CAUZA RUSEN IMPOTRIVA ROMANIEI

(Cererea nr. 38151/05)

Hotararea din 8 ianuarie 2009

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In cauza Rusen impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 2 decembrie 2008,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 38151/05 indreptata impotriva Romaniei prin care un resortisant al acestui stat, doamna Sanda Rusen („reclamanta”), a sesizat Curtea la 7 octombrie 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamanta sustine ca anularea actiunii sale pentru neplata taxelor judiciare de timbru a adus atingere dreptului sau de a accede la o instanta.
4. La 6 octombrie 2006, presedintele sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului capatul de cerere privind art. 6 § 1 din conventie. In conformitate cu art. 29 § 3 din conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

In fapt,

I.
Circumstantele cauzei

5. Reclamanta s-a nascut in 1937 si are domiciliul in Bucuresti.
6. Aceasta este pensionata, iar veniturile sale lunare se ridicau, in 2005, la 1 200 000 lei romanesti („ROL”) si erau formate din doua pensii alimentare platite de fostul sau

sot si de fiul sau, R.G. Din ianuarie 2006, reclamanta primeste 2 200 000 ROL pe luna.

7. In 2001, in urma vanzarii unui imobil care facea parte din comunitatea sa de bunuri impreuna cu a fostului sau sot, aceasta a obtinut 25 000 de dolari americani („USD”). Reclamanta a dat jumatate din aceasta suma fiului sau R.N. cu titlu de cheltuieli de subzistenta si cu cealalta jumatate au cumparat un apartament pe numele fiului. Aceasta a locuit acolo timp de cateva luni pana cand fiul sau a vandut din nou apartamentul.
8. La 24 martie 2005, reclamanta a introdus o actiune civila impotriva fiului sau R.N. pentru a primi suma de 12 500 USD pe care acesta o obtinuse din vanzarea apartamentului. Judecatoria Bucuresti i-a solicitat sa plateasca taxa judiciara de timbru datorata in temeiul legii, care se ridica in speta la 20 065 000 ROL.
9. Prevalandu-se de veniturile sale reduse, la 12 mai 2005, reclamanta a solicitat sa fie scutita de plata acestei taxe. Aceasta a anexat un certificat de la serviciul de taxe si impozite pentru a dovedi ca nu obtinea alte venituri si ca nu detinea nici bunuri imobile.
10. Prin incheierea din 19 mai 2005, Judecatoria Bucuresti a constatat ca reclamanta primea o pensie in valoare de 1 200 000 ROL si ca din certificatul de la serviciul de taxe si impozite reiesea ca aceasta nu avea alte venituri sau obligatii. In pofida acestui lucru, instanta a constatat ca afirmatiile reclamantei privind suma de 12 500 USD acordata fiului sau erau contradictorii. Astfel, reclamanta a afirmat initial ca i-a acordat suma respectiva fiului sau pentru ca acesta sa o depuna intr-o banca, iar apoi a declarat ca i-a acordat-o fiului sau cu titlu de cheltuieli de subzistenta. In cele din urma, instanta a respins cererea de scutire de taxa a reclamantei. Partea relevanta a incheierii se citeste dupa cum urmeaza:

„Avand in vedere ca afirmatiile reclamantei sunt contradictorii in ceea ce priveste suma de 12 500 USD si luand in considerare celelalte documente aflate la dosar - printre care certificatul de la serviciul de impozite si taxe [...] cu mentiunea ca a fost eliberat reclamantei pentru a-i servi la obtinerea unei majorari a pensiei pentru limita de varsta, precum si declaratia autentificata [...], cu mentiunea ca i-a fost acordata reclamantei pentru a-i servi la obtinerea ajutorului social - instanta retine ca valoarea veniturilor obtinute de reclamanta nu poate fi stabilita cu certitudine. Cu toate acestea, este sigur ca, in prezent, aceasta primeste o pensie pentru limita de varsta in cuantum de 1 200 000 ROL”.

