Contract de asistenta juridica, Pretentii rezultand din onorarii pentru activitati avocatiale prestate in absenta acordului

Legea nr. 51/1995: art. 3, art. 28, art. 30, art. 39

• Hotararea UNB nr. 64/2011: art. 28, art. 108, art. 121, art. 123, art. 127, art. 128, art. 131 - 142, art. 147

Curtea releva ca, intreg cadrul obligatiilor asumate de catre parti prin contractul de asistenta juridica si prin actul aditional la acesta, trebuie determinat in obiect si in timp, tinand cont de natura juridica speciala (intuitu personae) a contractului de asistenta juridica, precum si de efectele pe care un astfel de contract le produce in sarcina partilor, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat si cu prevederile Statutului profesiei de avocat.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau juridica, in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa.

In acelasi sens, art. 108 alin. (1) din Statut prevede ca dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori de a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica, incheiat in forma scrisa intre avocat si client ori mandatarul acestuia. Avocatul nu poate actiona decat in limitele contractului incheiat cu clientul sau, cu exceptiile prevazute de lege [art. 108 alin. (3)].

Statutul detaliaza forma si continutul contractului, in cadrul prevederilor art. 121, in sensul ca, forma scrisa a contractului este ceruta ad probationem [alin. (1)], ca acelasi contract poate fi incheiat si prin orice mijloace de comunicare la distanta [alin. (2)], sau poate lua forma unei scrisori de angajament [alin. (3)] ori poate fi incheiat in mod tacit daca clientul a achitat onorariul mentionat in acesta [alin. (4)], si, in mod exceptional, poate fi incheiat in forma verbala, cu conditia ca forma scrisa sa fie incheiata in cel mai scurt timp [alin. (5)].

Statutul prevede continutul obligatoriu al contractului de asistenta juridica, printre elementele acestuia mentionandu-se: obiectul contractului, care poate fi limitat la anumite activitati sau poate avea caracter general; forma si cuantumul onorariului [art. 122, alin. (1), lit. c), d)].

Contractul incheiat cu respectarea dispozitiilor mai sus aratate constituie unicul mijloc de proba al raporturilor dintre client si avocat [alin. (7)].

Contractul de asistenta juridica poate fi modificat de catre parti, cu respectarea dispozitiilor legale, ale statutului si, dupa caz, a conditiilor precizate in contract [art. 123 alin. (1)].

Intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului se prevede in contract. In lipsa unor prevederi contrare, avocatul este imputernicit sa efectueze orice act specific profesiei pe care il considera necesar pentru realizarea intereselor clientului. Pentru activitatile prevazute expres in cuprinsul obiectului contractului de asistenta juridica, acesta reprezinta un mandat special [art. 126 alin. (1) - (3)].

Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu care se stabileste in raport cu dificultatea, amploarea si durata cazului, insa, in toate cazurile, onorariilor vor fi prevazute in contractul de asistenta juridica, ce urmeaza a fi incheiat in scris, si se determina si se prevad in contract la data incheierii acestuia, intre avocat si client, inainte de inceperea asistentei si/sau a reprezentarii clientului. In cazurile in care imprejurarile concrete impun asigurarea asistentei si/sau a reprezentarii imediate si nu se poate incheia un contract de asistenta juridica, avocatul este obligat sa transmita clientului, in cel mai scurt timp posibil, o comunicare, prin care sa aduca la cunostinta acestuia onorariile pe care le propune. In absenta unei instructiuni exprese a clientului privind incetarea asistentei si/sau a reprezentarii ori a unei comunicari prin care clientul isi manifesta expres dezacordul in privinta onorariilor, se considera ca fiind acceptate onorariile propuse prin comunicarea facuta de avocat [art. 127 alin. (1) si (2), art. 128 alin. (1) - (4)].

Punerea in opera a activitatilor specifice de asistenta si/sau reprezentare convenite prin contract impune avocatului respectarea obligatiilor profesionale prevazute de art. 134 - 142 din Statut, iar dintre acestea prezinta relevanta in aceasta cauza, obligatiile referitoare la: consultarea permanenta a clientului in legatura cu strategia si mijloacele tehnice si tacite adoptate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat; consilierea, reprezentarea, sfatuirea clientului sa nu se rezume la expunerea unor prevederi legale, ci sa aiba in vedere si consecintele de ordin moral, economic, social si politic care ar putea avea relevanta in cauza respectiva; daca clientul propune un demers despre care avocatul apreciaza ca ar avea consecinte legale negative, avocatul va atentiona clientul cu privire la aceste consecinte sau, dupa caz, va putea denunta contractul de asistenta juridica; avocatul are obligatia sa informeze rezonabil clientul in legatura cu situatia curenta a asistentei/reprezentarii si de a raspunde cu promptitudine oricaror solicitari de informare din partea clientului; avocatul trebuie sa explice clientului imprejurarile cauzei, situatia curenta, posibilele evolutii viitoare si eventualele rezultate, in mod rezonabil, corespunzator cu imprejurarile concrete ale cazului; obligatia de informare a clientului nu primeste incidenta numai in masura in care s-a convenit in prealabil acest lucru; in cazul in care clientul este o persoana juridica, obligatia avocatului este de a informa exclusiv reprezentantii legali sau persoanele expres desemnate in contract in acest scop; avocatul este obligat sa comunice clientului informatiile pe care le detine in legatura cu cazul acestuia, chiar si in situatia in care comunicarea ar contraveni interesului sau personal; in toate cazurile in care avocatul este insarcinat sa asiste un client el poate sa conduca discutiile doar in prezenta clientului sau ori numai cu acordul acestuia.

In fine, Statutul mai prevede ca, in afara cazurilor prevazute de lege sau de parti, contractul de asistenta juridica inceteaza prin renuntarea unilaterala a clientului sau, dupa caz, a avocatului. incetarea contractului, in aceasta ipoteza, nu il exonereaza pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate (art. 147).

Din aceste dispozitii ale Legii nr. 51/1995 si Statutului profesiei de avocat rezulta urmatoarele: contractul de asistenta juridica incheiat intre avocat si client beneficiaza de un regim juridic special, expres reglementat, care contine conditiile de forma si de fond ale acestuia, continutul si variabilele raportului juridic obligational, precum si cadrul de conduita al partilor in vederea nasterii, modificarii si incetarii acestui raport juridic. Normele dreptului comun referitoare la mandat se aplica doar complementar, in masura in care dispozitiile reglementarii speciale sunt neindestulatoare, raportat la situatia de fapt si de drept dedusa judecatii.

Contractul de asistenta juridica si actul aditional incheiat de catre parti reflecta un anumit obiect, care consta in activitati de ordin general, fara concretizarea in anumite prestatii, precis definite, si fara trimiterea la unul sau mai multe cauze precizate prin obiect, numar, categorie sau alte elemente de determinare. Trimiterile obiectul contractului la activitati de consultanta, audit, incheiere de contracte, asistare si reprezentare in mod formal, nu ofera criterii suficiente de determinare a prestatiilor cu caracter concret.

De asemenea, contractul are un termen de executare, precizat in actul aditional „pana la data de 31.12.2009, urmand sa se prelungeasca automat pe inca un an, daca nicio parte nu isi manifesta intentia de a rezilia ”.

