CORIOLAN GABRIEL IOVITONI SI ALTII IMPOTRIVA

ROMANIEI

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita la 3 aprilie 2012 intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi,
judecatori,
si Marialena Tsirli,
grefier adjunct de sectie,

Avand in vedere cererile mentionate anterior, introduse la 28 septembrie, 7 decembrie si, respectiv, 7 octombrie 2010,

Dupa ce a deliberat in acest sens, pronunta urmatoarea decizie:

In fapt

1. Reclamantii, Coriolan Gabriel Iovitoni si Paraschiva Anghel, sunt resortisanti romani; s-au nascut in 1975 si, respectiv, 1959 si domiciliaza in Lugoj si, respectiv, Arad. Societatea comerciala cu raspundere limitata reclamanta este persoana juridica de drept roman, infiintata la 4 martie 2005, are sediul social in Baia Mare si este reprezentata prin administrator, Daniel Mihai Vlaika.

A. Circumstantele cauzei

2. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de catre reclamanti, se pot rezuma dupa cum urmeaza.
3. Dorind sa inmatriculeze in Romania autovehicule cumparate in strainatate - din state membre ale Uniunii Europene —, reclamantii au avut de platit pentru inmatriculare o taxa pe poluare al carei cuantum era de la aproximativ 400 la 2 000 de euro, in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in versiunea initiala anterioara modificarii legislative aduse la 15 decembrie 2008.
4. Acestia au platit taxa de inmatriculare dar, ulterior, au declansat procedura pentru restituirea taxei, considerand-o contrara dreptului Uniunii Europene aplicabil direct in dreptul roman, in special liberei circulatii a marfurilor, intrucat afecta exclusiv autovehiculele importate.
5. Actiunile in justitie ale reclamantilor au fost respinse de instantele interne, care le-au refuzat restituirea taxei. Procedurile pentru fiecare dintre cele trei cereri sunt descrise in cele ce urmeaza.
6. La 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a raspuns astfel la o intrebare preliminara adresata de Tribunalul Sibiu in materie:

„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.”

1. Faptele referitoare la Coriolan GabrielIovitoni (cererea nr. 57583/10)

7. Reclamantul a cumparat in Germania un autovehicul de ocazie fabricat in 1998. Acesta a dorit sa il inmatriculeze in Romania si a trebuit sa plateasca, in acest scop, suma de 6 775 lei cu titlu de taxa pe poluare, prevazuta de OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 12 decembrie 2008 de Administratia Finantelor Publice Lugoj.
8. La 19 februarie 2009, reclamantul a sesizat Tribunalul Timis solicitand restituirea sumei respective. In sustinerea actiunii sale, acesta a invocat faptul ca taxa in cauza era incompatibila cu dreptul Uniunii Europene din motive identice cu cele mentionate mai jos in legatura cu cererea nr. 1245/11.
9. Prin hotararea din 21 ianuarie 2010 a Curtii de Apel Timisoara, comunicata reclamantului la 9 septembrie 2010, recursul a fost respins ca inadmisibil pe motiv ca nu indeplinise procedura administrativa prealabila.

2. Faptele referitoare la societatea SC HOLTZVER SRL (cererea nr. 1245/11)

10. La 23 iunie si 1 iulie 2008, societatea reclamanta a cumparat in Germania doua autovehicule de ocazie fabricate in 2004 si, respectiv, 2003. Aceasta a dorit sa inmatriculeze autovehiculele respective in Romania si a trebuit sa plateasca, in acest scop, sumele de 1 217 si, respectiv, 1 244 lei romanesti cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008, conform celor doua decizii emise la 23 si 29 iulie 2008 de Administratia Finantelor Publice Baia Mare.
11. La 28 aprilie 2009, in urma finalizarii procedurii administrative prealabile, societatea reclamanta a sesizat Tribunalul Maramures solicitand restituirea sumelor respective. In sustinerea actiunii sale, aceasta a sustinut faptul ca taxa in cauza este incompatibila cu dreptul Uniunii Europene, in special intrucat este aplicata autovehiculelor de ocazie importate in Romania dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene si inmatriculate pentru prima data in Romania, in conditiile in care, in cazul vehiculelor similare deja inmatriculate in Romania, aceasta taxa nu mai este perceputa cu ocazia revanzarii lor ca vehicule de ocazie. Vehiculele de ocazie importate ar fi astfel impozitate mai impovarator decat vehiculele similare deja inmatriculate in Romania, ceea ce ar orienta cumparatorii romani catre achizitionarea acestora din urma.
12. Prin hotararea din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Maramures a respins actiunea societatii reclamante considerand ca taxa pe poluare nu este discriminatorie deoarece se aplica si in cazul primei inmatriculari a autovehiculelor noi de productie nationala si are ca obiectiv exclusiv protectia mediului.
13. Curtea de Apel Cluj, prin hotararea din 8 iunie 2010, a respins recursul societatii reclamante motivand ca taxa in litigiu este in conformitate cu dreptul roman si cu dreptul Uniunii Europene, nefiind direct discriminatorie.

