Contestatie administrativa.

Obligatia de plata a cheltuielilor accesorii.

 

In privinta accesoriilor insa, recurenta este indreptatita sa nu le achite, intrucat a achitat suma stabilita, solicitand din proprie initiativa sa se reactualizeze valoarea bunurilor, neavand nicio culpa ca paratul nu a respectat dispozitiile legale si ca a lasat sa treaca un interval mare de timp pana sa o faca. De aceea, plata reala a sumei cu intarziere nu s-a facut din culpa recurentei, ci a proprietarului.

In aceste conditii recurenta nu datoreaza cheltuielile accesorii calculate la suma de6913 lei.

De asemenea, se constata ca nu exista motive care sa conduca la nulitatea actului fiscal in privinta conditiilor  de forma si ca, aceste critici au devenit si lipsite de interes, sub aspectul accesoriilor, intrucat paratul, in raport de solutia pronuntata, urmeaza sa se conformeze  celor statornicite prin prezenta cale de atac.

 

(Decizia nr. 417/R-CONT
/
08 Martie 2016)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Valcea la data de 30.10.2014 reclamanta S.C. AA S.A. a chemat in judecata pe paratul Orasul Baile Govora prin Primar, solicitand in contradictoriu cu acesta: 1. suspendarea executarii actului administrativ fiscal - Decizia de impunere nr.7552/19.08.2014 emisa de Primaria Orasului Baile Govora, in temeiul art.14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei; 2. anularea adresei nr. 8459/03.10.2014 emisa de Primaria Orasului Baile Govora, prin care s-a comunicat modul de solutionare a contestatiei reclamantei impotriva deciziei de impunere nr.7552/19.08.2014; 3. constatarea nulitatii instiintarii de plata nr.7552/19.08.2014 emisa de parat, prin care reclamanta a fost notificata ca are de plata suma de 34.082 lei, din care 27.169 lei obligatie la taxa cladiri si 6.913 lei accesorii calculate pana la 19.08.2014, pentru care nu i-a fost comunicat actul administrativ-fiscal (decizia de impunere) prin care s-au stabilit aceste obligatii; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare reclamanta a aratat ca la data de 21.08.2014 i-a fost comunicata Decizia de Impunere nr. 7552/19.08.2014, emisa de orasul Baile Govora, prin care organul fiscal a stabilit ca SC A SA datoreaza bugetului local pe anul 2014
"taxa cladiri"
in suma de 9.450 lei, la adresa de comunicare a Deciziei anexandu-se si instiintarea de plata nr.7552/19.08.2014, prin care i se notifica faptul ca are de plata la bugetul local suma de 34.082 lei reprezentand 27.169 lei obligatie la taxa cladiri si 6.913 lei accesorii calculate pana la 19.08.2014.

Considerand aceasta decizie, precum si instiintarea de plata, ca netemeinice si nelegale, reclamanta a formulat la data de 03.09.2014 contestatie, inregistrata la Primaria Orasului Baile Govora sub nr.8459/04.09.2014.

Prin adresa nr.8459/03.10.2014 emisa de Primaria orasului Baile Govora, primita si inregistrata la SC A SA Valcea sub nr.38316/10.10.2014, i s-a comunicat faptul ca Decizia de Impunere nu poate fi desfiintata intrucat aceasta a fost data in baza Deciziei nr. 20/25.07.2014 si a Procesului verbal de Constatare nr.6112/27.06.2014, ambele intocmite de catre Camera de Conturi a Judetului Valcea.

Adresa Primariei Orasului Baile Govora, mai sus mentionata, emisa cu depasirea termenului legal, prin care nu a fost solutionata contestatia, nu poate fi considerata ca un raspuns la cererea reclamantei, avand in vedere lipsa unei decizii motivata in fapt si in drept de solutionare a contestatiei. A solicitat sa se constate refuzul autoritatii publice prin nesolutionarea in termen legal a contestatiei impotriva Deciziei de impunere nr.7552/19.08.2014.

Astfel cum s-a consemnat si in contestatie, in baza Contractului de inchiriere inregistrat la Primaria Orasului Baile Govora sub nr.6054/16.09.2005 si la SC A SA Valcea sub nr.2964/16.09.2005, societatea a inchiriat un spatiu in suprafata de 26 mp, situat la parterul Primariei, spre a fi folosit ca punct de lucru pentru activitati administrative. Contractul s-a incheiat pe o perioada de 1 an, durata acestuia fiind prelungita anual prin acte aditionale.