Acelasi contract, completat cu actul aditional precizeaza si componenta onorariului, in principal sub forma onorariului pe ora, in anumite conditii de ore prestate, respectiv a onorariului forfetar, fix, sub pragul caruia nu se poate trece (1400 euro + TVA), onorariu care urma sa constituie si criteriul de escontentare a partilor, cu periodicitate anuala intre minimul orelor lucrate sau neutilizate in anul parcurs.

cu privire la continutul obiectului contractului si al onorariului, se ridica problema actiunii efectelor contractului dupa incetarea sa formala prin trecerea termenului convenit de catre parti, in conditiile in care dupa data de 31.12.2009 acesta a fost prelungit inca un an, pana la 31.12.2010, in absenta intentiei de reziliere, iar dupa aceasta din urma data, intre parti nu s-a mai incheiat, in formele prevazute de lege, un alt contract sau act aditional. Prelungirea raporturilor contractuale dupa expirarea ultimului termen, la data de

2010. impune trei constatari: caracterul tacit al continuarii colaborarii dintre reclamanta si parata, pana in luna mai 2015, avand in vedere ca parata-client a fost de acord cu activitatile desfasurate de reclamanta si cu onorariile solicitate de catre aceasta; caracterul limitat al mandatului acordat reclamantei, referitor la genul activitatilor si suma onorariilor pe care le va putea solicita reclamanta, mandatul tacit fiind intrerupt de comunicarile exprese ale paratei, pentru perioada iunie - noiembrie 2015; denuntarea unilaterala a contractului de catre parata incepand cu luna decembrie 2015. Toate cele trei constatari sunt atestate de corespondenta depusa de parata la dosar, si, cu toata opunerea reclamantei, instanta nu are nici un temei in a retine ca reclamanta nu a cunoscut aceasta stare de fapt.

Cunoscand toate cele trei aspecte, reclamanta, cel putin pe durata mandatului limitat expres, nu si-a indeplinit obligatiile referitoare la informarea si consultarea, in fiecare caz in parte sau activitate desfasurata, a paratei - client. Dimpotriva, a luat decizii de afaceri judiciare, a introdus actiuni judiciare si a stabilit onorarii pe baza unei fise de consultanta, pe parcursul lunilor iulie - noiembrie 2015, fara nici o comunicare cu parata, desi decizia de a deschide noi cauze judiciare, de a continua alte cauze anterior deschise si de a asista sau reprezenta apartine, in primul rand clientului, parata in cauza, asa cum s-a aratat in dreptul dispozitiilor statutare care reglementeaza conduita de urmat din partea avocatului.

Desi reclamanta a infatisat, prin intermediul fisei de consultanta, activitatile desfasurate in aceasta perioada, nu a reusit sa ateste ca anterior initierii demersurilor judiciare sau de alta natura specifice mandatului limitat sau chiar, prin extensie, mandatului general, ar fi informat parata cu privire la aceste activitati si la toate consecintele de ordin juridic, economic si, nu in ultimul rand, legal al acestuia. Aceasta conduita a asistentei juridice lipsita de orice informare si comunicare situeaza prestatiile unilateral decise de reclamanta in afara obligatiilor prevazute de lege, motiv pentru care nu poate fi considerata in interesul clientului. Aceasta intrucat, pe langa dreptul la informare si comunicare prompta si rezonabila a clientului, astfel incat acesta sa fie in masura a cunoaste mijloacele, strategia si tehnicile posibil a fi abordate de avocat, clientul are dreptul exclusiv de a decide cu privire la interesele sale cu caracter judiciar.

Curtea releva ca in absenta certitudinii continuarii raporturilor contractuale in termenii conveniti prin contractul de asistenta juridica si actul aditional, precum si in absenta unui contract scris, respectiv al trecerii de la mandatul tacit la mandatul expres limitat, reclamanta, in calitate de societate de avocati avea obligatia de a comunica propunerile sale cu privire la domeniul activitatilor pentru a care are mandat si al cuantumului si formei onorariilor. Numai in prezenta acestei comunicari adresata paratei, in functie de raspunsul acesteia sau de lipsa unui astfel de raspuns continand dezacordul la propunerile reclamantei, aceasta din urma ar fi putut continua prestatiile in acelasi mod si sub auspiciile onorariilor astfel comunicate sau, dupa caz, ar fi putut optiona pentru renuntarea la contract.

In ce privesc prestatiile efectuate de reclamanta pentru un tert - SC E... SRL prin lichidator judiciar - pentru care se solicita onorarii de 135.098 lei, Curtea constata ca aceste onorarii excedputerilor conferite de parata - client, reclamantei - societate de avocati, prin contractul de asistenta juridica si actul aditional, conventie incheiata in anul 2008, deoarece potrivit art. 121 alin. (6) din Statut o astfel de pozitionare a serviciilor avocatiale in beneficiul unui tert trebuie sa fie convenita expres intre avocat si client, prestatiile sa fie precizate in contractul de asistenta juridica - incheiat intre avocat si client, iar tertul sa accepte, chiar si tacit incheierea contractului in astfel de conditii. Or, un astfel de contract, continand acest angajament intre reclamanta - societate de avocati si parata - client nu a fost incheiat, nici scris, nici prin angajamentul paratei, nici verbal urmat de incheierea contractului de asistenta juridica in folosul tertului lichidator judiciar al debitoarei E.... Prin urmare, prestatiile efectuate de reclamanta in raport de reprezentarea/asistarea debitoarei in procedura insolventei nu fac obiectul obligatiei de plata a onorariilor de catre parat.

In ce priveste considerarea de catre reclamanta ca inregistrarea celor 6 facturi in contabilitatea paratei are valoarea juridica a recunoasterii obligatiilor de plata de catre aceasta, Curtea constata ca aceasta sustinere este nefondata.

factura nu constituie, ut singuli, acceptare de plata, chiar inregistrata in evidenta contabila a destinatarului. Factura este un document oficial contabil care serveste, in primul rand, scopurilor prevazute de legislatia privind evidenta contabila si de cea referitoare la disciplina financiara si fiscala a subiectilor supusi obligatiei de tinere a registrelor contabile, conform legii. inregistrarea in evidenta contabila a facturii nu este o optiune, ci o obligatie legala care revine persoanelor fizice si persoanelor juridice care desfasoara activitati lucrative, cu scop patrimonial sau nepatrimonial. Operatiunea neinregistrarii si restituirea facturilor inconvenabile de catre persoana destinatara, in considerarea aspectului valorii sau prestatiei consemnate, si considerarea ca in aceste conditii intervine refuzul obligatiei de plata, sunt lipsite de temei legal. Prin urmare, in mod corect a procedat parata, inregistrand facturile in evidenta contabila proprie, dupa care in luna ianuarie 2016 comunica reclamantei, inca odata, refuzul platii facturilor. Aceasta intrucat, operatiunea de inregistrare in evidenta contabila a facturilor are semnificatie juridica doar pentru activitatea financiar-contabila a paratei, dar nu are nici o valoare juridica pentru raportul obligational dintre parti, in prezenta refuzului de acceptare a platii acelorasi facturi si a absentei oricarui acord expres sau, dupa caz, implicit de onorare a platilor consemnate in facturi.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 554/R din 26 iunie 2019, rezumata de judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. 409/PI/28.03.2018 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [,..]/30/2017, s-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C.P.A. A..., B...- Societate Civila de Avocati Timisoara, in contradictoriu cu parata SC C... SRL Timisoara, fara cheltuieli de judecata.

Prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei totale de 264.538,51 lei reprezentand contravaloare servicii profesionale prestate aferente perioadei iulie-noiembrie 2015, conform contractului de consultanta juridica anterior mentionat, fiind emise facturile fiscale nr. SVS 051/31.12.2015, nr. SVS 052/31.12.2015, nr. SVS 053/31.12.2015 si nr. SVS 054/31.12.2015; de asemenea reclamanta a intocmit fise de consultanta a clientului C... S.R.L., in cuprinsul carora sunt inserate prestatiile pretins a fi fost efectuate, mentionand totodata si numarul de ore lucrate aferente acestei perioade.

Din cuprinsul obiectului contractului de asistenta juridica incheiat intre parti , reiese ca reclamanta s-a obligat sa presteze atat servicii de consultanta juridica (contract de prestari servicii) privind activitatea societatii parate, cat si asistarea si reprezentarea clientului in cadrul procedurilor judiciare sau extrajudiciare (specie a contractului de mandat).

Asa cum reiese din comunicarea purtata intre parti, reclamanta a fost notificata la data de 05.11.2015 prin care parata a inteles sa denunte unilateral contractul de asistenta juridica, iar prin adresa emisa de parata la data de 27.01.2016 prin SCPEJ D... a refuzat achitarea sumelor inserate in cele 4 (patru) facturi fiscale anterior individualizate; totodata, instanta a constatat ca, prin adresa emisa la data de 05.11.2015 parata a solicitat reclamantei limitarea numarului de ore facturabile aferente perioadei august-noiembrie 2015, la 40 ore lucratoare /luna, iar facturile sa fie insotite de explicatii privind activitatile desfasurate.

Prin extrasul de cont aflat la fila 175 (vol.XII) parata a facut dovada ca a achitat in contul reclamantei cu titlu de onorarii avocatiale in cursul anului 2015, suma totala de 154.863 lei (suma al carei cuantum se incadreaza in minimul stabilit de catre parti, conform art. 2 din actul aditional la contractual de asistenta juridica).

Ori, in speta, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata contravalorii serviciilor de consultanta juridica pentru perioada iulie-noiembrie 2015 iar facturile fiscale au fost emise la data de 31.12.2015.

De altfel, fisele de consultanta nu au fost intocmite separat pentru fiecare luna si atasate la fiecare factura aferenta serviciilor de consultanta juridica ci pentru intreaga perioada.

Cum aceste fise de consultanta intocmite unilateral nu au fost insusite de catre parata si nici nu reiese ca ar fi fost informata de catre reclamanta astfel cum prevad dispozitiile art.140 din Hotararea nr. 64/2011 a CUNBR privind Statutul Profesiei de Avocat, iar facturile fiscale in valoare totala de 264.538,51 lei, nu au fost acceptate la plata de catre parata, actiunea apare ca fiind vadit nefondata si a fost respinsa in consecinta.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta S.C.P.A A..., B...- Societate Civila de Avocati, solicitand modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, arata ca prima instanta a respins actiunea ca fiind vadit nefondata invocand o serie de argumente, fiecare din acestea retinute in mod gresit de completul.

Astfel, ca si prim argument gresit, instanta face o enumerare a dispozitiilor din vechiul cod civil referitoare la contractul de mandat si din legislatia speciala privind profesia de avocat, pentru a concluziona ca paratul avea dreptul sa denunte unilateral contractul. O astfel de analiza este inutila si lipsita de pertinenta, in raport cu obiectul cauzei, judecatorul incercand sa acrediteze ideea ca reclamantul fie solicita despagubiri pentru denuntarea unilaterala a contractului, fie solicita contravaloarea serviciilor profesionale avocatiale efectuate dupa ce a intervenit denuntarea unilaterala. In cauza reclamanta apelanta a solicitat ca parata sa-i achite contravaloarea serviciilor avocatiale prestate pana in momentul intervenirii denuntarii unilaterale a contractului de asistenta juridica, respectiv sfarsitul lunii noiembrie 2015.

Un al doilea argument gresit, instanta mentioneaza ca si considerent propriu ca parata a solicitat reclamantei sa limiteze numarul de ore facturabile aferente perioadei august - noiembrie 2015 la 40 ore lucratoare/luna. Acest argument este gresit pentru ca: (1) judecatorul omite sa arate ca aceasta solicitare a fost facuta doar in noiembrie 2015 si nu poate sa priveasca prestatiile profesionale avocatiale deja efectuate in lunile august, septembrie si octombrie; (2) judecatorul omite sa arate ca aceasta notificare nu priveste serviciile profesionale prestate in cursul lunii iulie 2015; (3) judecatorul omite sa arate ca prin aceasta notificare reclamantei i s-a transmis o rugaminte, parata neinvocand, la acel moment, ca nu va achita prestatiile profesionale avocatiale care vor excede celor 40 de ore (4) judecatorul omite sa arate ca prin aceasta notificare paratul este de acord sa achite onorariul aferent pentru 40 de ore de servicii profesionale avocatiale.

Un al treilea argument gresit, instanta concluzioneaza ca reclamanta prin extrasul de cont de la pagina 175 a facut dovada ca a achitat in cursul anului 2015 suma totala de 154.863 lei, care se incadreaza in minimul stabilit de catre parti, conform art. 2 din actul aditional la contractul de asistenta juridica. Acest argument este gresit pentru ca: (1) instanta trage o astfel de concluzie, fara ca acest aspect sa fie pus in discutia contradictorie a partilor, judecatorul alegand sa invoce in sentinta sa un argument pe care nici partea parata nu l-a invocat si caruia cu atat mai putin reclamanta ii putea aduce un contraargument; (2) faptul ca in anul 2015 a fost achitata suma de 154.863 lei nu inseamna ca acesta suma se refera la servicii avocatiale prestate in cursul anului 2015, cea mai mare parte din suma reprezentand contravaloarea serviciilor din anii anteriori, care au fost achitate cu intarziere. Sub acest aspect judecatorul a preferat sa efectueze o simpla operatiune de aritmetica si nu sa faca o corelatie intre plati si facturi, demna de un magistrat specializat in solutionarea litigiilor dintre profesionisti; (3) o suma totala anuala nu are cum sa se incadreze in onorariul minim stabilit in art. 2 din contractul de asistenta juridica, deoarece onorariul minim stabilit este unul lunar, iar nu unul anual. Atat timp cat pentru lunile iulie-noiembrie 2015 parata nu este obligata sa plateasca nici un onorariu, judecatorul a incalcat prevederile clare si neechivoce ale art. 2 din actul aditional la contractul de asistenta juridica, cu atat mai mult cu cat invoca un pretins onorariu minim anual.