3. Faptele referitoare la Paraschiva Anghel (cererea nr. 4189/11)

14. La 7 iunie 2008, reclamanta, de profesie avocat, a cumparat in Italia un autovehicul de ocazie fabricat in 2000, pentru deplasarile sale in interes de serviciu. Aceasta a dorit sa inmatriculeze vehiculul respectiv in Romania si a trebuit sa plateasca, in acest scop, suma de 7 923 lei cu titlu de taxa pe poluare, prevazuta de OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 12 august 2008 de Administratia Finantelor Publice Arad.
15. La 3 martie 2009, reclamanta a sesizat Tribunalul Arad solicitand restituirea sumei respective. In sustinerea actiunii sale, aceasta a invocat faptul ca taxa in cauza este incompatibila cu dreptul Uniunii Europene din motive identice cu cele sus-mentionate in legatura cu cererea nr. 1245/11.
16. Prin hotararea din 1 iunie 2009, Tribunalul Arad a respins actiunea reclamantei motivand ca taxa pe poluare nu este discriminatorie deoarece se aplica si in cazul primei inmatriculari a autovehiculelor noi de productie nationala si are ca obiectiv exclusiv protectia mediului.
17. Reclamanta a formulat recurs impotriva hotararii din 1 iunie 2009 si a solicitat sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene (denumita in continuare „CJUE”) cu o intrebare preliminara pentru a stabili daca OUG nr. 50/2008 este compatibila cu art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
18. Prin incheierea din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timisoara a respins cererea pentru sesizarea CJUE motivand ca dreptul Uniunii Europene este clar si ca nu este necesara sesizarea CJUE.
19. Prin hotararea din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul reclamantei fara examinarea fondului cauzei, pe motiv ca reclamanta nu indeplinise procedura administrativa prealabila.

B. Dreptul si practica interne relevante

1. Principiile dreptului Uniunii Europene

20. Principiile dreptului Uniunii Europene in materie de suprematie si efect direct, inclusiv in ceea ce priveste rambursarea sumelor percepute de un stat membru contrar normelor de drept ale Uniunii Europene, sunt prezentate in hotararea
    S.A. Dangeville impotriva Frantei
    (nr. 36677/97, pct. 31-33, CEDO 2002-III).
21. Cu privire la principiul „suprematiei ordinii juridice comunitare”, a se vedea in special: Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE), 15 iulie 1964,
    Costa impotriva E.N.E.L.,
    cauza 6/64, Culegere de jurisprudenta 1141 („spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, Tratatul CEE a instituit o noua ordine juridica, integrata sistemului juridic al statelor membre odata cu intrarea in vigoare a tratatului si care se aplica instantelor acestora”); 10 octombrie 1973,
    Variola,
    cauza 34/73, Culegere 981; 9 martie 1978,
    Simmenthal,
    cauza 106/77, Culegere 629.
22. CJCE, 5 februarie 1963,
    Van Gend &Loos,
    cauza 26/62, Culegere 3:

„In consecinta, independent de legislatiile statelor membre, dreptul comunitar nu numai ca impune obligatii indivizilor, dar are si scopul de a le oferi drepturi, care devin o parte a patrimoniului lor juridic.”

23. CJCE, 2 februarie 1988,
    Barra,
    cauza 309/85, Culegere 355, punctele 17 si 18:

„Dreptul de a obtine rambursarea unor sume percepute intr-un stat membru cu incalcarea dispozitiilor dreptului comunitar reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite particularilor de dispozitiile comunitare, astfel cum au fost interpretate de Curte. Desi este adevarat ca rambursarea nu se poate face decat in cadrul conditiilor, de fond si de forma stabilite de diversele legislatii nationale in materie, totusi [...] aceste conditii nu pot [...] sa fie organizate astfel incat sa faca practic imposibila exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridica comunitara.”

