Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului pentru desfiintarea efectiva a locului de munca

Dreptul Muncii

Art. 65 din Codul Muncii

Locul de munca al salariatei la momentul concedierii pentru motive ce nu tin de acesta, a fost desfiintat efectiv.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 295 din 3 martie 2014

Prin sentinta civila nr.1118 din 3 iulie 2013 a Tribunalului B. s-a admis in parte actiunea avand ca obiect contestatie impotriva deciziei de concediere formulata de contestatoarea I.M. in contradictoriu cu intimata S.C. T. S.A. - Sucursala E. B. O., s-a anulat decizia nr. 695 din 1 nov.2012 si s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul de inginer principal in cadrul Biroului Patrimoniu Comercial.

S-a disjuns capatul de cerere avand ca obiect plata despagubirilor si in temeiul art.35 (1) din Legea 137/2002 s-a suspendat judecata acestuia.

A fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 1000 lei, prin reducerea onorariului de avocat solicitat de 1500 lei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea introductiva astfel cum a fost precizata ulterior reclamanta I.M. a chemat in judecata SC T. SA - Sucursala E.B. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie anulata Decizia nr.695/1.11.2012 de incetare a contractului individual de munca, sa fie obligata intimata la reincadrarea sa pe locul si in functia detinuta anterior datei de 3.11.2012, cea de inginer principal si sa-i plateasca despagubiri egale cu drepturile salariale majorate, indexate si actualizate, cu toate celelalte drepturi care i se cuvin de la data concedierii pana la data reintegrarii efective precum si la efectuarea platilor compensatorii si a dobanzilor legale calculate de la data de 03.11.2012 pana la plata efectiva a compensatiei, cu cheltuieli de judecata.

Examinand inscrisurile aflate la dosar, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr.695/01.11.2012 Directorul S. E.B. a decis ca incepand cu data de 3.11.2012 contractul individual de munca nr.7878 incheiat cu salariata I. M. sa inceteze, in temeiul art.65 alin.(1) si al art.68 din Codul muncii.

La data emiterii deciziei de concediere, doamna I.M. ocupa functia de inginer principal in cadrul Biroului Patrimoniu, potrivit actului aditional din data de 25.09.2012, incheiat ca urmare deciziei nr.612/25.09.2012.

Potrivit dispozitiilor legale invocate ca temei al concedierii concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia (art.65 alin.(1), natura juridica a masurii de concediere colectiva nefiind contestata de salariat care a invocat motive de nulitate a deciziei sub un dublu aspect: acela al criteriilor avute in vedere la concediere, acestea nefiind mentionate iar cele aplicabile nefiind respectate si acela al incalcarii de catre angajator a obligatiei de a efectua plata salariilor compensatorii.

S-a retinut ca, potrivit adresei inregistrate sub nr.3357/04.10.2012 din cadrul Biroului Patrimoniu au fost desfiintate ambele posturi de inginer principal insa analizand Decizia nr.639/04.10.2012 Directorul Sucursalei E..B. precum si Statul de functii pentru personalul TESA valabil cu 25.09.2009 se observa ca prin reorganizare Biroul Patrimoniu si Biroul Comercial au fost comasate, noua structura primind denumirea de Birou Patrimoniu comercial care a pastrat un post de inginer principal, pe care l-a preluat din Biroul Achizitii Publice, post nedesfiintat.

Prin urmare sustinerea intimatei potrivit careia postul contestatoarei a fost desfiintat este corecta, insa incompleta intrucat in noua sa structura compartimentul in cadrul careia a lucrat contestatoarea apare un post de natura aceluia ocupat de contestatoare, post pentru ocuparea caruia angajatorul era obligat sa selecteze angajatii potrivit criteriilor stabilite prin Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivelul unitatii in anul 2006 care stabileste in art.4.3 ca angajarea personalului pe posturile vacante se face numai prin concurs, pe criteriul aptitudinilor si competentei profesionale, fara discriminare directa sau indirecta pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, religie, optiuni politice, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori orientare sindicala.

Si celelalte critici ale contestatoarei sunt intemeiate, intrucat potrivit art.4.110 din CCM amintit, aplicabil in lipsa unei mentiuni exprese atat in cadrul procedurilor de concediere individuala cat si in cel al procedurilor de concediere colectiva, daca dupa aplicarea masurii de desfacere a contractelor individuale de munca ale persoanelor potrivit ordinii stabilite la alineatul (1), numarul de posturi ce urmeaza a fi desfiintate nu a fost acoperit, unul dintre criteriile minimale ce urmeaza a fi avut in vedere este acela al desfacerii contractului de munca al sotului cu venitul cel mai mic, daca masura reducerii de personal ar putea afecta ambii soti care lucreaza in aceeasi unitate.

Pentru toate aceste considerente, considerand ca nu a fost respectata procedura prevazuta de lege (potrivit art. 229 alin.(4) din L.53/2003 contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor), in temeiul art.78 si 80 din L.53/2003, instanta a admis in parte contestatia si, anuland Decizia nr.695/1.11.2012, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul de inginer Principal in cadrul biroului Patrimoniu Comercial.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs atat reclamanta cat si parata, ambele recursuri fiind declarate si motivate in termen si scutite de plata taxei de timbru conform art.270 din Codul Muncii.

