Conditiile de acordare a stimulentelor personalului din compartimentele de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale

Dreptul functiei publice

Art. 187 alin. 4-7 Cod procedura fiscala; art. 227 alin.4 si urmatoarele Cod procedura fiscala; art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Acordarea stimulentelor personalului din compartimentele de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale a fost reglementata prin dispozitiile art. 187 alin. 4-7 Cod procedura fiscala completat prin Legea nr. 174/2004 pct. 136, dispozitii mentinute atat la republicarea de la data de 24.06.2004 prin art. 195 alin. 5-9, cat si de republicarea ulterioara, inclusiv cea de la data de 31.07.2007 prin art. 227 alin.4 si urmatoarele, ce au reprezentat temeiul H.C.L. Oituz nr. 60/2011.

In consecinta, aplicarea dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 nu conducea la inlaturarea posibilitatii instituirii fondului de stimulente, raportat la dispozitiile codului de procedura fiscala, in conditiile abrogarii dispozitiilor art. IV din O.G. nr.29/2004. Drept urmare, in mod legal a fost adoptata H.C.L. nr.60/2011.

Cuantumul sumelor stabilite in favoarea salariatilor reprezinta un aspect de oportunitate a dispozitiilor contestate, ca element al dreptului de apreciere al autoritatii, dupa cum in mod corect a apreciat instanta de fond, avand in vedere ca nivelul total al stimulentelor acordate este inferior cuantumului fondurilor alocate.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 1634 din 12 aprilie 2012

Prin sentinta nr. 1385/4.10.2012 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar nr. 6760/110/2011 a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului Bacau in contradictoriu cu paratii Consiliul local al comunei Oituz si Primarul comunei Oituz, dispunandu-se anularea dispozitiilor nr. 710, 713, 714/19.07.2011, fiind respinse ca neintemeiate celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin Hotararea nr. 60/7.07.2011 Consiliul Local al comunei Oituz a aprobat constituirea fondului pentru acordarea de stimulente prin retinerea unei cote de 15% din sumele reprezentand valoarea creantelor fiscale stinse prin executarea silita, sumele incasate in cadrul procedurii insolventei, impozite, taxe, contributii stabilite suplimentar ca urmare a inspectiei fiscale, stinse prin incasare sau compensare, sumele reprezentand obligatii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin incasare sau compensare, sumele reprezentand valoarea amenzilor stinse prin incasare sau compensare, sumele reprezentand valoarea bunurilor confiscate si valorificate.

Prin dispozitiile 707,708,709,710,711,712,713,714 din 19.07.2011emise de Primarul

comunei Oituz s-a stabilit includerea in salariul de baza a unor stimulente in suma de 1000 lei pentru L.L., sef serviciu contabilitate, A. N., consilier superior in cadrul aparatului de specialitate, B. L., consilier principal in cadrul aparatului de specialitate al primarului, M. A. M., secretar comuna, B. C. E., consilier asistent, C. E., casier, B. M., arhivar, O. I., primar.

Prin Hotararea nr. 116/22.12.2011 s-a dispus mentinerea prevederilor Hotararii nr. 60/2011.

Un prim motiv de nelegalitate a hotararii l-a reprezentat incalcarea dispozitiilor legale in emiterea actului, reclamanta sustinand faptul ca dispozitiile articolului IV alin 1-5 din O.G. 29/2004 a fost abrogat prin art I pct 144 din Legea 174/2004.

Potrivit dispozitiilor articolului 4 din O.G. 29/2004

„(1) Unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate, cu atributii in stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea creantelor fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor incasate:

1. prin executarea silita, conform legii;
2. in cadrul procedurii de reorganizare judiciara si a falimentului;
3. din impozitele si taxele locale stabilite ca urmare a constatarii de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspectiilor fiscale efectuate, precum si din dobanzile si penalitatile de intarziere aferente acestora.”, text de lege care intr-adevar a fost abrogat prin Legea 174/2004 de aprobare a OG 92/2003 („la data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga: art. IV alin. (1) - (5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;”), dar care nu este incident in speta, actul fiind emis in baza dispozitiilor articolului 227 din O.G. 92/2003.

Instanta a inlaturat primul motiv invocat de reclamanta, apreciind faptul ca este strain cauzei, textul de lege la care s-a facut trimitere neavand legatura cu fondul de stimulente constituit in cazul de fata. Fondurile constituite conform art. 227 din O.G. 92/2003 si cele constituite conform art. IV din O.G. 29/2004 sunt distincte, aspect care rezulta si din interpretarea textului articolului 14 din Legea 285/2010 care se refera la drepturile banesti primite de personalul din autoritatile si institutiile publice acordate din fondurile constituie conform O.G. 92/2003 si al O.G. 29/2004.

