Daune morale - Principii orientative de evaluare, Daune materiale - Culpa victimei in producerea sau agravarea prejudiciului

• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: art. 252, art. 1349, art. 1376, art. 1381, art.

1385 - 1386, art. 1391 - 1392, art. 2223 - 2226

• Legea nr. 136/1995: art. 48 - 59
• Norma ASF nr. 23/2014: art. 50

Curtea constata, mai intai, ca regimul juridic al despagubirilor datorate in cadrul raspunderii civile pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, in temeiul politei de asigurare obligatorii, raportat la legea aplicabila datei producerii incidentului rutier, este reprezentat de art. 48-59 din Legea nr. 136/1995 si de Norma (ASF) nr. 23/2014.

Alaturat acestui regim juridic special, se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 2223-2226 C. civ. referitoare la asigurarea pentru raspundere civila, cele ale art. 252 C. civ., privind ocrotirea valorilor intrinseci ale fiintei umane, art. 1349, art. 1376 alin. (2), art. 1381, art. 1385-1386, art. 1391 alin. (2) - 1392 C. civ., referitoare la raspunderea pentru fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Caracterul rezonabil al despagubirii prejudiciului moral cauzat titularului celor mai importante valori ale fiintei umane se opune naturii limitate si caracterului rezervat al unor astfel de despagubiri, numai prin luarea in considerare a unei sume de bani destinata acestei despagubiri ca fiind suficient de compensatorie. Rezonabilitatea despagubirii se afla intr-un raport juridic direct, proportional si corespunzator evaluat fata de valorile la care este indreptatita fiinta umana si de care este lipsita persoana titulara prin fapta celui care incalca astfel de valori.

Caracterul echitabil al despagubirii prejudiciului moral rezultat din moartea unei fiinte dragi, in raport cu care sunt demonstrate relatiile parintesti marcate prin afectiune, sprijin reciproc si speranta legitima de continuitate pe viitor a acestor relatii firesti, semnifica identificarea raportului de proportionalitate intre valoarea dreptului nepatrimonial incalcat, asa cum sunt relatiile mai sus aratate, distruse prin moartea propriului copil si gravitatea incalcarii acestei valori, avand in vedere natura ireparabila a consecintelor faptei ilicite, astfel incat sa fie evitat dezechilibrul vadit intre dreptul la reparatia prejudiciului moral si obligatia de a presta reparatia, si sa nu fie generata o alta inechitate reflectata in caracterul inadecvat fie al intinderii dreptului la reparatie, fie al limitarii obligatiei de despagubire, pe baza unor asumptii de ordin abstract extrase din criterii exemplificative retinute in alte medii de informare, extranee propriului proces de apreciere si judecata a echitatii raportului juridic de despagubire a prejudiciului moral.

O astfel de dezdaunare insotita de cerinta la despagubire, in drept si in continut, este necesar sa reprezinte pentru titular si cel obligat la dezdaunare ca fiind justa, in sensul ca se cuvine a fi acordata in temeiul legii sau al contractului, respectiv, ca este adecvata sub categoria acordata si continutul determinat, astfel incat sa fie realizate atat scopul dreptului de despagubire cat si cerinta evitarii expunerii celui obligat la plata unei despagubiri nejustificate, cu consecinta imbogatirii fara justa cauza a titularului dreptului concomitent cu insarcinarea supra-oneroasa a partii cazute in pretentii.

Un al doilea set de criterii de evaluare a daunelor morale, pentru a asigura deplina aplicare a principiilor rezonabilitatii, echitatii si caracterului just si adecvat, este constituit din reperele pe care le ofera, cu titlu de orientare, jurisprudenta nationala si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cum sunt: consecintele negative suferite de titularul dreptului; importanta valorilor lezate prin fapta cauzatoare de prejudicii; gradul vatamarii valorilor concret avute in vedere pentru atributele personalitatii umane, cu reflectare asupra subiectului titular al valorii; intensitatea cu care s-au repercutat si au fost percepute astfel, de titularul valorii lezate; consecintele cauzatoare de prejudiciu moral; masura in care astfel de consecinte pot fi reparate, prin restabilirea valorii in natura sau prin echivalent banesc ori constatarea afectarii, pana la disparitie, a valorii prejudiciate pentru care subiectul titular este indreptatit la a obtine o compensatie de natura patrimoniala, sub forma daunelor morale.

In raport cu aceste considerente, Curtea constata intemeiate criticile in apel ale reclamantei si, in consecinta, va majora cuantumul daunelor morale la suma de 30.000 de euro, in echivalentul in lei la cursul de schimb al Bancii Nationale a Romaniei de la data platii.

Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 2236 alin. (1) C. civ., indemnizatia de asigurare este datorata independent de sumele cuvenite beneficiarului din asigurarile sociale. Pe de alta parte, instanta de control judiciar statueaza ca cele doua categorii de indemnizare - din asigurarea RCA si din bugetul asigurarilor sociale - nu se supun confuziunii sau reductiunii, in mod reciproc, deoarece fiecare din cele doua indemnizatii sunt caracterizate prin regim juridic distinct, obiect si scop diferit, precum si de subiecti titulari ai obligatiei de indemnizare autonomi.

O alta critica din apelul paratei are in obiect nelegalitatea obligarii sale la dobanzi legale raportat la sumele de bani la care a fost obligata, invocand dispozitiile art. 50 pct. 1 lit. a) - f) din Norma (ASF) nr. 23/2014 care nu prevad astfel de pretentii.

Instanta de apel releva ca Norma (ASF) este un act normativ emis in aplicarea Legii nr. 136/1995, iar regimul stabilirii si aplicarii dobanzilor este prevazut de dispozitiile art. 1535 alin. (1) Cod civil, cu referire la daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti si de prevederile O.G. nr. 11/2013, aprobata prin Legea nr. 43/2012, si se datoreaza pentru simpla neexecutare a obligatiei de plata. In mod corect a dispus prima instanta obligarea paratei la plata dobanzii, avand ca moment de referinta ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti care obliga parata la despagubiri banesti. Asadar, Norma ASF, fiind un act normativ subsecvent, dat in aplicarea legii, nu beneficiaza de forta juridica pentru a inlocui sau exclude aplicarea normei legale continuta de Codul civil si Legea nr. 43/2012.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 840/A din 7 noiembrie 2019, rezumata de judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. 346/25.04.2019 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul

nr. [ ]/108/2018, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de reclamantul A... in

contradictoriu cu parata SC B... SA Voluntari, si intervenienta fortata C... si in consecinta a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumelor de: 10000 Euro daune morale - echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii efective, daune materiale de 60000 lei si dobanda legala calculata asupra sumelor mentionate de la ramanerea definitiva a hotararii pana la data platii; a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, din probele administrate: certificatul de deces al fiicei reclamantului, actele de stare civila a victimei, rechizitoriul din Dosarul penal nr. [.. ,]/P/2015, sentinta si decizia penala pronuntate in Dosarul nr. [,..]/55/2017 de Judecatoria Arad si Curtea de Apel Timisoara, facturile, chitantele privind monumentul funerar si parastasurile in memoria victimei, declaratiile martorilor D... si E..., tribunalul a retinut in fapt ca la data de 27.12.2015, in jurul orei 18:20, intervenienta C... a condus pe DN79, in afara localitatii Zimand, jud. Arad, autoturismul marca ... cu numarul de inmatriculare ..., in care se afla pasager pe bancheta din spate, fiica reclamantului, F... . Cand a ajuns la km 16+900 a efectuat o manevra de depasire a unui autotren aflat in deplasare, fara sa se asigure corespunzator, si a intrat in coliziune lateral frontala cu autoturismul marca ... condus regulamentar de G... .

In urma accidentului, fiica reclamantului F... a decedat.

Referitor la daunele morale este adevarat ca nu exista un sistem care sa repare pe deplin daunele morale constand in dureri fizice si psihice, intrucat plata unei sume de bani abia daca poate aduce victimei unele alinari sau satisfactii. In materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. In schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzand la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care ii permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

In privinta criteriilor de stabilire a despagubirilor, instanta suprema a fost constanta in a decide ca acestea se stabilesc prin apreciere, in raport cu consecintele negative suferite de victima pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. In cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei (CSJ, Completul de 9 judecatori, Decizia nr. 89 din 9 iunie 2003; ICCJ, Sectia civila, Decizia nr. 4790 din 18 noiembrie 2003).

Un criteriu important pentru determinarea daunelor morale il constituie gravitatea prejudiciului moral. Cu cat valoarea lezata are o importanta mai mare pentru victima cu atat prejudiciul moral va fi mai grav.

Criteriul echitatii exprima cerinta ca daunele acordate sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare. In termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea lezata sa primeasca o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral suferit.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamantul A...
, solicitand admiterea acestuia si modificarea hotararii primei instante in sensul majorarii cuantumului daunelor morale acordate.