Recurenta-parata S.C. T. S.A. B., Sucursala E.B. in motivarea recursului, a aratat in esenta ca instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat natura acestuia, facand confuzie intre postul de inginer principal din cadrul Biroului Patrimoniu ocupat de contestatoare conform organigramei din 25 septembrie 2012 si statul de functii din aceeasi data si postul unui salariat, de inginer principal din cadrul Biroului Comercial - Compartiment Achizitii publice, care a fost relocat dupa reorganizarea impusa de aplicarea planului de restructurare prin concedierile colective din 1 nov. 2012 conform noii organigrame din 1 nov.2012, la Biroul Patrimoniu Comercial, care a inglobat atat activitatea de patrimoniu in care a activat contestatoarea, cat si activitatea de comercial, achizitii publice.

A precizat ca redistribuirea contestatoarei pe alte posturi in cadrul compartimentului sau in cadrul unitatii nu a fost posibila deoarece nu existau posturi vacante.

A mai sustinut recurenta ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, instanta interpretand eronat art.4110 din C.C.M. care s-ar aplica atat in cazul concedierilor individuale cat si in cazul celor colective intrucat criteriile mentionate de art.4110 C.C.M. se aplica numai in cazul in care se dispunea reducerea numai a unuia din cele doua posturi de inginer, dar cum ambele posturi au fost desfiintate nu se pot aplica.

S-a mai invocat ca motiv de recurs de recurenta-parata si faptul ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii - art.304 pct.7 Cod procedura civila intrucat motivarea instantei se bazeaza pe un rationament fals si anume ca la compartimentul unde a lucrat contestatoarea mai exista un post vacant de inginer principal si ca intimata a impus restrictii pentru contestatoarea in ocuparea lui.

Examinand cauza in raport de motivele invocate Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Recurenta-reclamanta a fost concediata prin decizia nr.695 din 1 mai 2012 emisa de Directorul S.E.B., prin care s-a decis ca incepand cu 3 nov.2012 contractul individual de munca nr.7878 al salariatei I.M. sa inceteze in temeiul art.65 al. 1 si al art.68 din Codul Muncii.

Aceasta la fondul cauzei a criticat decizia in ceea ce priveste criteriile de selectare a salariatilor disponibilizati.

In raport de aceasta critica se constata fata de lista inregistrata sub nr.3356 din 4 oct.2012 ca din cadrul Biroului Patrimoniu a fost disponibilizata I.M. care ocupa un post de inginer principal si V.S. care ocupa un post de inginer. Rezulta si in raport de adresa nr.3357 din 4 oct.2012 (fila 44 dosar fond) ca din cadrul Biroului Patrimoniu au fost desfiintate ambele posturi de inginer principal.

De asemenea s-a retinut ca din decizia nr.639 din 4 oct.2012 a Directorului S. E.B. si din Statul de functii pentru personalul TESA valabil cu 25 sept.2009, rezulta ca s-a reorganizat Biroului Patrimoniu si Biroul Comercial prin comasare, noua structura fiind denumita Birou Patrimoniu Comercial care a pastrat un post de inginer principal, pe care l-a preluat din Biroul Achizitii Publice, post nedesfiintat.

In raport de cele mentionate s-a apreciat ca fiind corecta sustinerea recurentei-parate referitoare la faptul ca pentru postul nedesfiintat si care era de natura celui ocupat de contestatoare (recurenta-reclamanta) nu ar fi fost obligat angajatorul sa selecteze angajatii in raport de criteriile stabilite prin Contractul Colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii in anul 2004.

Aceasta intrucat contractul colectiv mentionat stabileste in art.4.3 ca angajarea personalului pe posturi vacante se face numai prin concurs pe criteriul aptitudinilor si competentei profesionale, fara discriminare (...) insa aceasta prevedere are in vedere angajarea personalului pe posturi vacante ori in cauza de fata postul nedesfiintat de inginer principal era ocupat de un salariat ce a fost mentinut, postul nefiind vacant pentru a se avea in vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca cu privire la angajarea personalului prin concurs si cu respectarea anumitor criterii.

S-a apreciat astfel ca recurenta reclamanta a fost disponibilizata ca urmare a reorganizarii societatii la care lucra respectiv prin reducerea personalului prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de aceasta.

De aceea s-a apreciat ca disponibilizarea recurentei-reclamante s-a efectuat in mod legal postul acesteia fiind desfiintat iar singurul post de inginer principal mentinut era deja ocupat de un salariat, reclamanta neputand fi redistribuita.

Nu s-a putut retine nici nerespectarea dispozitiilor art.4110 din CCM intrucat trebuiau a fi avute in vedere atat dispozitiile al. 1 cat si al 2 al acestui articol care prevad ca unul dintre criteriile minimale la desfiintarea posturilor este acela al desfacerii contractului de munca al sotului cu venitul mai mic, daca masura reducerii de personal ar putea afecta sotii care lucreaza in unitate, iar in cauza desi prin intampinarea de la fondul cauzei angajatorul a aratat ca sotul recurentei-reclamante avea calitatea director al sucursalei (aspect ce nu a fost contestat), iar prin motivele de recurs s-a sustinut ca sotul cu venituri mai mici era recurenta- reclamanta, aspect ce deasemeni nu a fost contestat.

In raport de cele retinute s-a apreciat ca nu se impunea admiterea contestatiei si nici reintegrarea acesteia in postul de inginer principal.

Avand in vedere situatia retinuta Curtea de Apel in baza art. 304

¹

Cod procedura civila a respins recursul formulat de recurenta I.M. si a admis recursul formulat de recurenta S.C. T. S.A., a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca a respins contestatia.