere anterioara si posterioara pe lantul de tranzactionare cu privire la intentia de frauda.

Nu in ultimul rand hotararea recurata este neintemeiata pentru urmatoarele considerente: desi proba cu expertiza fiscala a aratat indubitabil faptul ca facturile emise in relatiile comerciale indeplinesc cerintele legale pentru ca reclamanta sa deduca TVA-ul aferenta acestora, instanta de fond reia aceeasi sustinere din cuprinsul raportului de inspectie fiscala si din decizia de solutionare a contestatiei, precum si din constatarile Garzii Financiare, fara insa sa arate care sunt elementele de fapt si de drept pentru care societatea nu ar fi actionat cu buna credinta sau, in cel mai rau caz sa dovedeasca faptul ca stia de frauda.

Ba mai mult, a considerat in mod nelegal ca nu are relevanta daca societatile erau active fiscal in perioada in care au avut relatii cu reclamanta, ce este relevant este ca acestea nu si-au inregistrat in evidentele contabile facturile emise, fara sa se dovedeasca faptul ca subscrisa stia de acest fapt. Este evident ca aceasta recalificare a tranzactiilor efectuate de catre contestatoare cu societatile incriminate este una nelegala si care nu are la baza constatarile obiective ale organului de inspectie fiscala care sa dovedeasca ca … ar fi putut sti sau chiar stia ca in lantul de operatiuni s-ar fi produs o frauda cu privire la TVA si implicit la diminuarea bazei impozabile sau a impozitului pe profit.

In drept si-a intemeiat  recursul pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod pr. civila, ale Legii nr. 554/2004, precum si pe dispozitiile Codului fiscal si de procedura fiscala aplicabile.

AJFP ..., in numele DGRFP ..., in temeiul art. 483 si urmatoarele din Noul Cod de Procedura Civila a  formulat  recurs  impotriva sentintei civile nr.196 din 25.03.2019, pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul civil nr. 1189/121/2016, pe care o considera netemeinica si nelegala, respectiv Hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a normelor de drept material (art. 488, pct.6, 8 Cod Procedura Civila), motiv ce conduce la casarea hotararii astfel pronuntate si a fost luata cu aprecierea eronata a probelor administrate in cauza.

Prima instanta a apreciat ca fiind intemeiata contestatia formulata de reclamanta … si a anulat in parte Decizia de impunere nr. F-GL …/11.04.2017, in ceea ce priveste suma de 67.548 lei reprezentand impozit pe profit in suma de 7.670 lei, TVA in suma de 30.602 lei, accesorii impozit pe profit in suma de 5.435 lei si accesorii TVA in suma de 23.841 lei.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a aratat ca in ceea ce priveste dreptul de deducere a TVA doar pe baza unor tranzactii reflectate scriptic si in special atunci cand din investigatiile efectuate nu rezulta realitatea efectuarii tranzactiilor este in sarcina administratiei fiscale care a constatat fraude si neregularitati comise de persoana care a emis factura sa stabileasca ca destinatarul stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr-o frauda.

In acest context, instanta a retinut ca „in relatiile comerciale dintre societatea reclamanta si …, … si …, tranzactiile au fost fictive, astfel cum rezulta din raportul de constatare intocmit de inspectorii antifrauda din 10.10.2014 prin care s-a stabilit un prejudiciu de 91.553 lei dupa scaderea din suma stabilita initial prin procesul-verbal nr ... din 09.08.2012 a obligatiilor generate de relatiile comerciale cu … si a inregistrarilor eronate stornarilor sau cheltuielilor nedeductibile inregistrate in baza unor facturi fiscale privind achizitia unor bunuri care nu erau necesare realizarii de venituri, precum si din declaratia de suspect a lui … in care acesta recunoaste si regreta fapta de a inregistra in contabilitate operatiuni comerciale fictive, utilizand 14 facturi fiscale intocmite in fals, in numele celor trei societati anterior mentionate, in scopul deducerii nelegale a TVA-lui si diminuarii bazei de impozitare, prejudiciul astfel creat fiind achitat conform OP 2081/05.12.2014 si 209/19.02.2015”.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta de fond, a retinut ca doar in ceea ce priveste furnizorii …, … si … realitatea operatiunilor nu a fost demonstrata insa, acest fapt, nu a fost dovedit dincolo de orice indoiala rezonabila si in cazul facturilor emise de …, in cazul acestora neexistand o recunoastere insotita de acoperirea prejudiciului si, mai mult, astfel cum rezulta si din rechizitoriul din 21.02.2012, aceasta societate a prestat servicii in baza a doua contracte pentru care a emis cele 5 facturi in valoare de 191.665 lei, din care TVA in suma de 30.602 lei.

