Conditii de munca, Posibilitatea de a se constata, retroactiv, ca un angajat a prestat activitate in grupa a II-a de munca

- Ordinul comun nr. 50/1990, emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisia Nationala pentru Protectia Muncii, art. 5, art. 6, art. 14

Incadrarea intr-o grupa superioara de munca era subordonata unei proceduri specifice, in sensul ca existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuia sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. Ele trebuiau confirmate de catre inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii, care, la data efectuarii analizei, constatau ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal. Pentru perioada 18.03.1969 - 31.12.1989, incadrarea in grupele I si II de munca se face fara a fi conditionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor, insa proportional cu timpul lucrat
.

Dupa incadrarea unitatii angajatoare in categoria persoanelor juridice care desfasoara activitati specifice grupelor superioare de munca, nominalizarea efectiva a persoanelor care se incadrau in grupele I si II de munca se facea de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective, si anume: nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.

In cazul in care unitatea angajatoare nu a recunoscut unui salariat dreptul de a beneficia de incadrarea intr-o grupa superioara de munca, desi a demarat si finalizat procedura administrativa fata de angajatii sai, salariatului ii revine sarcina de a dovedi indeplinirea tuturor conditiilor prevazute in Ordinul nr. 50/1990, respectiv ca a facut demersurile necesare in perioada in care a lucrat in conditiile de munca pe care le pretinde prin actiune, perioada cand se puteau verifica, in mod nemijlocit, conditiile nefavorabile de microclimat, precum si ca a lucrat cel putin 70% din programul normal la locurile de munca incluse in grupa a Il-a.

Procedurile prealabile, prevazute de legislatia specifica, nu pot exclude un control judiciar asupra modului lor de desfasurare, cu conditia ca petitionarii sa actioneze intr-un interval de timp rezonabil, in care aspectele de fapt legate de conditiile concrete de munca si modul de actiune sau inactiune al angajatorului ori a autoritatilor in recunoasterea lor sa poata fi supuse unor verificari reale, concrete si judicioase.

Dovedirea conditiilor concrete de munca ale unui angajat dupa o lunga perioada de timp de la incetarea lor, in lipsa unor probe specifice, care nu au putut fi conservate, este aproape imposibil de realizat, iar proba testimoniala cu audierea unor persoane care se afla in aceeasi situatie juridica si au aceleasi interese cu acest angajat este ineficienta.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 684 din 18 august 2014, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 300/04.04.2014, pronuntata in dosarul nr. 5880/115/2013, Tribunalul Caras-Severin a admis in parte actiunea formulata de reclamantul T.I. in contradictoriu cu parata SC „UCMR” SA, reprezentata prin administrator judiciar V.F. INSOLVENTA S.P.R.L. Bucuresti, si a constatat ca activitatea desfasurata de catre reclamant in perioadele 01.09.1981 -15.04.1982, 05.11.1982 - 20.07.1987 si 15.01.1990 - 01.08.1996 se incadreaza in grupa a II-a de munca.

Totodata, a respins petitul privind obligarea paratei sa-i elibereze o adeverinta care sa ateste faptul ca activitatea desfasurata de reclamant, in perioadele mentionate mai sus, se incadreaza in grupa a II-a de munca.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in cadrul societatii parate, indeplinind functia de bobinator la Sectia 470, asa cum rezulta din inscrierile operate in carnetul de munca.

Societatea parata a pus in practica prevederile art. 2 si art. 3 ale Decretului- lege nr. 68/1990 si ale Ordinului Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/05.03.1990 cu privire la precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite ce se incadreaza in grupele I si II de munca.

Ulterior, Ordinul nr. 50/1990 a fost completat, fiind republicat la data de 31 august 1994. Actul normativ mentionat precizeaza ca incadrarea in grupa superioara de munca se face retroactiv, pentru intreaga perioada lucrata in conditii deosebite dupa data de 18.03.1969. De asemenea, conform art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii, se face pe baza inregistrarilor acestora in carnetul de munca, unitatile avand obligatia sa analizeze si sa precizeze, tinand seama de prevederile art. 2 si art. 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, in termen de 30 zile de la data intrarii in vigoare a Ordinului nr. 50/1990, pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele de munca superioare incepand din 18.03.1969.

