Contestatia deciziei de recalculare a pensiei emise in baza OUG nr. 1/2011.

 

In conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.1/2011: „pensiile prevazute la art.1 lit.a) si b) din Legea nr.119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariu mediu brut pe economie, potrivit art.5 (4) din lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai tarziu pana la 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate de beneficiari.

Potrivit art.6 din O.U.G. nr.1/2011: (1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010 se mentin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010 incepand cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii deciziei de revizuire.

     (2) Diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfarsitul lunii februarie 2011.

De la momentul emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor si pana in prezent, aceste diferente au fost eliminate, beneficiarilor fiindu-le restituite deja sumele de bani reprezentand diferenta dintre cele doua cuantumuri, ca urmare a modificarii substantiale a cadrului legislativ care reglementeaza materia asigurarilor sociale.

Prin urmare, dispozitiile O.U.G. nr.1/2011 corecteaza diferentele intre cuantumul pensiei recalculate, care a scazut, si cel avut anterior recalcularii, fiind eliminata posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor.

 

Art. 1 si 6 din OUG nr. 1/2011

Legea nr. 119/2010

 

Prin cererea inregistrata sub nr. 3457/88/011, introdusa la data de 9 septembrie 2011, contestatorul N.M.G., a solicitat constatarea nulitatii absolute a deciziei de revizuire nr. 89703/11 iunie 2011 emisa de Casa Sectoriala de Pensii a S.R.I., in temeiul Legii nr. 119/2010 si a OUG nr. 1/2011 si a tuturor deciziilor de revizuire subsecvente si sa constate ca hotararea emisa de Comisia de contestatii ce functioneaza in cadrul S.R.I. este netemeinica. Contestatorul a solicitat si restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei nr. 89703/2011 in sensul restabilirii si mentinerii in plata a pensiei stabilite in conformitate cu decizia nr. 89703 din 24 noiembrie 2009 si sa-i fie achitate diferentele dintre cuantumul pensiei speciale si cuantumul celei revizuite in mod ilegal, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, contestatorul a aratat in esenta ca decizia nr. 871/2010 a Curtii Constitutionale este lipsita de relevanta in cauza, decizia de revizuire fiind emisa cu incalcarea art. 15 din Constitutie, a art. 1 din Codul civil, a art. 1 din Protocolul 1 al CEDO si art. 14 din CEDO.

A mai aratat contestatorul ca o modificare a cuantumului pensiei reprezinta o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite in baza legilor anterioare, ajungandu-se sa se incalce chiar substanta dreptului la pensie; ca doctrina de specialitate a fixat un criteriu in determinarea existentei sau inexistentei unei situatii de retroactivare a legii – criteriul dreptului castigate. Astfel, s-a stabilit ca o lege este retroactiva daca aduce atingere drepturilor castigate sub imperiul legii vechi, trebuind, deci, ca legea noua sa aduca atingere unuia dintre elementele constitutive ale dreptului castigat sub legea vechea; ca, in situatia dedusa judecatii este vorba de dreptul sau de a beneficia de o pensie de serviciu pentru toata perioada vietii conform prescriptiilor Legii nr. 164/2001.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand, in esenta, ca, prin decizia nr. 871/2010, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile Legii nr. 119/2010 sunt constitutionale, iar in ceea ce priveste OUG 1/2011 – act normativ ce a fost validat de Parlamentul Romaniei prin Legea de aprobare nr. 165/2011 – aceasta produce efecte juridice obligatorii ce trebuie respectate de toate entitatile implicate in procesul de recalcularii pensiilor militare; ca in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 119/2010, pensia a fost recalculata incepand cu data de 1 ianuarie 2011 prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, iar ca urmare a modificarii legislatiei in domeniu a fost revizuita prin aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la OUG 1/2011, context in care solicitarea contestatorului de anulare a deciziei atacate contravine dispozitiilor art. 4 din OUG 1/2011.

Prin sentinta civila nr.4820 din data de 23 noiembrie 2011, pronuntata in dosarul civil nr.3457/88/2011, Tribunalul Tulcea a
admis  contestatia formulata de contestatorul N.M.G. in contradictoriu cu intimata SRI - CASA DE PENSII SECTORIALA, avand ca obiect contestatie decizie pensionare.