Un al patrulea argument gresit, instanta concluzioneaza ca inregistrarea in contabilitate a celor patru facturi nu echivaleaza cu acceptarea tacita a acestora, pentru ca parata nu isi insuseste fisele de consultanta aferente acestora si pentru ca inregistrarea a fost facuta in contul 473 - privind operatiunile in curs de clarificare, nefiind deduse cheltuielile inserate in aceste facturi, conform raspunsului la interogatoriul paratei. Acest argument este gresit pentru ca: (l) in cauza este vorba de 5 facturi, iar nu de patru cum retine instanta, aceasta demonstrand superficialitatea judecatorului in activitatea de cercetare a fondului cauzei; (2) o concluzie cu privire la neinsusirea fiselor de consultanta poate fi trasa doar dupa verificarea inregistrarii in contabilitate a facturilor, verificare care trebuie sa fie facuta printr-o expertiza contabila fiscala, iar nu doar in baza unor simple raspunsuri pregatite ale societatii comerciale parate; (3) decizia judecatorului de a respinge ca inutila expertiza contabila este incompatibila cu retinerea unor argumente contabile pe care le trage inclusiv dintr-o sursa subiectiva precum declaratia pregatita a societatii comerciale parate, iar nu una obiectiva precum o expertiza judiciara contabila si fiscala; (4) judecatorul nu-l poate crede pe cuvant pe parat cand acesta afirma ca nu si-a dedus cheltuielile aferente acestor facturi, o astfel de concluzie putand fi trasa doar in cazul care au fost emise facturile in cauza; (5) judecatorul nu-l poate crede pe cuvant pe parat cand acesta afirma ca a inregistrat facturile in contul 473 - privind operatiunile in curs de clarificare, o astfel de concluzie putand fi trasa doar in urma unei analize minutioase care sa identifice toate elementele aferente inregistrarilor fiscale ale facturilor de la data comunicarii acestora, pana in prezent, pentru ca o anumita inregistrare poate fi modificata; (6) judecatorul nu explica in nici un mod atitudinea paratului de a nu returna in original facturile refuzate, intocmai cum se procedeaza in mod obisnuit in ipoteza existentei unui refuz de a accepta anumite facturi.

Un al cincilea argument gresit, instanta concluzioneaza ca facturile fiscale au fost emise cu nerespectarea termenelor impuse de Codul fiscal, aspect inutil si lipsit de pertinenta pentru solutionarea spetei atat timp cat pretinsa nerespectare a legislatiei fiscale este de natura sa atraga exclusiv sanctiuni fiscale (amenzi contraventionale si penalitati) iar nicidecum exonerarea debitorului parat de la plata sumelor datorate creditorului reclamant.

Un al saselea argument gresit, instanta mentioneaza ca nu a fost intocmita cate o fisa de consultanta care sa fie anexata fiecarei facturi, ci doar o singura fisa de consultanta aferenta intregii perioade iulie-noiembrie 2015, aspect inutil si lipsit de pertinenta pentru solutionarea spetei, deoarece existenta unei singure fise de consultanta nu este de natura sa-l exonereze pe debitor de la plata sumelor datorate creditorului reclamant, atat timp cat din cuprinsul acesteia se disting orele prestate in fiecare luna.

Un al saptelea argument gresit, instanta concluzioneaza ca fisele de consultanta nu au fost insusite de catre parata, ca reclamanta apelanta nu si-a respectat obligatia de informare instituita de legislatia privind profesia de avocat si ca facturile nu au fost acceptate la plata. Aceasta concluzie este fundamental gresita pentru ca (1) o concluzie cu privire la insusirea fiselor de consultanta nu poate fi trasa doar din declaratiile pregatite ale paratei, ci din probe obiective care trebuie administrate intr-o procedura care vizeaza fondul raportului juridic, iar nu aspecte formale cum se intampla in cazul unei ordonante de plata; (2) judecatorul nu poate invoca din oficiu nerespectarea obligatiei de informare, atat timp cat o asemenea "aparare" nu a fost invocata de catre parat; (3) nu se pune problema neinformarii paratului cu privire la procedurile judiciare derulate, atat timp cat toate serviciile prestate in perioada iulie- noiembrie 2015 nu reprezinta altceva decat o continuare a procedurilor judiciare initiate in iunie 2015, asupra carora clientul a fost informat si pe care le-a acceptat achitandu-le integral; (4) paratul a fost informat inclusiv de catre lichidatorul judiciar cu privire la procedurile judiciare, motiv pentru care a solicitat expres acestuia ca societatea de avocatura sa fie lasata sa exercite toate aceste proceduri judiciare; (5) eventuala nerespectare a obligatiei de informare este de natura sa atraga exclusiv sanctiuni disciplinare, nicidecum sa transforme natura contractului de asistenta juridica dintr-unul cu titlu oneros intr-unul cu titlu gratuit; (6) eventuala nerespectare a obligatiei de informare nu poate fi retinuta de catre instanta atat timp cat judecatorul a respins audierea tuturor reprezentatilor si angajatilor paratului care au tinut in permanenta legatura cu reclamanta apelanta, fiind informati asupra a ceea ce se intampla.

Arata ca intre reclamanta apelanta si parata intimata s-a incheiat un contract de asistenta juridica cu onorariu orar permis de legea si statutul profesiei de avocat, cu facturare lunara si fara ca partile sa limiteze numarul de ore de consultanta aferente fiecarei luni, ceea ce rezulta de altfel din analiza fiselor de consultanta si a facturilor fiscale emise de reclamanta si comunicate paratei.

Pe parcursul derularii contractului, timp de 8 ani de zile, clientul a solicitat de la reclamanta si a fost de acord cu prestarea unor servicii profesionale avocatiale, efectuate dupa o procedura atenta si minutioasa.

Pe parcursul derularii contractului de asistenta juridica, timp de 8 ani de zile, paratul a fost de acord ca serviciile avocatiale prestate sa fie detaliate intr-o fisa de consultanta anexa la factura comunicata, fara sa aiba vreodata vreo obiectiune cu privire la continutul acestora.

Prin intampinarea depusa la dosar, parata SC C... SRL Timisoara a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinica si legala.

In motivare, arata ca intre parata intimata in calitate de client, si reclamanta-apelanta in calitate de avocat s-a incheiat Contractul de asistenta juridica nr. 2008085/03.04.2008. Onorariul stabilit initial prin art. 2.1. din contract de 70 euro + TVA/ora efectiv lucrata, a fost modificat prin Actul aditional la contractul de asistenta juridica, onorariul modificat de parti fiind conform art. 1 de 63 euro+ TVA/ora de lucru pentru primele 400 ore, si 56 euro TVA/ora de lucru pentru ceea ce depaseste 400 de ore.

Este important de subliniat in acest context faptul ca activitatea de consultanta pretins desfasurata si prestata de catre reclamanta-apelanta in perioada iulie-noiembrie 2015 nu se incadreaza in prevederile si limitele Contractului de asistenta juridica nr. 2008085/03.04.,2008, care nu mai era in fiinta in aceasta perioada iar reclamanta-apelanta prin manopere frauduloase a inventat, printre altele, 16 actiuni/dosare in numele unui tert si fara imputernicirea paratei in calitate de client. Totodata, reclamanta-apelanta s-a mai implicat inca in 20 de dosare fara nici o finalitate juridica, doar pentru justificarea si plata unui numar de 842 ore in valoare de 264.538,51 lei, asa cum parata intimata a demonstrat in fata instantei de fond.

Dupa cum rezulta din facturile SVS 051, 052, 053, 054, 055 din 31.12.2015, facturile emise paratei s-au efectuat la nivelul de 56 euro + TVA/ora, pentru 356 ore lucrate in luna iulie (adica 18 h pe zi), 166 ore in luna august (8 h pe zi), 134 h in septembrie (7 h pe zi), 81,5 h in octombrie (4 h pe zi), si 104,5 h in noiembrie 2015 (5 h pe zi) - in total 842 h.

Se impune a se observa ca obiectul contractului de asistenta juridica este descris efectiv/in concret, la art. 1.1. din contract, iar parata intimata nu a imputernicit-o pe reclamanta sa introduca in numele sau, sau in numele unor terti pentru care parata sa fie tinuta sa achite onorariul de avocat, noi cereri de chemare in judecata/cereri de interventie, care sa sporeasca costurile onorariului de avocat.