Tinand seama de aceste constatari, in conformitate cu art. 75 C. proc. civ., judecatoria a stabilit cuantumul taxei care trebuie platita de catre reclamanta la 10 030 000 ROL. Incheierea poarta mentiunea „irevocabila”.

11. Sedinta pe fond a avut loc la 16 iunie 2005, data la care reclamanta a solicitat judecatoriei sa stabileasca un nou termen pentru ca aceasta sa poata plati suma solicitata. Cu toate acestea, fara sa se pronunte cu privire la aceasta cerere si avand in vedere ca reclamanta nu platise suma ceruta, Judecatoria Bucuresti i-a anulat actiunea pentru neplata taxelor judiciare de timbru. Instanta a obligat-o, de asemenea, sa plateasca 2 000 000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecata.
12. Reclamanta nu a formulat recurs impotriva acestei hotarari.
13. Datorita dificultatilor financiare intampinate, dupa vanzare, reclamanta a locuit in calitate de chirias intr-un apartament pentru care fiul sau a platit chiria timp de aproximativ sase luni si a fost evacuata datorita imposibilitatii de a-si plati chiria. De atunci, aceasta nu mai are domiciliu stabil.

II.
Dreptul
si
practica interne relevante

1. Legea nr. 146 din 24 iulie 1997privind taxele judiciare de timbru

14. Articolele relevante se citesc dupa cum urmeaza:

Art. 1

„Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani [...].”

Art. 2

„Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel:

[...] intre 365 940 001 lei si 1 829 700 000 lei, taxele judiciare de timbru sunt in valoare de 19 084 000 lei + 2% pentru ce depaseste 365 940 000 lei.”

Art. 11

„2. Se timbreaza cu 37 000 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva urmatoarelor hotarari judecatoresti:

[...] hotararile de anulare a cererii, ca netimbrata sau nesemnata.”

2. Codul de procedura civila,
   in forma la momentul respectiv

15. Articolele relevante se citesc dupa cum urmeaza:

Art. 75

„Asistenta judiciara cuprinde:

1 acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a cautiunilor [...].”

Art. 77

„ [...]

2. Instanta va cerceta cererea [de asistenta judiciara], putand solicita in legatura cu aceasta lamuriri si dovezi partilor sau informatii scrise autoritatilor competente;
3. Asupra cererii, instanta se va pronunta, fara dezbateri, prin incheiere data in camera de consiliu.”

Art. 79

„incheierile prevazute la art. 77 alin. (3) [...] nu sunt supuse niciunei cai de atac.”

3. „Codul de procedura civila comentat si adnotat"
   de M. Tabarca si Gh. Buta, Editura Universul Juridic, 2007, p. 305.

16. Adnotarea de la art. 79 este redactata dupa cum urmeaza: „textul interzice nu numai introducerea unei cai de atac separate impotriva incheierii, ci si contestarea acesteia in acelasi timp cu fondul cauzei.”

4. Decizia nr. 105/2004 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (3) (devenit ulterior art. 79) C. proc. civ.

17. Pronuntandu-se cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata de catre un avocat pe motivul imposibilitatii formularii unei cai de atac impotriva incheierii cu privire la cererea de asistenta judiciara, Curtea Constitutionala a considerat ca, datorita specificului domeniului reglementat si din motive de celeritate, in mod contrar dreptului comun in materie de incheieri, cea privind asistenta judiciara nu poate face obiectul niciunei cai de atac.

5. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, care transpune in dreptul roman Directiva 2003/8/CE a Consiliului European, publicata in Jurnalul Oficial la 25 aprilie 2008

18. Art. relevante se citesc dupa cum urmeaza:

Art. 6

„Ajutorul public judiciar se poate acorda in urmatoarele forme:

[...]

d) scutiri, reduceri, esalonari sau amanari de la plata taxelor judiciare prevazute de lege [...].”

Art. 7

„[Ajutorul public judiciar] nu poate depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 12 salarii minime brute [...].”