A anulat  Decizia de revizuire a pensiei nr. 89703/11.06.2011 emisa de S.R.I. Casa de Pensii Sectoriala, ca netemeinica si nelegala si pe cale de consecinta mentine in plata Decizia nr. 89703/24.11.2009 emisa de SRI U.M. 0472 Bucuresti - Casa de Pensii.

A anulat  Hotararea nr. 328/23.08.2011 emisa de S.R.I - Comisia de Contestatii din cadrul S.R.I., ca netemeinica si nelegala.

 A obligat intimata SRI – Casa de Pensii Sectoriala, sa ii plateasca contestatorului diferenta dintre pensia stabilita prin Decizia nr. 89703/24.11.2009 si pensia stabilita prin Decizia nr. 89703/11.06.2011 de la data de 11.06.2011 si pana la momentul repunerii in plata a pensiei initiale.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:

Contestatorul N.M.G. este beneficiarul unei pensii militare de stat stabilita in baza deciziei de pensionare nr. 89703/24 noiembrie 2009.

Prin decizia contestata nr. 89703 din 11 iunie 2011 emisa de Casa Sectoriala de Pensii din cadrul S.R.I., contestatorului i-au fost revizuite drepturile de pensie in baza OUG 1/2011.

Instanta constata ca prin decizia de revizuire a pensiei contestate in prezenta cauza, a avut loc o transformare a pensiei de serviciu a contestatorului in pensie de asigurari sociale, astfel cuantumul pensiei cuvenite contestatorului fiind redusa in mod considerabil.

Instanta apreciaza ca repetatele modificari ale procedurii de recalculare si revizuire a pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, survenite la scurte intervale de timp, au tendinta sa incalce criteriile jurisprudentei CEDO privind claritatea, accesibilitatea si predictibilitatea legii.

Contestatorul isi legitimeaza in mod corect interesul in cauza prin invocarea unei valori patrimoniale, avand semnificatia unui drept castigat recunoscut si executat de stat, in temeiul unei legi speciale respectiv Legea 164/2001, sustinand in mod corect ca la data intrarii in vigoare a OUG nr. 1/2011 care a stat la baza emiterii deciziilor contestate, era beneficiar al unui bun actual in acceptiunea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, si care i-a fost inlaturat printr-o ingerinta din partea statului.

In aceste conditii, avand in vedere faptul ca dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este un drept absolut, el putand comporta limitari de catre stat, se impune a se analiza daca desfiintarea pensiei de serviciu de care beneficia contestatorul, corespunde limitarilor prevazute de Conventie.

Conform prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO „
Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international
“.

In alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca ”Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.

In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca notiunea de „bun” inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel incat dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata
( Cauza Buchen contra Cehiei din 2002).

Asa fiind, instanta apreciaza ca si contestatorul isi legitimeaza interesul sau, prin invocarea unei valori patrimoniale, avand semnificatia unui drept castigat, recunoscut si executat de stat in temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 164/2001, suficient de clara si previzibila la data pensionarii si care i-a permis sa-si planifice actiunile, atat pe termen lung cat si pe termen scurt pentru el si familia sa, precum si o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente si viitoare.

Este firesc a recunoaste oricarei persoane o asemenea prerogativa iar orice interventie intempestiva a legiuitorului are, de cele mai multe ori, asa cum este si situatia de fata, ca efect afectarea substantei dreptului in partea sa cea mai importanta.

Contestatorul a avut prin urmare, la data intrarii in vigoare a OUG 1/2011, un bun actual in acceptiunea Conventiei, ce le-a fost inlaturat printr-o ingerinta din partea statului.

Insa, dreptul ocrotit de art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este in orice caz un drept absolut, acesta insemnand ca el comporta limitari de catre stat care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.

Pentru a verifica daca desfiintarea pensiilor de serviciu de care beneficia contestatorul corespunde limitarilor prevazute de Conventie, instanta trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

1. ingerinta sa fie prevazuta de lege, conditie satisfacuta in cauza, intrucat desfiintarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forta legii, lege rezultata ca urmare a asumarii raspunderii de catre Guvern in fata Parlamentului.

Insa, legea trebuie sa fie suficient de clara si previzibila.

Previzibilitatea poate avea insa si un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii in vigoare, ci si posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.

Persoanele au astfel un drept la continuitatea actiunii statale.