Spre a respecta prevederile din Codul Fiscal - Legea nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, SC A SA Valcea a depus la Primaria Orasului Baile Govora declaratie de impunere pentru spatiul inchiriat, valoarea de inventar inscrisa in declaratie, baza de calcul pentru taxa pe cladiri, fiind cea comunicata de proprietar, respectiv 31.498,58 lei.

In anul 2012, cu adresa nr.4863/24.02.2012, SC A SA a rugat proprietarul (orasul Baile Govora) sa-i comunice valoarea reevaluata a acestui spatiu, aceasta avand in vedere si prevederile din OUG nr. 03/04.10.2007 prin care se dispune ca
"activele fixe corporale de natura constructiilor si terenurilor aflate in patrimoniul institutiilor publice vor fi reevaluate cel putin odata la 3 ani..."
, astfel incat sa nu plateasca taxa pe cladiri calculata cu o cota penalizatoare.

Ca raspuns la aceasta solicitare, cu adresa nr.1677/27.03.2012, unitatea administrativ-teritoriala i-a comunicat ca
"la aceasta data este in curs de finalizare raportul de reevaluare..."
, precizandu-se ca pentru anul 2012 obligatia la impozitul pe cladiri (taxa pe cladiri) este de 473 lei, calculata la o cota de 1,5% la valoarea actuala a spatiului, respectiv 31.498,58 lei. Obligatia stabilita de unitatea administrativ-teritoriala a fost achitata la bugetul local la termenele legale.

Pentru anii 2013 si 2014, prin Deciziile de impunere nr.1007/07.02.2013 si respectiv nr.1336/10.02.2014, organul fiscal al unitatii administrativ-fiscale a calculat taxa pe cladiri folosind cota de 1,5%, in aceste titluri de creanta consemnandu-se
ca "spatiul a fost reevaluat la data de 31 dec. 2011"
. Obligatiile stabilite au fost achitate la bugetul local la termenele legale, neinregistrandu-se intarzieri la plata.

Cu toate acestea, in luna august orasul Baile Govora a emis Decizia de impunere nr.7552/19.08.2014, contestata de reclamanta, prin care se stabileste obligatia la taxa cladiri in suma de 9.450, folosind la calcul cota penalizatoare de 30%, pe acesta facandu-se mentiunea "conform Decizie Curte Conturi nr.20/2014".

Contestatia nr.30563/03.09.2014 impotriva Deciziei de impunere nr.7552/19.08.2014 a fost formulata de S.C. AA S.A. in temeiul prevederilor din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fiind respectate atat forma si continutul cat si termenul de depunere a contestatiei. Conform prevederilor de la Titlul IX - Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrativ fiscal, Capitolul II - Competenta de solutionare a contestatiilor, Art.210 - Decizia sau dispozitia de solutionare, din O.G. nr.92/2003, "
in solutionarea contestatiei organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie dupa caz",
in care sa prezinte motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.

Mentiunea de pe Decizia de impunere contestata, ca este "Conform Decizie Curtii de Conturi nr.20/2014", nu reprezinta motiv de fapt si de drept pentru respingerea contestatiei.

Decizia nr.20/25.07.2014 a Curtii de Conturi emisa spre a inlatura abaterile de la legalitate si regularitate, constatate si retinute in Procesul verbal de constatare nr.6112/27.06.2014, intocmit de auditorii din cadrul Camerei de Conturi Valcea, in urma controlului efectuat la unitatea administrativ teritoriala Orasul Baile Govora, nu ii este opozabila reclamantei si nu reprezinta act-administrativ fiscal prin care se stabilesc obligatiile fiscale.

Abaterile de la legalitate si regularitate s-au retinut in sarcina persoanelor cu atributii in domeniu din cadrul entitatii verificate, respectiv orasul Baile Govora si nu in sarcina S.C. AA S.A. Valcea, care si-a achitat obligatiile stabilite prin Deciziile de impunere anuale la termenele legale.

