Definitia notiunii de act administrativ.

Art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004

Art. 205-218 din O.G.nr.92/2003

 

Relativ la critica vizand gresita admitere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii precizate, Curtea, de asemenea, o apreciaza ca nejustificata, pe de o parte, din perspectiva dispozitiilor art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, care defineste notiunea de act administrativ, iar pe de alta parte a art. 205-218 din O.G.nr.92/2003.

In acceptiunea textului art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ rezulta ca este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice”, iar potrivit art. 41 din Codul de procedura fiscala "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale".

Asadar, in analiza naturii juridice a unui act administrativ esentiale sunt efectele juridice pe care le produce si natura masurilor dispuse.

Or, in cauza, declaratia vamala nr.11884/2010, precum si liberul de vama din 29.07.2010, nu se circumscriu definitiei regasite in Legea nr.554/2004-R deoarece acestea nu dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice de drept fiscal, ci reprezinta documente prin care societatea comerciala a declarat pe propria raspundere ca a introdus in tara o anumita categorie de marfuri, declaratie care sta la baza stabilirii obligatiilor fiscale ale societatii.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca aceste documente reprezinta acte administrativ fiscale prin care se individualizeaza obligatia fiscala vamala, actiunea ar fi inadmisibila din perspectiva dispozitiilor art.110 alin.3 lit. d) si e) din O.G. nr.92/2003, in conformitate cu care declaratia vamala si decizia prin care se stabilesc si se individualizeaza datoriile vamale sunt titluri de creanta care se contesta administrativ conform procedurii speciale prevazuta de Codul de procedura fiscala.

(Decizia nr. 255/R-CONT/02 Martie 2017)

 

Prin actiunea inregistrata la 16.04.2013, reclamanta SC TA 2008 SRL Mioveni, judetul Arges, a chemat in judecata pe paratele Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova si Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Arges, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna obligarea acestora la a i se comunica o copie certificata a validarii liberului de vama, emis la data de 29.07.2010, orele 16.31, pentru importul facut in numele acestei societati, cu cheltuieli de judecata.

La data de 13.03.2014, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca aceasta nu se afla in posesia actului solicitat de reclamant, ci inscrisul respectiv trebuie sa existe la chiar societatea reclamanta.

Ulterior, la data de 04.03.2014, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a formulat intampinare, invocand ca si chestiune prealabila, fata de aspectul ca reclamanta a formulat actiune impotriva Directiei Regionale Vamale Craiova, (fosta DRAOV Craiova), conceptarea in cauza a Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, in temeiul art. 10 si art. 11 din O.U.G. nr. 74/2013 si HG nr. 520/2013, acte normative referitoare la infiintarea in subordinea ANAF a acestor directii.

Totodata, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGRFP Craiova, cu motivarea ca intre calitatea de reclamant in procesul civil si persoana care pretinde ca i-a fost incalcat un drept al sau, precum si intre calitatea de parat si cel despre care se afirma ca a incalcat sau nu a respectat un drept, trebuie sa existe identitate, ceea ce in prezenta cauza nu s-a dovedit.

In raport de cele aratate, a sustinut ca DJAOV Arges (Biroul Vamal Arges), incepand cu data de 01.08.2013 se afla in subordinea DRV Ploiesti si respectiv DGRFP Ploiesti, institutii cu calitate procesuale pasiva in cauza.

Tribunalul Arges prin sentinta nr. 1226/16.05.2014, a respins actiunea reclamantei, ca neintemeiata.

La data de 17.06.2014, MVC, sustinand ca are calitate de asociat si administrator al societatii reclamante, a depus precizari cu privire la obiectul actiunii introductive, in sensul ca reprezinta „un refuz de solutionare cerere si, respectiv, o obligatie de a face” intemeiata pe dispozitiile Legii nr.554/2004-R, invocand si exceptia de nelegalitate a celor doua documente. De asemenea, a solicitat suspendarea celor doua inscrisuri in temeiul art.14 din legea nr.554/2004-R, apreciate ca intocmite cu abuz de drept si de serviciu de catre comisionarul vamal SC LGC SRL Pitesti, reprezentata de MI si de salariatii Biroului Vamal Arges.