24. Cu privire la efectele acestor hotarari, CJCE s-a pronuntat in hotararea din 7 iulie 2011,
    Nisipeanu,
    cauza 263/10, punctul 32:

„In conformitate cu o jurisprudenta constanta, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii data de Curte in exercitarea competentei pe care i-o confera articolul 267 TFUE lamureste si precizeaza semnificatia si domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata de la intrarea sa in vigoare. Rezulta ca norma astfel interpretata poate si trebuie sa fie aplicata raporturilor juridice nascute si constituite inainte de hotararea asupra cererii de interpretare, daca sunt reunite si conditiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instantelor competente (a se vedea in special Hotararea din 2 februarie 1988, Blaizot si altii, 24/86, Rec., p. 379, punctul 27, Hotararea din 10 ianuarie 2007, Skov si Bilka, C-402/03, Rep., p. I-199, punctul 50, precum si Hotararea din 18 ianuarie 2007, Brzezinski, C-313/05, Rep., p. I-513, punctul 55).”

2. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008

25. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule din 21 aprilie 2008 (publicata in Monitorul Oficial nr. 327 din 25 aprilie 2008) a intrat in vigoare la 1 iulie 2008 si a instituit, prin art. 3, o taxa pe poluare pentru autovehicule pentru anumite categorii.
26. OUG nr. 50/2008 a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 218/2008, intrata in vigoare la 15 decembrie 2008, apoi, succesiv, prin alte ordonante, inclusiv Ordonanta de urgenta nr. 7/2009, intrata in vigoare la 19 februarie 2009.
    
    
    ^[563]
    
    
27. Preambulul OUG nr. 7/2009 mentiona ca OUG nr. 50/2008 a avut „un impact negativ in plan social, discriminand in mod nejustificat persoanele care au achizitionat autovehicule in vederea inmatricularii anterior datei de 15 decembrie 2008”.
28. Conform preambulului OUG nr. 50/2008, in vigoare la vremea faptelor, taxa se numara printre masurile necesare „pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu” si este adoptata „pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene”.
29. Articolul 1 din OUG nr. 50/2008 prevede:

„(1) Prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonante de urgenta se finanteaza programe si proiecte pentru protectia mediului, dupa cum urmeaza:

1. Programul de stimulare a innoirii parcului auto national;
2. Programul national de imbunatatire a calitatii mediului prin realizarea de spatii verzi in localitati;
3. proiecte de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana;
4. proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile [...]”

30. Conform art. 4 lit. a) din OUG nr. 50/2008, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania. Art. 5 alin. (1) si (2) din ordonanta precizeaza ca „taxa se calculeaza de autoritatea fiscala competenta” si ca, pentru stabilirea taxei, persoana fizica sau persoana juridica (contribuabil) care intentioneaza sa efectueze inmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezulta elementele de calcul al taxei, prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.
31. Conform art. 10 din OUG nr. 50/2008:

„(1) Suma reprezentand taxa poate fi contestata atunci cand persoana care urmeaza sa inmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decat cea indicata de grila fixa prevazuta in anexa nr. 4.

2. Evaluarea nivelului de depreciere se va face pe baza elementelor avute in vedere la stabilirea cotei de reducere prevazute la art. 6 alin. (3).
3. In caz de contestare, caracteristicile autovehiculului rulat prevazute la alin. (2) se stabilesc, la cererea contribuabilului, prin expertiza tehnica efectuata contra cost de Regia Autonoma „Registrul Auto Roman”, pe baza procedurii prevazute de normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.

[...]”

3. Practica instantelor nationale in materia aplicarii OUG nr. 50/2008, astfel cum era in vigoare la momentul respectiv

32. Practica instantelor nationale a fost oscilanta cu privire la chestiunea daca OUG nr. 50/2008 este sau nu conforma cu principiul liberei circulatii a marfurilor, consacrat prin art. 110 TFUE. Astfel, printr-o serie de hotarari definitive, cererile reclamantilor au fost respinse (a se vedea hotararea Curtii de Apel Bucuresti nr. 1880 din 16 septembrie 2010, hotararea Curtii de Apel Cluj nr. 2108 din 21 septembrie 2010, hotararea Curtii de Apel Suceava nr. 1888 din 22 octombrie 2010 si hotararea Curtii de Apel Ploiesti nr. 1867 din 11 noiembrie 2010). In schimb, in conformitate cu hotararea Curtii de Apel Galati nr. 981 din 3 noiembrie 2009, hotararea Curtii de Apel Suceava nr. 1946 din 6 noiembrie 2009 si hotararea Curtii de Apel Bacau nr. 173 din 18 februarie 2010, taxa pe poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008 a fost considerata contrara dreptului Uniunii Europene. Prin aceste hotarari definitive, cererile petentilor au fost admise, iar instantele au dispus rambursarea taxei percepute in mod nejustificat.

4. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la taxa pe poluare reglementata de OUG nr. 50/2008

33. In hotararea din 7 aprilie 2011,
    Tatu
    (cauza C-402/09), Curtea de Justitie a Uniunii Europene a considerat ca, desi nu sunt intrunite conditiile unei discriminari directe, taxa in litigiu poate fi indirect discriminatorie din cauza ca este de natura sa descurajeze importul de autovehicule. CJUE s-a exprimat dupa cum urmeaza:

„In cursul lunii iulie 2008, domnul Tatu, resortisant roman care locuieste in statul sau membru de origine, a cumparat un automobil de ocazie in Germania. Acest vehicul figureaza printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate cilindrica de 2 155 cm

³

si respecta, avand in vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 2. Acest vehicul a fost fabricat in 1997 si a fost inmatriculat in Germania in acelasi an.

Domnul Tatu a dorit sa inmatriculeze vehiculul mentionat mai sus in Romania. Domnul Tatu a trebuit, in acest scop, sa plateasca suma de 7 595 de lei ca taxa pe poluare in temeiul OUG nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 27 octombrie 2008 de Administratia Finantelor Publice Sibiu.

Prin actul de sesizare a instantei depus la 17 decembrie 2008 la Tribunalul Sibiu, domnul Tatu a solicitat ca paratele sa fie obligate sa ii restituie suma mentionata. In sustinerea actiunii sale, acesta a invocat faptul ca taxa in cauza este incompatibila cu dreptul Uniunii, in special intrucat este aplicata autovehiculelor de ocazie importate in Romania dintr-un alt stat membru si inmatriculate pentru prima data in Romania, in conditiile in care, in cazul vehiculelor similare deja inmatriculate in Romania, aceasta taxa nu mai este aplicata cu ocazia revanzarii lor ca vehicule de ocazie. Vehiculele de ocazie importate ar fi astfel impozitate mai impovarator decat vehiculele similare deja inmatriculate in Romania, ceea ce ar orienta cumparatorii romani catre achizitionarea acestora din urma.

[...]

In speta, din dosar reiese ca reglementarea nationala aplicabila actiunii principale este OUG nr. 50/2008 in versiunea sa initiala, avand in vedere ca autovehiculului in cauza in actiunea mentionata i-a fost aplicata taxa pe poluare la 27 octombrie 2008. Astfel, potrivit explicatiilor furnizate in decizia de trimitere, OUG nr. 50/2008 a intrat in vigoare la 1 iulie 2008, iar modificarile aduse acestei ordonante prin OUG nr. 208/2008 nu au intrat in vigoare decat incepand de la 15 decembrie 2008.

[•••]

Domnul Tatu invoca, printr-o argumentatie care corespunde celei prezentate in fata instantei de trimitere si rezumata la punctele 21-23 din prezenta hotarare, incompatibilitatea unei taxe precum cea in cauza in actiunea principala cu articolul 110 TFUE. Guvernul ceh impartaseste acest punct de vedere. Guvernul roman si Comisia Europeana sustin teza opusa.

Astfel cum a amintit avocatul general la punctul 20 si urmatoarele din concluzii, o taxa incasata de un stat membru cu ocazia inmatricularii unor autovehicule pe teritoriul sau in vederea unei puneri in circulatie nu constituie nici o taxa vamala, nici o taxa cu efect echivalent unei taxe vamale in sensul articolelor 28 TFUE si 30 TFUE. O astfel de taxa este un impozit intern si trebuie, asadar, examinata in raport cu articolul 110 TFUE (a se vedea in special Hotararea din 17 iunie 2003, De Danske Bilimport
0
rer, C-383/01, Rec., p. I-6065, punctul 34, precum si Hotararea din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nemeth, C-290/05 si C-333/05, Rec., p. I-10115, punctele 38-41).

[•••]

Nu este mai putin adevarat ca articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta. Acesta vizeaza eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (a se vedea in special Hotararea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88, Rec., p. I-4509, punctul 9, Hotararea Brzezinski, citata anterior, punctul 27, si Hotararea din 3 iunie 2010, Kalinchev, C-2/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 37).

In acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecarui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decat cele care se aplica produselor nationale similare. Aceste dispozitii ale tratatului vizeaza garantarea neutralitatii depline a impozitelor interne fata de concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata interna si produsele din import (Hotararea Comisia/Danemarca, citata anterior, punctele 8 si 9, precum si Hotararea din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec., p. I-4981, punctul 66).

[•••]

Cu toate acestea, chiar daca nu sunt intrunite conditiile unei discriminari directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotararea Nadasdi si Nemeth, citata anterior, punctul 47).

Pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar, avand in vedere intrebarile instantei nationale si observatiile prezentate in fata Curtii, sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr. 50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2008.

[•••]

Din principiile amintite mai sus rezulta ca articolul 110 TFUE obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

In actiunea principala, in pofida prezentei necontestate a unor date statistice care demonstreaza o scadere foarte considerabila a inmatricularilor de vehicule de ocazie importate in Romania de la intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2008, guvernul roman a subliniat in fata Curtii ca obiectivul primordial urmarit de aceasta reglementare este cel al protectiei mediului.

Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curtii rezulta fara echivoc ca reglementarea mentionata are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse, in pofida aplicarii unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. Nu se poate contesta ca, in aceste conditii, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre.

In aceasta privinta, trebuie precizat, in lumina principiilor amintite la punctele 50-53 din prezenta hotarare, ca, desi statele membre pastreaza, in materie fiscala, competente extinse care le permit sa adopte o mare varietate de masuri, acestea trebuie totusi sa respecte interdictia prevazuta la articolul 110 TFUE.

In plus, trebuie sa se constate, astfel cum a subliniat in mod corect domnul Tatu, ca obiectivul protectiei mediului mentionat de guvernul roman, care se materializeaza in faptul, pe de o parte, de a impiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulatia in Romania a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare, si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicand taxa pe poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus in circulatie in Romania. O astfel de taxare, a carei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie in detrimentul punerii in circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, in plus, conforma principiului poluatorul plateste.

Avand in vedere toate cele de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.”

34. CJUE a trebuit sa raspunda, de asemenea, la intrebari preliminare privind modificarile legislative ulterioare ale OUG nr. 50/2008 in hotararea din 7 iulie 2011,
    Nisipeanu
    (cauza C-263/10). Conform CJUE, se impun aceleasi consideratii din hotararea
    Tatu
    in ceea ce priveste regimul de impozitare prevazut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. In opinia sa, versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.

Hotararea este redactata astfel in partile relevante:

„Astfel cum a aratat Curtea la punctul 58 din Hotararea Tatu, citata anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul ca autovehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse, in pofida aplicarii unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. Nu se poate contesta ca, in aceste conditii, reglementarea nationala mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre.

Aceleasi consideratii se impun in ceea ce priveste regimul de impozitare prevazut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala. Pe de alta parte, cu ocazia sedintei, care a avut loc dupa pronuntarea Hotararii Tatu, citata anterior, guvernul roman nu a sustinut ca ar exista o diferenta relevanta, in scopul examinarii compatibilitatii cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementata de OUG nr. 50/2008, intre versiunea initiala a OUG nr. 50/2008 si versiunile ulterioare ale acesteia. [...]

In ipoteza in care hotararea care urmeaza a fi pronuntata ar statua ca articolul 110 TFUE se opune perceperii unei taxe precum cea instituita prin reglementarea nationala in cauza, guvernul roman a solicitat Curtii, cu ocazia sedintei, sa limiteze efectele in timp ale hotararii sale.

In conformitate cu o jurisprudenta constanta, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii data de Curte in exercitarea competentei pe care i-o confera articolul 267 TFUE lamureste si precizeaza semnificatia si domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata de la intrarea sa in vigoare. Rezulta ca norma astfel interpretata poate si trebuie sa fie aplicata raporturilor juridice nascute si constituite inainte de hotararea asupra cererii de interpretare, daca sunt reunite si conditiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instantelor competente (a se vedea in special Hotararea din 2 februarie 1988, Blaizot si altii, 24/86, Rec., p. 379, punctul 27, Hotararea din 10 ianuarie 2007, Skov si Bilka, C-402/03, Rep., p. I-199, punctul 50, precum si Hotararea din 18 ianuarie 2007, Brzezinski, C-313/05, Rep., p. I-513, punctul 55).