Acest drept presupune ca statul nu poate incalca increderea legitima a persoanelor in continuitatea actiunii sale.

La momentul pensionarii contestatorului nu s-a pus problema schimbarii legii.

Totusi, cea mai mare problema nu este neaparat schimbarea legii in sine, ci a reglementarilor prin care se diminueaza exagerat de mult veniturile din pensia acestuia, caci nu se poate admite ca, in speta, scaderea sa nu este una de substanta, esentiala si imprevizibila in anul pensionarii contestatorului.

2. sa existe un scop legitim pentru luarea masurii de a desfiinta pensia de serviciu ori, sub acest aspect Guvernul a aratat, in expunerea de motive a Legii 119/2010 ca „se impune adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si in anul 2010”, datorita evolutiei crizei economice in anul 2009 si extinderii acesteia in cursul anului 2010, precum si acordurile de imprumut cu organismele financiare internationale.

Or, faptul ca documentele adresate creditorilor internationali contin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale in discutie, nu inseamna ca acei creditori au stabilit unilateral aceste conditii, ei limitandu-se la a indica obiectivele ce urmeaza a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), insa, alegerea celor mai adecvate masuri ramane la dispozitia statului.

Or, daca masurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de fosti angajati din sectorul bugetar in sensul diminuarii acestora, sunt calificate ca avand natura juridica a unor masuri cu caracter exceptional, atunci este cu totul evident ca Legea 119/2010 nu s-ar putea intemeia pe art. 53 din Constitutia revizuita, deoarece lipseste una din cele doua caracteristici esentiale, care ar permite evocarea sa si anume caracterul temporar, limitat in timp, efectul recalcularii pensiilor fiind unul definitiv si nu temporar.

Scopul urmarit a fost acela al diminuarii cheltuielilor bugetare si nu in ultimul rand si realizarea unei „dreptati sociale”, respectiv instituirea unui regim de pensii avand la baza principiul contributivitatii.

c) sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul avut in vedere pentru utilizarea lui.

Aceasta cerinta nu a fost respectata de stat, deoarece Guvernul a procedat la diminuarea intempestiva a pensiei de serviciu a contestatorului, in mod cel putin semnificativ, prin aplicarea OG nr.1/2011.

Chiar daca se poate admite ca, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza pensia celor care nu au varsat contributii la o institutie de asigurari sociale, direct proportional cu cuantumul drepturilor de pensie ulterioare, aceasta nu are ca semnificatie juridica instituirea unui drept la o anumita suma determinata (Comisia EDH, 4 martie 1985, X c. Suedia ).

Pe de alta parte, masura nu trebuie sa atinga insasi substanta dreptului.

In speta de fata, micsorarea drastica a cuantumului pensiei contestatorului, are fara doar si poate o asemenea semnificatie, contrar celor lapidar enuntate de Curtea Constitutionala care a constatat ca ar fi vorba numai de o limitare a dreptului si nu de o pierdere a dreptului in substanta sa.

Insa, dupa cum a constatat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Sporrong et Lonnroth c. Suediei, limitarile aduse dreptului de proprietate de catre autoritatile statale, au facut ca acesta sa devina „precar”, cu consecinte asupra valorii bunurilor ce formeaza obiectul acelui drept.

Altfel spus, chiar daca Conventia nu garanteaza un anumit cuantum al pensiei, daca acest cuantum este micsorat semnificativ de autoritatile statului, bunaoara prin masuri legislative, atunci se aduce atingere insasi substantei dreptului.

Astfel, in cauza Muller versus Austria, s-a decis in sensul ca „ o reducere substantiala a nivelului pensiei, ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chiar a insusi dreptului de a ramane beneficiar al sistemului de asigurari la batranete.

Curtea a decis ca, si daca Statul reduce temporar pensia in situatii de recesiune economica rapida, ramane totusi un corp de principii de la care acestuia ii este interzis sa deroge, si a considerat esential sa examineze daca dreptul la securitate sociala a fost atins in substanta sa in cauza Kjartan Asmundsson c. Iceland. Application no. 60669/00.2005.

Constatarea de catre Curtea Constitutionala a Romaniei, in cuprinsul deciziei nr. 871/25.06.2010 publicata in M.O. nr. 433/28.06.2010, ca Legea nr. 119/2010 nu incalca dispozitiile Constitutiei Romaniei, nu impiedica instantele de judecata sa faca aplicarea dispozitiilor art. 20 din legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.