Conform art. 6 din Ordinul nr. 50/5.03.1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Din probele administrate in cauza, Tribunalul a observat ca, la nivelul unitatii angajatoare, au fost formate comisii care au nominalizat persoanele care beneficiaza de grupa I sau a II-a de munca, in functie de criteriile legale. Astfel, examinand Ordinul de serviciu nr. 1, Ordinul de serviciu nr. 2 si inscrisul „Propuneri cu locurile de munca si efectivele de la Sectia 470 ce urmeaza a fi incluse in grupele de munca si sporurile pentru conditii nocive si conditii grele de munca conform Ordinului nr. 50/1990”, instanta de fond a constatat ca, la Sectia 470 din cadrul societatii parate, au fost stabilite ca fiind locuri incadrate in conditii deosebite, respectiv grupa a II -a de munca, in vederea pensionarii, sectoarele Atelierul confectii piese electroizolante, meseria bobinatori cu rasini epoxidice, care au lucrat in conditii deosebite cu noxe, gradul de depasire a noxelor rezultand din buletinele de analiza, timpul efectiv lucrat in aceste conditii fiind de 100%.

Din procesul-verbal incheiat pentru Sectia 470, cu locurile de munca si efectivele ce urmeaza a fi cuprinse in grupele de munca conform Ordinului nr. 50/1990, propunerile aprobate de Consiliul de Administratie incheiate pentru Sectia 470 din care a facut parte si reclamantul, precum si din lista cu propuneri a locurilor de munca si efectivele ce au fost cuprinse in grupa superioara de munca rezulta ca un numar de 4 persoane ce au lucrat in atelierul confectionari piese electroizolante, folosind rasini epoxidice, au fost propuse a fi incadrate in grupa a II-a de munca. Din coroborarea prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, potrivit carora „in grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in Anexa nr. 2” cu dispozitiile art. 3 din acelasi ordin, rezulta ca in grupe superioare de munca nu erau incadrate nominal anumite persoane, ci erau indicate locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, fara limitarea numarului personalului.

Pe de alta parte, reclamantul nu si-a desfasurat activitatea in cadrul Atelierului de confectionat bobine polare, atelier in cadrul caruia meseria de bobinator nu a fost incadrata in grupa superioara de munca. El a desfasurat activitatea de „bobinator” la Sectia 470 - Sectia masini electrice, in perioadele 01.09.1981 - 15.04.1982, 05.11.1982 -20.07.1987 si 15.01.1990 - 01.08.1996, in conditii grele de munca, respectiv in spatiu cu noxe reprezentand gaze, praf si alte substante chimice, rasini epoxidice cu care venea in contact direct in procesul de productie la locul sau de munca, meseria acestuia de bobinator fiind prevazuta la punctul 68 din Ordinul nr. 50/1990, timpul efectiv lucrat in aceste conditii fiind de 100%.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv in locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2, beneficiind de asemenea de aceleasi drepturi personalul muncitor din constructii-montaj sau din alte activitati, care realizeaza lucrari de extinderi, modernizari sau reparatii ale capacitatilor de productie si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu personalul beneficiarului incadrat in grupele I si II de munca. Conform art. 7 din acelasi act normativ, incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50 %, iar pentru grupa a II-a, cel putin 70
%
din programul de lucru.

Din declaratiile martorilor audiati, colegi cu reclamantul in perioada de referinta, Tribunalul a retinut ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in aceeasi sectie impreuna cu vopsitorii si alte categorii profesionale care au beneficiat de grupa a II-a de munca.

Raportat la probele administrate in cauza si la dispozitiile legale mentionate mai sus, instanta de fond a constatat ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in locurile de munca cuprinse la punctul 68 din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990, in procent de 100% din programul de lucru, care astfel se incadreaza in grupa a II-a de munca.

Referitor la petitul privind obligarea paratei sa-i elibereze o adeverinta cu grupa a II-a de munca pentru aceste perioade, Tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate, iar conform Ordinului nr. 590/2008 pentru aprobarea „Procedurii privind modul de intocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta activitatea desfasurata in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii si/sau modificarii drepturilor de pensie”, emis de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, cererile prin care persoanele interesate solicita eliberarea adeverintelor prin care se atesta faptul ca in anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, si-au desfasurat activitatea in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca se depun la angajatori sau la detinatorii arhivelor acestora, dupa caz.

Astfel, dispozitiile art. 34 alin. (5) din Codul muncii, care obliga angajatorii sa elibereze salariatilor documente din care sa rezulte date referitoare la activitatea in munca nu trebuie interpretate in sensul ca se aplica automat si neconditionat, in orice situatie, ori de cate ori adeverinta solicitata nu a fost eliberata. Acest articol constituie un temei pentru a constrange pe angajatorii care refuza nejustificat eliberarea documentelor care le sunt solicitate, care raman in pasivitate si nu depun niciun fel de diligente pentru solutionarea unor astfel de cereri, necomunicand niciun raspuns sau raspunzand nefavorabil din varii motive.