Prin urmare, numai in mod exceptional, in aplicarea principiului general al securitatii juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate sa fie determinata sa limiteze posibilitatea de a se invoca o dispozitie pe care a interpretat-o. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesara intrunirea a doua criterii esentiale, si anume buna-credinta a celor interesati si riscul unor perturbari grave (Hotararea Skov si Bilka, citata anterior, punctul 51, precum si Hotararea din 3 iunie 2010, Kalinchev, C-2/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 50).

In ceea ce priveste riscul unor perturbari grave, trebuie amintit ca existenta unor consecinte financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o hotarare preliminara nu justifica, prin ea insasi, limitarea in timp a efectelor acestei hotarari (Hotararea din 20 septembrie 2001, Grzelczyk, C-184/99, Rec., p. I-6193, punctul 52, Hotararea din 15 martie 2005, Bidar, C-209/03, Rec., p. I-2119, punctul 68, si Hotararea Brzezinski, citata anterior, punctul 58). Statului membru care solicita o astfel de limitare ii revine obligatia de a prezenta in fata Curtii date cifrice care sa stabileasca riscul unor repercusiuni economice grave (Hotararile Brzezinski, punctele 59 si 60, si Kalinchev, punctele 54 si 55, citate anterior).

Or, in ceea ce priveste repercusiunile economice care pot decurge dintr-o hotarare prin care Curtea declara ca articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, guvernul roman s-a limitat in esenta la mentionarea numarului mare de cereri de rambursare a taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40 000, si sa faca referire la criza economica de care este afectata Romania.

Trebuie sa se constate ca, in lipsa unor date cifrice mai precise care sa permita sa se concluzioneze ca economia romaneasca risca sa fie serios afectata de repercusiunile prezentei hotarari, conditia privind existenta unor perturbari grave nu poate fi considerata stabilita. [•••]

Din aceste consideratii rezulta ca nu este necesar sa fie limitate in timp efectele prezentei hotarari.”

5. Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule

35. Expunerea de motive a Legii nr. 9/2012, publicata in
    Monitorul Oficial
    din 10 ianuarie 2012, precizeaza ca, in urma hotararii CJUE in cauza Tatu, citata anterior, se impunea abrogarea prevederilor legislative avand ca efect descurajarea importului si ca trebuia instituita o noua taxa pe poluare, aplicabila fara deosebire atat autovehiculelor cumparate de pe piata nationala, cat si celor importate.
36. Potrivit legii mentionate, obligatia de plata a noii taxe intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa pe poluare in momentul inmatricularii.
37. Legea prevede, de asemenea, ca, in cazul in care taxa pe poluare achitata de catre contribuabili incepand cu 1 iulie 2008 este mai mare decat taxa care trebuie platita in temeiul noii legi, se pot restitui, la cerere, sumele reprezentand diferenta de taxa platita si taxa datorata in temeiul noii legi.

Capete de cerere

38. Invocand, explicit sau pe fond, art. 6 si art. 14 din conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, precum si art. 14 din conventie coroborat cu ambele dispozitii citate anterior, toti reclamantii se plang de faptul ca taxa pe poluare pe care au fost obligati sa o plateasca in temeiul OUG nr. 50/2008 este incompatibila cu dreptul Uniunii si discriminatorie, in special prin faptul ca este perceputa pentru autovehiculele de ocazie importate in Romania din alt stat membru al Uniunii Europene si inmatriculate pentru prima data in Romania, in vreme ce, pentru autovehicule similare inmatriculate deja in

Romania, taxa nu mai este perceputa in urma revanzarii lor ca autovehicule de ocazie.

39. In ceea ce priveste cererea nr. 4189/11, reclamanta se plange, invocand art. 6, de faptul ca Curtea de Apel Timisoara i-a respins cererea de sesizare a CJUE cu o intrebare preliminara privind compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar.

In drept

1. 
   Cu privire la conexarea cererilor
   

40. Curtea constata ca cererile inregistrate cu nr. 57583/10, nr. 1245/11 si nr. 4189/11 sunt similare in ceea ce priveste capetele de cerere invocate si problemele de fond pe care acestea le ridica. In consecinta, considera necesar sa le conexeze, in temeiul art. 42 § 1 din regulament.

2. 
   Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, luat in considerare individual si in coroborare cu art. 14
   

41. Reclamantii se plang, in principal, ca au fost obligati sa plateasca o taxa pe poluare discriminatorie din perspectiva dreptului Uniunii Europene la inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie pe care le-au cumparat din alte state membre ale Uniunii Europene.
42. In acest sens, invoca art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, luat in considerare individual si in coroborare cu art. 14 din conventie. Dispozitiile respective sunt redactate dupa cum urmeaza:

Art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie

„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

Art. 14 din conventie

„Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de [...] conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.”

