Contestatie impotriva deciziei de pensie, neinrautatirea situatiei in calea de atac
1 aprilie 2020Contestatie in anulare impotriva unei incheieri prin care s-a solutionat o plangere
1 aprilie 2020
Contestatie in anulare impotriva unei hotarari pronuntata in apel
Din cuprinsul dispozitiilor
art. 503 C.pr.civ.,
care reglementeaza contestatia in anulare, rezulta ca, in functie de categoriile de hotarari judecatoresti impotriva carora ea se poate indrepta si in functie de motivele pentru care ea se poate exercita, contestatia in anulare se poate infatisa in doua forme: a) Contestatia in anulare obisnuita sau de drept comun, ce se exercita, potrivit
art. 503 alin. (1) C.pr.civ.,
impotriva oricaror hotarari judecatoresti definitive, daca partea „nu a fost legal citata si nici nu a fost prezenta la termenul cand a avut loc judecata ”. b) Contestatia in anulare speciala, ce se exercita, potrivit
art. 503 alin. (2) C.pr.civ.,
numai impotriva hotararilor instantelor de recurs, pentru unul dintre cele patru motive prevazute de text, iar, potrivit
art. 503 alin. (3) C.pr.civ.,
si hotararilor instantelor de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, insa numai pentru trei din cele patru motive prevazute la alin. (2), respectiv, pentru motivele prevazute de pct. 1, 2 si 4, fiind exclus motivul 3 - care se refera la situatia cand instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen.
Prin urmare, contestatia in anulare intemeiata pe dispoz.
art. 503 alin. (2) pct. 3
C.pr.civ.,
impotriva unei hotarari pronuntata in apel, care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu recurs, este inadmisibila, intrucat hotararile date in apel nu sunt supuse contestatiei in anulare pentru motivul prevazut de pct. 3 al alin. (2) art. 503 C.pr.civ.
Prin sentinta nr. 145 din 03 februarie 2017, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. 2648/95/2016, s-a respins actiunea formulata de catre reclamantul C. M. in contradictoriu cu paratii C. J. P. GORJ, si C. N. P. P. - COMISIA CENTRALA DE CONTESTATII.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civila nr.1417/30.05.2017, pronuntata de Curtea de apel Craiova, in dosarul nr. 2648/95/2016, s-a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca prin decizia nr.11001 din 25 aprilie 2016, Casa Judeteana de Pensii Gorj a revizuit pensia apelantului in baza sentintei civile nr.3665/2015, decizie care a fost contestata si care i-a fost respinsa in baza Hotararii nr.18112 din 12.12.2016 de catre Comisia Centrala de Contestatii, iar contestatia impotriva acestei hotarari face obiectul cauzei de fata prin care se solicita sa fie valorificata si perioada 14.03.1984-1.04.2001, ca fiind lucrata in grupa I de munca.
Examinandu-se sentinta civila nr.3665 din 24.09.2015, pronuntata de Tribunalul Gorj, rezulta ca CJP Gorj a fost obligata sa emita o noua decizie prin care sa recalculeze drepturile de pensie reclamantului in sensul valorificarii activitatii desfasurate in perioadele 7 iulie 1978-1 noiembrie 1979 si 1 iunie 1981-4 august 1982, aceste perioade fiind lucrate in grupa I de munca in procent de 100%.
Aceasta sentinta a ramas definitiva, deoarece apelantul nu a mai contestat-o, asa cum rezulta din decizia nr.1099/2016 a Curtii de Apel Craiova in urma respingerii apelului promovat de CJP Gorj.
De aici rezulta ca prin sentinta Tribunalului Gorj si ramasa definitiva prin respingerea apelului promovat de CJP Gorj, instanta nu a retinut ca perioada 14.03.1984-1 aprilie 2001 a fost lucrata de reclamant in grupa I de munca in procent de 100% si astfel aceasta perioada nu a fost valorificata, iar in dosarul de fata reclamantul solicita din nou valorificarea pe aceiasi perioada pentru care nu a exercitat calea de atac impotriva sentintei civile nr. 3665 din 24.09.2015, pronuntata de Tribunalul Gorj.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, in mod temeinic instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.107 din Legea 263/2010, pe de o parte, iar pe de alta parte decizia nr.11001/2014 a avut ca obiect punerea in executare a sentintei civile 3665/2015.
Impotriva deciziei civile nr.1417/30.05.2017, pronuntata de Curtea de apel Craiova, in dosarul nr. 2648/95/2016, a formulat contestatie in anulare reclamantul C. M., motivand, in esenta, urmatoarele:
Cu privire la motivele contestatiei, se invoca art. 503 alin.2 pct. 2 si 3 C.pr.civ.