De altfel chiar Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 1344 din 9 decembrie 2008 a retinut faptul ca nu are atributia de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislatia supranationala, aceasta revenind instantelor judecatoresti, aratand ca: „instantelor judecatoresti le revine sarcina de aplicare directa a legislatiei comunitare atunci cand legislatia nationala este in contradictie cu aceasta”.

Fata de considerentele expuse, instanta va constata ca, in speta, contestatorului i s-au incalcat drepturi ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, retinand totodata ca, potrivit art. 11 din Constitutia Romaniei „(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

De asemenea, in art. 20 din acelasi act normativ precizat se prevede ca: „(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care, Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”

Impotriva acestei hotarari, a formulat recurs parata CASA SECTORIALA DE PENSII A SERVICIULUI ROMAN DE INFORMATII - COMISIA DE CONTESTATII CARE FUNCTIONEAZA IN CADRUL SRI, pe care a criticat-o sub urmatoarele aspecte:

Intelege sa-si motiveze recursul pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.304 indice 1 Cod procedura civila.

In acest sens, criticile aduse sentintei sunt fundamentate pe prevederile art.304 pct.9 c.proc.civ., respectiv “hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii”, insa, in egala masura, invederam faptul ca recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”.

In aplicarea Legii nr.119/2010, pensia intimatului a fost recalculata incepand cu data de 01.01.2011, prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr.19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.

In urma identificarii tuturor veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de 11.06.2011, in baza Legii nr.119/2000 si Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.1/2011, a fost emisa decizia de revizuire nr.89703, prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite, incepand cu data de 01.01.2011.

Potrivit art.6 din O.U.G. nr.1/2011: (1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010 se mentin in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010 incepand cu luna ianuarie 2011 pana la data emiterii deciziei de revizuire.

    (2) Diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfarsitul lunii februarie 2011.

De la momentul emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor si pana in prezent, aceste diferente au fost eliminate, beneficiarilor fiindu-le restituite deja sumele de bani reprezentand diferenta dintre cele doua cuantumuri, ca urmare a modificarii substantiale a cadrului legislativ care reglementeaza materia asigurarilor sociale.

Prin urmare, dispozitiile O.U.G. nr.1/2011 corecteaza diferentele intre cuantumul pensiei recalculate, care a scazut, si cel avut anterior recalcularii, fiind eliminata posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor.

Mai mult, solicita instantei de control judiciar a constata faptul ca reclamantul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate in situatii identice sau comparabile, prin legea nr.119/2010 legiuitorul intelegand sa abroge toate categoriile de pensii speciale, fara distinctie, supunandu-le unui regim de stabilire si calculare in regim unitar, aplicabil tuturor beneficiarilor sistemului de asigurari sociale.

Cu privire la retinerea instantei referitoare la aplicabilitatea art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, invedereaza faptul ca, in materie de pensie, Curtea a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii prevederilor aratate.

Stabilirea politicilor in materia asigurarilor sociale este lasata de catre CEDO, la aprecierea statelor, in functie de factorii economici si financiari ce influenteaza sustenabilitatea bugetului de stat la un moment dat, pentru satisfacerea interesului general.

Per a contrario, daca s-ar sustine in continuare faptul ca evenimentele legislative nu ar trebui sa influenteze, pentru viitor, drepturile castigate, fie ele si la un anumit cuantum al pensiei, ar insemna, rezumandu-ne in sustinere strict la domeniul in care se dezbate cauza, ca nici modificarile favorabile nu ar trebui sa se aplice. Or, este de notorietate faptul ca dispozitiile legale in materie au determinat actualizari a drepturilor banesti, fara a fi, in mod evident, contestat.