Ulterior, la data de 25.06.2014, acelasi administrator si asociat unic MVC al societatii reclamante a formulat cerere de indreptare a erorilor materiale si de inlaturare a omisiunilor vadite, strecurate in continutul sentintei nr. 1226/2014, in sensul ca in mod gresit s-a aratat ca a solicitat judecata in lipsa, or fata de calitatea sa procesuala, detinut in penitenciar, era obligatorie prezenta sa si judecata in contradictoriu cu paratele.

Totodata, a sustinut ca a formulat completari la actiunea introductiva de instanta, care nu au fost specificate in sentinta civila si a solicitat in mod repetat eliberarea de inscrisuri si comunicarea de informatii, care nu i-au fost luate in considerare, imprejurare ce conduce la nulitatea sentintei pronuntate de prima instanta.

Pin incheierea din 27.06.2014, Tribunalul Arges a respins cererea de indreptare a erorilor materiale si d e inlaturare a omisiunilor vadite, pe considerentul ca acestea nu se incadreaza in baza art. 281 C. proc. civ.

Impotriva sentintei civile nr. 1226/16.05.2014, pronuntata de Tribunalul Arges, s-a formulat recurs de catre reclamanta prin administrator si asociat unic MVC, criticand-o pentru nelegalitate, pe motive incadrabile in art. 488 pct. 6 si 8 NCPC.

Curtea de Apel Pitesti, prin decizia nr.413/R-Cont/12.02.2015 a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, apreciind ca instanta de fond a argumentat solutia pronuntata, retinand o alta situatie de fapt, ceea ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului cauzei.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Arges la 11.05.2015, instanta retinand ca reclamantii au mai formulat o cerere de chemare in judecata la 16.07.2014, inregistrata sub nr.3474/109/2014, avand ca obiect constatarea refuzului ilegal si repetat al paratilor de a-i comunica inscrisul, obligarea acestora la daune morale de 100.000 lei plus 10.000 lei pe luna pentru intarziere si daune materiale reprezentand sumele cheltuite de reclamantul – persoana fizica si familia acestuia pe perioada executarii pedepsei privative de libertate.

De asemenea, la data de 29.06.2015, reclamantii au precizat din nou actiunea, solicitand introducerea in cauza, in calitate de parati a SC LGC SRL Pitesti si MI, pentru a se dispune anularea in totalitate a actelor administrative reprezentand declaratia vamala nr.11884 din 28.07.2010 si a liberului de vama pentru containerul DFSU 6275863/29.07.2010, intocmite in fals in numele si pentru reclamanta SC TA 2008 SRL, precum si exonerarea reclamantilor de la plata datoriei vamale in cuantum de 1.924.489 lei, cu obligarea la plata acestei sume a celor doi parati.

Prin incheierea din 22.06.2015, cauza nr.3474/109/2014 a fost conexata prezentei cauze cu nr.3568/109/2013* si, avand in vedere intregul parcurs al celor doua dosare, in care reclamantii au precizat si completat in nenumarate randuri cererile introductive, instanta de fond a pus in vedere acestora sa indice clar toate petitele, cu aratarea motivelor in fapt si in drept pentru fiecare dintre acestea.

Astfel,
la rejudecarea in fond
, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.363/11.04.2016, a respins actiunile conexate si precizate formulate de reclamantii MVC si SC TA SRL.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs, in termen legal, de catre reclamantii SC TA 2008 SRL si MVC, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pe motive incadrabile in dispozitiile art.488 pct.5, 6 si 8 NCPC.

In dezvoltarea motivelor de recurs incadrabile pe temeiul art.488 pct.5 NCPC au aratat reclamantii ca in mod gresit prima instanta a considerat intemeiata
exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal
a reclamantului MVC fata de societate, desi acesta a dovedit ca a fost si este si in prezent unic asociat si administrator al SC TA 2008 SRL, potrivit adresei nr.44797/2015 a O.N.R.C. Arges, somatiei nr.93564/2014 emisa de ANAF, procurii autentificata sub nr.1251/2013 si deciziei penale nr.121/2012 a Curtii de Apel Pitesti, ramasa definitiva prin decizia penala nr.2204/2013 a I.C.C.J Bucuresti.

Referitor la exceptia
inadmisibilitatii
cererii privind anularea declaratiei vamale nr.11884/2010 si a liberului de vama din 29.07.2010, sustin recurentii ca era nefondata, iar instanta trebuia sa o respinga intrucat reclamantii nu au intrat niciodata in posesia acestor inscrisuri, desi au solicitat, inclusiv prin procedura prealabila, comunicarea acestor inscrisuri.