In ceea ce priveste instiintarea de plata nr.7552/19.08.2014, prin care reclamanta este notificata ca are de plata obligatie la taxa cladiri in suma de 27.169 lei si accesorii in suma de 6.913 lei si pe aceasta se face mentiunea "
conform Decizie Curte Conturi nr. 20/2014",
nu poate produce efecte juridice, urmand a se constata nulitatea ei, pentru care nu i-a fost comunicat actul administrativ fiscal (decizie de impunere) prin care s-au stabilit aceste obligatii spre a ii fi opozabile. In intelesul Codului de procedura fiscala, "actul administrativ fiscal este actul emis de organul competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale" (art.41 din OG nr.92/2003), acesta producand efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii. Conform prevederilor art.45 alin.(2) indice 1 din nr.O.G. 92/2003, "Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic."

In conformitate cu dispozitiile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executarii actului administrative unilateral - Decizia de impunere nr.7552/19.08.2014 emisa de Primaria Orasului Baile Govora, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

In motivarea cererii de suspendare a executarii actului administrativ, pentru a preveni o paguba iminenta viitoare, a aratat ca si in trecut s-a mai confruntat cu o asemenea situatie, fiind prejudiciata. Astfel, in urma controlului efectuat de auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Valcea, in Raportul de control intocmit s-a retinut ca abatere faptul ca in data de 30 septembrie 2011 SC A SA Valcea, odata cu plata impozitului pe cladiri aferent semestrului al II-lea, a platit necuvenit catre unitatea administrative-teritoriala a orasului Baile Govora suma de 2.309,00 lei reprezentand majorari de intarziere.

In Raportul de Control intocmit de auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Valcea s-a retinut faptul ca SC A SA Valcea a platit in mod necuvenit catre Primaria Baile Govora suma de 2.309,00 lei, fiind prejudiciata societatea, dispunandu-se a fi intreprinse demersuri pentru recuperarea acesteia, inclusiv beneficiile nerealizate calculate de la data platii - 30 septembrie 2011 si pana la momentul recuperarii platii efectuate fara contraprestatie.

Intrucat Primaria Orasului Baile Govora nu s-a conformat celor dispuse de catre auditorii publici externi, prin adresa nr.10312/18.04.2012 reclamanta a solicitat sa se procedeze la compensarea platii efectuate in anul 2011 cu obligatii pe anul 2012, in caz contrar fiind nevoita sa urmeze caile legale pentru recuperarea sumei platite dar nedatorate. In acest sens reclamanta a promovat la Judecatoria Rm. Valcea o actiune in pretentii, ce a facut obiectul dosarului nr.2344/288/2013, iar prin sentinta civila nr.6557/2013 din 6 septembrie 2013 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea, ramasa definitiva prin neapelare, a fost admisa actiunea reclamantei si a fost obligat paratul Orasul Baile Govora sa ii plateasca suma de 2.309,00 lei, precum si dobanda legala de la data pronuntarii sentintei si pana la data platii efective.

In contextul celor prezentate, avand in vedere lipsa deciziei de solutionare a contestatiei - adresa Primariei Orasului Baile Govora nr.459/03.10.2014 neputand tine loc de decizie, necuprinzand motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent asa cum se prevede la art.211 din Codul de procedura fiscala si nici nu se face vreo mentiune in legatura cu reglementarile legale incalcate, reclamanta a solicitat admiterea cererii, anularea adresei mentionate, precum si a Deciziei de impunere nr.7552/19.08.2014, emise de Primaria Orasului Baile Govora, ca nelegale. Totodata a solicitat constatarea nulitatii instiintarii de plata nr.7552/19.08.2014, prin care a fost notificata ca are de plata suma de 34.082 lei din care 27.169 lei obligatie la taxa cladiri si 6.913 lei accesorii calculate pana la 19.08.2014.

La data de 08.01.2015 paratul Orasul Baile Govora a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata. A argumentat in esenta ca autoritatea parata a fost supusa unui control al Curtii de Conturi - Camera de Conturi Valcea, iar prin Decizia nr.20/2014 si prin Raportul de Control a fost obligata sa impuna S.C. A S.A. la plata unei sume modice pentru inchirierea unui spatiu in incinta Primariei Orasului Baile Govora, in baza unui Contract de inchiriere. Cuantumul acestei taxe s-a stabilit in conditii similare impozitului pe cladiri, fapt recunoscut ca legal de catre reclamanta si in conformitate cu prevederile art.253 alin.2 din Codul fiscal.