Or, in speta reclamanta-apelanta si-a exercitat profesia cu rea credinta, contrar art. 108, 109 din Statutul profesiei de avocat aprobat prin Hotararea nr. 64/2011, in detrimentul intereselor clientului, pentru a obtine un folos propriu, intrucat si-a majorat artificial costul onorariului de avocat, prin introducerea in data de 22.06.2015 a celor 16 actiuni si implicarea in inca 20 de dosare aflate pe rolul instantelor, fara a fi necesar si util paratei.

Intrucat din procedura insolventei parata intimata nu recupera nimic, iar reclamanta- apelanta ii factura costuri exorbitante aferente presupuselor ore lucrate pe care intimata nu le putea verifica, in data de 11.05.2015 parata a informat-o pe reclamanta ca solicita ca aceasta sa presteze asistenta juridica in anul 2015 in limita sumei de 30.000 euro. Ulterior, in 27 mai 2015, din nou a informat-o pe reclamanta ca nu mai este de acord sa continue achitarea onorariului de avocat. Intrucat la aceasta solicitare nu a primit nici un raspuns, in 01.08.2015 reclamanta din nou a fost informata de catre administratorul societatii ca serviciile prestate dupa 31.05.2015 nu vor fi achitate, nefiind necesare societatii. Toate aceste notificari cuprind intentia paratei de a denunta unilateral contractul de asistenta juridica.

Mentioneaza ca, pe langa cele trei e-mailuri transmise reclamantei privind incetarea raporturilor contractuale cu aceasta, a mai comunicat reclamantei inca o adresa in data de 05.11.2015, prin care a precizat inca o data denuntarea unilaterala a contractului de asistenta juridica.

Prin Notificarea nr. 22/28.01.2016 expediata prin BEJ D..., parata intimata i-a comunicat reclamantei-apelante refuzul de plata al facturilor fiscale nr. SVS 051, 052, 053, 054, 055/31.12.2015, motivat de faptul ca numarul de ore facturate nu corespunde raportat la prestatiile efectuate, care nu erau necesare si utile societatii si nici nu reprezentau servicii de consultanta reale, ci doar imaginare.

Examinand apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, a apararilor formulate de parata, a probelor administrate in apel, conform dispozitiilor art. 476483 C.pr.civ., Curtea constata ca apelul este nefondat pentru motivele ce succed.

1. Starea de fapt rezultata din probele administrate releva ca intre reclamanta, pe de o parte, in calitate de societate civila de avocati, si parata, in calitate de beneficiar s-a incheiat Contractul de asistenta juridica nr. 2008085/03.04.2008 (fila 63 Vol. I dosar fond) in continutul caruia partile convin, in dreptul obiectului contractului, prestarea de catre reclamanta de activitati constand in: consultanta juridica privind activitatea societatii parate; audit juridic al societatii parate, la cererea clientului; redactarea de contracte civile si comerciale; redactarea de rapoarte consultative sau informative solicitate de client; asistarea clientului in cazul controalelor efectuate de organele de control ale statului; asistarea si reprezentarea paratei client in cadrul procedurilor judiciare necontradictorii, precum concilierile comerciale, procedurile administrative etc.; asistarea si reprezentarea paratei client in cadrul derularii unor raporturi de negocieri/licitatii, etc., cu orice persoana fizica sau juridica.

Partile au stabilit onorariul (orar) la suma de 70 euro + TVA/ora de lucru (art. 2.1.), legea aplicabila contractului (Legea nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat), precum si proba raporturilor dintre parti reprezentata exclusiv de acest contract (art. 4.3.).

Ulterior, partile au incheiat un act aditional, convenind modificarea tarifului orar al onorariului (63 euro + TVA pentru primele 400 de ore; 56 euro + TVA pentru orele care depasesc primele 400 de ore) cu incepere din data de 01.10.2008. Actul aditional mai stabileste durata contractului, pana la data de 31.12.2009, urmand sa se prelungeasca inca un an, automat, daca partile nu isi manifesta intentia de a-l rezilia.

2. Partile au pus in aplicare clauzele contractuale, atat pe durata convenita, cat si ulterior, pana in luna mai 2015, cand s-au ivit primele neintelegeri cu privire la domeniul activitatilor pe care parata le-a pastrat in mandatarea reclamantei si la cuantumul onorariilor in contul carora se vor presta servicii de catre reclamanta, asa cum rezulta din corespondenta purtata in perioada 11 mai 2015 - august 2015, din care rezulta ca reclamanta urmeaza a se preocupa de „gestionarea” unor activitati pe seama paratei, fara a le determina, in limita onorariilor deja achitate pentru anul 2015 (30.000 euro). In aceeasi corespondenta, parata pune in vedere reclamantei sa nu mai emita alte facturi, dupa data de 01.06.2016, intrucat nu vor fi platite.

La data de 05.11.2015 parata transmite reclamantei o noua corespondenta prin care denunta in mod unilateral contractul si solicita ca in cursul lunii noiembrie 2015 sa continue asistenta si reprezentarea, precum si sa procedeze la predarea dosarelor catre avocatii paratei, care urmeaza sa fie indicati, iar prestatiile reclamantei sa se limiteze la maxim 40 de ore/luna, pentru lunile august - noiembrie 2015, urmand ca facturile sa fie insotite de explicatii privind activitatile desfasurate.

In fine, prin notificarea nr. 22/28.01.2016 emisa de societatea civila a executorilor judecatoresti D..., parata comunica reclamantei refuzul facturilor nr. SVS 051/31.12.2015, SVS 052/31.12.2015, SVS 053/31.12.2015, SVS 054/31.12.2015 si SVS 055/31.12.2015 aratand, in esenta, ca a denuntat contractul si ca a solicitat anterior, potrivit corespondentei purtata de parti, limitarea onorariului la suma de 30.000 euro, achitat deja, si la numarul de ore precizat mai sus.

3. In raport de criticile invocate prin cererea de apel, expuse deja in partea introductiva a prezentelor considerente, Curtea releva ca, intreg cadrul obligatiilor asumate de catre parti prin contractul de asistenta juridica si prin actul aditional la acesta, trebuie determinat in obiect si in timp, tinand cont de natura juridica speciala
   (intuitu personae)
   a contractului de asistenta juridica, precum si de efectele pe care un astfel de contract le produce in sarcina partilor, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat si cu prevederile Statutului profesiei de avocat.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau juridica, in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa.

In acelasi sens, art. 108 alin. (1) din Statut prevede ca dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori de a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica, incheiat in forma scrisa intre avocat si client ori mandatarul acestuia. Avocatul nu poate actiona decat in limitele contractului incheiat cu clientul sau, cu exceptiile prevazute de lege [art. 108 alin. (3)].

Statutul detaliaza forma si continutul contractului, in cadrul prevederilor art. 121, in sensul ca, forma scrisa a contractului este ceruta
ad probationem
[alin. (1)], ca acelasi contract poate fi incheiat si prin orice mijloace de comunicare la distanta [alin. (2)], sau poate lua forma unei scrisori de angajament [alin. (3)] ori poate fi incheiat in mod tacit daca clientul a achitat onorariul mentionat in acesta [alin. (4)], si, in mod exceptional, poate fi incheiat in forma verbala, cu conditia ca forma scrisa sa fie incheiata in cel mai scurt timp [alin. (5)].

Statutul prevede continutul obligatoriu al contractului de asistenta juridica, printre elementele acestuia mentionandu-se: obiectul contractului, care poate fi limitat la anumite activitati sau poate avea caracter general; forma si cuantumul onorariului [art. 122, alin. (1), lit. c), d)].