Instanta de fond s-a aflat intr-o grava eroare retinand ca nu exista nici o indoiala asupra realitatii operatiunilor avute cu societatea …, in conditiile in care, in rechizitoriu se face referire la 5 societati participante in procesul evazionist, fiind vorba inclusiv de aceasta societate. De ex. in rechizitoriu, Parchetul de pe langa Tribunalul Galati a retinut ca, ”... dupa folosirea … in procesul evazionist, inculpatul … a cesionat aceasta societate catre numitul …, persoana cu un nivel redus de educatie si cu o situatie materiala precara” (aceste aspect au fost stabilite cu ocazia solutionarii dosarului penal nr.187/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Galati).

Prin urmare, retractarea sentintei recurate se impune cu atat mai mult, cu cat, trebuie avut in vedere atat caracterul contradictoriu al argumentelor retinute de instanta de fond, cat si incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

In cauza insa, instanta de fond nu a analizat nici daca operatiunile reclamantei indeplinesc conditiile de fond si de forma impuse de legislatia europeana. In primul rand, pentru a justifica dreptul de deducere, operatiunea invocata trebuia sa fi fost efectuata, astfel cum aceasta rezulta din facturile enumerate de organul de inspectie fiscala in raportul de inspectie fiscala si, in al doilea rand, facturile sa cuprinda toate informatiile impuse de Directiva 2006/112.

Potrivit art. 178 din Directiva 2006/112/CE pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoana impozabila este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii: in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-6.

Or, in cauza, contrar concluziilor instantei de fond, reclamanta a inregistrat in mod nejustificat TVA deductibila care provine din facturile emise de societati care erau declarate inactive.

Instanta de fond nu a verificat nici inscrisurile depuse la dosarul cauzei si nu a observat ca facturile mentionate nu au inscrise toate informatiile impuse de Directiva 2006/112.

Mai mult, potrivit articolului 167 din Directiva 2006/112 dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila.

 Directivele emise la nivel comunitar nu se aplica direct, fiind transpuse in legislatia nationala a fiecarui stat membru. Astfel, incepand cu data de 1 ianuarie 2008 au intrat in vigoare prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 106/2007 care a modificat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si in care referirile la articolele din Directiva a 6-a (77/388/CEE) au fost inlocuite cu referiri la Directiva 112/2006.

Astfel, potrivit legislatiei romane deducerea T.V.A. este conditionata de exigibilitatea taxei la furnizor. Exigibilitatea este definita de art. 134 alin. 2 Cod fiscal ca fiind data la care autoritatea fiscala devine indreptatita sa solicite plata de catre persoanele obligate la plata taxei.

Aspectele prezentate nu contureaza decat ideea ca operatiunile au fost fictive ori au inscrise in fals seriile si numerele unice din aceste documente, Tribunalul Galati nu a observat faptul ca facturile inregistrate in contabilitate de reclamanta nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, aratand, doar la modul general, ce ar trebui sa contina un inscris pentru a indeplini conditia de document justificativ si in baza caruia sa poata fi mentinut dreptul de deducere a persoanei impozabile.

Mai mult, din textul articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112 rezulta ca pentru a beneficia de dreptul de deducere trebuie, pe de o parte, ca cel interesat sa fie o persoana impozabila in sensul acestei directive si, pe de alta parte, ca bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica acest drept sa fie utilizate in aval de persoana impozabila in scopul operatiunilor taxabile ale acesteia si ca, in amonte, aceste bunuri sau servicii sa fie furnizate de o alta persoana impozabila.