Camera de Conturi Valcea a considerat ca nerecuperarea prejudiciilor stabilite prin decizie, constituie infractiune ce se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, conform dispozitiilor art.128.1 din Legea nr.94/1992, drept pe care paratul l-a respectat, intocmai masurilor Camerei de Conturi Valcea.

Prin Incheierea din 03.03.2015, tribunalul a respins cererea de suspendare a executarii deciziei de impunere contestata.

Prin Sentinta civila nr.1601/25.09.2015, pronuntata de Tribunalul Valcea a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta.

Pentru a hotari in ceasta modalitate, in considerente a retinut ca, litigiul de fata priveste modul de stabilire, de catre organul fiscal din cadrul Primariei Orasului Baile Govora, a taxei pe cladiri datorate de reclamanta S.C. A S.A. aferent unui spatiu inchiriat in cladirea Primariei Baile Govora, in temeiul unui contract incheiat in anul 2005.

Tribunalul a observat din procesul-verbal de constatare incheiat de Camera de Conturi Valcea la data de 27.06.2014, in anul 2011 reclamanta a platit pentru spatiul inchiriat o taxa pe cladiri in cuantum de 9.397 lei, calculata prin aplicarea unei cote de impozit de 30% la valoarea de inventar a imobilului, dat fiind ca acesta nu fusese reevaluat in ultimii 5 ani. Astfel, valoarea de inventar a spatiului inchiriat inregistrata in evidenta contabila a paratului era de 31.498,58 lei, aceasta valoare fiind cea inregistrata la nivelul anului 2004.

La data de 24.02.2012 reclamanta a solicitat paratului ca, pentru a nu plati o taxa pe cladiri calculata prin aplicarea cotei de 30% aferenta unei cladiri nereevaluate, sa-i comunice valoarea reevaluata a spatiului inchiriat.

Prin adresa de raspuns nr.1677/27.03.2012 entitatea parata a comunicat reclamantei ca reevaluarea imobilului este in curs de finalizare, urmand a-i fi comunicata valoarea rezultata in urma reevaluarii dupa finalizarea acesteia. Totodata, prin aceeasi adresa paratul a comunicat reclamantei ca taxa pe cladiri datorata de reclamanta pentru anul 2012 va fi calculata prin aplicarea unui procent de 1,5% la valoarea de inventar actuala a cladirii.

Astfel, reclamanta a fost impusa si a achitat in perioada 2012-2014 o taxa pe cladiri calculata prin aplicarea cotei de 1,5% la valoarea nereevaluata a imobilului, desi cota mentionata era aplicabila cladirilor ce au fost reevaluate in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinta, potrivit art.253 Cod fiscal.

Este de observat ca desi prin adresa din 27.03.2012 paratul comunica reclamantei ca raportul de reevaluare a spatiului inchiriat „este in curs de finalizare”, din datele cauzei reiese ca aceasta reevaluare nu a fost niciodata finalizata pana in prezent, in orice caz la momentul controlului Curtii de Conturi, efectuat in perioada 06.05-27.06.2014, valoarea de inventar a imobilului inregistrata in evidenta contabila a paratului era tot cea corespunzatoare evaluarii din anul 2004.

In aceste conditii, Curtea de Conturi a stabilit ca in mod nelegal reclamanta a fost impusa de catre parat cu o cota de impozit de 1,5% din valoarea de inventar a cladirii, cand in mod corect taxa pe cladiri ar fi trebuit calculata prin aplicarea cotei de 30%, data fiind nereevaluarea cladirii in ultimii 5 ani. Astfel, prin Decizia nr.20/25.07.2014, emisa in urma controlului, Curtea de Conturi – Camera de Conturi Valcea a obligat paratul sa recupereze prejudiciile inregistrate ca urmare a calcularii eronate a taxei pe cladiri.

In urma Deciziei Curtii de Conturi, la data de 19.08.2014 paratul a emis decizia de impunere nr. 7552, prin care a impus reclamantei plata unei taxe pe cladiri aferent spatiului inchiriat in cuantum de 9.450 lei pentru anul 2014, prin aplicarea cotei de impozit de 30% corespunzatoare unei cladiri nereevaluate.