Totodata, este cel putin bizar din partea instantei de fond a califica dreptul la pensie drept „bun”, sub aspectul strict al cuantumului, intrucat este adevarat ca dreptul in sine este susceptibil de aceasta interpretare, insa cuantumul sau este stabilit in baza unor norme legale, are o fundamentare legala; atata vreme cat si Legea nr.164/2001 nu mai este in fiinta, fiind abrogata in mod explicit, si decizia de pensie sufera modificari in sensul prevederilor legale in vigoare, actualizandu-se in virtutea temeiului legal incident si al algoritmului de calcul prevazut de noua reglementare in speta de fata, Legea nr.119/2010. Statul este garantul dreptului la asigurarea sociala, nu al cuantumului prestatiei care poate varia in timp in functie de politicile aplicabile. In cazul de fata, o atare ratiune, se retine expunerea de motive a Legii nr.119/2010 ca fiind grava situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, pe de o parte, iar pe de alta parte, necesitatea reformarii sistemului de pensii. Aceleasi considerente au fost formulate si de Curtea Constitutionala in decizia nr.871/2010, subliniind conditionarea acordari componentei necontributive a pensiei de existenta resurselor financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigurari sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza in mod expres.

In cauza Keckho c.Ungariei, Curtea Europeana a considerat ca este la libera apreciere a statului sa stabileasca ce beneficii sunt platite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau inceta plata acestor beneficii prin modificari corespunzatoare ale legislatiei. Autoritatile nu pot refuza plata unor drepturi si beneficii in cuantumul stabilit de legislatia in vigoare.

Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilite in baza Legii nr.164/2001.

Drepturile la pensie ale acestuia au fost recalculate in baza Legii nr.119/2010 si ale O.U.G. nr.1/2011.

Reclamantul a formulat contestatie impotriva deciziei de revizuire a pensiei emise in baza O.U.G. nr.1/2011.

Prin Legea nr.119/2010, pensiile speciale au devenit pensii in intelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Scopul Legii nr.119/2010 a fost necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atat bugetul de stat,  cat si cel al asigurarilor sociale de stat.

Intrucat in termenul prevazut de Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii in totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare, prin O.U.G.1/2011 s-a instituit o etapa de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivitatii, astfel incat persoanele vizate de acest act normativ, sa aiba posibilitatea sa identifice si sa depuna la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul intregii activitati profesionale.

In conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.1/2011: „pensiile prevazute la art.1 lit.a) si b) din Legea nr.119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariu mediu brut pe economie, potrivit art.5 (4) din lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai tarziu pana la 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate de beneficiari.

Prin art.6 al.2 din ordonanta s-a prevazut ca diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfarsitul lunii februarie 2011.

Sustinerea reclamantului ca s-ar fi incalcat principiul neretroactivitatii legii civile nu poate fi retinuta, intrucat revizuirea pensiei speciale nu s-a facut retroactiv, ci de la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr.1/2011.

Prin decizia nr.458/02.12.2003 Curtea Constitutionala a statuat ca: „o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de fapt nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri, legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare”.

Pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acesta, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale si anume: pensia contributiva si nu supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala.

Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Mai mult, in cazul pensiilor militare intregul cuantum al pensiei speciale se plateste de la bugetul de stat.

Acordarea acestui supliment a urmarit instituirea unui regim special compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.

Aceasta compensatie neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale, si nu se subsumeaza dreptului la pensie, ca element constitutiv al acesteia.

Prin urmare, in ceea ce priveste aceste din urma drepturi de asigurari sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune in functie de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordarii lor, precum si asupra cuantumului si conditiilor de acordare.

Acordarea pensiei suplimentare este strans legata de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si poate fi eliminata cand bugetul de stat nu mai poate suporta sarcina unor astfel de cheltuieli din ratiuni de ordin economic si financiar.

In aceste conditii, partea necontributiva a pensiei de serviciu chiar daca poate fi incadrata potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, in notiunea de „bun”, il reprezinta totusi din aceasta perspectiva un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale, iar suprimarea ei pe viitor nu are semnificatia unei exproprieri.

In acest sens, in decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Muller contra Austriei din 1975 s-a aratat ca: „art.1 din Protocolul nr.1 nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie intr-un anumit cuantum”.

In cauza Andrejeva contra Lituaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut: „ de asemenea o simpla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poata lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorita unei cunoasteri directe a societatilor nationale sunt in principiu mai in masura decat judecatorul international sa hotarasca ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social”.

In materie de pensie si alte drepturi de asigurari sociale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului acestora, fara a ajunge la concluzia incalcarii art.1 al Protocolului nr.1 (a se vedea Decizia Skorkiewicz contra Poloniei din 01.06.1999; decizia Jankovic contra Croatiei nr.43440/1998).