Aceste aspecte sunt prezentate detaliat atat in rechizitoriu, cat si in actele intocmite de organele fiscale, astfel incat, raportat la argumentele aduse in adoptarea solutiei de anulare, urmeaza sa se constate ca instanta de fond a pronuntat hotararea cu ignorarea cu desavarsire a inscrisurilor si a sustinerilor noastre prezentate prin intermediul intampinarii si a inscrisurilor depuse si, ceea ce este mai important, fara a motiva solutia raportat la situatia concreta de fapt din prezenta cauza.

Principiul prevalentei substantei asupra formei constituie un principiu fundamental al sistemului comun de TVA instituit de legislatia comunitara, care se aplica in concordanta cu celelalte principii recunoscute de legislatia si jurisprudenta comunitara. Din acest motiv legislatia fiscala conditioneaza achizitia de bunuri si servicii de indeplinirea cumulativa, pe langa conditiile de forma (inclusiv conditia ca persoana impozabila sa detina factura care sa contina informatiile obligatorii prevazute de lege), a conditiei de fond esentiale, aceea ca serviciile au fost prestate efectiv si in folosul operatiunii taxabile respective.

Prin Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii, s-a retinut ca „taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA".

In aceasta situatie, pentru achizitiile acestor bunuri si servicii nu se face dovada originii circuitului legal al bunurilor si implicit a exigibilitatii taxei in amonte la furnizor si ca, in ceea ce priveste firmele din lantul tranzactional sunt furnizori fictivi, singurul scop fiind acela de a fi utilizati in emiterea de facturi pentru a facilita beneficiarilor finali ai investitiilor, declararea de TVA deductibila majorata si diminuarea impozitului pe profit si, evident si a TVA de plata, chiar daca acest client prin documentele financiar contabile inregistrate reflecta o aparenta de legalitate relevand interesul acestuia de a indeplini la nivel formal conditiile din reglementarile fiscale in vigoare, in acest fel, incercand a acoperi caracterul fictiv al tranzactiilor in cauza, creand premiza invocarii „bunei-credinte” in relatiile comerciale in fata oricarui organ de control si nu asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond. 

Prin urmare, avand in vedere ca argumentele instantei de fond in baza carora si-a adoptat solutia au la baza doar aspecte referitoare la faptul ca reclamanta nu are obligatia de a se asigura ca operatiunile pe care le efectueaza nu determina participarea sa la o frauda fiscala, fara a motiva care sunt aspectele pentru care dispozitiile legale invocate de organul fiscal in constatarile sale nu ar fi legale, a apreciat ca se impune cu necesitate retractarea hotararii recurate, iar in rejudecare, respingerea actiunii ca nefondata.

Prin  
intampinarea
depusa  de  AJFP ... a solicitat respingerea recursului declarat de catre reclamanta … impotriva sentintei civile nr.196/25,03.2019 pronuntata de Tribunalul Galati ca nefondat, pentru urmatoarele motive:

Fata de motivele de recurs invocate, a considerat ca nu se impune intru totul retractarea hotararii instantei de fond, dat fiind faptul ca o parte din argumentele in baza carora instanta si-a format convingerea in pronuntarea solutiei de respingere in parte a actiunii sunt temeinic justificate.

De observat este ca, prin cererea de recurs, reclamanta incearca sa-si justifice propriile omisiuni pe considerentul ca nu a fost confirmata coniventa la frauda intre reprezentantii reclamantei si ai celor 4 societati.

Asa cum s-a aratat si prin cererea de recurs, ceea ce trebuie retinut de catre instanta de control judiciar este legat de faptul ca, instanta de fond nu a analizat daca operatiunile reclamantei indeplinesc conditiile de fond si de forma impuse de legislatia europeana in primul rand, pentru a justifica dreptul de deducere, operatiunea invocata trebuia sa fi fost efectuata, astfel cum aceasta rezulta din facturile enumerate de organul de inspectie fiscala, iar raportul de inspectie fiscala si, in al doilea rand, facturile sa cuprinda toate informatiile impuse de Directiva 2006/112.