Asadar, raportat la aceste dispozitii legale, instanta de fond a constatat ca reclamantul nu s-a adresat paratei angajatoare cu a astfel de cerere si drept urmare acest petit al actiunii, in lipsa cererii de eliberare a unei adeverinte care sa ateste grupa a II-a de munca privind obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte, este neintemeiat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, parata, prin care a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii reclamantului.

In motivarea cererii de apel se arata, in esenta, ca hotararea apelata este netemeinica si nelegala, sustinandu-se ca prima instanta ar fi interpretat gresit probatoriul administrat in cauza. La o simpla vizualizare a situatiei „Propuneri cu locurile de munca si efectivele de la Sectia 470 ce urmeaza a fi incluse in grupele de munca si sporurile pentru conditii nocive de munca, conform Ordin nr. 50/1990” se poate observa ca meseriile enumerate la nr. crt. 1, 2, 3 si 5 au beneficiat de grupa a ll-a de munca, insa meseria de „bobinator” de la „Atelierul confectionari bobine bipolare”, ce are corespondent la nr. crt. 4, nu a beneficiat de aceasta grupa, la momentul propunerilor fiind inscrisi un numar de 43 de salariati.

De asemenea, in cea de a doua situatie: „Tabel nominal - cu locurile de munca si efectivele de la Sectia 470 ce urmeaza a fi incluse in grupele de munca si sporurile pentru conditii periculoase si vatamatoare de munca" se poate constata ca meseriile enumerate la crt. 1,2, 3, 4, 5, 6 si 8 au beneficiat de grupa a ll-a de munca, insa meseria de „bobinator” nu se regaseste nici in aceasta.

Apelanta a mai sustinut ca, potrivit inscrisurilor de la dosar, reclamantul si-a desfasurat activitatea la atelierul confectionare bobine polare si nu a beneficiat de grupa a ll-a de munca. Acesta nu a fost incadrat ca „bobinator cu rasini epoxidice” la atelierul confectionari piese electroizolante, cum au fost incadrati alti salariati si care au beneficiat de grupa a ll-a de munca.

Tribunalul s-a subrogat atributiilor angajatorului, desi punerea in aplicare a prevederilor Ordinului nr. 50/1990 s-a decis de catre conducerea societatii de la acel moment. Or, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, etc.).

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Reclamantul-intimat nu s-a prezentat in instanta si nu a depus intampinare, cu toate ca a fost citat cu aceasta mentiune in cursul procesului.

Analizand apelul paratei, prin prisma motivelor invocate si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a retinut ca este intemeiat, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.

Prin Ordinul comun nr. 50/1990, emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisia Nationala pentru Protectia Muncii pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, in conformitate cu art. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990, s-a statuat, in cuprinsul art. 3, ca beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate ..., personalul care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si cei care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu persoanele la care anexele actului administrativ fac referire.

Pe baza acestor prevederi, reclamantul a pretins ca, de vreme ce a lucrat, la societatea parata, ca si bobinator in perioadele 01.09.1981-15.04.1982, 11.05.198220.07.1987 si 15.01.1990-01.08.1996 in aceleasi conditii cu persoanele care au obtinut incadrarea in grupa a II-a de munca, are dreptul sa beneficieze de aceeasi calificare a activitatii prestate. De asemenea, a sustinut ca activitatea prestata in cadrul societatii parate s-ar incadra in locurile de munca prevazute la pct. 68, 79, 88, 24, 32, 30, 37, 64, 34 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990.

Curtea a retinut ca incadrarea intr-o grupa superioara de munca, conform Ordinului nr. 50/1990, era subordonata unei proceduri specifice, expres determinata in continutul art. 5 si art. 6 din ordinul ante-mentionat, in sensul ca existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuia sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. In plus, dupa efectuarea determinarilor de noxe, acestea trebuiau confirmate de catre inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii, care, la data efectuarii analizei, constatau ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal.