Contractul incheiat cu respectarea dispozitiilor mai sus aratate constituie unicul mijloc de proba al raporturilor dintre client si avocat [alin. (7)].

Contractul de asistenta juridica poate fi modificat de catre parti, cu respectarea dispozitiilor legale, ale statutului si, dupa caz, a conditiilor precizate in contract [art. 123, alin. (1)]. „ „

Intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului se prevede in contract. In lipsa unor prevederi contrare, avocatul este imputernicit sa efectueze orice act specific profesiei pe care il considera necesar pentru realizarea intereselor clientului. Pentru activitatile prevazute expres in cuprinsul obiectului contractului de asistenta juridica, acesta reprezinta un mandat special [art. 126, alin. (1) - (3)].

Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu care se stabileste in raport cu dificultatea, amploarea si durata cazului, insa, in toate cazurile, onorariilor vor fi prevazute in contractul de asistenta juridica, ce urmeaza a fi incheiat in scris, si se determina si se prevad in contract la data incheierii acestuia, intre avocat si client, inainte de inceperea asistentei si/sau a reprezentarii clientului. In cazurile in care imprejurarile concrete impun asigurarea asistentei si/sau a reprezentarii imediate si nu se poate incheia un contract de asistenta juridica, avocatul este obligat sa transmita clientului, in cel mai scurt timp posibil, o comunicare, prin care sa aduca la cunostinta acestuia onorariile pe care le propune. In absenta unei instructiuni exprese a clientului privind incetarea asistentei si/sau a reprezentarii ori a unei comunicari prin care clientul isi manifesta expres dezacordul in privinta onorariilor, se considera ca fiind acceptate onorariile propuse prin comunicarea facuta de avocat [art. 127 alin. (1) si (2), art. 128 alin. (1) - (4)].

Punerea in opera a activitatilor specifice de asistenta si/sau reprezentare convenite prin contract impune avocatului respectarea obligatiilor profesionale prevazute de art. 134 - 142 din Statut, iar dintre acestea prezinta relevanta in aceasta cauza, obligatiile referitoare la: consultarea permanenta a clientului in legatura cu strategia si mijloacele tehnice si tacite adoptate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat; consilierea, reprezentarea, sfatuirea clientului sa nu se rezume la expunerea unor prevederi legale, ci sa aiba in vedere si consecintele de ordin moral, economic, social si politic care ar putea avea relevanta in cauza respectiva; daca clientul propune un demers despre care avocatul apreciaza ca ar avea consecinte legale negative, avocatul va atentiona clientul cu privire la aceste consecinte sau, dupa caz, va putea denunta contractul de asistenta juridica; avocatul are obligatia sa informeze rezonabil clientul in legatura cu situatia curenta a asistentei/reprezentarii si de a raspunde cu promptitudine oricaror solicitari de informare din partea clientului; avocatul trebuie sa explice clientului imprejurarile cauzei, situatia curenta, posibilele evolutii viitoare si eventualele rezultate, in mod rezonabil, corespunzator cu imprejurarile concrete ale cazului; obligatia de informare a clientului nu primeste incidenta numai in masura in care s-a convenit in prealabil acest lucru; in cazul in care clientul este o persoana juridica, obligatia avocatului este de a informa exclusiv reprezentantii legali sau persoanele expres desemnate in contract in acest scop; avocatul este obligat sa comunice clientului informatiile pe care le detine in legatura cu cazul acestuia, chiar si in situatia in care comunicarea ar contraveni interesului sau personal; in toate cazurile in care avocatul este insarcinat sa asiste un client el poate sa conduca discutiile doar in prezenta clientului sau ori numai cu acordul acestuia.

In fine, Statutul mai prevede ca, in afara cazurilor prevazute de lege sau de parti, contractul de asistenta juridica inceteaza prin renuntarea unilaterala a clientului sau, dupa caz, a avocatului. Incetarea contractului, in aceasta ipoteza, nu il exonereaza pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate (art. 147).

4. Din aceste dispozitii ale Legii nr. 51/1995 si Statutului profesiei de avocat rezulta urmatoarele: contractul de asistenta juridica incheiat intre avocat si client beneficiaza de un regim juridic special, expres reglementat, care contine conditiile de forma si de fond ale acestuia, continutul si variabilele raportului juridic obligational, precum si cadrul de conduita al partilor in vederea nasterii, modificarii si incetarii acestui raport juridic. Normele dreptului comun referitoare la mandat se aplica doar complementar, in masura in care dispozitiile reglementarii speciale sunt neindestulatoare, raportat la situatia de fapt si de drept dedusa judecatii.
5. Atat in cererea de chemare in judecata, cat si prin intermediul motivelor de apel, reclamanta sustine ca obiectul pretentiilor sale consta in onorariile cuvenite reclamantei pentru activitatile prestate in baza contractului de asistenta juridica incheiat in 03.04.2008 si actul aditional incheiat in cursul anului 2008, anterior datei de 01.09.2008, activitati desfasurate in cursul lunilor iulie - noiembrie 2015.
6. Prima instanta a respins actiunea, avand in vedere, in esenta, ca parata a renuntat unilateral la contract, retinand corespondenta din datele de 05.11.2015 si 27.01.2016l, ca aceeasi parata a achitat onorariile de 157.863 lei, conform cu minimul de onorarii stabilit prin actul aditional, iar pentru facturile emise de reclamanta pentru perioada iulie - noiembrie 2015 nu s-a efectuat informarea paratei cu referire la reprezentarea acestor onorarii in activitati desfasurate si consimtite de parata, iar aprobarea lor tacita nu poate fi primita. Mai retine prima instanta ca numai inregistrarea de catre parata a acestor facturi nu reprezinta o recunoastere a obligatiilor de plata, iar fisele de consultanta intocmite de reclamanta, in vederea emiterii acestor facturi si ridicarii pretentiilor in onorarii pe baza acestor fise, constituie acte unilaterale ale reclamantei care nu pot fi opuse paratei.
7. In apel, reclamanta a formulat critici cu privire la toate aceste considerente ale primei instante, pe care le considera gresite, solicitand instantei de apel sa constate aceste erori de apreciere („argumente”), precum si ca nu se poate modifica unilateral contractul de parata-client, in cadrul solicitarii acesteia de conformare a reclamantei la un anumit numar de ore lunare pentru prestarea serviciilor si la limitarea onorariilor la o anumita suma de bani achitata anterior pentru intreg anul 2015. O astfel de modificare ar fi trebuit sa aiba acordul reclamantei, in lipsa careia parata datoreaza toate onorariile cuprinse in facturi. (pct. 1.I.). Sustinerea purtarii corespondentei nu poate fi retinuta, intrucat reclamanta nu a primit aceasta corespondenta (pct. LII). Parata nu putea refuza facturile in 01.08.2015 si sa pretinda modificarea unilaterala a contractului anterior, in 31.05.2015. (pct. 1.III.) Nu poate fi primita exceptia de neexecutare a platii facturilor pe temeiul ca acestea privesc, in parte, activitati avocatiale efectuate pentru un alt beneficiar - E... (pct. 2.I.; 2.11.), deoarece parata si-a dat acordul in acest sens. Modalitatea de prestare a serviciilor de catre reclamanta este cea convenita de parti pe parcursul celor 8 ani de colaborare (pct. 2.111.). Apararea paratei este intemeiata pe critici generice, cu trimitere concreta doar la activitatile prestate de reclamanta pentru tertul E... (pct. 2.IV.). Parata a primit facturile si le-a inregistrat contabil, ceea ce semnifica o recunoastere a acestora, din moment ce nu le-a restituit.
8. In apel, instanta a incuviintat proba cu expertiza contabila din care rezulta ca: toate facturile invocate in actiunea in pretentii au fost emise la aceeasi data - 31.12.2015 - avand ca perioada de referinta lunile iulie - noiembrie 2015; anterior lunii iulie 2015, reclamanta a emis facturi lunare aferente prestatiilor lunare efectuate; expertiza retine intocmirea fiselor de consultanta pentru perioada iulie - noiembrie 2015, insa, nu se poate pronunta cu privire la continutul activitatilor retinute in aceste fise; totusi, in precizarea efectuata de expert (fila 166 dosar apel) se constata ca a fost intocmita o singura fisa de consultanta pentru intreaga perioada de referinta; facturile au fost inregistrate in evidenta contabila a paratei, fiind achitate in data de 08.02.2017, prin executare silita.