43. In speta, Curtea observa mai intai ca, in cazul a doi dintre cei trei reclamanti, respectiv domnul Iovitoni si doamna Anghel (cererile nr. 57583/10 si 4189/11), actiunile lor au fost respinse de instante pe motivul neindeplinirii procedurii administrative prealabile. In speta se ridica asadar chestiunea epuizarii cailor de atac interne.
44. De asemenea, ramane deschisa intrebarea daca reclamantii au obligatia epuizarii noii cai de atac, deschisa prin Legea nr. 9/2012, pentru remedierea pretinselor incalcari. Chiar si in ipoteza ca reclamantii ar fi epuizat caile de atac interne, cererile lor sunt inadmisibile din urmatoarele motive.
45. Conform jurisprudentei Curtii, o creanta asupra statului ca urmare a unei taxe platite in mod nejustificat se interpreteaza ca valoare patrimoniala si poate fi considerata asadar un „bun” in sensul primei teze din art. 1 din Protocolul nr. 1 (
    S.A. Dangeville impotriva Frantei,
    nr. 36677/97, pct. 48, CEDO 2002-III,
    Cabinet Diot si S.A. Gras Savoye impotriva Frantei,
    nr. 49217/99 si 49218/99, pct. 26, 22 iulie 2003 si
    „Bulves” AD impotriva Bulgariei,
    nr. 3991/03, pct. 60, 22 ianuarie 2009). In cazul in care o astfel de taxa este perceputa contrar dreptului Uniunii Europene se poate ridica, in special, o problema din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 [S.A.
    Dangeville impotriva Frantei,
    citata anterior, pct. 49-62 si
    EEG-Slachthuis Verbist impotriva Belgiei
    (dec.), nr. 60559/00, CEDO 2005-XII]. In cauza
    S.A. Dangeville,
    citata anterior, Curtea a considerat ca ingerinta rezulta din omisiunea legiuitorului de a interveni pentru punerea in conformitate a dreptului national cu dreptul comunitar, combinata cu refuzul nejustificat al instantelor interne de a deduce consecintele unei norme de drept comunitar cat se poate de clara, precisa si direct aplicabila, care scutea de TVA activitatile comerciale precum cele ale societatii reclamante
    (S.A. Dangeville,
    citata anterior, pct. 47, 56 si 57).
46. In speta, Curtii ii revine sarcina de a verifica daca reclamantii aveau, in momentul sesizarii instantelor interne, o „creanta suficient individualizata pentru a fi exigibila” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a taxei pe poluare pe care au fost obligati sa o plateasca in temeiul OUG nr. 50/2008 si care a fost declarata contrara dreptului Uniunii Europene in hotararea Curtii de Justitie
    Tatu
    din data de 7 aprilie 2011. Instantele interne, care au pronuntat hotararile definitive la 21 ianuarie, 6 iunie si, respectiv, 27 aprilie 2010, asadar anterior hotararii
    Tatu,
    citata anterior, au raspuns negativ la aceasta intrebare.
47. Curtea constata ca, in cazul de fata, norma aplicabila din dreptul Uniunii Europene, astfel cum a fost identificata de CJUE, este art.110 TFUE, care „are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta” si „vizeaza eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre” (a se vedea Hotararea CJUE din 7 aprilie 2011,
    Tatu,
    cauza C-202/09 si hotararile citate). Curtea observa ca in acest caz este vorba despre o norma cu un caracter mult mai general decat norma aplicabila in cauza
    S.A. Dangeville,
    citata anterior. Altfel spus, in vreme ce in cauza
    S.A. Dangeville
    era vorba despre o norma de drept comunitar care instituia o scutire de TVA pentru o anumita categorie de activitati comerciale, in cazul de fata este vorba despre o aplicare a insusi principiului liberei circulatii a marfurilor.
48. Este adevarat ca, in conformitate cu jurisprudenta constanta a CJUE, „interpretarea unei norme a dreptului Uniunii Europene data de Curte in exercitarea competentei pe care i-o confera art. 267 TFUE lamureste si precizeaza semnificatia si domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata de la intrarea sa in vigoare” [Hotararea CJUE din 7 iulie 2011,
    Nisipeanu
    (cauza C-263/10) si hotararile citate].
49. Cu toate acestea, Curtea retine ca, inainte de hotararea
    Tatu,