In ceea ce priveste cel de al doilea motiv referitor la incalcarea competentelor stabilite de lege, instanta a retinut ca nu este intemeiat, avand in vedere faptul ca aprobarea stimulentelor reprezinta o etapa ulterioara constituirii fondului.

Astfel, potrivit dispozitiilor articolului 227 alineat 4 din O.G. 92/2003 in vigoare la data emiterii actelor „Ministerul Economiei si Finantelor si unitatile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si din unitatile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, dupa caz, prin retinerea unei cote de 15% din:

1. sumele reprezentand valoarea creantelor fiscale stinse prin executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod;
2. sumele incasate in cadrul procedurii insolventei;
3. sumele reprezentand impozite, taxe si contributii stabilite suplimentar ca urmare a inspectiei fiscale, stinse prin incasare sau compensare;
4. sumele reprezentand obligatii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin incasare sau compensare;
5. sumele reprezentand valoarea amenzilor stinse prin incasare sau compensare;
6. sumele reprezentand valoarea bunurilor confiscate si valorificate.

(6) Aprobarea stimulentelor in cazul unitatilor administrativ-teritoriale se face de catre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate.”

In cazul de fata instanta a retinut faptul ca prin H.C.L. 60/7.07.2011 s-a constituit fondul de stimulente, prin retinerea unei cote de 15%, iar prin dispozitiile 707-714/12.07.2011 primarul a aprobat stimulentele, pentru fiecare salariat in parte. Textul de lege mai sus citat prevede in mod expres competenta de constituire a fondurilor in sarcina unitatii administrativ teritoriale, si nu a ordonatorului principal de credite, caruia ii revine doar sarcina aprobarii stimulentelor. In raport de aceste prevederi si in raport de atributiile Consiliului local, in calitate de autoritate deliberativa, instanta a apreciat faptul ca actul administrativ a fost emis de autoritatea competenta, in limitele competentei sale.

In ceea ce priveste cel de al treilea motiv referitor la modul de calcul al valorii medii incluse in salariile de baza instanta a retinut faptul ca aspectele invocate de reclamant tin de oportunitatea actului emis de primar, acordarea unei sume egale tuturor salariatilor constituind un element al dreptului de apreciere al autoritatii.

Autoritatilor administratiei publice li se confera, prin lege, un drept de apreciere in ceea ce priveste realizarea unei actiuni sau emiterea unui act, puterea discretionara neputand face obiectul unei actiuni in justitie, instanta putand fi sesizata doar cu o actiune intemeiata pe exces de putere. Puterea discretionara a administratiei implica dreptul de a aprecia motivele actelor administrative, administratia putand sa decida daca este oportun sa faca actul, care sa fie continutul acestuia si cand sa savarseasca actul respectiv. Principiul separatiei puterilor in stat este incompatibil cu posibilitatea instantelor judecatoresti de a se pune in locul autoritatilor publice si a aprecia chestiunile care exced legalitatii actiunii administrative.

In cazul de fata instanta a retinut faptul ca primarul nu a depasit limitele dreptului de apreciere si nu a actionat cu exces de putere, motivul invocat de reclamant fiind astfel nefondat.

In ceea ce priveste motivele 4 si 5 referitoare la nelegalitatea dispozitiilor 710, 713, 714, instanta a retinut ca sunt intemeiate, fiind depasit dreptul de apreciere al autoritatii, prin incalcarea dispozitiilor articolului 227 din O.G. 92/2003. Din analiza fisei postului pentru cei trei salariati vizati de dispozitiile 710, 713, 714, instanta a retinut faptul ca acestia nu au atributii in domeniul
administrarii creantelor fiscale locale,
primarul aplicand in mod eronat dispozitiile legale referitoare la stimulente.

Astfel prin dispozitia nr. 710 s-a hotarat includerea in salariul domnului M.A.M., secretar al comunei, a sumei de 1000 lei.