Cu privire la admisibilitate:
Calea de atac extraordinara este promovata impotriva unei hotarari definitive, respectiv a unei decizii de apel, cu incidenta art. 503 alin. (3) C.pr.civ.; impotriva aceleiasi hotarari nu a mai fost promovata anterior o alta contestatie in anulare; promovata de apelantul-reclamant, cu legitimitate procesuala in calea extraordinara de atac; se sprijina pe motivele expres si limitativ prevazute de art. 503 alin. (2) C.proc.civ.
Motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ. "dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale
Pentru ca eroarea materiala sa constituie motiv de contestatie in anulare, in intelesul art. 503 C.proc.civ., ea trebuie sa poata fi sesizata in mod concret, in dosarul in care s-a dat solutia a carei anulare se cere. Suntem in prezenta unei erori cu caracter procedural in conditiile in care instanta de apel nu a observat invocarea prezumtiei legale de lucru judecat prin cererea de apel si nu s-a pronuntat asupra acesteia.
Prin cererea de apel, a invocat prezumtia legala de lucru judecat prin prisma dispozitiilor art. 430 alin. (2) C.pr..civ. potrivit carora "autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a solutionat o chestiune litigioasa ". text de lege citat in cuprinsul pag. 2 alin. penultim din cererea de apel.
Or, aceasta prezumtie a fost invocata prin prisma chestiunilor litigioase solutionate deja intr-un litigiu anterior, respectiv prin sentinta nr. 3665/24.09.2015 pronuntata in Dosarul nr. 227/95/2015, ramasa definitiva in apel prin Decizia nr. 199/18.02.2016. Aceleasi chestiuni litigioase nu pot fi opuse si luate ca un dat juridic, fara a putea fi reanalizate intr-un litigiu ulterior in caz contrar incalcandu-se principiul securitatii juridice, principiul legalitatii si dreptul la un proces echitabil in sensul art. 6 CEDO.
Verificand considerentele deciziei din apel nr.1417/30.05.2017 contestata (pag. 4 alin. antepenultim - pag. 5 alin. 2) instanta de apel s-a raportatat numai la dispozitivul Sentintei nr. 3665/24.09.2015, omitand sa cerceteze considerentele acestei sentinte, neobservand in acest fel chestiunile litigioase deja transate anterior si aflate sub prezumtia puterii de lucru judecat.
Analizand decizia din apel contestata nr. 1417/30.05,2017, instanta nu observa si nu analizeaza chestiunile litigioase deja transate anterior si aflate sub prezumtia puterii de lucru judecat, mentinand sentinta de fond nr. 145/03.02.2017 pronuntata in litigiul ulterior.
Solicita ca acest motiv prevazut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C.pr.civ, indicat si dezvoltat, sa fie analizat de catre instanta si prin prisma motivului de contestatie in anulare prevazut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C.pr.civ. (omisiunea instantei de a cerceta acest motiv de apel).
Este vorba de o eroare cu caracter procedural, in conditiile in care instanta de apel nu a observat ca s-a savarsit o eroare cu privire la insusi obiectul litigiului dedus judecatii.
Instanta de apel s-a pronuntat pe o decizie de revizuire in sensul art. 107 din Legea nr. 263/2010, in timp ce investirea instantei a avut ca obiect anularea unei decizii de respingere a deschiderii dreptului de pensie in raport de art. 106 din Legea nr. 263/2010.
In acest fel s-a savarsit o grava eroare ca urmare a necercetarii si neobservarii naturii juridice a deciziei contestate si implicat a obiectului litigiului dedus judecatii, instanta de apel multumindu-se sa preia ca un dat motivarea sentintei de fond fara a realiza o minima cercetare macar a actului de investire a instantei.
In concluzie, in acord cu disp. art. 508 alin. (3) C.pr.civ., solicita admiterea caii extraordinare de atac, astfel cum a precizat..
Intimatele au formulat intampinare, invocand inadmisibilitatea contestatiei pentru motivul prevazut de
art. 503 alin. (2) pct. 3 C. pr. civ.,
si neindeplinirea conditiilor legale pentru motivul prevazut de
art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.,
solicitand respingerea contestatiei in anulare.
Prin decizia nr. 2041/12 Septembrie 2017, pronuntata in dosar nr. 1134/54/2017, Curtea de Apel Craiova- Sectia I Civila, a respins contestatia in anulare.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut urmatoarele
Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara, de retractare, comuna si in principiu, nesuspensiva de executare, indreptata impotriva hotararilor judecatoresti definitive, date cu incalcarea anumitor norme de procedura sau gresite din cauza unor inadvertente de ordin formal. Ea se poate exercita numai in cazurile expres prevazute de
art. 503 C. pr. civ.