In motivare arata ca, in ceea ce priveste acordarea de catre prima instanta a unor daune morale in cuantum de 10.000 EURO, intelege sa critice hotararea acesteia sub aspectul gresitei cuantificarii a daunelor morale acordate, deoarece cuantumul acestora nu este proportional cu prejudiciul cauzat si nici nu corespunde practicii judiciare in astfel de spete din cadrul Curtii de Apel Timisoara.

In alta ordine de idei, invedereaza faptul ca prima instanta nu a avut in vedere prevederile art. 50 din Norma ASF 23/2014, norma care face trimitere expresa ca si criteriu de cuantificare la practica si jurisprudenta existenta, ca fiind unul dintre criteriile de apreciere a acestor tipuri de daune.

Un alt criteriu pe care instanta de judecata trebuia sa-1 aiba in vedere la stabilirea daunelor acordate era nu numai jurisprudenta, dar si principiul echitatii, despre care se face vorbire in mod constant in doctrina referitoare la astfel de daune, apelantul reclamant sustinand ca, prima instanta nu l-a avut in vedere, deoarece el ar fi impus ca despagubirile acordate sa fie direct proportionale cu prejudiciul produs, la fel si raportat la practica de notorietate din cadrul Curtii de Apel Timisoara din care rezulta acordarea de daune morale in cuantumuri exponential mai mari pentru acest tip de solicitari.

De asemenea, considera ca suma solicitata de acesta a fost proportionala cu prejudiciul cauzat si in concordanta cu un nivel acceptabil al sumelor acordate in cazuri similare de instantele din cadrul Curtii de Apel Timisoara.

Impotriva aceleiasi hotarari a declarat apel si parata B... S.A. Voluntari
, solicitand admiterea propriului apel, respingerea in tot a daunelor materiale solicitate de reclamant, in cuantum de 60.000 lei si acordate in totalitate de catre prima instanta, ca nedovedite; retinerea incidentei prevederilor art. 1371 C. civ., astfel cum a fost dezlegat prin Decizia ICCJ nr. 12/2016, mai exact participarea victimei la producerea propriului prejudiciu prin lipsa centurii de siguranta; diminuarea daunelor morale acordate reclamantului ca efect al retinerii incidentei art. 1371 C. civ.; respingerea obligarii paratei la plata dobanzii legale calculate asupra sumelor acordate, de la ramanerea definitiva a hotararii pana la data platii.

Examinand apelul
reclamantului A... si apelul paratei SC B... SA, prin prisma motivelor invocate, a apararilor formulate de parti si in conformitate cu prevederile art. 476483 C. pr. civ., Curtea de Apel constata ca apelul reclamantului este fondat, iar apelul paratei este nefondat, pentru considerentele care succed:

Referitor la apelul reclamantului,
vizand exclusiv cuantumul daunelor morale, in suma de 10.000 euro, considerate ca fiind gresit cuantificate, fara a fi proportional cu
prejudiciul moral suferit, raportat la consecintele negative suferite de reclamant si prevederile art. 252 C. civ., Curtea retine ca reclamantul a solicitat, sub acest titlu, suma de 150.000 de euro, in echivalent lei, iar prima instanta a admis cererea in limita sumei de 10.000 de euro, in echivalentul in lei la cursul de referinta al BNR din data platii. In consecinta, a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate de Tribunal.

Curtea constata, mai intai, ca regimul juridic al despagubirilor datorate in cadrul raspunderii civile pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, in temeiul politei de asigurare obligatorii, raportat la legea aplicabila datei producerii incidentului rutier, este reprezentat de art. 48-59 din Legea nr. 136/1995 si de Norma (ASF) nr. 23/2014.

Alaturat acestui regim juridic special, se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 2223-2226 C. civ. referitoare la asigurarea pentru raspundere civila, cele ale art. 252 C. civ., privind ocrotirea valorilor intrinseci ale fiintei umane, art. 1349, art. 1376 alin. (2), art. 1381, art. 1385-1386, art. 1391 alin. (2) - 1392 C. civ., referitoare la raspunderea pentru fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Potrivit starii de fapt, necontestata de catre parti, in urma evenimentului rutier produs in data de 27.12.2019, datorita nerespectarii normelor de circulatie rutiera de catre intervenientul fortat, C..., s-a produs decesul victimei F..., fiica reclamantului - apelant, si al victimei H... .

