Concursul Intre Cauzele De Atenuare Si Cele De Agravare A Pedepsei. Inaplicabilitate. » Consultă Avocat
avocat consultanta juridica
Contestatie penala la executare. Instanta competenta. Condamnat aflat in stare de detinere. Concurs de infractiuni.
18 martie 2020
avocat bucuresti on line
Inadmisibilitatea apelului declarat impotriva unei decizii pronuntate de tribunal in apel dupa data de 01.02.2014, calea de atac fiind exercitata impotriva sentintei prin care s-a solutionat de judecatorie o cerere de revizuire  a unei hotarari de condamnare pentru infractiuni de evaziune fiscala.
18 martie 2020

Concursul intre cauzele de atenuare si cele de agravare a pedepsei. Inaplicabilitate.

avocati

avocati

Concursul intre cauzele de atenuare si cele de agravare a pedepsei. Inaplicabilitate.

 

In situatia in care, nici in minuta si nici in dispozitivul sentintei atacate, nu au fost indicate circumstante atenuante legale, retinandu-se numai aplicarea disp. art.80 alin.1 si 2 cod penal din 1969 care reglementeaza concursul intre cauzele de agravare si cele de atenuare a pedepsei, se constata ca  simpla mentiune a incidentei acestor dispozitii legale este inoperanta, neputand produce efecte in planul reducerii pedepsei sub minimul special.

Prin aplicarea unei pedepse situata sub limita minima speciala prevazuta de dispozitiile codului penal din 1969, fara a se indica in concret, nici in minuta si nici in dispozitivul hotararii,  care este circumstanta atenuanta legala care a condus la efectul de reducere a pedepsei, instanta de fond a stabilit o pedeapsa in alte limite decat cele prevazute de lege.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr. 1198 din data de 28 noiembrie 2014

 

 

Prin sentinta penala nr.194/19 decembrie 2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov, in temeiul art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin.1 C.pen. - art.175 alin.1 lit. i) C.pen - art.176 alin.1 lit. c) C.pen cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul L.I. la pedeapsa principala a inchisorii de 4 ani, pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat si deosebit de grav.

In temeiul art. 65 Cod penal, a fost aplicata inculpatului, ca pedeapsa complementara, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a ll-a si litera b) Cod penal, pe o perioada de 3 ani dupa executarea pedepsei principale (mai sus indicata), in conditiile art.53 pct.2 lit. a) si a art.66 C.pen .

In temeiul art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a ll-a si litera b) Cod penal.

In temeiul art. 86 ind.1 alin. 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 9 ani, termen de incercare stabilit conform art. 86 ind.2 alin. 1 Cod penal.

In temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a constatat ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv de la 16.01.2013 pana la 19.12.2013 inclusiv, termenul de incercare stabilit conform art. 86 ind.2 alin. 1 Cod penal fiind de 9 (noua) ani.

In temeiul art. 86 ind.3 alin.1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Ilfov , la datele fixate de acest Serviciu;

b) sa anunte , in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum Si intoarcerea; c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d). sa comunice informatii de natura a putea fi control, mijloacele sale de existenta.

In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendata, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.

In temeiul art. 359 Cod procedura penala, s-a pus inculpatului in vedere dispozitiile art. 86 ind.4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.

In baza dispozitiilor art. 350 alin. 3 litera b) C.proc.pen., s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului LI, daca nu este arestat preventiv sau detinut in alta cauza.

In temeiul art. 346 alin.1 Cod procedura penala raportat ia art. 1349 alin.1 si 2 Cod civil (in redactarea ulterioara legii 287/2009 si a legii 71/2011):

a) s-a admis actiunea civila cu caracter alaturat promovata de catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta „Sfantul Pantelimon" si, in consecinta, a fost obligat inculpatul L.I. sa plateasca partii civile Spitalul Clinic de Urgenta „Sfantul Pantelimon", suma de 4.080,11 lei (ron) cu titlul de daune materiale, suma la care s-a adaugat dobanda legala aferenta, calculata pana la momentul platii efective a daunelor materiale mai sus aratate.

b) s-a admis in parte actiunea civila cu caracter alaturat promovata de catre partea civila G.N. si, in consecinta, a fost obligat inculpatul L.I. sa plateasca partii civile G. N. suma de 4.500. de lei (ron) cu titlul de daune materiale precum si suma de 9.000. de euro (sau echivalentul in lei, la cursul de referinta al B.N.R. de la data platii efective) cu titlul de daune morale .

Au fost respinse ca neintemeiate restul pretentiilor civile formulate de catre partea civila G. N..