Nu sunt utile clauzei, constatarile expertului cu privire la componenta in TVA a sumelor facturate si plata acestei taxe, precum si constatarile privind identificarea conturilor de inregistrare a sumelor de bani si de plata/deducere a componentelor de ordin fiscal.

Datorita caracterului inutil, strain de obiectul expertizei, a acestor constatari, instanta de apel va proceda la reducerea onorariului expertului in raport cu finalitatea valorificarii in proces a expertizei efectuate, in concret raspunsul la obiectivele 2 si 3.

9. Criticile reclamantei apelante, sub aspectele sus mentionate, sunt nefondate, iar sentinta primei instante este temeinica si legala, retinand corect starea de fapt si normele de drept aplicabile raportului juridic dedus cauzei.
10. In plus, Curtea raspunde criticilor apelantei, relevand considerentele care vor fi expuse in continuare.

Contractul de asistenta juridica si actul aditional incheiat de catre parti reflecta un anumit obiect, care consta in activitati de ordin general, fara concretizarea in anumite prestatii, precis definite, si fara trimiterea la unul sau mai multe cauze precizate prin obiect, numar, categorie sau alte elemente de determinare. Trimiterile obiectul contractului la activitati de consultanta, audit, incheiere de contracte, asistare si reprezentare in mod formal, nu ofera criterii suficiente de determinare a prestatiilor cu caracter concret.

De asemenea, contractul are un termen de executare, precizat in actul aditional „pana la data de 31.12.2009, urmand sa se prelungeasca automat pe inca un an, daca nicio parte nu isi manifesta intentia de a rezilia”.

Acelasi contract, completat cu actul aditional precizeaza si componenta onorariului, in principal sub forma onorariului pe ora, in anumite conditii de ore prestate, respectiv a onorariului forfetar, fix, sub pragul caruia nu se poate trece (1400 euro + TVA), onorariu care urma sa constituie si criteriul de escontentare a partilor, cu periodicitate anuala intre minimul orelor lucrate sau neutilizate in anul parcurs.

Curtea constata ca, in prezenta clauzelor convenite de catre parti, cu privire la cele trei componente - obiect, onorarii, durata - instanta trebuie sa confere deplina aplicare dispozitiei legale si celei statutare, conform careia contractul de asistenta juridica este singurul mijloc de proba a raportului obligational astfel legat. De asemenea, atat timp cat partile nu au manifestat conduite contrare contractului, nici instanta nu are de cercetat astfel de aspecte, pentru bunul motiv ca exced litigiului prezent.

In schimb, odata cu aparitia actelor manifeste ale paratei-client, incepand cu luna mai 2015, cu privire la continutul obiectului contractului si al onorariului, se ridica problema actiunii efectelor contractului dupa incetarea sa formala prin trecerea termenului convenit de catre parti, in conditiile in care dupa data de 31.12.2009 acesta a fost prelungit inca un an, pana la 31.12.2010, in absenta intentiei de reziliere, iar dupa aceasta din urma data, intre parti nu s-a mai incheiat, in formele prevazute de lege, un alt contract sau act aditional. Prelungirea raporturilor contractuale dupa expirarea ultimului termen, la data de 31.12.2010, impune trei constatari: caracterul tacit al continuarii colaborarii dintre reclamanta si parata, pana in luna mai 2015, avand in vedere ca parata-client a fost de acord cu activitatile desfasurate de reclamanta si cu onorariile solicitate de catre aceasta; caracterul limitat al mandatului acordat reclamantei, referitor la genul activitatilor si suma onorariilor pe care le va putea solicita reclamanta, mandatul tacit fiind intrerupt de comunicarile exprese ale paratei, pentru perioada iunie - noiembrie 2015; denuntarea unilaterala a contractului de catre parata incepand cu luna decembrie 2015. Toate cele trei constatari sunt atestate de corespondenta depusa de parata la dosar, si, cu toata opunerea reclamantei, instanta nu are nici un temei in a retine ca reclamanta nu a cunoscut aceasta stare de fapt.

Cunoscand toate cele trei aspecte, reclamanta, cel putin pe durata mandatului limitat expres, nu si-a indeplinit obligatiile referitoare la informarea si consultarea, in fiecare caz in parte sau activitate desfasurata, a paratei - client. Dimpotriva, a luat decizii de afaceri judiciare, a introdus actiuni judiciare si a stabilit onorarii pe baza unei fise de consultanta, pe parcursul lunilor iulie - noiembrie 2015, fara nici o comunicare cu parata, desi decizia de a deschide noi cauze judiciare, de a continua alte cauze anterior deschise si de a asista sau reprezenta apartine, in primul rand clientului, parata in cauza, asa cum s-a aratat in dreptul dispozitiilor statutare care reglementeaza conduita de urmat din partea avocatului.

Desi reclamanta a infatisat, prin intermediul fisei de consultanta, activitatile desfasurate in aceasta perioada, nu a reusit sa ateste ca anterior initierii demersurilor judiciare sau de alta natura specifice mandatului limitat sau chiar, prin extensie, mandatului general, ar fi informat parata cu privire la aceste activitati si la toate consecintele de ordin juridic, economic si, nu in ultimul rand, legal al acestuia. Aceasta conduita a asistentei juridice lipsita de orice informare si comunicare situeaza prestatiile unilateral decise de reclamanta in afara obligatiilor prevazute de lege, motiv pentru care nu poate fi considerata in interesul clientului. Aceasta intrucat, pe langa dreptul la informare si comunicare prompta si rezonabila a clientului, astfel incat acesta sa fie in masura a cunoaste mijloacele, strategia si tehnicile posibil a fi abordate de avocat, clientul are dreptul exclusiv de a decide cu privire la interesele sale cu caracter judiciar.

Intocmirea unei singure fise de consultanta in luna decembrie 2015 si emiterea, deodata, a unui numar de 6 facturi, toate in data de 31.12.1015, pentru o perioada de referinta de 6 luni, pentru un numar total de 842 de ore prestate, denota lipsa de informare si de comunicare cu parata, precum si lipsa oricarui acord in prealabil dat de aceasta.

Contrar sustinerilor reclamantei, nimic nu a impiedicat-o pe aceasta sa pastreze modul de lucru anterior exersat de parti, constand in comunicarea lunara a fisei de consultanta si mai apoi a facturii lunare.