Curtea apreciaza judicioasa argumentarea primei instante sub aspectul daunelor morale, insa, cuantificarea intinderii prejudiciului nepatrimonial nu corespunde pe deplin consecintelor de ordin negativ la care a fost expus reclamantul, sub aspectul suprimarii unora dintre cele mai importante valori intrinseci fiintei umane, asa cum sunt: pierderea, prin deces, a fiicei acestuia, cu consecinta lipsirii reclamantului de sprijinul moral, afectiv si material din partea victimei, in conditiile in care intre reclamant si fiica au existat puternice raporturi de afectiune si atasament; suferinta psihica generata asupra reclamantului atat datorita conditiilor tragice in care si-a pierdut viata fiica sa, cat si prin luarea in considerare a suprimarii pentru totdeauna a dreptului la cele mai intense raporturi de familie, cum sunt cele intre parinti si copii.

Caracterul rezonabil al despagubirii prejudiciului moral cauzat titularului celor mai importante valori ale fiintei umane se opune naturii limitate si caracterului rezervat al unor astfel de despagubiri, numai prin luarea in considerare a unei sume de bani destinata acestei despagubiri ca fiind suficient de compensatorie. Rezonabilitatea despagubirii se afla intr-un raport juridic direct, proportional si corespunzator evaluat fata de valorile la care este indreptatita fiinta umana si de care este lipsita persoana titulara prin fapta celui care incalca astfel de valori.

Caracterul echitabil al despagubirii prejudiciului moral rezultat din moartea unei fiinte dragi, in raport cu care sunt demonstrate relatiile parintesti marcate prin afectiune, sprijin reciproc si speranta legitima de continuitate pe viitor a acestor relatii firesti, semnifica identificarea raportului de proportionalitate intre valoarea dreptului nepatrimonial incalcat, asa cum sunt relatiile mai sus aratate, distruse prin moartea propriului copil si gravitatea incalcarii acestei valori, avand in vedere natura ireparabila a consecintelor faptei ilicite, astfel incat sa fie evitat dezechilibrul vadit intre dreptul la reparatia prejudiciului moral si obligatia de a presta reparatia si sa nu fie generata o alta inechitate reflectata in caracterul inadecvat
fie al intinderii dreptului la reparatie, fie al limitarii obligatiei de despagubire, pe baza unor asumptii de ordin abstract extrase din criterii exemplificative retinute in alte medii de informare, extranee propriului proces de apreciere si judecata a echitatii raportului juridic de despagubire a prejudiciului moral.

O astfel de dezdaunare insotita de cerinta la despagubire, in drept si in continut, este necesar sa reprezinte pentru titular si cel obligat la dezdaunare ca fiind justa, in sensul ca se cuvine a fi acordata in temeiul legii sau al contractului, respectiv, ca este adecvata sub categoria acordata si continutul determinat, astfel incat sa fie realizate atat scopul dreptului de despagubire cat si cerinta evitarii expunerii celui obligat la plata unei despagubiri nejustificate, cu consecinta imbogatirii fara justa cauza a titularului dreptului concomitent cu insarcinarea supra-oneroasa a partii cazute in pretentii.

Drept consecinta, Curtea apreciaza ca in conformitate cu cele trei principii care orienteaza dreptul la despagubire pentru prejudiciul nepatrimonial resimtit de reclamant si anume, caracterul rezonabil, echitabil, just si adecvat, suma de 10.000 euro, in echivalent lei, nu satisface, in mod cuprinzator, intinderea dreptului la daune morale.

In acest sens, cu referire la cea de-a doua victima a aceluiasi accident rutier s-au pronuntat si instantele penale prin hotararile judecatoresti mai sus enuntate, acordandu-se pentru aceeasi categorie de consecinte constand in decesul victimei H..., daune morale in suma de 20.000 euro sotului victimei si 50.000 de euro fiului victimei, ceea ce contureaza repere de evaluare cu continut concret aflate in legatura directa cu acelasi fapt generator de prejudicii morale.

Un al doilea set de criterii de evaluare a daunelor morale, pentru a asigura deplina aplicare a principiilor rezonabilitatii, echitatii si caracterului just si adecvat, este constituit din reperele pe care le ofera, cu titlu de orientare, jurisprudenta nationala si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cum sunt: consecintele negative suferite de titularul dreptului; importanta valorilor lezate prin fapta cauzatoare de prejudicii; gradul vatamarii valorilor concret avute in vedere pentru atributele personalitatii umane, cu reflectare asupra subiectului titular al valorii; intensitatea cu care s-au repercutat si au fost percepute astfel, de titularul valorii lezate; consecintele cauzatoare de prejudiciu moral; masura in care astfel de consecinte pot fi reparate, prin restabilirea valorii in natura sau prin echivalent banesc ori constatarea afectarii, pana la disparitie, a valorii prejudiciate pentru care subiectul titular este indreptatit la a obtine o compensatie de natura patrimoniala, sub forma daunelor morale.