Articolul 14 din ordin dispune ca, pentru perioada 18.03.1969 - 31.12.1989, incadrarea in grupele I si II de munca se face fara a se conditiona de existenta buletinelor de determinare a noxelor, insa textul precizeaza ca acordarea grupelor superioare se face proportional cu timpul lucrat, asa cum a fost stabilit prin Precizarile Ministerului Muncii si Ministerului Sanatatii nr. 11860/1969. Si acest ultim act contine referiri la diferite sectoare de activitate sau profesii ori locuri de munca cu conditii deosebite, astfel ca stabilirea acestora si, apoi, inscrierile in carnetele de munca ale salariatilor aflati in aceste situatii sa corespunda realitatii muncii desfasurate si timpului efectiv lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite.

Avand in vedere prevederile legale mentionate anterior, instanta de apel a conchis ca nominalizarea unitatilor care desfasurau activitati ce permiteau incadrarea salariatilor in grupe de munca superioare se facea potrivit unei proceduri specifice, fie pe baza unor buletine de noxe, fie la propunerea si pe baza confirmarilor autoritatilor expres determinate de textele citate.

Dupa incadrarea unitatii angajatoare in categoria persoanelor juridice care desfasoara activitati specifice grupelor superioare de munca, conform procedurii de mai sus, nominalizarea efectiva a persoanelor care se incadrau in grupele I si II de munca se facea de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Prin inscrisurile depuse in fata primei instante, parata a dovedit ca procedura administrativa la care se refera Ordinul nr. 50/1990, modificat prin Decretul nr. 68/1990, a fost urmata, iar la nivelul unitatii au fost facute propuneri de incadrare in grupa a Il-a de munca doar pentru 4 salariati ce lucrau ca bobinatori cu rasini epoxidice, reclamantul nefiind printre acestia.

In contextul in care unitatea angajatoare nu a recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de incadrarea intr-o grupa superioara de munca, desi a demarat si finalizat procedura administrativa fata de salariatii sai, reclamantului ii revenea sarcina de a face dovada indeplinirii tuturor conditiilor prevazute in Ordinul nr. 50/1990 si, mai ales, ca a facut demersurile necesare in perioada in care a lucrat in conditiile de munca pe care le pretinde prin actiune, perioada cand se puteau verifica, in mod nemijlocit, conditiile nefavorabile de microclimat, precum si ca a lucrat cel putin 70% din programul normal la locurile de munca incluse in grupa a II-a.

Procedurile prealabile, prevazute de legislatia specifica, nu pot exclude un control judiciar asupra modului lor de desfasurare, cu conditia ca petitionarii sa actioneze intr-un interval de timp rezonabil, in care aspectele de fapt legate de conditiile concrete de munca si modul de actiune sau inactiune al angajatorului ori a autoritatilor in recunoasterea lor sa poata fi supuse unor verificari reale, concrete si judicioase.

O analiza responsabila si nemijlocita a conditiilor de munca ale reclamantului ar fi fost cu atat mai necesara cu cat pentru incadrarea intr-o grupa superioara de munca, el ar fi trebuit sa beneficieze de un spor salarial, potrivit art. 3 din Decretul Lege nr. 68/1990, care ar fi constituit baza de calcul a contributiilor la asigurarile sociale, singurul aspect care ar fi justificat, potrivit principiului contributivitatii, calcularea dreptului la pensie si in raport de aceste venituri.

Dovedirea conditiilor concrete de munca ale reclamantului dupa mai bine de 20 de ani de la incetarea lor, in lipsa unor probe specifice, care, evident, nu au putut fi conservate, este aproape imposibil de realizat, iar proba testimoniala cu audierea unor persoane care se afla in aceeasi situatie juridica si au aceleasi interese cu reclamantul a fost considerata in mod gresit eficienta de catre tribunal.

De asemenea, in mod eronat instanta de fond a retinut ca reclamantul a desfasurat activitate in conditiile la care se refera art. 68 din Anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990, deoarece aceasta prevedere se refera la meseria de bobinator, insa numai atunci cand aceasta presupune contactul direct cu anumite substante toxice, si anume: impregnarea bobinelor sau a masinilor electrice ... cu poliesteri sau cu rasini sintetice.

Tribunalul putea si trebuia sa observe ca autorul cererii principale nu a facut dovada ca a lucrat cu substantele de mai sus, iar in carnetul de munca, depus la dosar, a fost mentionata doar meseria de bobinator masini electrice rotative.

Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat ca sentinta apelata este netemeinica si a fost pronuntata cu interpretarea eronata a materialului probator administrat in cauza, motiv pentru care, in baza art. 480 alin. (2) din Codul de procedura civila, ea a fost schimbata in parte, cu consecinta respingerii in totalitate a actiunii reclamantului.