Sustin ca singurul act care a intrat in posesia lor insa, abia in data de 26.05.2014, este declaratia vamala pe care au contestat-o inca din anul 2013, asa cum rezulta din dosarul de fata, dar si din toate adresele depuse la dosar incepand cu anul 2010.

Dupa primirea copiei de la biroul vamal, in anul 2014, reclamantii au contestat declaratia vamala in considerarea argumentului ca a fost intocmita in fals de catre comisionarul vamal Miutu Iuliana, fara incheierea contractului de prestari servicii vamale, ilegalitati confirmate de Legea nr.86/2006 si art.7 din Normele tehnice de aplicare a dreptului de reprezentate prevazut de CEE 2913/1992.

De asemenea, considera recurentii ca au respectat termenele prevazute de art.205-207 si art.218 Cod procedura fiscala, coroborate cu art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004-R.

Critica intemeiata pe art.488 pct.6 NCPC a fost argumentata pe motivarea evaziva a considerentelor sentintei atacate, considerand ca nu are nicio relevanta faptul ca intre cele doua societati, recurenta de fata si SC LGC SRL, nu a existat un contract de intermediere pentru reprezentare, asa cum impune Lega nr.85/2006 si Normele tehnice precizate anterior.

Legat de aceasta sustinere si ca argumente in dezvoltarea criticilor pe fondul pricinii, recurentii arata ca acest contract nu a existat niciodata, in caz contrar ar fi trebuit depus la dosarul cauzei, ci au fost aduse alte documente de catre autoritatea vamala cu privire la marfa importata, dar care nu aveau relevanta privind situatia de fapt.

Invedereaza recurentii ca abia in anul 2014, intimatul Biroul Vamal Arges accepta ca la declaratia vamala trebuia atasat contractul de reprezentare pentru a intra in legalitate, sens in care  s-a adresat SC LGC SRL sa depuna acest inscris, care nu s-a aflat niciun moment, pana in luna aprilie 2014, la dispozitia recurentilor, fiind tinuti la distanta de formalitatile vamale, astfel ca nu au avut cunostinta de toata marfa contractata prin deplasarea in China a celor doi frati iordanieni si nepoata lor, asociati in firma SC KBJH JB SRL Mioveni.

In ce priveste aceasta afirmatie, sustin recurentii ca in cauza au fost incalcate dispozitiile art.31 alin.7 si 8 din Legea nr.86/2006, Regulamentul Consiliului CEE nr.2913/1992 si HG nr.707/2006.

Totodata, precizeaza recurentii ca au solicitat sa se constate si sa se dispuna nulitatea declaratiei vamale nr.11884/2010, iar expertul vamal autorizat sa raspunda in solidar cu societatea intimata pentru nerespectarea legislatiei vamale, care nici in anul 2014 nu a dorit sa dezvaluie firmei importatoare persoanele care s-au ocupat de formalitatile vamale, desi s-a solicitat firmei de comisionari vamali contractul de reprezentare ce trebuia anexat in anul 2010 la declaratia vamala in baza careia ar fi putut fi acceptata si inregistrata aceasta declaratie.

In concluzie au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentintei si admiterea actiunilor conexate si precizate.

La 03.06.2016, recurentul MVC
a completat motivele de recurs
in urma comunicarii sentintei atacate, sustinand ca a avut si are calitatea de asociat si administrator al SC TA 2008 SRL, calitate in care nu a efectuat insa, prin Biroul Vamal Arges, nicio operatiune vamala, nu a imputernicit-o pe numita MI sa efectueze asemenea operatiuni, intrucat nu cunostea aceasta persoana, toate sumele reprezentand taxe vamale au fost achitate de o alta persoana, nu a imputernicit niciun angajat al societatii sa ridice vreun document din vama, apartinand societatii recurente, precum si ca acest proces verbal nu arata ca a ridicat declaratia vamala nr.11884/2010, inscris care nu s-a aflat in posesia sa decat in luna aprilie 2014, in urma nenumaratelor adrese catre Biroul Vamal Arges.

Ca atare, considera ca se impune admiterea recursului, casarea sentintei si admiterea actiunilor conexate si precizate.