In raport cu aceste considerente, Curtea constata intemeiate criticile in apel ale reclamantei si, in consecinta, va majora cuantumul daunelor morale la suma de 30.000 de euro, in echivalentul in lei la cursul de schimb al Bancii Nationale a Romaniei de la data platii.

Referitor la apelul paratei
B... SA, Curtea constata ca acest apel este neintemeiat.

In ceea ce priveste critica sentintei atacate sub aspectul cuantumului daunelor materiale in suma de 60.000 de lei, in special prin invocarea lipsei probarii cu acte justificative a cheltuielilor intrebuintate de reclamant pentru inmormantarea victimei, edificarea mormantului si monumentului funerar, respectiv, cu organizarea ritualurilor religioase (pomeni si parastase), Curtea releva urmatoarele constatari.

Construirea edificiului funerar nu constituie o cheltuiala voluptorie, asa cum se sustine de parata apelanta, ci o necesitate decurgand din normele legale care reglementeaza obligatia de depunere a corpului uman trecut in nefiinta in localuri anume destinate si organizate de administratia cimitirelor in acest scop. Construirea monumentului funerar (crucea si piedestalul) fac parte din traditia cultural - religioasa a apartinatorilor persoanei decedate, conform conceptiei despre lume si viata a acestora din urma, iar valoarea monumentului funerar se afla in legatura directa cu materialele utilizate si prestatia efectuata pentru edificare. Suma de 6500 Euro + TVA, pentru care s-a incheiat contractul nr. [.. ,]//09.04.2019 in scopul edificarii, cu materialele prestatorului, a monumentului funerar nu are caracter supraevaluat, voluptoriu si nu depasesc cerintele obisnuite ale realizarii unui astfel de monument.

Relativ la critica acestei apelante privind acordarea daunelor materiale privind cheltuielile intrebuintate pentru pomeni si parastase, prin infrangerea dispozitiei art. 50 din Norma (ASF) nr. 23/2014, cu trimitere, totodata, la considerentele Deciziei nr. 949/2018 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, se constata, mai intai, ca, reclamantul a facut dovada, in parte, cu documente emise de unitatile prestatoare a unor cheltuieli efectuate in acest scop, asa cum sunt: suma de 8.000 de lei relevata de Intreprinderea Individuala I. si suma de 2.554,5 lei atestata de SC J. SRL (filele 59 si 60 dosar fond). Alte cheltuieli au fost probate cu declaratii ale persoanei care a pregatit meniurile pentru pomeni si parastase (18 lei/meniu x 1.000 de persoane=18.000 de lei - fila 58 dosar fond).

In al doilea rand, se impune observatia ca Decizia nr. 949/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie anuleaza recursurile declarate, astfel ca nu constituie un exemplu de jurisprudenta pentru orientarea celorlalte instante judecatoresti.

Pe de alta parte, art. 50 alin. (2) lit. a) - c) din Norma (ASF) nr. 23/2014, care prevede proba cu acte justificative a cheltuielilor de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum si cele efectuate pentru indeplinirea ritualurilor religioase, se refera la raporturile de despagubire directa care se leaga intre societatile de asigurare si asigurati sau intre aceste societati si persoanele indreptatite la a obtine despagubirea, in cadrul procedurii administrative de constituire a dosarului de dauna, de evaluare si de plata a despagubirilor. In cazul stabilirii acestor despagubiri prin hotarare judecatoreasca, in conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995 si art. 26 raportat la art. 44 si art. 45 din Norma (ASF) nr. 23/2014, pretentiile formulate in cererea de despagubire pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, din care rezulta raspunderea civila a conducatorului autovehiculului asigurat in producerea pagubei.

In ceea ce priveste necesitatea retinerii incidentei prevederilor art. 309 alin. (2) C. pr. civ., conform carora actul juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea obiectului sau este mai mare de 250 de lei, Curtea releva ca obiectul probatiunii in cauza nu se refera la dovada faptelor juridice savarsite prin incheierea de acte juridice, ci la organizarea unor evenimente funerare (pomeni si parastase), prin activitati de fapt generatoare de consecinte juridice in patrimoniul reclamantului.