Art. 8

„1. Beneficiaza de ajutor public judiciar [...] persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 500 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat.”

Art. 15

„1. Asupra cererii de ajutor public judiciar instanta se pronunta, fara citarea partilor, prin incheiere motivata [.]

2. Impotriva incheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii.
3. Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, instanta pronuntandu-se prin incheiere irevocabila.”

Art. 53

„La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga art. 7481 C. proc. civ. [...].”

In drept,

I. Cu
privire la pretinsa incalcare a art. 6
§ i
din conventie

19. Reclamanta sustine ca anularea actiunii sale prin decizia din 16 iunie 2005 a Judecatoriei Bucuresti pentru neplata taxelor judiciare de timbru i-a incalcat dreptul de a accede la o instanta. Aceasta invoca art. 6 § 1 din conventie, care se citeste dupa cum urmeaza:

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [.] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]”

1. 
   Cu privire la admisibilitate
   

20. Guvernul considera ca reclamanta a acceptat valoarea sumei pe care trebuia sa o plateasca, tinand seama de faptul ca aceasta a solicitat amanarea cauzei pentru a plati taxele judiciare de timbru. Guvernul sustine ca reclamanta nu a epuizat caile de atac interne, tinand seama de faptul ca aceasta nu a introdus recurs impotriva hotararii din 16 iunie 2005, in pofida valorii mici a taxelor judiciare de timbru, respectiv 37 000 ROL, pentru aceasta cale de atac. Guvernul solicita Curtii sa respinga cererea din motive de neepuizare a cailor de atac interne.
21. Reclamanta respinge acest argument, afirmand ca taxele judiciare de timbru pe care trebuia sa le plateasca se ridicau la 10 030 000 ROL.
22. Curtea reaminteste ca, in conformitate cu jurisprudenta sa constanta, art. 35 § 1 din conventie nu impune reclamantilor decat epuizarea cailor de atac disponibile in mod normal si suficiente in ordinea juridica interna pentru a le permite sa obtina reparatia pentru incalcarile pretinse. Aceste cai de atac trebuie sa aiba un grad suficient de certitudine, in practica precum si in teorie, fara de care le-ar lipsi caracterul efectiv si accesibilitatea dorite
    [Selmouni impotriva Frantei
    (GC), nr. 25803/94, pct. 75, CEDO 1999-V].
23. Curtea observa ca reclamanta a utilizat calea de atac care ii era disponibila in temeiul art. 75 si urm. C. proc. civ. si ca aceasta a obtinut o reducere a sumei care trebuia platita cu titlu de taxe judiciare de timbru. In continuare, Curtea observa ca decizia astfel pronuntata este definitiva, nefiind susceptibila de recurs, nici separat, nici in acelasi timp cu hotararea pronuntata cu privire la fond (a se vedea supra, pct. 15-17). In aceasta privinta, Curtea observa ca Guvernul nu a prezentat exemple din jurisprudenta care sa demonstreze ca, in cazul formularii unui recurs impotriva hotararii de anulare a unei actiuni, instanta astfel investita este competenta pentru a se pronunta cu privire la cererea de scutire. In aceste imprejurari, Curtea considera ca formularea unui recurs impotriva hotararii din 16 iunie 2005 a Tribunalului Bucuresti de anulare a actiunii pentru neplata taxelor judiciare de timbru nu este o cale de atac eficienta in sensul art. 35 § 1 din conventie.
24. Prin urmare, este necesar sa se respinga exceptia Guvernului. De asemenea, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