Principiul prevalentei substantei asupra formei constituie un principiu fundamental al sistemului comun de TVA, instituit de legislatia comunitara, care se aplica in concordanta cu celelalte principii recunoscute de legislatia si jurisprudenta comunitara. Din acest motiv, legislatia fiscala conditioneaza achizitia de bunuri si servicii de indeplinirea cumulativa, pe langa conditiile de forma (inclusiv conditia ca persoana impozabila sa detina factura care sa contina informatii). 

Ceea ce mai omite reclamanta este ca din textul articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112, rezulta ca pentru a beneficia de dreptul de deducere trebuie, pe de o parte, ca cel interesat sa fie o persoana impozabila in sensul acestei directive si, pe de alta parte, ca bunurile sau serviciile invocate pentru a justifica acest drept sa fie utilizate in aval de persoana impozabila in scopul operatiunilor taxabile ale acesteia si ca, in amonte, aceste bunuri sau servicii sa fie furnizate de o alta persoana impozabila.

In mod cu totul voit si doar pentru a induce o falsa situatie de fapt instantei de control judiciar, recurenta reclamanta nu recunoaste ca aspectele prezentate de parata sunt prezentate detaliat si in rechizitoriu, astfel incat, raportat la argumentele aduse in adoptarea solutiei de anulare in parte, instanta de fond a pronuntat hotararea cu ignorarea cu desavarsire a tuturor inscrisurilor depuse la dosarul cauzei in dovedirea constatarilor facute.

Prin urmare, sustinerile recurentei reclamante, dincolo de caracterul nefondat al motivelor de recurs invocate, echivaleaza cu invocarea propriei turpitudini, caci este esential a se observa ca sustinerile sale vizeaza doar sustragerea de la obligatia de a se asigura ca operatiunile pe care le efectueaza nu pot determina coniventa sa la frauda.

Ceea ce este de remarcat este reprezentat de faptul ca nu arata care sunt aspectele pentru care dispozitiile legale invocate de organul fiscal in constatarile sale nu ar fi legale astfel incat, de retinut este ca argumentele aduse pot fi considerate anumite dubii si doar simple afirmatii, nedemne de luat in seama.

Examinand recursurile declarate prin prisma disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 C. proc. civ. va retine ca recursurile sunt nefondate avandu-se in vedere urmatoarele:

Instanta de recurs va retine ca  in cauza CEDO Lungu si altii impotriva Romaniei s-a statuat ca autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive implica limitativ ad personam si ad rem (pct. 39), iar „prin derularea simultan si in paralel a doua proceduri independente avand ca obiect aceleasi fapte, care a determinat sectia penala a Curtii de Apel sa ajunga la o noua apreciere a faptelor respective, radical opuse hotararii anterioare a sectiei comerciale a aceleiasi curti de apel, a adus atingere principiului securitatii juridice”. (pct. 46).

De asemenea,  in Decizia CJUE  Fransson  s-a retinut: „principiul ne bis in idem enuntat la articolul 50 din Carta nu se opune ca un stat membru sa impuna, pentru aceleasi fapte de nerespectare a obligatiilor declarative in domeniul TVA
-
ului, in mod succesiv, o sanctiune fiscala si o sanctiune penala in masura in care prima sanctiune nu imbraca un caracter penal, aspect care trebuie verificat de instanta nationala”. Per a contrario, atunci cand subiectului fiscal i s-a angajat raspunderea administrativ fiscala pentru o fapta identificata in sarcina sa, atunci nu se mai poate angaja raspunderea penala, daca sanctiunea anterior dispusa in materia fiscala a avut natura penala.

Astfel, in lumina Deciziei CJUE Fransson, s-a statuat cu claritate ca angajarea raspunderii administrativ fiscale impiedica angajarea ulterioara si a raspunderii penale pentru aceleasi fapte – prin decizie cu caracter definitiv.