In temeiul art.118 litera b) Cod penal, s-a dispus confiscarea cutitului cu lungimea de 31 cm, cutit ce a fost folosit la comiterea infractiunii, cutit indisponibilizat la Casa de valori din cadrul I.P.J.

In temeiul art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de catre stat in cauza, onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului, in cuantum de 200 de lei, urmand a fi avansat si platit din fondul special al Ministerului Justitiei.

          Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Ilfov s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului L.I. pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.i) Cp. si art. 176 alin.1 lit.c Cod penal din 1969.

In fapt, s-a retinut in esenta ca la data de 09 noiembrie 2012, in jurul orelor 08:00 -08:30, inculpatul L. I., persoana condamnata anterior pentru comiterea unei alte infractiuni de omor, in timp ce se afla in public, in dreptul imobilului situat pe strada .... din loc. ..... jud......, i-a aplicat mai multe lovituri cu cutitul partii vatamate G.N. in zone vitale, respectiv zona capului si a mainii drepte, victima prezentand leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp intepator - taietor pentru care a necesitat 90 de zile de ingrijiri medicale si i-au pus in primejdie viata.

Pe baza probelor administrate, instanta de fond a retinut ca, la data de  09.12.2012 , in jurul orelor 08-08,30, intre cele doua parti, care sunt vecini, a avut loc un conflict, desfasurat la locuinta lor, in cadrul caruia inculpatul a lovit in mod repetat pe victima cu un cutit.

Astfel, elementul material a constat in actiunile repetate ale inculpatului de lovire cu un cutit, inclusiv in zona capului victimei, urmarea imediata este aceea ca viata victimei a fost pusa in primejdie, iar legatura de cauzalitate rezulta „ex re", in sensul ca tocmai loviturile aplicate de catre inculpat, si in special lovitura aplicata cu cutitul si cu intensitate in zona ochiului de catre inculpat,  i-a pus victimei viata in primejdie.

Fata de art. 19 Cod penal, instanta de fond a constatat ca inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei indirecte deoarece, chiar daca nu a urmarit sa ucida victima, prin folosirea unui obiect vulnerant de fier, cu muchii ascutite (cutitul), cu care a lovit in mod repetat si in special in cap - in fata (zona vitala) pe partea vatamata, lovitura aplicata cu forta sporita , inculpatul trebuia sa accepte (in constiinta sa...) ca e posibil ca victima sa moara ca urmare a acestei lovituri.

Inculpatul a savarsit in speta tentativa la infractiunea de omor calificat, fapta fiind comisa in public - lovitura „cu cutitul in ochi" fiind aplicata de catre inculpat in fata portii de acces in curte, la marginea strazii A. Vlaicu din localitatea Pantelimon, fapta prevazuta de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 litera i) Cod penal.

De asemenea, inculpatul a savarsit in speta, in acelasi timp, tentativa la infractiunea de omor deosebit de grav intrucat anterior a mai fost condamnat (in mod definitiv - in iulie 1978) pentru comiterea unei alte infractiuni de omor.

In privinta individualizarii pedepsei,  instanta de fond a aplicat art. 80 alin. 1 si 2 Cod penal, „compensand" circumstantele agravante cu cele atenuante si, apreciind ca „greutatea" circumstantelor atenuante este mai mare (dat fiind in primul rand circumstanta atenuanta legala mai sus prezentata si in al doilea rand numarul lor mai mare decat al circumstantelor agravante...), instanta a orientat cuantumul pedepsei principale sub minimul special mai sus amintit, solutie permisa de art. 80 alin. 2 Cod penal in interpretare „per a contrario".

In concluzie, prima instanta a aplicat  inculpatului o pedeapsa principala in cuantum de 4 ani de inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 - 175 lit.i) - 176 lit.c) C.pen.

Pe de alta parte, in temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, instanta de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 9 ani, termen de incercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.

Pentru a dispune in acest sens, instanta a apreciat ca scopul pedepsei, astfel cum este acesta reglementat prin dispozitiile art. 52 Cod penal, poate fi atins in ceea ce il priveste pe inculpat si fara executarea acesteia, deoarece instanta a avut in vedere faptul ca masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se impune in raport cu circumstantele personale ale inculpatului. in acest sens instanta are in vedere faptul ca inculpatul are o familie, o conduita buna in societate in ultimii peste 35 de ani, lipsa sa de antecedente penale - in ultimii 35 de ani, atitudinea procesuala sincera in cauza - in special in faza de cercetare judecatoreasca, de asumare a raspunderii pentru savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa si, in plus, s-a constatat incidenta si a unei circumstante atenuante legale, si anume „depasirea limitelor legitimei aparari", deoarece initiativa conflictului in speta a apartinut victimei, care initial a patruns in curtea inculpatului si apoi cu un cutit l-a amenintat si apoi l-a agresat pe inculpat.