Potrivit dispozitiilor articolului 117 din Legea 215/2001:

„Secretarul unitatii administrativ-teritoriale indeplineste, in conditiile legii, urmatoarele atributii:

1. avizeaza, pentru legalitate, dispozitiile primarului si ale presedintelui consiliului judetean, hotararile consiliului local, respectiv ale consiliului judetean;
2. participa la sedintele consiliului local, respectiv ale consiliului judetean;
3. asigura gestionarea procedurilor administrative privind relatia dintre consiliul local si primar, respectiv consiliul judetean si presedintele acestuia, precum si intre acestia si prefect;
4. organizeaza arhiva si evidenta statistica a hotararilor consiliului local si a dispozitiilor primarului, respectiv a hotararilor consiliului judetean si a dispozitiilor presedintelui consiliului judetean;
5. asigura transparenta si comunicarea catre autoritatile, institutiile publice si persoanele interesate a actelor prevazute la lit. a), in conditiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare;
6. asigura procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judetean, si efectuarea lucrarilor de secretariat, comunica ordinea de zi, intocmeste procesul-verbal al sedintelor consiliului local, respectiv ale consiliului judetean, si redacteaza hotararile consiliului local, respectiv ale consiliului judetean;
7. pregateste lucrarile supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judetean, si comisiilor de specialitate ale acestuia
8. alte atributii prevazute de lege sau insarcinari date de consiliul local, de primar, de consiliul judetean sau de presedintele consiliului judetean, dupa caz.”

Potrivit dispozitiilor articolului 1 din O.G. 92/2003 prin administrarea creantelor fiscale se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu inregistrarea fiscala, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea sumelor datorate bugetului, solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

Din analiza atributiilor legale ale secretarului comunei, instanta a retinut faptul ca acestea nu au legatura cu stabilirea, verificarea sau colectarea amenzilor, sustinerile paratului nefiind intemeiate, notificarile, punerea in intarziere, promovarea de actiuni in justitie neintrand in sarcina secretarului, competentele acestuia fiind clar determinate de lege.

Prin dispozitia nr. 713/19.07.2011 s-a hotarat includerea in salariul doamnei B.M., arhivar, stimulente in suma de 1000 lei. Fata de aspectele indicate mai sus referitoare la notiunea de administrare a creantelor fiscale, instanta a retinut faptul ca gestionarea arhivei nu are legatura cu stabilirea, colectarea sau verificarea amenzilor, activitatea desfasurata de salariat fiind distincta de activitatea vizata de dispozitiile articolului 227.

Prin dispozitia nr. 714/19.07.2011 s-a hotarat includerea in salariul domnului O.I., primar al comunei, stimulente in suma de 1000 lei.

Potrivit dispozitiilor articolului 57 alineat 5 din Legea 215/2001 „Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.”, legea interzicand astfel acordarea de sporuri in favoarea primarului, singura forma de remunerarea a activitatii desfasurate fiind reprezentata de indemnizatia lunara.

Prin dispozitia nr. 714 primarul a incalcat prevederile legale imperative, actul fiind emis astfel cu exces de putere.

In ceea ce priveste motivul 6 indicat in actiune, referitor la faptul ca fondul de stimulente a fost calculat conform articolului 14 alineat 1 din Legea 285/2010, dar nu a fost acordat si incasat efectiv de salariatii nominalizati, instanta a apreciat faptul ca sustinerile reclamantului nu pot constitui un motiv de nulitate a unui act administrativ, cauzele de nulitate fiind anterioare sau cel mult concomitente emiterii actului, si nu ulterioare, reclamantul criticand actul prin raportare la neexecutarea efectiva a actului.

In ceea ce priveste motivul referitor la nelegalitatea H.C.L. nr. 116/22.12.2011, instanta, avand in vedere considerentele expuse mai sus prin care s-a analizat H.C.L. nr. 60/2011, a apreciat faptul ca actul de mentinere a efectelor Hotararii de Consiliu Local nr. 60 este legal, autoritatea refuzand in mod intemeiat revocarea actului administrativ.

Fata de aceste considerente, instanta a respins capatul de cerere referitor la nulitatea H.C.L. 60/2011, H.C.L. 116/2011, a dispozitiilor nr. 707-709, 712/19.07.2011 si a admite in parte actiunea doar in ceea ce priveste nulitatea dispozitiilor 710, 713, 714/19.07.2011 motivat de acordarea de stimulente si catre salariati care nu au atributii n administrarea creantelor bugetare.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termen legal, atat reclamantul Prefectul jud. Bacau cat si Primarul comunei Oituz, judetul Bacau, recursuri scutite de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 17 din legea nr. 146/1997.

In motivarea recursului, Prefectul Judetului Bacau a criticat hotararea primei instante pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinandu-se ca dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile personalului care beneficiaza de drepturi banesti acordate din fondurile constituite in temeiul atat al O.G. nr. 92/2003, cat si al O.G. nr. 29/2004.