 In cauza sustinerile recurentei reclamante … ca instanta de fond a retinut eronat situatia de fapt, intrucat nu s-a confirmat coniventa la frauda intre reprezentantii reclamantei si ai celor 4 societati, ci dimpotriva a reiesit in mod neechivoc ca nu a existat vreo intelegere anterioara si posterioara pe lantul de tranzactionare cu privire la intentia de frauda, ca nu au fost retinute concluziile raportului de expertiza fiscala care a aratat indubitabil faptul ca facturile emise in relatiile comerciale indeplinesc cerintele legale pentru ca parata sa deduca TVA-ul aferenta acestora, nu pot fi primite cat timp conform principiilor mai sus retinute in jurisprudenta CEDO si CJUE, prin derularea in paralel a doua proceduri fiscal si penal nu trebuie sa se ajunga la situatii diferite, intrucat ar incalca principiile securitatii juridice si principiul ne bis in idem, respectiv pentru o situatie identica judecata deja, nu se poate demara un nou proces.

In mod corect instanta de fond a retinut  ca in relatiile comerciale dintre societatea reclamanta si …, … si … tranzactiile au fost fictive, fiind retinute concluziile din rechizitoriul din 27.07.2015 in dosarul  667/P/2011 prin  care s-a dispus clasarea cauzei fata de administratorul societatii reclamante pentru infractiunea de evaziune fiscala in forma continuata constand in inregistrarea in contabilitate a operatiunilor fictive retinute de organul de inspectie fiscala, clasare dispusa in temeiul cauzei de nepedepsire prevazuta la art.16 alin.1 lit. h) C.proc. pen., pentru ca a acoperit prejudiciul cauzat bugetului de stat, prejudiciu care nu a depasit 50.000 euro, iar din declaratia de suspect/inculpat a lui …, acesta recunoaste si regreta fapta de a inregistra in contabilitate operatiuni comerciale fictive, utilizand 14 facturi fiscale intocmite in fals, in numele  celor trei societati anterior mentionate, in scopul deducerii nelegale a TVA-ului si diminuarii bazei de impozitare, prejudiciul astfel creat fiind  achitat conform OP 2081/05.12.2014 si 209/19.02.2015.

Nu poate fi primita nici sustinerea recurentei reclamante ca instanta de fond nu a analizat motivele de fapt si de drept ale contestatiei acesteia, cat timp instanta de fond a analizat  sustinerile partilor si a explicat intr-o  maniera convingatoare rationamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel ca hotararea pronuntata creeaza transparenta asupra silogismului judiciar si permite realizarea controlului judiciar, fiind astfel indeplinite exigentele disp. art. 425 C.proc.civ.

De asemenea, sustinerile recurentei parate ca instanta de fond a retinut eronat situatia de fapt, in cazul facturilor emise de …, respectiv instanta de fond s-a aflat intr-o grava eroare retinand ca nu exista nici o indoiala asupra realitatii operatiunilor avute cu societatea …, in conditiile in care, in rechizitoriu se face referire la 5 societati participante in procesul evazionist, nu poate fi primita intrucat ar incalca principiile securitatii juridice si principiul ne bis in idem mai sus amintite.

Astfel, in rechizitoriul din 21.02.2012, dosar penal nr.187/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Galati s-a  retinut ca societatea  … a prestat servicii catre societatea reclamanta … in baza a doua contracte, pentru care a emis cele 5 facturi fiscale in valoare de 191.665 lei, din care TVA in suma de 30.602 lei.

In consecinta, cat timp in procedurile  penale desfasurate in  dosarele  penale nr. 187/P/2011 dosarul 667/P/2011  ale Parchetului de pe langa Tribunalul Galati  s-au retinut  situatii de fapt  privind relatiile comerciale  desfasurate  de  recurenta  reclamanta  … cu societatile  …, …  si …  si …, ulterior instanta de contencios fiscal nu poate retine o alta situatie contrara.

Fata de cele mai sus aratate, in baza art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 C.proc. civ. si art. 496 alin. 1 C.proc. civ. va retine ca instanta de fond a retinut corect situatia de fapt si a facut  o corecta aplicare a legii, motiv pentru care va respinge recursurile declarate ca nefondate.