Aceasta decizie de impunere face obiectul contestatiei in cauza de fata, reclamanta sustinand ca actul contestat este nelegal, in conditiile in care apreciaza ca fiind incorecta aplicarea cotei de impozit de 30%, deoarece obligatia reevaluarii spatiului revenea paratului ca proprietar al imobilului, iar reclamanta chiar a solicitat paratului sa procedeze la reevaluarea spatiului si sa-i comunice valoarea rezultata. A mai aratat ca pentru anul 2014 i-a fost emisa deja decizia de impunere nr. 1336/10.02.2014, pentru o taxa pe cladiri de 472 lei, din care reclamanta a achitat deja prima transa.

Tribunalul a apreciat insa contestatia reclamantei ca fiind neintemeiata.

Astfel, desi este adevarat ca obligatia reevaluarii spatiului inchiriat revenea paratului in calitate de proprietar, iar culpa pentru nerealizarea reevaluarii revine tot acestuia, nu este mai putin adevarat ca, in conditiile nereevaluarii spatiului in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta, taxa pe cladiri datorata de reclamanta locatara trebuia calculata prin aplicarea cotei de impozit de 30%, fiind lipsita de baza legala aplicarea unei alte cote, cum s-a intamplat in speta anterior controlului Curtii de Conturi. Nereevaluarea imobilului constituie o imprejurare de factura obiectiva, iar dispozitiile art.253 Cod fiscal leaga modul de calcul al impozitului si taxei pe cladiri de aceasta imprejurare obiectiva, independent de vreo culpa a contribuabilului in neindeplinirea obligatiei de reevaluare a imobilului.

Tribunalul a apreciat ca fiind neintemeiate si sustinerile reclamantei legate de modul de solutionare a contestatiei sale administrative. Astfel, desi intr-adevar motivarea respingerii contestatiei administrative de catre parat se rezuma la invocarea deciziei Curtii de Conturi, din adresa prin care paratul a comunicat reclamantei respingerea contestatiei sale administrative se desprinde in mod neechivoc solutia adoptata de parat de respingere a contestatiei, iar in conditiile in care, potrivit legii, entitatile verificate sunt obligate sa aduca la indeplinire masurile dispuse de Curtea de Conturi, sub amenintarea unor sanctiuni inclusiv penale, nu se poate considera ca motivarea sumara adoptata de parat pentru respingerea contestatiei ar fi lipsita de pertinenta.

Astfel fiind, tribunalul a concluzionat ca este neintemeiata contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de impunere si a actului de solutionare a contestatiei sale administrative.

In ceea ce priveste cererea reclamantei de constatare a nulitatii instiintarii de plata emise de parat la data de 19.08.2014, prin care reclamanta a fost notificata ca are de plata suma de 34.082 lei, din care 27.169 lei obligatie la taxa cladiri si 6.913 lei accesorii calculate pana la 19.08.2014, tribunalul a retinut ca aceasta instiintare nu constituie un act administrativ-fiscal in sensul art.41 Cod procedura fiscala, cenzurabil potrivit procedurii prevazute de art.205 si urmatoarele Cod procedura fiscala astfel ca nici nu poate face obiectul contestatiei prin actiunea de fata, ci, in masura in care respectiva instiintare va fi urmata de emiterea unor acte de executare, continutul acesteia va putea fi combatut prin formularea unei contestatii la executare conform prevederilor art.171 Cod procedura fiscala

Fata de cele mentionate, tribunalul a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.

Impotriva acestei solutii, reclamanta a formulat recurs in termen legal, invocand critici de nelegalitate incadrabile in dispozitiile art.488 pct.8 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:

- instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca a platit suma pe care a calculat-o in faza comunicarii facuta de proprietar, respectiv la baza de calcul in suma de 31.499,58 lei.

Cu adresa nr.4863/24.02.2012 i-a solicitat proprietarului sa-i comunice valoarea reevaluata a spatiului, insa i s-a raspuns la data de 27.03.2012 ca procedura este in curs de evaluare si i s-a stabilit totodata ca are de plata suma de 473 lei cu titlu de impozit, suma pe care a achitat-o.