Astfel, potrivit art. 50
3 C.pr.civ.
1)Hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata. (2)Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand:
hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia;
dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale; instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen; .instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.
3)Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Din cuprinsul dispozitiilor care reglementeaza aceasta cale de atac, rezulta ca, in functie de categoriile de hotarari judecatoresti impotriva carora ea se poate indrepta si in functie de motivele pentru care ea se poate exercita, contestatia in anulare se poate infatisa in doua forme: a) Contestatia in anulare
obisnuita
sau
de drept comun, ce
se exercita, potrivit
art.
503 alin. (1) C.pr.civ.,
impotriva oricaror hotarari judecatoresti definitive, daca partea „nu a fost legal citata si nici nu a fost prezenta la termenul cand a avut loc judecata”. b) Contestatia in anulare
speciala,
ce se exercita, potrivit
art. 503 alin. (2) C.pr.civ.,
numai impotriva hotararilor instantelor de recurs, pentru unul dintre cele patru motive prevazute de text, iar, potrivit
art. 503 alin. (3) C.pr.civ.,
si hotararilor instantelor de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, insa numai pentru trei din cele patru motive prevazute la alin. (2), respectiv, pentru motivele prevazute de pct. 1, 2 si 4, fiind exclus, deci, motivul 3 - care se refera la situatia cand instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen.
In speta, instanta a fost investita cu o contestatie in anulare
speciala,
impotriva unei hotarari a instantei de apel, care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu recurs, contestatoarea invocand in drept, motive prevazute de
art. 503 alin. (2) C.pr.civ.
Insa, cum hotararea atacata cu contestatie este o hotarare pronuntata in apel, inseamna ca invocarea prevederilor
art. 503 alin. (2) pct. 3 C. pr. civ.,
se priveste ca inadmisibila, intrucat hotararile date in apel nu sunt supuse contestatiei in anulare pentru acest motiv - dispozitiile mentionate fiind aplicabile numai in cazul hotararilor pronuntate in recurs - astfel incat, cu aceasta motivare, sub acest aspect Curtea urmeaza sa respinga contestatia.
In ceea ce priveste motivul contestatiei in anulare, prevazut de
art. 503 alin. (2) pct. 2
C. pr. civ.,
respectiv, dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale, contestatia se priveste ca nefondata.
Astfel, sub acest aspect, este de mentionat ca legea are in vedere „erori materiale”, ceea ce inseamna erori cu caracter procedural -greseli pe care instanta le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale; o asemenea eroare trebuie sa fie evidenta, in legatura cu aspectele formale ale judecatii; de asemenea, textul nu vizeaza stabilirea eronata a situatiei de fapt, in urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica netemeinicia hotararii; eroarea materiala, la care se refera
art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.,
nu trebuie sa fie rezultatul modului in care instanta a inteles sa interpreteze un text de lege; textul nu se refera la o eroare a instantei, ci, in mod obiectiv, la o „eroare materiala”, indiferent din vina cui s-a produs; de asemenea, prevederile
art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.
implica ideea ca nu orice eroare materiala poate fi primita ca motiv de contestatie, ci numai acele erori care au fost esentiale, determinand solutia eronata a instantei, asa incat, daca instanta ar fi trebuit sa dea aceeasi solutie, chiar daca ar fi cunoscut imprejurarea de fapt invocata, desi s-a savarsit o eroare materiala, aceasta este irelevanta; este de mentionat, de asemenea, si faptul ca „eroarea materiala” la care se refera
art. 503 C. pr. civ.
nu trebuie confundata nici cu „erorile sau omisiunile” la care se refera
art. 442 C. pr. civ.,
astfel de greseli, cum sunt cele prevazute de
art. 442 alin. (1) C. pr. civ.,
putand fi „indreptate din oficiu sau in urma unei simple cereri”.
Or, in speta, motivele invocate de contestator, ca si „erori materiale”, nu sunt in legatura cu aspectele formale ale judecatii, ci se refera la incalcarea unor norme de drept procesual sau material prin neluarea in considerare a unor aspecte ce vizeaza, in final, modul de judecata si solutia pronuntata pe fondul cauzei, eventuale greseli de judecata, care nu pot constitui temeiul unei contestatii in anulare.
Prin urmare, fata de motivele invocate de contestator, Curtea retine ca in cauza nu sunt indeplinite cerintele
art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.,
asa incat, si sub acest aspect, contestatia in anulare urmeaza sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins prezenta contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 503 alin.2 pct. 2 si 3 C.pr.civ.
(Curtea de Apel Craiova, Sectia I-a Civila, decizia civila nr. 2041/12 septembrie 2017, rezumat judecator Paula Paun)