2. 
   Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din conventie
   

1. Argumentele partilor

25. Guvernul nu contesta ca dreptul reclamantei de a accede la o instanta a fost supus unor limitari, dar considera ca acestea urmareau un scop legitim si ca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit. Acesta reaminteste ca conditionarea accesului la o instanta de anumite cheltuieli de procedura nu reprezinta in sine o incalcare a dreptului la un proces echitabil
    [Weissman si altii impotriva Romaniei,
    nr. 63945/00, CEDO 2006-... (extrase),
    Jedamski si Jedamska impotriva Poloniei,
    nr. 73547/01,26 iulie 2005] si ca o buna administrare a justitiei poate justifica cheltuieli judiciare a caror suma trebuie evaluata avand in vedere imprejurarile speciale ale fiecarei cauze
    (Tolstoy Miloslavsky impotriva Regatului Unit,
    13 iulie 1995, seria A nr. 316-B).
26. Guvernul atrage apoi atentia asupra faptului ca alte tari impun taxe judiciare de timbru cuprinse intre 5 si 8% din obiectul actiunii (Polonia, Lituania, Ungaria) si ca in multe alte tari plata acestora este impusa in avans, la fel ca in Romania (Norvegia, Belgia, Polonia, Italia, Lituania, Danemarca si Austria).
27. In afara de aceasta, Guvernul face referire la cauza
    V.M. impotriva Bulgariei
    (nr. 45723/99, din 8 iunie 2006), in care Curtea a considerat ca, desi motivarea hotararilor era succinta, instanta a luat in considerare situatia personala a reclamantului (pct. 56) si considera ca Judecatoria Bucuresti a procedat in acelasi fel, prin reducerea la jumatate a sumei care trebuia platita, in raport cu venitul de 1 200 000 ROL pe care il obtinea reclamanta la momentul faptelor.
28. Reclamanta respinge acest argument si considera ca limitarea este disproportionata.

