Citarea unei parti la o alta adresa decât cea indicata in actiune. Consecinte juridice. Inexistenta unei erori materiale.

 

Index tematic: Cod procedura civila

Legislatie relevanta:

- art.169  din Codul de procedura civila

 

Rezumatul problemei de drept:

Schimbarea adresei intimatei pârâte la care procedura de citare a sa a fost indeplinita – aspect constatat expres in cadrul deciziei a carei indreptare se solicita – ar avea consecinte directe asupra legalitatii procedurii de citare in cauza definitiv judecata, efect ce excede in mod evident  sferei  unei „erori materiale” si care poate fi obtinut exclusiv printr-una din caile de atac prevazute de lege.

 

 
Identificare:

  Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal

Incheierea din Camera de Consiliu din data de 19.06.2017, dosar nr. 3482/120/2015

 

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18 mai 2017, sub numarul 10225, in dosarul nr.3482/120/2015, petenta T.V. a solicitat indreptarea erorii materiale strecurate in decizia nr. 994 din data de 08 iunie 2016, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal, in dosarul anterior mentionat, sustinând ca in mod gresit a fost trecuta adresa intimatei pârâte D.A.S.- S.P.S. din cadrul C.L.M.T. ca fiind T., strada I.C. Bratianu nr. 36, judetul D., in loc de T., C.D. nr. 216, judetul D.

Analizând cererea de indreptare a erorii materiale formulata de petenta, Curtea a constatat  ca aceasta este neintemeiata,  pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art.442 alin.1 din Codul procedura civila, „
erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale cuprinse in hotarâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu ori la cerere
”.

Textul legal mentionat include, deci, in notiunea de eroare materiala ce poate fi indreptata pe calea procedurala reglementata de dispozitiile legale invocate, greseli materiale ce     s-au strecurat in hotarâre cu prilejul redactarii ei. Sintagma „eroare materiala” este folosita de legiuitor pentru a exprima acele greseli ce s-au strecurat in hotarâre cu acest prilej si care nu afecteaza legalitatea si temeinicia acesteia.

In cauza de fata, eroarea invocata de catre petenta se refera la adresa sediului intimatei pârâte, petenta sustinând ca nu este corecta cea indicata in cuprinsul deciziei nr. 994 din data de 08 iunie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, respectiv T., strada I.C.B. nr. 36, judetul D.

Curtea a constatat ca sustinerile petentei sunt neintemeiate, intrucât, din verificarea dovezii de indeplinire a procedurii de citare a intimatei pârâte pentru termenul de judecata din data de 08 iunie 2016, se poate observa ca aceasta poarta stampila intimatei pârâte, precum si semnatura de primire a persoanei insarcinate cu primirea corespondentei.

Or, Curtea a considerat ca sustinerea petentei nu se circumscrie unei  erori materiale in sensul celei reglementata de dispozitiile art. 442 alin.1 din Codul procedura civila, nefiind o eroare cu privire la
numele, calitatea si sustinerile partilor sau o eroare  de calcul.

Totodata, Curtea a apreciat ca schimbarea adresei intimatei pârâte, la care procedura de citare a sa a fost indeplinita – aspect constatat expres in cadrul deciziei nr. 994 din data de 08 iunie 2016 – ar avea consecinte directe asupra legalitatii procedurii de citare in cauza, efect ce excede in mod evident  sfera unei „erori materiale” si care poate fi obtinut exclusiv printr-una din caile de atac prevazute de lege.

De altfel, o concluzie similara a fost exprimata si de instanta suprema (decizia ICCJ – Sectia a II-a civila nr.1914/29 septembrie 2015), care a statuat ca „in domeniul art.281 din Codul de procedura civila intra numai erorile sau omisiunile cu privire la numele ori calitatea ori sustinerile partilor, erori de calcul sau alte asemenea greseli si nu pot fi avute in vedere erori de judecata cum ar fi atribuirea calitatii de parte unor persoane….”. Practic, instanta suprema a apreciat ca indicarea eronata a unei parti in hotarâre nu poate constitui o eroare materiala de genul celei sustinute de petenta, concluzie incidenta si fata de domiciliul unei parti la care s-a indeplinit procedura de citare cu aceasta.

Fata de cele retinute, constatând ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 442 alin.1 din Codul de procedura civila, Curtea a respins cererea de indreptare eroare materiala formulata de petenta.

 

                                                                                                   Autorul sintezei,

Judecator Ionel Stanescu