Relevanta in cauza este decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din 07.02.2012, pronuntata in cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molar si Lucia Ghetu impotriva Romaniei prin care s-a statuat ca reducerea pensiilor, desi substantiala, constituie o modalitate de integrare a acestor pensii in regimul general al pensiilor prevazut de Legea nr.119/2010, masura justificata de necesitatea asigurarii echilibrului bugetar si cea a corijarii discrepantelor intre diferitele sisteme de pensii, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproportionate.

Pentru a aprecia daca s-a incalcat dreptul unei persoane la proprietate, Curtea Europeana a statuat ca trebuie verificate mai multe cerinte si anume: daca persoana respectiva a avut un bun in sensul art.1 din Protocolul nr.1; daca exista o ingerinta a statutului in exercitarea dreptului asupra bunului ce are ca efect privarea totala sau partiala de bun a persoanei respective si, daca ingerinta statului este proportionala cu scopul urmarit in sensul de a se pastra un just echilibru, o proportionalitate intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.

In cauza, Curtea constata ca pensia de serviciu de care se bucura reclamantul chiar daca poate fi incadrata in notiunea de „bun” in sensul art.1 din Protocolul nr.1, il reprezinta totusi din aceasta perspectiva un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale in deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene care lasa libertatea statelor de a alege felul sau cuantumul beneficiilor platite in cadrul schemelor proprii de asigurari sociale.

Cerinta care mai trebuie verificata pentru a stabili daca masura aplicata de stat este in concordanta cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, este aceea a respectarii justului echilibru intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.

Din expunerea de motive a O.U.G. nr.1/2011 rezulta ca masura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilitatii identificarii documentelor necesare dovedirii in totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situatii asupra valorificarii dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum si necesitatea stabilirii unei etapizari a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii, in scopul de a nu sanctiona persoanele care, fara a avea vreo culpa, nu au reusit in intervalul initial pus la dispozitie de legiuitor prin Legea nr.119/2010 sa identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul intregii cariere.

Aceste motive avute in vedere de Guvern aduc in prim plan situatia creata ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale in pensii bazate in exclusivitate pe principiul contributivitatii.

Aceasta conversie a fost necesara pentru ca Romania sa isi respecte angajamentele asumate prin semnarea acordurilor de imprumut cu organismele financiare internationale, absolut necesare pentru stabilitatea economica a tarii, pentru atingerea pragului deficitului bugetar, avand in vedere si evolutia crizei economice care s-a extins si in cursul anului 2010.

Fata de aceste aspecte, Curtea constata ca cerintele interesului general in adoptarea O.U.G. nr.1/2011 a fost dovedit.

In ceea ce priveste raportul de proportionalitate intre interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate, instanta apreciaza ca s-a pastrat un just echilibru intre cele doua cerinte.

In determinarea proportionalitatii, a justului echilibru, Curtea va verifica in ce masura a fost afectata substanta dreptului.

Reclamantului nu i-a fost sistata plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuita in raport cu sumele cu care a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivitatii.

Prin aplicarea acestei modalitati de calcul, reclamantul si-a pierdut doar partea necontributiva, suplimentul adaugat de la bugetul de stat, dreptul de pensie nefiind afectat in aspectele sale fundamentale.

Prin decizia nr.29/12.12.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, desi s-a respins recursul in interesul legii, Curtea a statuat ca este esential a se constata in privinta fiecarui reclamant in parte daca s-a respectat raportul de proportionalitate intre interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.

Facand o analiza comparativa a nivelului pensiei revizuite a reclamantului cu pensia medie lunara la nivel national, pe anul 2010 si 2011, se observa un nivel superior al pensiei revizuite, astfel incat s-a respectat raportul de proportionalitate intre interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.

In ceea ce priveste discriminarea invocata de reclamant raportat la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi retinuta, in speta nefiind vorba de persoane aflate in situatii similare, fiecare categorie de persoane avand drepturi si obligatii din prisma statutului profesional.

Reclamantul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate in situatii identice sau comparabile, O.U.G.nr.1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalitatii in fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim  cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament diferit, recunoscandu-se astfel dreptul la diferentiere.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat si a modificat in tot sentinta recurata in sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Decizia civila nr. 362/AS/26.06.2012

Dosar nr. 3457/88/2011

Judecator redactor Jelena Zalman