Toate aceste motive au generat, in opinia primei instante, premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detentie.

Impotriva acestei sentinte au declarat apeluri, in termenul legal,  Ministerul  Public, Parchetul de pe langa Tribunalul Ilfov si partea civila G. N.

In calea de atac declarata de Ministerul Public sentinta a fost criticata pentru netemeinicie, in privinta gresitei individualizari a pedepsei, sustinandu-se ca atat cuantumul, cat si modalitatea de executare, sunt nejustificat de blande in raport de gravitatea concreta a faptei si de perseverenta infractionala a inculpatului.

Astfel, s-a sustinut ca circumstanta atenuanta legala prev. de art.73 lit.a Cod penal din 1969 a fost retinuta de instanta de fond pe baza convingerii intime, nu pe baza unor probe administrate in cursul procesului penal, invocandu-se argumente legate de logica desfasurarii evenimentelor si nu raportarea la probele administrate.

Pe de alta parte, s-a aratat ca inculpatul a dat dovada de perseverenta infractionala comitand in mod repetat acelasi gen de infractiune deoarece i-a fost aplicata anterior pedeapsa de 6 ani inchisoare tot pentru comiterea infractiunii de omor, astfel incat, inculpatul nu ar putea fi practic descurajat in a comis din nou, pe viitor, infractiuni indreptate impotriva vietii persoanei.

S-a aratat, asadar ca, fata de gravitatea faptei comise, a imprejurarilor si circumstantelor de savarsire dar si a faptului ca inculpatul a comis din nou infractiunea de omor, nu se pot retine in favoarea acestuia circumstante atenuante, iar modalitatea de executare a pedepsei dispusa la instanta de fond nu este in masura sa impiedice in viitor savarsirea de infractiuni de catre inculpat.

S-a solicita admiterea caii de atac, desfiintarea sentintei, majorarea pedepsei  si executarea acesteia in regim privativ de libertate.

In calea de atac declarata de partea civila G.N
.
sentinta a fost criticata pentru netemeinicie, atat in latura penala, cat si in latura civila.

In privinta laturii penale s-a sustinut, in esenta, ca atat cuantumul cat si modalitatea de executare dispuse la prima instanta sunt gresit individualizate, nefiind judicios adaptate gravitatii faptei si circumstantelor personale ale inculpatului, in mod gresit instanta de fond apreciind ca pedeapsa trebuie orientata sub minimul special, solicitandu-se majorarea acesteia precum si schimbarea modalitatii de executare prin dispunerea executarii in regim de detentie, fata de gravitatea faptei si de imprejurarea ca inculpatul a mai fost condamnat pentru o infractiune contra vietii.

Dupa pronuntarea sentintei apelate, s-a dispus de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin incheierea din 23 iunie 2014 stramutarea judecarii apelurilor de la Curtea de Apel Bucuresti la Curtea de Apel Ploiesti, mentinandu-se actele indeplinite in fata instantei de care s-a stramutat cauza.

Apelurile sunt fondate.

Instanta de fond a retinut in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, din care rezulta atat existenta faptei pentru care intimatul-inculpat L.I. a fost trimis in judecata, cat si savarsirea acesteia cu vinovatie, in forma ceruta de lege.

Curtea constata ca sunt intemeiate criticile formulate in ceea ce priveste solutionarea actiunii penale, deoarece instanta de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa situata in alte limite decat cele prevazute de lege, ca urmare a faptului ca nu a retinut in favoarea inculpatului, nici in minuta si nici in dispozitivul hotararii, existenta unor cauze legale de reducere a pedepsei, ci numai dispozitiile cu caracter general referitoare la concursul intre cauzele de agravare si cele de atenuare a pedepsei.

Este adevarat ca, in ambele considerente ale sentintei atacate se face referire la existenta unei circumstante atenuante legale si anume depasirea limitelor legitimei aparari, prevazuta de art.73 lit.a cod penal din 1969, argumentandu-se ca initiativa conflictului a apartinut partii vatamate G.N. care a patruns in curtea locuintei inculpatului-intimat L.I. fara a avea acordul acestuia si apoi l-a amenintat si l-a agresat pe inculpat, determinand riposta acestuia din urma.