Prin intampinarea formulata la 19 octombrie 2016, intimatele SC LGC SRL Pitesti si MI au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, in principal pe exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentului MVC si a exceptiei inadmisibilitatii intemeiata pe dispozitiile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, republicata, iar pe fond respingerea recursurilor in considerarea faptului ca urmare a finalizarii dosarului penal nr.1252/109/2011 s-a statuat irevocabil ca marfa a fost gasita la societatea recurenta, fara a se dovedi ca au fost intocmite documente de achizitie si transport.

Curtea, examinand global criticile aduse pe temeiurile invocate, in raport de probatoriul administrat si dispozitiile legale aplicabile in cauza, retine ca acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune in continuare.

In privinta primei critici intemeiata pe art.488 pct.5 Noul Cod de procedura civila, vizand motivul de casare pentru incalcarea normelor de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, raportat la gresita admitere de catre prima instanta a exceptiei calitatii de reprezentant legal in formularea cererii introductive de instanta de catre recurentul-reclamant MVC, Curtea o apreciaza ca nejustificata.

Sub acest aspect, art.194 alin.1 lit. a) din NCPC pretinde ca in cererea de chemare in judecata sa se arate ca element esential numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, fiind obligatoriu ca dovada calitatii de reprezentant sa fie anexata cererii de chemare in judecata, conform art.151 NCPC.

Exceptia lipsei calitatii de reprezentant ca exceptie de procedura, priveste neregularitati referitoare la procedura de judecata, iar acoperirea acestora consta in depunerea inscrisului doveditor al calitatii de reprezentant, in forma impusa de art.85 NCPC.

In prezenta cauza, mandatarul societatii comerciale SC TA trebuia sa justifice calitatea de reprezentant potrivit cerintelor legale, in concret a art.82 si 85 NCPC.

Altfel spus, calitatea de reprezentant, la care se refera art.82 NCPC, difera de calitatea procesuala ce reprezinta o cerinta esentiala de exercitiu a actiunii civile, a carei neindeplinire determina respingerea cererii, in aplicarea art. 32 alin. 1 lit. b) rap. la art.36 C.proc.civ. Potrivit art.36 Noul Cod de procedura civila, calitatea procesuala activa ceruta pentru a exercita actiunea in justitie este necesar sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului ce se discuta, avand in vedere ca actiunea are ca obiect protejarea unui drept subiectiv, ce apartine subiectului activ al dreptului subiectiv afirmat sau pretins.

Contrar sustinerilor recurentului-reclamant, asa cum corect a retinut prima instanta, se constata ca, prin cererea completata si precizata la data de 22.05.2014, respectiv prin precizarea depusa la data de 17.06.2014, dar si prin precizarea de la data de 29.06.2015, s-a solicitat constatarea nulitatii declaratiei vamale nr.11884/2010 si a documentului de punere in circulatie a marfurilor din containerul DFSU nr.6275863/29.07.2010, precum si constatarea refuzului de solutionare a cererii intemeiat pe dispozitiile Legii nr.554/2004-R, de catre persoana fizica MVC si nu de catre persoana juridica - SC TA SRL - prin reprezentantul legal de la momentul formularii acestor cereri.

Observand procura autentificata sub nr.1251/20.06.2013, invocata de recurent in justificarea calitatii sale de reprezentant al recurentei, rezulta ca  sub acest aspect au survenit schimbari in persoana reprezentantului legal, dovedind dimpotriva ca administrator cu puteri depline in societate, dupa aceasta data, era MNM. Aceasta imprejurare este confirmata chiar de recurent, in cererea aflata la dosar fond, prin care acesta reclama faptul ca reprezentantul legal al societatii reclamante, mentionat anterior, nu a fost citat legal pentru a putea reprezenta interesele societatii reclamante.

Asadar, Curtea constata ca  investirea instantei, prin repetatele cereri formulate, nu  s-a realizat de catre reprezentantul legal al societatii comerciale in cauza, astfel ca lipsind semnatura  si dovada insusirii acestor cereri  de catre imputernicitul legal - MNM -, asa cum s-a aratat, in mod corect prima instanta a apreciat in privinta exceptiei lipsei calitatii de reprezentant in ceea ce-l priveste pe recurentul persoana fizica.

De altfel, Curtea constata ca actele administrative contestate in cauza, respectiv Declaratia vamala si liberul de vama nu privesc persoana recurentului MVC, ci sunt incheiate pentru transportul de marfuri efectuat de catre persoana juridica - SC TA 2008 SRL, aspect fata de care acesta nu avea indrituirea de a se adresa instantei de judecata.