2. Motivarea Curtii

29. Curtea face referire la jurisprudenta sa in materia accesului la o instanta, in special la cauzele
    Airey impotriva Irlandie
    (9 octombrie 1979, seria A nr. 32),
    Tolstoy Miloslavsky
    , citata anterior,
    Kreuz impotriva Poloniei
    (nr. 28249/95, CEDO 2001-VI) si
    Weissman si altii impotriva Romaniei
    [nr. 63945/00, CEDO 2006-... (extrase)]. Prin urmare, aceasta examineaza prezenta cauza avand in vedere principiile care decurg din jurisprudenta sa.
30. Curtea observa ca actiunea introdusa de reclamanta pentru a obtine restituirea sumei primite de fiul sau in urma vanzarii apartamentului a fost anulata pentru neplata taxelor judiciare de timbru. Curtea observa, de asemenea, ca in legislatia romana valoarea taxelor judiciare de timbru se calculeaza sub forma unui procent din valoarea in litigiu. Prin urmare, aceasta este proportionala cu valoarea solicitata.
31. Conform sustinerilor Guvernului, Curtea considera ca a existat o limitare a dreptului reclamantei de a accede la o instanta si ca aceasta urmarea un scop legitim, si anume limitarea cererilor in justitie abuzive si colectarea de fonduri pentru bugetul justitiei
    [V.M.
    citata anterior, pct. 50,
    Beian impotriva Romaniei (nr. 2),
    nr. 4113/03, pct. 30, 7 februarie 2008]. Prin urmare, este necesar sa se examineze caracterul proportional al masurii luate de Judecatoria Bucuresti la 19 mai 2005.
32. Curtea observa ca veniturile reclamantei erau la momentul cererii de scutire in valoare de 1 200 000 ROL, aproximativ 33 EUR. Aceasta nu mai desfasura nicio activitate remunerata, nu avea niciun bun imobil in proprietate si nu primea alte venituri. Reclamanta a obtinut din partea Tribunalului Bucuresti o reducere la jumatate a taxelor judiciare de timbru datorate, dupa ce a beneficiat de recursul prevazut la art. 75 C. proc. civ. In aceasta privinta, Curtea observa ca, spre deosebire de celelalte cauze indreptate impotriva Romaniei cu privire la taxele judiciare de timbru, [a se vedea, printre altele,
    Weissman impotriva Romaniei
    (dec.), nr. 63945/00, CEDO 28 septembrie 2004,
    Iorga impotriva Romaniei,
    nr. 4227/02, pct. 47, 25 ianuarie 2007,
    Nemeti impotriva Romaniei,
    nr. 37278/03, pct. 30 si 31, 1 aprilie 2008], in aceasta cauza, reclamanta a putut sa se adreseze unei instante care s-a pronuntat cu privire la cererea sa de scutire.
33. In continuare, Curtea considera necesar sa examineze daca, in cazul reclamantei, aprecierea facuta de Judecatoria Bucuresti nu a restrans dreptul reclamantei de a accede la o instanta intr-o asemenea masura incat acesta sa devina teoretic si iluzoriu.
34. Curtea reaminteste ca, atunci cand o instanta trebuie sa se pronunte cu privire la o cerere de scutire, autoritatile nationale sunt in principiu mai competente decat instanta nationala pentru a aprecia elementele de proba prezentate in fata sa si, in speta, pentru a estima capacitatile reclamantului de a plati taxele judiciare de timbru datorate. Chiar si o motivare relativ succinta poate sa nu ridice probleme in ceea ce priveste art. 6 § 1, cu conditia ca instantele sa ia in considerare situatia personala a reclamantului (
    V.M.
    citata anterior, pct. 55, 56).
35. Curtea observa ca, desi a facut referire la veniturile reduse ale reclamantei, instanta nu a acordat decat o reducere la jumatate a taxelor judiciare de timbru datorate, suma care se ridica la 10 030 000 ROL, si anume aproximativ 277 EUR, ceea ce reprezinta mai mult de opt ori venitul sau lunar. Or, Curtea a considerat deja excesive sume care reprezinta integral veniturile familiei reclamantului sau dublul veniturilor sale
    [Iorga
    citata anterior pct. 42 si 43,
    Beian (nr. 2)
    citata anterior, pct. 31]. In plus, Curtea subliniaza ca veniturile reclamantei erau mult mai mici decat salariul minim brut din Romania la momentul faptelor, si anume aproximativ 85 EUR. Avand in vedere aceste imprejurari, Curtea considera ca valoarea taxelor judiciare de timbru astfel stabilite este excesiva.
36. In aceasta privinta, Curtea considera ca, spre deosebire de afirmatiile Guvernului, instanta nu pare sa fi tinut seama suficient de situatia personala a reclamantei si nu observa niciun criteriu care sa poata explica ca, desi a constatat situatia de persoana pensionata a reclamantei, cu venituri reduse si fara bunuri imobile, a fost necesar ca instanta sa stabileasca o suma de plata atat de ridicata in raport cu veniturile sale (a se vedea,
    a contrario, VM.
    citata anterior, pct. 56). In acest sens, Curtea observa ca Judecatoria Bucuresti nu a examinat in mod amanuntit cererea reclamantei, limitandu-se sa constate ca primea o pensie pentru limita de varsta in valoare de 1 200 000 ROL, si ca, desi si-a exprimat indoielile cu privire la existenta altor surse de venit, in special in ceea ce priveste cealalta jumatate a sumei de 25 000 USD, instanta nu a solicitat informatii partilor, asa cum avea obligatia sa faca in temeiul art. 77 alin. (2) C. proc. civ.
37. In afara de aceasta, aprecierea temeiniciei cererii de asistenta judiciara introduse de judecatorie este definitiva si nu poate fi contestata de catre persoana in cauza (a se vedea
    mutatis mutandis Bakan impotriva Turciei,
    nr. 50939/99, pct. 76, 12 iunie 2007).
38. Curtea observa ca, la 24 aprilie 2008, au intrat in vigoare noi dispozitii privind asistenta judiciara in materie civila. Acestea prevad in prezent praguri minime, sub nivelul carora asistenta judiciara este acordata integral, si posibilitatea formularii unui recurs impotriva deciziei pronuntate la instanta superioara in grad (a se vedea supra, pct. 18).
39. Avand in vedere aceste observatii si dupa efectuarea unei aprecieri globale a faptelor, Curtea considera ca, in speta, statul nu si-a indeplinit obligatia de a garanta reclamantei accesul la o instanta.
40. Prin urmare, a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie.