Pe de alta parte s-a sustinut ca invocarea art. 14 din Legea nr. 285/2010 in preambulul Hotararii Consiliului local Oituz nr. 60/2011 este nelegala ca si aprobarea constituirii fondului de stimulente in cuantum de 15% pentru includerea in salariile personalului din compartimentul pentru colectarea creantelor fiscale. Un alt motiv de recurs a vizat modalitatea de calcul a stimulentelor financiare, sustinandu-se ca acordarea unei sume egale tuturor salariatilor nu poate constitui un element al dreptului de apreciere al autoritatii, iar neincasarea efectiva a stimulentelor financiare in luna octombrie 2010 evidentiaza modul total abuziv si artificial in care au fost aplicate dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 de catre parati.

In motivarea recursului paratul Primarul comunei Oituz a criticat hotararea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se ca raportat la atributiile incluse in fisa postului secretarului comunei Oituz si ale consilierului principal B. M. nu se impunea anularea dispozitiilor nr. 710, 713/2011 iar in ceea ce il priveste pe primarul comunei Oituz, calitatea acestuia de ordonator de credite si atributiile stabilite de Legea nr.215/2001, il indreptateau la beneficiul sumei stabilite prin dispozitia nr. 714/2011.

Examinand recursurile promovate pentru motivele aratate, in conditiile art. 304, 304

¹

Cod procedura civila, instanta le apreciaza ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Acordarea stimulentelor personalului din compartimentele de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale a fost reglementata prin dispozitiile art. 187 alin. 4-7 Cod procedura fiscala completat prin Legea nr. 174/2004 pct. 136, dispozitii mentinute atat la republicarea de la data de 24.06.2004 prin art. 195 alin. 5-9, cat si de republicarea ulterioara, inclusiv cea de la data de 31.07.2007 prin art. 227 alin.4 si urmatoarele, ce au reprezentat temeiul H.C.L. Oituz nr. 60/2011.

In consecinta, aplicarea dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 nu conducea la inlaturarea posibilitatii instituirii fondului de stimulente, raportat la dispozitiile codului de procedura fiscala, in conditiile abrogarii dispozitiilor art. IV din O.G. nr.29/2004. Drept urmare, in mod legal a fost adoptata H.C.L. nr.60/2011.

In aplicarea acelorasi dispozitii ale art. 14 din Legea nr. 285/2010 includerea in salariile de baza a acestor drepturi banesti a fost realizata prin dispozitiile contestate, procedura si modul de stabilire fiind reglementata prin prevederile art. 14 alin. 2-4 din Legea nr. 285/2010

Cuantumul sumelor stabilite in favoarea salariatilor reprezinta un aspect de oportunitate a dispozitiilor contestate, ca element al dreptului de apreciere al autoritatii, dupa cum in mod corect a apreciat instanta de fond, avand in vedere ca nivelul total al stimulentelor acordate este inferior cuantumului fondurilor alocate.

Imprejurarea neincasarii efective a stimulentelor financiare corespunzatoare lunii octombrie 2010, avute in vedere de dispozitiile art.14 din Legea nr.285/2010, nu reprezinta un element de natura a caracteriza ca fiind nelegale actele administrative contestate, in conditiile in care incasarea constituie executarea obligatiilor corelative drepturilor recunoscute de dispozitiile art. 227 Cod procedura fiscala, neafectand insasi existenta dreptului reglementat normativ si transpus prin actele administrative contestate.

In consecinta, in temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins, ca nefondat, recursul reclamantului Prefectul Judetului Bacau.

Referitor la recursul promovat de paratul Primarul Comunei Oituz, judetul Bacau instanta apreciaza ca beneficiul dreptului prevazut de dispozitiile art. 227 Cod procedura fiscala si de art.14 din Legea nr.285/2010 este conditionat de desfasurarea activitatii specifice compartimentelor de specialitate cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, activitate desfasurata de personalul angajat in cadrul acestor compartimente.

Din aceasta perspectiva instanta constata ca nici secretarul comunei Oituz, nici consilierul principal in cadrul aparatului de specialitate al primarului, B. M., nici primarul comunei Oituz nu isi desfasurau activitatea in cadrul compartimentului mentionat. Atributiile acestora, astfel cum rezulta din fisa postului fiecaruia si dispozitiile legale invocate prin recursul promovat, au o natura administrativa, organizatorica, in cadrul autoritatii publice, fara a reprezenta elemente in procedura specifica administrarii creantelor fiscale, astfel cum

este reglementata de dispozitiile speciale ale Codului de procedura fiscala.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins ca nefondat si acest recurs.