Curtea releva ca in absenta certitudinii continuarii raporturilor contractuale in termenii conveniti prin contractul de asistenta juridica si actul aditional, precum si in absenta unui contract scris, respectiv al trecerii de la mandatul tacit la mandatul expres limitat, reclamanta, in calitate de societate de avocati avea obligatia de a comunica propunerile sale cu privire la domeniul activitatilor pentru a care are mandat si al cuantumului si formei onorariilor. Numai in prezenta acestei comunicari adresata paratei, in functie de raspunsul acesteia sau de lipsa unui astfel de raspuns continand dezacordul la propunerile reclamantei, aceasta din urma ar fi putut continua prestatiile in acelasi mod si sub auspiciile onorariilor astfel comunicate sau, dupa caz, ar fi putut optiona pentru renuntarea la contract.

Curtea constata ca mijlocul de probatiune reprezentat de contractul de asistenta juridica si actul aditional nu acopera perioada iulie - noiembrie 2015, nici expres, deoarece termenul lor a expirat, nici tacit, intrucat prezumarea continuitatii colaborarii in aceiasi termeni a incetat prin manifestarea expresa a paratei materializata in informarea mandantului cu privire la reducerea ariei de activitati pe care le poate exercita in continuare, precum si la limitarea onorariilor la platile deja efectuate in prima parte a anului.

In cauza s-a retinut ca aceste plati s-au situat la suma de 154.863 lei, asupra carora partile nu au formulat contestatii.

Este real ca parata avea posibilitatea de a renunta unilateral la contract, insa, in aceleasi conditii si aceiasi termeni, si reclamanta avea prerogativa de a pune capat raportului juridic obligational, in conditiile in care a fost informata de parata inca din luna mai 2015, ca onorariile achitate se refera si la partea a doua a anului si ca alte pretentii in onorarii din partea reclamantei nu vor mai fi onorate.

Curtea este in masura sa contate ca, atat raportat la obligatiile legale si statutare ale reclamantei - societate de avocati, cat si la diligenta profesionala atasata acestei calitati, reclamanta ar fi putut sa constate caracterul diferentiat al continuarii prestatiilor si de a obtine de la parata o conduita certa sau, dupa caz, de a inceta raporturile de asistenta/reprezentare ale acesteia din urma.

11. In ce privesc prestatiile efectuate de reclamanta pentru un tert - SC E... SRL prin lichidator judiciar - pentru care se solicita onorarii de 135.098 lei, Curtea constata ca aceste onorarii exced puterilor conferite de parata - client, reclamantei - societate de avocati, prin contractul de asistenta juridica si actul aditional, conventie incheiata in anul 2008, ceea ce rezulta din simpla lecturare a acestor acorduri contractuale.

Asemenea atribute de reprezentare/asistare a tertului, nu au fost acordate reclamantei, nici pe durata mandatului tacit, dupa data de 31.12.2010 pana in luna mai 2015, nici ulterior, in perioada mandatului expres limitat, dupa luna mai 2015 pana la denuntarea unilaterala a contractului, in luna noiembrie 2015.

Sustinerea reclamantei conform careia in procedura insolventei SC E... SRL reprezentata de lichidator judiciar si intr-o parte a corespondentei partilor, parata s-ar fi pronuntat in sensul ca reclamanta sa efectueze toate demersurile necesare de ordin judiciar in acea procedura, nu acopera cerinta mandatului expres acordat, in scris, pentru reclamanta de a se angaja in raporturi de reprezentare/asistare pentru debitoarea E..., prin lichidator judiciar, deoarece potrivit art. 121 alin. (6) din Statut o astfel de pozitionare a serviciilor avocatiale in beneficiul unui tert trebuie sa fie convenita expres intre avocat si client, prestatiile sa fie precizate in contractul de asistenta juridica - incheiat intre avocat si client, iar tertul sa accepte, chiar si tacit incheierea contractului in astfel de conditii. Or, un astfel de contract, continand acest angajament intre reclamanta - societate de avocati si parata - client nu a fost incheiat, nici scris, nici prin angajamentul paratei, nici verbal urmat de incheierea contractului de asistenta juridica in folosul tertului lichidator judiciar al debitoarei E.... Prin urmare, prestatiile efectuate de reclamanta in raport de reprezentarea/asistarea debitoarei in procedura insolventei nu fac obiectul obligatiei de plata a onorariilor de catre parat.

12. In ce priveste considerarea de catre reclamanta ca inregistrarea celor 6 facturi in contabilitatea paratei are valoarea juridica a recunoasterii obligatiilor de plata de catre aceasta, Curtea constata, asa cum a retinut si prima instanta, ca aceasta sustinere este nefondata.

In primul rand, parata a comunicat reclamantei, succesiv, in cursul lunilor mai, august si noiembrie 2015 ca nu va accepta facturi emise dupa luna iunie 2015, iar reclamanta a cunoscut acest aspect.

Pe de alta parte, factura nu constituie,
ut singuli,
acceptare de plata, chiar inregistrata in evidenta contabila a destinatarului. Factura este un document oficial contabil care serveste, in primul rand, scopurilor prevazute de legislatia privind evidenta contabila si de cea referitoare la disciplina financiara si fiscala a subiectilor supusi obligatiei de tinere a registrelor contabile, conform legii. Inregistrarea in evidenta contabila a facturii nu este o optiune, ci o obligatie legala care revine persoanelor fizice si persoanelor juridice care desfasoara activitati lucrative, cu scop patrimonial sau nepatrimonial. Operatiunea neinregistrarii si restituirea facturilor inconvenabile de catre persoana destinatara, in considerarea aspectului valorii sau prestatiei consemnate, si considerarea ca in aceste conditii intervine refuzul obligatiei de plata, sunt lipsite de temei legal. Prin urmare, in mod corect a procedat parata, inregistrand facturile in evidenta contabila proprie, dupa care in luna ianuarie 2016 comunica reclamantei, inca odata, refuzul platii facturilor. Aceasta intrucat, operatiunea de inregistrare in evidenta contabila a facturilor are semnificatie juridica doar pentru activitatea financiar-contabila a paratei, dar nu are nici o valoare juridica pentru raportul obligational dintre parti, in prezenta refuzului de acceptare a platii acelorasi facturi si a absentei oricarui acord expres sau, dupa caz, implicit de onorare a platilor consemnate in facturi.

13. In cauza au fost formulate cereri pentru cheltuieli de judecata de ambele parti, cereri care in conformitate cu art. 451-453 C.pr.civ., vor fi respinse, astfel: fiind respins apelul reclamantei, cererea acesteia este neintemeiata; parata intimata nu a facut dovada intrebuintarii unor cheltuieli de judecata in apel, iar cererea cesteia va fi respinsa pentru acest motiv.
14. Referitor la onorariul solicitat de expertul desemnat in cauza, F..., in suma de 5.900 de lei, Curtea constata, in raport de prevederile art. 451 alin. (1)-(3) C.pr.civ., ca expertului i se cuvine partial onorariul definitiv solicitat, proportional cu criteriul utilitatii valorificarii expertizei in acest proces, si anume raspunsul la obiectivele 2 si 3 din Raportul de expertiza, asa cum s-a aratat deja in cuprinsul acestor considerente.

Curtea apreciaza ca onorariul definitiv in suma de 4.000 de lei este de natura a remunera corespunzator lucrarea efectuata de expert. Din acest onorariu, suma de 2.000 de lei a fost achitata in cursul procesului cu titlu de onorariu provizoriu, expertul fiind indreptatit sa i se achite de reclamanta apelanta diferenta de 2.000 de lei cu titlu de onorar.

Astfel fiind, pentru considerentele mai sus expuse, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei si respinse cererile pentru cheltuieli de judecata formulate de reclamanta apelanta si parata intimata.