II. Cu PRIVIRE LA APLICAREA ART.
41
DIN CONVENTIE

41. Art. 41 din conventie prevede:

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

1. 
   Prejudiciu
   

42. Reclamanta solicita suma pretinsa si instantelor interne, si anume 12 500 USD cu titlu de prejudiciu material, si nu solicita nicio reparatie cu titlu de prejudiciu moral.
43. Guvernul reitereaza exceptia ridicata cu privire la admisibilitatea cauzei si solicita Curtii sa respinga cererea reclamantei tinand seama, de asemenea, de faptul ca suma nu face obiectul cererii din fata Curtii si ca, in afara de aceasta, nicio instanta nu a stabilit valoarea creantei in litigiu. Guvernul face referire la cauzele
    Iorga impotriva Romaniei
    (citata anterior, pct. 64) si
    Glod impotriva Romaniei
    (nr. 41134/98, pct. 50, 16 septembrie 2003) si considera ca nu se poate specula de catre Curte cu privire la incheierea procedurii interne.

In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul solicita Curtii sa nu acorde reclamantei nicio suma, tinand seama de faptul ca acest lucru nu s-a solicitat.

44. Curtea observa ca temeiul acordarii unei reparatii echitabile consta in faptul ca reclamanta nu a avut acces la o instanta, cu incalcarea art. 6 § 1 din conventie.
45. Pe baza elementelor de care dispune, Curtea concluzioneaza ca reclamanta nu a demonstrat ca pretinsul prejudiciu material ce i-a fost cauzat a fost rezultatul efectiv al respingerii actiunii sale pentru neplata taxelor judiciare de timbru [a se vedea,
    mutatis mutandis, Kudla impotriva Poloniei
    (GC), nr. 30210/96, pct. 164, CEDO 2000-XI]. In orice caz, Curtea nu poate sa speculeze cu privire la incheierea procedurii interne
    (Teltronic-CATV impotriva Poloniei,
    nr. 48140/99, pct. 69, 10 ianuarie 2006). In consecinta, nimic nu justifica acordarea unei despagubiri cu acest titlu de catre Curte.
46. Curtea reaminteste jurisprudenta sa constanta, potrivit careia, atunci cand un reclamant este victima unei incalcari a art. 6 din conventie, acesta trebuie situat intr-o situatie similara celei in care s-ar fi aflat in cazul in care nu ar fi fost incalcate cerintele acestei dispozitii
    [Sejdovic impotriva Italiei
    (GC), nr. 56581/00, pct. 126, CEDO 2006...,
    Lungoci impotriva Romaniei,
    nr. 62710/00, pct. 55 si 56, 26 ianuarie 2006,
    Perlala impotriva Greciei,
    nr. 17721/04, pct. 35, 22 februarie 2007,
    Sfrijan impotriva Romaniei,
    nr. 20366/04, pct. 48, 22 noiembrie 2007].
47. In speta, Curtea reaminteste ca art. 322 pct. 9 C. proc. civ. permite revizuirea unui proces pe plan intern in cazul in care Curtea a constatat incalcarea drepturilor unui reclamant (hotararea
    Sfrijan,
    citata anterior, pct. 48).
48. Avand in vedere aceste circumstante, Curtea considera ca redresarea cea mai potrivita pentru reclamanta ar fi rejudecarea sau redeschiderea, la cererea acesteia, a procedurii in timp util si cu respectarea cerintelor art. 6 din conventie (a se vedea
    Sfrijan,
    citata anterior, pct. 48).

2. 
   Cheltuieli de procedura
   

49. Reclamanta nu solicita rambursarea cheltuielilor de procedura efectuate in fata instantelor nationale sau in fata Curtii.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara cererea admisibila;
2. Hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie;
3. Respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile.
4. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 8 ianuarie 2009, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.
5. Josep Casadevall