Cu toate acestea, nici in minuta si nici in dispozitivul sentintei atacate nu a fost retinuta circumstanta atenuanta legala constand in depasirea limitelor legitimei aparari prev. de art.73 lit.a Cod penal din 1969, retinandu-se numai aplicarea disp. art.80 alin.1 si 2 cod penal din 1969 care reglementeaza concursul intre cauzele de agravare si cele de atenuare a pedepsei, text de lege care stabileste ca in aceasta situatie coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Or, in situatia in care instanta de fond ar fi apreciat ca intemeiata existenta circumstantei atenuante legale, prev. de art.73 alin.1 lit.a cod penal din 1969, aceasta dispozitie ar fi trebuit sa se regaseasca atat in minuta cat si in dispozitivul hotararii, curtea constatand ca in absenta indicarii temeiului legal al reducerii pedepsei, respectiv al retinerii circumstantei atenuante legale, simpla indicare a incidentei disp. art.80 alin.1 si 2 cod penal din 1969 este inoperanta, neputand produce efecte in planul reducerii pedepsei sub minimul special.

Se constata deci ca in conditiile in care inculpatul a fost dedus judecatii pentru comiterea infractiunii de omor calificat si deosebit de grav, comis in public de catre o persoana care a mai savarsit un omor, pedeapsa prevazuta de legea penala in vigoare la momentul savarsirii infractiunii era detentiunea pe viata, alternativ cu pedeapsa inchisorii de la 15 la 25 de ani, astfel incat retinandu-se forma atipica a tentativei, prev. de art.20 cod penal din 1969, fapta era sanctionata cu pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea consumata, conform art.21 alin.2 cod penal din 1969.

Asa fiind, limita minima a pedepsei prevazuta de lege in cazul inculpatului era inchisoarea de 7 ani si 6 luni, astfel incat prin aplicarea unei pedepse cu inchisoarea de 4 ani, fara a indica in concret care este circumstanta atenuanta legala care a condus la reducerea pedepsei, instanta de fond a stabilit o pedeapsa in alte limite decat cele prevazute de lege.

In consecinta, curtea constata ca sunt intemeiate criticile referitoare la gresita individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia fiind stabilit in alte limite decat cele prevazute de lege, iar in ceea ce priveste criticile referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, curtea constata ca si acestea sunt fondate, instanta de fond apreciind in mod gresit ca scopul pedepsei poate fi atins in modalitatea suspendarii sub supraveghere a executarii, ignorand gradul de pericol social concret al infractiunii, modul si imprejurarile de savarsire, precum si circumstantele personale ale inculpatului care a mai fost condamnat anterior pentru savarsirea unei infractiuni indreptate impotriva vietii.

Din acest punct de vedere, curtea retine ca natura infractiunii deduse judecatii, aceea de infractiune contra vietii, precum si savarsirea acesteia prin folosirea unui corp taietor intepator – cutit si aplicarea unor lovituri in zone vitale, care au condus la acordarea asistentei medicale de urgenta, numai aceasta fiind in masura sa impiedice suprimarea vietii victimei, reprezinta elemente de natura a conduce la concluzia ca scopul pedepsei nu ar putea in nici un caz sa fie atins prin mecanismul instituirii unor masuri de supraveghere cu privire la inculpat, chiar pe un termen de incercare mai indelungat, astfel incat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei reprezinta o modalitate de individualizare judiciara inoportuna in cauza.

Nu in ultimul rand, curtea a retinut ca in speta nu sunt incidente circumstante atenuante legale, situatia de fapt fiind in mod eronat apreciata de prima instanta ca fiind in masura sa determine existenta circumstantei atenuante legale a depasirii limitelor legitimei aparari, cata vreme niciunul dintre martorii audiati nu confirma ca partea vatamata ar fi fost initiatoarea conflictului, iar aceasta nu a initiat asupra inculpatului vreun act de agresiune fizica, dimpotriva inculpatul fiind acela care a lovit-o pe partea vatamata cu cutitul ce se afla pe masa din curtea imobilului.

Imprejurarea ca inculpatul a prezentat la randul sau leziuni traumatice necesitand circa 8 zile de ingrijiri medicale care nu i-au pus viata in primejdie si care s-au putut produce prin lovire cu corp taietor intepator – posibil cutit, cat si cu corp dur, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal eliberat de SML Bucuresti – fila 645 dosar urmarire penala, nu poate conduce de plano la concluzia ca partea vatamata ar fi fost initiatoarea conflictului si ca ar fi aplicat la randul sau lovituri inculpatului cu un cutit, cata vreme acest certificat medico-legal nu se coroboreaza cu depozitiile martorilor oculari iar la fata locului nu au fost descoperite doua cutite, pentru a se putea sustine ca victima l-a lovit la randul sau pe inculpat cu un cutit.