Un alt motiv de apel al paratei il constituie neretinerea de catre prima instanta a contributiei victimei F... la producerea/marirea prejudiciului cauzat prin accident, reprezentata de decesul acestei victime, contributie care ar fi constat in nepurtarea centurii de siguranta.

Curtea constata ca aceasta aparare a paratei nu a fost probata in nici un mod, fara a lua in considerare aspectul procedural conform caruia, sustinerea reducerii cuantumului daunelor morale pentru acest temei a fost formulata pentru prima data prin cererea de repunere pe rol a cauzei, dupa ce prima instanta a ramas in deliberare (18.04.2019) si a amanat pronuntarea la data de 25.04.2019, contrar prevederilor art. 254 C. pr. civ., care reglementeaza ordinea regimului probator si conditiile procedurale in care se propun probele.

Curtea, in apel, a pus in discutie administrarea unor probe din care sa rezulte starea de fapt invocata de parata apelanta, insa, din inscrisurile depuse pentru acest termen de judecata (proces - verbal de cercetare la fata locului, plansa fotografica a autovehiculelor participante la evenimentul rutier, raport medico - legal si raport medico - legal de necropsie), instanta nu are temeiuri pentru a retine indicii ale nepurtarii centurii de siguranta de catre victima, iar probe care sa ateste aceasta stare de fapt in mod indubitabil nu au fost identificate in cursul cercetarilor judecatoresti. Prin urmare, dispozitiile art. 1371 C. civ., referitoare la retinerea vinovatiei victimei la cauzarea ori la marirea prejudiciului asupra integritatii sanatatii sau vietii acesteia, nu beneficiaza de regimul probelor adecvat pentru a fi valorificate in prezenta cauza.

Parata apelanta a mai solicitat reducerea daunelor materiale cu contravaloarea indemnizarii reclamantului cu ajutorul de deces de care a beneficiat din bugetul asigurarilor sociale.

Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 2236 alin. (1) C. civ., indemnizatia de asigurare este datorata independent de sumele cuvenite beneficiarului din asigurarile sociale. Pe de alta parte, instanta de control judiciar statueaza ca cele doua categorii de indemnizare - din asigurarea RCA si din bugetul asigurarilor sociale - nu se supun confuziunii sau reductiunii, in mod reciproc, deoarece fiecare din cele doua indemnizatii sunt caracterizate prin regim juridic distinct, obiect si scop diferit, precum si de subiecti titulari ai obligatiei de indemnizare autonomi.

O alta critica din apelul paratei are in obiect nelegalitatea obligarii sale la dobanzi legale raportat la sumele de bani la care a fost obligata, invocand dispozitiile art. 50 pct. 1 lit. a) - f) din Norma (ASF) nr. 23/2014 care nu prevad astfel de pretentii.

Instanta de apel releva ca Norma (ASF) este un act normativ emis in aplicarea Legii nr. 136/1995, iar regimul stabilirii si aplicarii dobanzilor este prevazut de dispozitiile art. 1535 alin. (1) Cod civil, cu referire la daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti si de prevederile O.G. nr. 11/2013, aprobata prin Legea nr. 43/2012, si se datoreaza pentru simpla neexecutare a obligatiei de plata. In mod corect a dispus prima instanta obligarea paratei la plata dobanzii, avand ca moment de referinta ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti care obliga parata la despagubiri banesti. Asadar, Norma ASF, fiind un act normativ subsecvent, dat in aplicarea legii, nu beneficiaza de forta juridica pentru a inlocui sau exclude aplicarea normei legale continuta de Codul civil si Legea nr. 43/2012.

In cauza, reclamantul apelant a solicitat, in apel, cheltuieli de judecata in suma de 2.000 de lei reprezentand onorar de avocat, potrivit facturii seria AR nr. 212 si chitantei de incasare cu aceleasi date de identificare, din data de 19.03.2019. Vazand dispozitiile art. 453 C. pr. civ., Curtea constata intemeiata cererea, urmand a obliga parata la plata acestor cheltuieli de judecata catre reclamantul - apelant.

Astfel fiind, Curtea a admis apelul reclamantului A... impotriva sentintei civile nr. 346/25.04.2019 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. [.. ,]//108/2018. A schimbat in parte sentinta atacata, in sensul ca a obligat parata intimata SC B... SA la plata sumei de 30000 euro in echivalentul in lei la cursul BNR din data platii cu titlu de daune morale, catre reclamantul apelant A.... A mentinut in rest dispozitiile sentintei civile apelate. A respins apelul paratei SC B... SA impotriva aceleiasi sentinte civile.