    citata anterior, practica instantelor nationale a fost oscilanta cu privire la chestiunea daca OUG nr. 50/2008 este sau nu conforma cu principiul liberei circulatii a marfurilor, consacrat prin art. 110 TFUE
    (supra,
    pct. 32). Rezulta ca raspunsul la aceasta problema juridica nu era evident, ceea ce de altfel a facut necesara interventia CJUE.
50. Prin urmare, in circumstantele prezentei cauze, Curtea poate accepta cu greu faptul ca, anterior datei de 7 aprilie 2011, data la care CUJE s-a pronuntat cu privire la incompatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu norma UE citata anterior, reclamantii „avea[u] drept[uri] de creanta in temeiul unei norme de drept comunitar cat se poate de clara, precisa si direct aplicabila”
    (a contrario S.A. Dangeville,
    citata anterior, pct. 47). In acest sens, Curtea reaminteste ca, in ceea ce priveste competenta proprie, cu exceptia arbitrariului evident, nu poate judeca erorile de fapt si de drept comise de instantele interne, carora le revine in primul rand interpretarea si aplicarea dreptului intern
    [Kopecky impotriva Slovaciei
    (MC), nr. 44912/98, pct. 56, CEDO 2004-IX si
    Agro-B, Spol. S R.O. impotriva Republicii Cehe
    (dec.), nr. 740/05, 1 februarie 2011]. Tinand seama de cele de mai sus, nu exista elemente care sa conduca Curtea la concluzia ca hotararile atacate de reclamantii din speta sunt in mod vadit nerezonabile sau arbitrare.
51. Rezulta ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie nu este aplicabil in speta si ca acest capat de cerere este incompatibil
    ratione materiae
    cu dispozitiile conventiei in sensul art. 35 § 3 lit. a) si trebuie respins in temeiul art. 35 § 4.
52. In ceea ce priveste discriminarea imputata, Curtea reaminteste ca, potrivit jurisprudentei sale constante, art. 14 din conventie completeaza celelalte clauze normative ale conventiei si protocoalelor. Acesta nu are o existenta independenta deoarece este valabil numai pentru „a beneficia de drepturile si libertatile” pe care acestea le garanteaza. Desigur, art. 14 poate intra in discutie chiar si fara o incalcare a cerintelor lor si, in aceasta masura, are o insemnatate autonoma, dar nu s-ar putea aplica daca faptele in litigiu nu ar intra sub incidenta cel putin uneia din clauzele respective
    (Gaygusuz impotriva Austriei,
    16 septembrie 1996, pct. 36,
    Culegere de hotarari si decizii
    1996-IV).
53. Dat fiind ca reclamantii nu pot fi considerati titulari ai unui „bun” sau ai unei „creante suficient individualizate pentru a fi exigibila” in sensul jurisprudentei sale, Curtea concluzioneaza asadar ca aceasta parte a cererilor nu intra sub incidenta art. 14 din conventie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 [a se vedea, de asemenea,
    Epstein si altii impotriva Belgiei
    (dec.), nr. 9717/05, 8 ianuarie 2008].
54. Rezulta ca aceste capete de cerere sunt incompatibile
    ratione materiae
    cu dispozitiile conventiei si ca trebuie respinse asadar in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie.

3. 
   Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 6 din conventie
   

55. In masura in care reclamantii invoca art. 6 in raport cu procedurile prin intermediul carora contestau aplicarea, in cazul lor, a taxei pe poluare in forma reglementata prin OUG nr. 50/2008, Curtea reaminteste ca aceasta dispozitie din conventie nu este aplicabila contenciosului fiscal in materie de impuneri cu caracter nerepresiv [a se vedea, pentru o cauza referitoare tot la aplicarea dreptului Uniunii Europene,
    Emesa Sugar N.V. impotriva Tarilor de Jos
    (dec.), nr. 62023/00, 13 ianuarie 2005 si
    Jussila impotriva Finlandei
    (MC), nr. 73053/01, pct. 38-39, CEDO 2006-XIII].
56. Reiese ca aceste capete de cerere sunt incompatibile
    ratione materiae
    cu dispozitiile conventiei in sensul art. 35 § 3 lit. a) si trebuie respinse in temeiul art. 35 § 4.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

Decide
sa conexeze cererile;

Declara
cererile inadmisibile.

Marialena Tsirli

Grefier adjunct