In aceste conditii, simpla producere a unor leziuni cu un corp taietor intepator in zona manii drepte a inculpatului, fara ca mijloacele de proba sa confirme existenta unei legaturi de cauzalitate intre aceste leziuni si conduita initiala agresiva din partea parti vatamate, care sa fi determinat o riposta a inculpatului, nu poate reprezenta un argument pentru retinerea circumstantei atenuante legale a depasirii limitelor legitimei aparari, astfel cum in mod gresit s-a apreciat la primul grad de jurisdictie, cu atat mai mult cu cat victimei i-au fost produse leziuni traumatice mult mai intense si profunde, precum si posibila existenta a unei infirmitati fizice permanente.

Mai mult decat atat, insusi inculpatul recunoaste ca nu a observat in mana partii vatamate decat „un obiect cu maner galben” pe care insa nu l-a putut descrie si mai mult decat atat nu rezulta ca acest obiect ar fi fost folosit de partea vatamata, care sa fi initiat conflictul ce ar fi determinat riposta victimei.

Astfel cum se retine in considerentele sentintei atacate, chiar in prima faza a conflictului, inculpatul si partea vatamata s-au imbrancit si s-au lovit reciproc, fara insa ca vreunul dintre martori sa precizeze ca victima a fost cea care a initiat conflictul, astfel incat nu se poate pune problema depasirii limitelor legitimei aparari, neexistand situatia premisa a existentei unui atac material direct, imediat si injust care sa fi fost initiat de partea vatamata impotriva inculpatului.

Pe cale de consecinta curtea constata ca in speta nu poate fi incidenta o cauza legala de reducere a pedepsei, astfel cum in mod gresit s-a apreciat la primul grad de jurisdictie, de  natura a conduce la coborarea pedepsei sub limita minima speciala, caile de atac declarate in cauza fiind asadar fondate, atat sub aspectul intinderii, cat si al modalitatii de executare a pedepsei.

Asa fiind apelurile au fost admise conform art.421 pct.2 lit.a cod procedura penala, desfiintandu-se in parte sentinta in latura penala si pronuntandu-se o noua hotarare, constatandu-se ca devin aplicabile disp. art.5 cod penal, fata de succesiunea de legi penale in timp survenita de la data savarsirii faptelor si pana la pronuntarea hotararii definitive, legea favorabila urmand a fi determinata potrivit deciziei Curtii Constitutionale nr.265/2014.

Sub acest aspect, s-a remarcat ca prin intrarea in vigoare a noului cod penal la 1 februarie 2014 a fost inlaturata una din agravantele infractiunii de omor, aceea a savarsiri faptei in public, care determina forma calificata initial prevazuta de art.175 alin.1 lit.i cod penal din 1969.

De asemenea, a fost inlaturata forma deosebit de grava a omorului, astfel incat prin intrarea in vigoare a noului cod penal, infractiunea de omor deosebit de grav nu mai este ca atare prevazuta de lege, iar circumstantele agravante aplicabile infractiunii de omor determina incadrarea acestei fapte la infractiunea de omor calificat.

In aceasta situatie, se impune schimbarea incadrarii juridice data faptei comise de inculpatul-intimat, conform art.386 cod procedura penala din tentativa la  infractiunea de omor calificat si deosebit de grav (omor savarsit in public de o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor)  prev. de disp. art. 20 cod penal din 1969  rap. la art. 174 alin. 1- art. 175 alin. 1 lit. i si art. 176 alin. 1 lit. c cod penal din 1969, in tentativa la infractiunea de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1- art. 189 alin. 1 lit. e cod penal .

In temeiul acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa la a carei individualizare au fost avute in vedere gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului, conform criteriilor prevazute de art.74 cod penal, curtea apreciind ca, fata de modul de comitere a infractiunii, de mijloacele folosite, de punerea in primejdie a vietii victimei si de posibilitatea extrem de mare ca acesteia sa-i fie produsa o infirmitate fizica permanenta prin pierderea acuitatii vizuale a ochiului stang dar si in raport de antecedentele penale ale inculpatului care configureaza condamnarea anterioara a acestuia tot pentru comiterea infractiunii de omor, chiar daca aceasta condamnare a avut loc in anul 1978, insa agravanta prevazuta de lege nefacand distinctie in raport de interventia sau nu a reabilitarii judecatoresti ori de intervalul de timp scurs de la momentul ramanerii definitive a condamnarii anterioare, se impune stabilirea unei pedepse de 8 (opt) ani inchisoare si a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f si h  cod penal, pe o durata de 4 ani dupa executarea pedepsei principale.

 

( Judecator Cristina Georgescu)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.