Relativ la incidenta motivului prevazut de art.488 pct.6 NCPC raportat la art.425 alin.1 lit. b) NCPC, vizand nemotivarea sentintei, de asemenea, curtea apreciaza ca nejustificata sustinerea recurentilor.

Potrivit textului art.425 alin.1 lit. b) NCPC, intr-adevar, judecatorul are obligatia de a demonstra in scris de ce s-a oprit la solutia data, pentru ce a admis sustinerile unei parti si le-a respins pe ale celorlalte parti, in sensul asigurarii garantiei ca instanta nu a judecat arbitrar cererea dedusa judecatii si a respectat dreptul partilor la un proces echitabil.

Analizand continutul considerentelor sentintei atacate, curtea constata ca aceasta raspunde exigentelor exprimate de doctrina, in sensul de parte esentiala a hotararii, oferind posibilitatea exercitarii controlului judiciar.

Asa cum s-a retinut si in jurisprudenta CEDO, Cauza Albina c. Romaniei, notiunea de proces echitabil presupune ca instanta interna care nu a motivat decat pe scurt hotararea sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale ce i-au fost supuse judecatii, nu doar sa reia concluziile unei parti.

Or, in cauza de fata instanta a analizat problemele esentiale ridicate de parti, raspunzand acestora prin propria argumentatie, iar faptul ca pricina a fost respinsa pe exceptii de procedura ce fac inutila antamarea fondului, nu constituie motiv de casare pe acest temei.

Relativ la critica vizand gresita admitere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii precizate, Curtea, de asemenea, o apreciaza ca nejustificata, pe de o parte, din perspectiva dispozitiilor art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004-R, care defineste notiunea de act administrativ, iar pe de alta parte a art.205-218 din O.G.nr.92/2003.

In acceptiunea textului art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ rezulta ca este act administrativ „
actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice
”, iar potrivit art. 41 din Codul de procedura fiscala "
actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale
".

Asadar, in analiza naturii juridice a unui act administrativ esentiale sunt efectele juridice pe care le produce si natura masurilor dispuse.

Or, in cauza, declaratia vamala nr.11884/2010, precum si liberul de vama din 29.07.2010, nu se circumscriu definitiei regasite in Legea nr.554/2004-R deoarece acestea nu dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice de drept fiscal, ci reprezinta documente prin care societatea comerciala a declarat pe propria raspundere ca a introdus in tara o anumita categorie de marfuri, declaratie care sta la baza stabilirii obligatiilor fiscale ale societatii.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca aceste documente reprezinta acte administrativ fiscale prin care se individualizeaza obligatia fiscala vamala, actiunea ar fi inadmisibila din perspectiva dispozitiilor art.110 alin.3 lit. d) si e) din O.G. nr.92/2003, in conformitate cu care declaratia vamala si decizia prin care se stabilesc si se individualizeaza datoriile vamale sunt titluri de creanta care se contesta administrativ conform procedurii speciale prevazuta de Codul de procedura fiscala.

In contextul dat, se retin a fi incidente dispozitiile art.205 din O.G. nr.92/2003, potrivit carora „
Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.”

De asemenea, art. 206 Cod procedura fiscala stipuleaza ca
„(2) Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. (3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru”,
iar potrivit art. 218 alin.2 din acelasi act normativ, rezulta ca „
Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii”.

Or, in speta, nu s-a dovedit formularea plangerii prealabile impotriva pretinselor acte administrativ fiscale de catre societatea comerciala - recurenta din prezenta cale de atac -, in procedura speciala prevazuta de OG nr.92/2003, finalizata printr-o decizie pe care putea sa o conteste in instanta, astfel ca in mod corect prima instanta a dat dezlegare prezentei pricini, raportat la dispozitiile legale aplicabile.

Ca atare, avand in vedere solutionarea litigiului prin gasirea ca intemeiate a exceptiilor lipsei calitatii de reprezentant legal in ceea ce-l priveste pe recurentul – persoana fizica, cat si a inadmisibilitatii cererii in ceea ce o priveste pe recurenta – persoana juridica, Curtea apreciaza ca nu se mai impune analizarea criticilor regasite in continutul celor doua cai de atac, relativ la fondul cauzei.

Fata de considerentele expuse, Curtea, in temeiul art.496 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile Legii nr.554/2004-R, respectiv O.G. nr.92/2003, a respins recursurile ca nefondate.