- in mod gresit, i s-a respins actiunea pe motiv ca Decizia nr.20/25.07.2014 emisa de curtea de Conturi, retine abateri de legalitate si regularitate, cata vreme este opozabila persoanelor cu atributii din institutia verificata.

Sustine ca i-a fost comunicat actul administrativ fiscal si ca nu-i este opozabil.

- hotararea instantei de fond nu este motivata, fiind incalcate prevederile art.425 Cod procedura civila.

- instanta de fond a statuat gresit ca instiintarea de plata nu constituie act administrativ fiscal si considera temeiul invocat prin Decizia de impunere nr.20/25.07.2014 a Curtii de Conturi, ca fiind legal, in contradictie cu dispozitiile legale, respectiv art.41 din O.U,G. nr.92/2003.

- instanta de fond nu a avut in vedre faptul ca nu i-a emis si nu i-a comunicat decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii, nefiind respectate dispozitiile art.85 alin.1, art.43 si art.44 Cod procedura fiscala.

Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanta apreciaza recursul ca fiind fondat, dupa cum va rezulta din considerentele ce vor urma:

Astfel, reclamanta a investit instanta cu actiunea privitoare la anularea „adresei” nr.8459/03.10.2014 si a Deciziei de impunere nr.7552/19.08.2014, pentru ca ulterior prin motivele de recurs sa sustina ca instanta de fond a retinut gresit ca instiintarea nu constituie act administrativ si ca intimata a refuzat sa-i comunice decizia de impunere.

In mod corect, instanta de fond a retinut ca aceasta adresa nu reprezinta act administrativ, intrucat nu a dat nastere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice, ci doar informeaza (someaza) asupra sumelor datorate, avand caracter de act administrativ fiscal, decizia de impunere.

Se constata ca recurenta nu contesta ca trebuia sa achite impozitele pentru spatiu in functie de reevaluarea cladirii, cata vreme ea insasi a solicitat sa se adopte acea procedura.

Este adevarat ca proprietarul se afla in culpa, intrucat nu a stabilit valoarea reala a cladirii si ca i-a comunicat o valoare cu valabilitate in anul 2004, insa nu inseamna ca greseala acestuia trebuie sa-i profite, intrucat ar inregistra o imbogatire fara justa cauza. Plata impozitului pe cladiri nu a fost conditionata de buna sau reaua credinta a sa. Proprietarul s-a conformat deciziei emisa de Curtea de Conturi, in sensul de a stabili corect taxa pe cladiri, de a o urmari si a o incasa, inclusiv majorarile pentru neplata. Aceasta decizie nu-i este opozabila recurentei, ci doar proprietarului.

Nu aceasta institutie i-a impus obligatia de plata, insa aceasta nu inseamna ca paratul nu-si poate indrepta propriile greseli si nu se poate intoarce impotriva  datornicilor pentru a-si recupera paguba. De aceea, in mod corect a fost emisa decizia de impunere pentru debitul principal.

In privinta accesoriilor insa, recurenta este indreptatita sa nu le achite, intrucat a achitat suma stabilita, solicitand din proprie initiativa sa se reactualizeze valoarea bunurilor, neavand nicio culpa ca paratul nu a respectat dispozitiile legale si ca a lasat sa treaca un interval mare de timp pana sa o faca. De aceea, plata reala a sumei cu intarziere nu s-a facut din culpa recurentei, ci a proprietarului.

In aceste conditii recurenta nu datoreaza cheltuielile accesorii calculat la suma de6913 lei.

Se constata ca nu este intemeiata critica privitoare la nemotivarea solutiei, instanta de fond realizand o motivare concisa, intemeiata in fapt si in drept.

De asemenea, se constata ca nu exista motive care sa conduca la nulitatea actului fiscal in privinta conditiilor  de forma si ca, aceste critici au devenit si lipsite de interes, sub aspectul accesoriilor, intrucat paratul, in raport de solutia pronuntata, urmeaza sa se conformeze  celor statornicite prin prezenta cale de atac.

Fata de cele mentionate, in temeiul art.496 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul , a casat solutia pronuntata de instanta de fond in sensul admiterii in parte a contestatiei si anularii in parte a Deciziei de impunere nr.7552/19.08.2014, pentru suma de 6.913 lei, cu titlu de accesorii. A fost mentinuta in rest solutia pronuntata de instanta de fond.